Pontul Zilei

Gazul de sist, pe urmele aurului RMGC

2012-02-16T01:39:00.000-08:00

Am mai remarcat pe aici ridicolul situatiei: Presedintele lobbyst-sef pentru exploatarea Rosia Montana, pe lista scurta a posibililor Premieri trona cu 2 saptamani in urma Ionel Blanculescu, participant entuziast de partea RMGC in dezbaterile organizare de...compania canadiana (ha, ha, va dati seama, sa ai Presedintele si Primul Ministru facand presiuni simultan?).

Iata cum gazul de sist paseste sfios pe urmele RMGC in presa romaneasca. Au inceput sa apara articole “neutre” care explica insa beneficiile exploatarii gazului de sist, pe masura ce referintele la refuzul Bulgariei de a-si asuma riscurile unei asemnea exploatari (compromiterea mediului, risc de cutremure, etc) devin mai vizibile. Jurnalistul poate fi “rugat” sa promoveze subiectul (atentie, subiectul nu persoane sau companii!), fie publicatiei i se promit niste contracte grase de publicitate (cati nu traiesc de pe urma RMGC acum? In Ring chiar m-a pufnit rasul. In ziua urmatoare mitingului anti-RMGC de la Bucuresti ziarul titra: “Miting impotriva locurilor de munca!”.). Iata o mostra revelatoare la Pro Tv. “Gazul de sist, sansa Romaniei de a scapa de dependenta de gazele rusesti”. Romania sta pe o rezerva uriasa de gaze neconventionale, respectiv gazele de sist, pe care au pus ochii marile companii energetice americane. Asa numitele gaze de sist, cunoscute de peste 200 de ani, au devenit o solutie pentru incalzire dupa ce americanii au inventat tehnologia de exploatare. Aici

Mecanismul european de stabilitate fiscala va fi sublim dupa…restructurarea datoriilor suverane

2012-02-16T00:10:00.000-08:00

Aplicat in state supraindatorate Tratatul vrea sa bata in cuie principiile austeritatii si “responsabilitatii” adormind nelinistile creditorilor privati (statele nu vor face noi excese ci se vor preocupa de plata disciplinata a celor vechi). Romania se grabeste sa-l semneze precum ruda saraca ce spera sa prinda un loc la masa bogatilor intr-un local select, fara sa stie insa ca va trebui sa-si aduca mancarea de acasa in perioada urmatoare.

Imaginati-va o persoana sedusa in trecutul apropiat de mirajul traiului comod pe datorie. Omul si-a luat 4-5 carduri, a angajat 2-3 imprumuturi de nevoi personale. Brusc, criza i-a taiat veniturile iar ratele ameninta sa-i umple grosul cheltuielilor. Solutia? Il punem sa semneze un angajament ca ..nu se va mai imprumuta haotic, ca nu va cheltui exagerat, ca va fi intr-un cuvant “responsabil”. Cam asa stau lucrurile si cu Tratatul asta de stabilitate fisala pe care Romania se grabeste sa-l semneze cu un simulacru de dezbatere publica.

Aplicat inainte de criza, Tratatul (pe numele sau intreg “Tratatul privind stabilitatea, coordonarea si guvernanta in cadrul Uniunii Economice si Monetare”) ar fi fost sublim. Ar fi impiedicat printre altele salvarea bancilor din bani publici (vezi Irlanda care si-a dilatat deficitul preluand bancile falimentare). Acum, acesta nu doreste decat sa linisteasca somnul creditorilor privati, trecuti (statele nu vor face excese care sa puna sub semnul intrebarii plata datoriilor deja angajate) si viitori (suntem “responsabili”, n-aveti nici un motiv sa nu luati niste bonduri portugheze, spaniole, etc).

Nu in ultimul rand, Tratatul incearca sa “repereze” onoarea euro. Moneda unica s-a dovedit o trambulina pentru traiul bun in vremuri de prosperitate si liniste, cand investitorii in bonduri erau increzatori si dobanzile mici (dobanzi mici au revenit acum dar increderea lipseste-in definitiv cine se inghesuie sa dea bani celor care nu mai pot sa-i restituie?). Acum, cand boom-ul creditului este de domeniul trecutului pentru actuala generatie (ba si pentru urmatoarele, nota de plata e prea groasa), euro devine sinonim cu austeritatea, constrangerile bugetare, cureaua stransa. Or, cine vrea sincer asa ceva (in afara de bancile care au de recuperat bani)? Ma rog, cu atat mai putin tarile care n-au adoptat inca euro (nu intamplator, statele care n-au semnat Tratatul sunt Cehia si Marea Britanie care au inca monede proprii).

Ce aduce Tratatul pentru Romania? O ingustare a parghiilor de contracarare a viitoarelor crize. In 2009 toata lumea a compensat restrangerea sectorului privat prin dilatarea cheltuielilor publice. Acum acest lucru nu mai este posibil (e si o parte buna aici-bancile grecesti au o problema in Romania daca revine criza sau Grecia iese din euro-zone, nu mai pot spera la un AVAS renascut care sa le curete si sa bage gunoiul sub presul bugetului public). La viitoarea criza masurile care vor fi luate vor tinti exclusiv restrangerea de cheltuieli (adica taieri de salarii si pensii, fonduri de investitii, etc) eventual o crestere a veniturilor prin impozite noi (bine ca a inceput in sfarsit sa se vorbeasca de taxarea bogatilor in Romania, prea era nota de plata inghesuita pana acum in contul victimelor crizei). Pe temen lung, spre deosebire de inflatie, austeritatea este nociva prin efectele in mentalul colectiv. Consumul scade odata cu veniturile, companiile taie la randul lor costurile, posturile in exces, etc si tot asa, intr-o spirala mortala.

Vrem asa ceva doar ca reprezentantii nostri sa faca poze de grup cu zambete largi in “familia” europeana? Dupa modesta mea parere, Tratatul incearca sa cumpere timp si in final tot la Restructurarea datoriilor se va ajunge, cand lumea va fi iar pe strazi iar bancherii si investitorii financiari vor redeveni inamicii publici numarul 1. Decizii curajoase gen Cehia sunt de salutat dar, sa fim seriosi, putem astepta asa ceva din partea autoritatilor romane care au acceptat cu bucurie in ultimii ani sa fie telecomandate de FM?

PS: Jos palaria pentru bulgari! Dupa ce ca au refuzat banii FMI-ului, acum au zis pas si la “ACTA” si au mai interzis si exploatarea gazelor de sist (aici un articol interesant pe tema asta) care, apropo, se pregateste pe sest in Romania. Uite ca si in partea asta de lume pot exista coloane vertebrale!

Mama Omida macroeconomista de la Cotroceni

2012-02-15T02:17:00.000-08:00

Iata ca ultimul trimestru din 2011 a fost in oglinda cu “omologul” sau din 2010. Scaderea PIB fata de trimestrul anterior (0,2%) dar crestere fata de corespondentul sau din 2010 (aproximativ 2%) si per total in 2011 (+2,5%) vs. crestere timida fata de trimestrul anterior (0,1%) dar scadere atat fata de trimestrul corespondent din 2009 (0,5%) si per total in 2010 (-1,2%). Economia incetineste acum, atunci dadea semne de revenire. Ce au totusi in comun cele doua raportari? Ambele au fost anticipate corect de la Cotroceni! Cum de se poate asa ceva?

La inceputul anului trecut, inainte cu 2 zile ca Statistica sa anunte vestea eliberatoare “am inceput iesirea din recesiune!” Presedintele dadea un interviu in care anunta optimist pentru Romania Libera: ”au început deja să apara cateva semne pozitive. Romania nu va mai avea crestere negativa in trimestrul IV al anului trecut si vor iesi calculele saptamana viitoare. S-ar putea ca din primul semestru al acestui an, sa incepem cresterile pozitive”. Ce sa vezi, chiar asa s-a si intamplat, cum remarca Radu Soviani pe blogul sau.

Acum, la fel. Si la sfarsitul lunii ianuarie si in urma cu o saptamana, Presedintele anunta triumfator (de fapt isi manifesta speranta ca Statistica il va confirma) ca economia Romaniei va avea o crestere de 2,5% in 2011, printre cele mai mari din UE. Ce sa vezi, speranta confirmata din nou.

Cum nu prea cred in coincidente repetate, cred ca putem lua in calcul una din urmatoarele ipoteze de lucru:

1. INS raporteaza mai intai la Cotroceni, primeste unda verde si da mai departe apoi pe piata. Asta ca sa nu ma gandesc ca i se dicteaza direct procentele.
2. Preseditele a angajat un fel de mame Omizi cu viziuni macro. Sau s-a specializat flacara violet in economie. Nu exclud ca serviciile sa aibe niste genii in statistica, caz in care poate n-ar strica o Rocada si la INS, dupa modelul Boc-Ungureanu.
3. Presedintele are mana buna la Bingo, poate ne scoate pe toti din foame.

Rezultate Transgaz si Traselectrica. Cat de atractive mai sunt ofertele publice de vanzare de actiuni?

2012-02-14T23:23:00.000-08:00

Cele doua companii si-au anuntat azi rezultatele preliminate pe 2011. Comunicatele au fost asteptate cu interes de investitori prin prisma ofertelor publice de vanzare a unor pachete minoritare pe care statul le pregateste in perioada urmatoare. Ce dividende s-ar putea primi in acest an pentru actiunile TGN si TEL si cat “merita” actiunile din perspectiva subscrierii?

Transelectrica a dat bine (90,2 milioane lei profit net neauditat) raportat la rezultatele din 2010 (9,55 milioane lei) dar prost in comparatie cu profitul din al doilea trimestru (178 milioane lei). Dupa ce a primit o majorare de tarif din partea ANRE compania parea de recomandat pentru o investitie pe termen lung. Din pacate, celelalte trimestre au fost pe pierdere, lucru deloc de bun augur din perspectiva IPO-ului care se pregateste. Si nu uitati ca vorbim de un profit preliminat pe 2011, auditarea sa lasand locul unor posibile surprize neplacute (in contextul scoaterii la vanzare a unui pachet de 15% inainte de AGA din primavara ma pot gandi ca profitul a fost un pic “periat”, nu?). Cu rezultatul anuntat azi PER-ul urca la 14, destul de neatractiv in conditiile actuale. Fac abstractie de datoriile mari deja angajate si de investitiile la fel de mari care ar trebui ralizate in perioada urmatoare (conectarea “eolienelor”). Una peste alta, eu n-as subscrie la TEL decat la un pret de 10-11 lei. Si asta cu emotii.

Transgaz a avut un parcurs mult mai bun, cu cresteri constante de profit si un rezultat net de 392 milioane lei, cu 4% peste 2010. E bine? Nu e rau, dar nu uitati de anuntata liberalizare a pretului la gaze pentru companii (cam trei sferturi din consumul de gaze), fenomen cu impact negativ asupra consumului si implicit transportului de gaz prin conductele TGN. In plus, in contextul demararii in cele din urma a proiectului Nabucco, gradul de indatorare a companiei poate deveni ingrijorator (as vrea sa vad si eu de unde scot mai bine de 1 miliard de euro, dublul capitalizarii bursiere). La profitul preliminat anuntat, TGN are un PER (raport pret/profit pe actiune) de 7,28, de doua ori mai mic deci decat Transelectrica. Eu as cere un discount de minim 20% la TGN pentru a considera tentanta subscrierea. Parerea mea.

Ce dividende vor da cele doua companii? E simplu, 85% din profit va merge in aceasta directie, statul are nevoie de bani. Adica 333 milioane lei la TGN si 76,73 milioane lei la TEL. Asta inseamna un dividend net de aproximativ 23,7 lei/actiune la Transgaz (anul trecut 24 lei) si 0,88 lei/actiune la Transelectrica (anul trecut 0,0974 lei).

Logica stramba a liberalizarii pretului la gaze

2012-02-09T23:29:00.000-08:00

Consumatorii casnici platesc doar 50% din pretul mediu la nivelul UE27 iar cei industriali 68%. Rusine, privilegii, liberalizare grabnica, nu? Cifrele sunt si in programul de guvernare la capitolul energie, dar lipsesc datele la nivelul salariului mediu din Romania vs cel din UE, pentru o comparatie completa. Or, cand ai mai putin de 25% din media europeana la venituri, de ce sa cedezi presiunilor FMI grabindu-te sa scoti bani din buzunarele cetatenilor pentru a trai mai bine... OMV?

Stiu, statul n-are decat sa vanda la pretul pietei gazul sau iar cu ce castiga in plus sa subventioneze facturile nevoiasilor, nu? Nu uitati insa ca productia de gaz autohton e impartita 50%-50% cu OMV. Liberalizarea preturilor face deci OMV sa vanda mai scump iar statul sa dea pe pere ce ia in plus pe mere, adica ce rezulta din pretul mai mare la gaze pentru companii se duce in subventii pentru populatie (si nu uitati ca actionarii Romgaz devin tot mai mult privati tot prin grija FMI, deci subventiile or sa vina tot mai putin din dividendele Romgaz varsate statului si tot mai mult din alocarile de la buget). Cu ce ma incalzeste pe mine, posesor de centrala pe gaz, ca vor plati mai mult si combinatele de ingrasaminte daca mie mi se dubleaza factura si nu am veniturile necesare pentru a primi subventii? Suveranitatea e un termen cam vag, dar ma gandesc ca statul cu ceva resurse ar trebui sa decida de unul singur cu ce pret vine propriei populatii (daca FMI are ceva de obiectat sa rezolve mai intai chestiunea in zona Golfului, Rusia, ma rog, statele unde mai exista ceva resurse si preturi mai mici pentru populatie). Cand stiu cu ce pret de nimic a cumparat OMV Petromul, cand stiu ce artificii a facut sa ascunda an de an profitul (mai tineti minte lantul de benzinarii cumparat de Petrom de la OMV?) doar ca sa nu livreze statului partea care i se cuvenea sub forma de dividende, n-am nici un chef sa le plang de mila austriecilor ca nu pot vinde “la pretul pietei”in Romania. Le ajunge ca vand titeiul romanesc la pretul international desi costurile de extractie sunt de peste 4 ori mai mici.

In plus, tineti cont ca in Romania cam jumatate din cheltuielile gospodariilor se duce pe alimente, bauturi, tigari si o cincime pe “utilitati” (in urban sumele sunt mai mari pentru ca la tara gazele si apa nu sunt chiar atat de raspandite pe cat am vrea). Dublati cheltuielile cu utilitatile si vedeti ce obtinem: eliminarea unor mofuri neesentiale gen cheltuieli cu sanatatea, transportul, concediile, educatia copiilor. Da, dar actionarii OMV vor fi fericiti. Merita sa ne sacrificam pentru ei de vreme ce am luat 20 de miliarde euro imprumut si trebuie sa stam drepti in fata FMI. Sau poate ca nu.

Eternele si fascinantele servicii speciale si personajul lor colectiv: de la MR Ungureanu la Vladimir Putin

2012-02-08T04:15:00.001-08:00

Serviciile au abilitatea extraordinara de a lua chipul personajului cel mai bine digerat de psihologia colectiva. Pentru rusi Putin aduce promisiunea recuperarii prestigiului pierdut de fosta URSS. E de asemenea tatucul protector pentru norod, spaima oligarhilor care i se opun, reteaza scurt fonfleurile media, a inceput sa-si construiasca deja mitologia (arte martiale, vanatoare, pilot de avion, etc). Pentru romani primul model livrat a fost Traian Basescu. Stil autoritar (“capul familiei din majoritatea gospodariilor) dar permeabil la emotii (tiranul sentimental), discurs colocvial cu excese populiste, militaros si “patriot” (distantarea de Rusia-Nato, Afganistan, lupta impotriva terorii, etc). Sub domnia lui am luat un imprumut-mamut pentru a salva pielea bancilor iar in contul banilor primiti trebuie sa cedam repede controlul resturilor din sistemul energetic. Plus resursele de aur, pasiunea de ultima ora a Presedintelui. Cum se cheama asta? Politica inteleapta de stabilizare macroeconomica! Se putea si altfel? Se putea, aruncati o privire peste umar la bulgari-fara FMI, fara gaze de sist, etc.

Modelul presedintelui-jucator a devenit insa impopular dupa doua mandate de excese luminate. “Statul sunt eu” a inceput sa agaseze asa ca avem nevoie de un nou model livrat de baietii din servicii. In locul stilului autoritar-militarist, vom avea unul intelectual-corporatist. Genul conciliant si elevat, teme favorite: eficienta administratiei, gestionarea eficienta a resurselor (accentul pe privatizare “ce-vreti sa fure baietii destepti tot, nu mai bine pasam definitiv proprietatea si scapam de grija lor?”), dialogul politic (“cine n-are pete in dosar sa ma conteste vehement, cine are sa vina sa negociem”), incurajarea valorilor autentice (cea mai buna resursa umana e in definitiv tot in servicii, nu?).

MR Ungureanu e arivistul perfect, se va potrivi de minune in rolul sau. Urmariti-i lunga serie de aliante si tradari, instinctul perfect pentru ascensiunea sociala. De la pozitia promitatoare in UTC-ul comunist, la sefia ministerului de externe capitalist. Observati si masinaria de PR care il secondeaza acum. Ii scade din popularitatea apartenenta la “servicii”? Gasim niste intelectuali de marca sa-l recomande (Djuvara, Plesu). Apar insinuari despre colaboratori masculini prea “apropiati”? Se publica repede relatari despre frumoasa sa poveste de dragoste din familie. Membru prin fundatia Soros? A adus inapoi jurnalistii din Irak! UTC-ist? Corportatist! (vezi sursele de venituri a d-nei Ungureanu, cu OMV vaca grasa). MRU nu e premierul de sacrificiu, decorativ si inutil, bun doar sa faca act de prezenta pana la alegeri scotand baronii PDL de sub tirul media. MRU e viitorul candidat cu sanse sigure la fotoliul de la Cotroceni. Tot circul cu contestarile din strada pare acum justificat. Puterea care cedeaza “presiunilor strazii”materializate de 100 de zgribuliti. Sa fim seriosi! Imi pare rau de oamenii de buna credinta de acolo, care vor schimbarea “sistemului”, dar toata miscarea are si rolul de a introduce Omul Serviciilor in cursa pentru Cotroceni pacalind baronii PDL ca poporul le va trage un sut in fund daca nu-l accepta. Evolutia protestelor ar putea sa aduca o confirmare/infirmare teoriei mele in perioada urmatoare.

Sunt argumente in plus pentru acest cosmopolit om al serviciilor? Da, actuala clasa politica n-a fost in stare sa produca alt lider credibil care sa garanteze apararea intereselor occidentale intr-o economie care le apartine deja in mare spre foarte mare masura. MRU e candidatul ideal si pentru a implementa cedarea organizata a suveranitatii nationale in folosul "interesului comun european" cum afirma de altfel actualul presedinte. Are si discursul si o structura in spate care sa-l sprijine in demersul sau.

PS1: Jos palaria pentru discursul de azi a lui Antonescu vis-a-vis de implicarea serviciilor. O fi lenes, prea emotional, dar e singurul care o face si singurul care a vorbit inca de anul trecut de privilegiile serviciilor de informatii si salariile lor umflate.

PS2: Stiti ce film imi aminteste personajul MRU? Nu, nu seria Bond. "Talentatul domn Ripley".

Un Prim Ministru in “serviciile” dumneavoastra!

2012-02-06T23:44:00.000-08:00

MR Ungureanu in fruntea Guvernului reprezinta o lovitura de PR dar si un gest simbolic. (“serviciile” sunt copiii de suflet ai Presedintelui, cu majorari ale fondului de salarii chiar si in vremuri de austeritate iar numirea sefului SIE o intareste-nu uitati ca a concurat cu ... seful SRI pentru aceeasi pozitie). Cu figura sa de tocilar in cautarea unui master prin Europa, MR Ungureanu are rolul de Calmant: va explica deci in urmatoarele luni rabdator si exasperant care sunt prioritatile Guvernului, va dialoga cu toata lumea pana la sfarsitul mandatului fara sa negocieze nimic insa peste linia trasata de la Cotroceni, va face fraze frumoase cu mina sa echilibrata dand bine la o buna parte din electoratul feminin care nu-i va intelege in totalitate argumentatia dar ii va aprecia tonul linistitor. Mai exista si alte motivatii ale juriului?

In urmatoarele luni noii demnitari PDL vor concura probabil in discretie cu Ariton (exceptand evident situatiile in care vor considera ca exista motive de impaunare cu urmari in intentiile de vot) iar efortul de comunicare va fi pasat exclusiv in sarcina viitorului PM, plus eventual inca 1-3 aghiotanti (chiar asa, de ce nu si seful STS la Comunicatii in cabinetul Ungureanu-nu poate fi oricum mai rau ca ministrul Vreme care aprecia cu ceva timp in urma semnarea ACTA de catre state puternice precum SUA, Japonia si...Coreea de Nord!).

Desemnarea lui MR Ungureanu Prim Ministru reprezinta o incununare a privilegiilor acumulate de serviciile speciale in ultimii ani. Am mai scris pe aici ca salariile principalelor 4 institutii “ochiul si timpanul” (SRI, SIE, SPP, STS) acopera salariile cumulate din Ministerul Economiei, Muncii, Transporturilor, Sanatatii, Comunicatiilor.
In momentul de fata, costurile cu personalul ating 1,1 miliarde lei in cele 4 institutii (729 milioane lei SRI, 103 milioane lei SPP, 106 milioane SIE si 156 milioane STS).De la Munca, Transporturi, Economie, Sanatate si Comunicatii s-a taiat in acest an intre 9-24%, la servicii baietii sunt remunerati cu un plus de 2,5-4%, ca e grea lupta anti-coruptie si vanatoarea de teroristi. Binenteles, un om din servicii nu se poate trage la vatra cu pensie modesta la cata informatie a inmagazinat. Pensiile speciale au crescut dupa reforma sistemului cu 17% fata de 2010, in timp ce restul muritorilor pensionari iau mai putini bani decat atunci. De altfel, o pensie medie din SRI (3000 lei) este de peste 4 ori mai mare decat pensia medie pentru restul lumii, pentru “nespeciali”adica (747 lei).

Nu cred insa ca asta a fost principala motivatie (un os suplimentar aruncat serviciilor). Nici ca viitorul Prim Ministru este pregatit in acest fel pentru a deveni seful viitorului Guvern...PDL/UDMR/Dan Diaconescu/migratori din USL dupa ce Opozitia va rata la mustata in noiembrie obtinerea a 51% din voturi (ma rog, asta daca presedintele Basescu nu decide ca un singur partid ar trebui sa ia 51% pentru a chema pe cineva din USL). Mizez mai degraba ca lui MRU ii se pregateste fotoliul de la Cotroceni. Dupa excesele unui Presedinte-jucator din ultimii ani, un Presedinte de zahar ars, un fel de Iliescu fara ambalaj ideologic dar la fel de cumsecade, zambitor si mare amator de consens ar avea sanse reale, nu? Fostul Presedinte Constantinescu se declara la un moment dat invins de servicii. Presedintele Basescu ar putea spune ca ne-a invins cu serviciile. New balls, please.

O simpla remarca in final. Presedintele Basescu a avut un discurs eliptic ieri la desemnarea lui MR Ungureanu. Scurt, fara inflorituri, la obiect. In ciuda pragmatismului afisat si-a facut totusi timp pentru un nou lobby la Rosia Montana. In primul sau mesaj dupa tacerea impusa de gafa cu Arafat a pomenit si de minerit, acum la desemnarea noului Prim Ministru, la fel. Basescu ajuns un fel de Cato cel Batran obsedat de RMGC si nu de Cartagina. In alta ordine de idei, se pare ca aurul n-ar fi cea mai importanta miza acolo, ci restul minereurilor valoroase cu care coexista (chiar asa, cand aflam care este soarta celorlalte metale care se scot odata cu aurul? ce-o zice contractul secretizat al RMGC de asta?)

PS1: Pe cine vedeti la SIE in locul lui MRU? Eu mizez pe fostul ministru Baconschi.
PS2: Imi place titlul de prima pagina din Evenimentul Zilei: Traian Basescu a ales "Diplomatul"!
PS3: Un articol interesant pe aceeasi tema aici.Ce inseamna si deflatia asta, cica MRU n-ar avea 43 ci..33.
PS4: Cum se vede meciul Romania-FMI din loja viitorului Prim Ministru? Pai, ca si pana acum, echipa si strategia castigatoare nu se schimba. Vorbesc evident de echipa si strategia negociatorilor FMI.

PS5 (LATER EDIT): Guvernul Neckerman, guvernul aghiotantilor
Noii ministri aruncati de PDL in lupta arata de parca ar fi coborat direct dintr-un catalog Neckermann.Tinerei, subtirei, zambati in poze (va place ministreasa Muncii? golanilor!) si aproape anonimi in majoritatea cazurilor. Ma mir ca n-au mers mai departe strecurand in lista vreun olimpic mai naiv, pe campionul mondial Bute, una dintre fetele din echipa de sabie si pe Andra, nevasta lui Maruta. Pai, daca tot avem ambalaj nou la Guvern, macar sa arate ca de Sarbatori, nu?

PS6: Fostul ministru al agriculturii, Tabara, era fan declarat al OMG-urilor. Iata ca inlocuitorul sau vine direct din laboratoarele Monsanto. Aferim! Puneti bai si unul de la RMGC la Mediu, sa stim o socoteala!
PS7: Iata un model de manipulare marca Evz...Articol evident nesemnat.Dar de ce ma mir? Ultima stire pe coloana la Evz este in acest moment "McDonald's vinde mancare fast food sanatoasa"! Cand dai click iti apare insa un interviu cu alt titlu, cu un sef al companiei de junk food, interviu preluat de la Capital, revista din trust. Ce trist, ce a ajuns si Capitalul parasit de Ringier. Editoriale pro-Rosia Montana, advertoriale fara P pentru McDonalds, ce mai urmeaza? Uite, ma gandesc sa public si eu o stire pe bani in Capital, una cu enormitati, oare cat ma costa, stie cineva?

PS8: Aflu ca Ionel Blanculescu a fost ieri pe lista scurta pentru desemnarea noului Premier. Apoi Cotroceniul a decis sa mearga pe mana serviciilor. Care Blanculescu participa la dezbaterile organizate de RMGC din partea companiei, aparand punctele de vedere ale canadienilor, vorbind despre binefacerile explotarii, locuri de munca, etc. Haoleo! Basescu chiar nu se lasa, nu?

PS9: Cea mai mare parte a veniturilor familiei Ungureanu, adica 70% vine de la...OMV. D-na Ungureanu, medic, are si un contract de consultanta pe servicii medicale cu OMV (de unde pana unde? habar n-am!). Aveti vreo dilema ce pozitie are viitorul PM fata de propunerea FMI de liberalizare mai rapida a pretului la gaze, de vreme ce OMV-ul este principalul castigator aici?

PS 10(ultimul,sper): de ieri, pe prima pozitiei in stirile zilei troneaza in Evz "disensiunile dintre Ponta si Antonescu". Misto tentativa. Redactorul-sef Macovei a intrat si el in lupta. Editorialul de azi se incheie cu intrebarea "pe cine ati vota la Prezidentialele din 2014, pe Ungureanu sau pe Antonescu"? Domne, nici n-au intrat serviciile in paine ca se si simte. Manipulari, dezinformari, perdele de fum. Bravos natiune. Ma astept ca in ziele urmatoare MRU sa descalece si in Piata Universitatii.

Boc a ajuns sinonim cu Criza. Scapam de Boc scapam de Criza?

2012-02-06T11:06:00.000-08:00

Pentru PDL, politica strutului in an electoral pare tentanta. Guvern de tehnocrati, numele mari din partid trase pe linie moarta din Guvern, in speranta ca la intrebarile incomode gen “cine a majorat TVA, cine ne-a taiat salariile, cine ne-a supraindatorat?” se va raspunde inainte de alegeri cu aer senin si ochi umezi “Boc, el a fost de vina, partidul s-a opus, noi stim ce inseamna nevoile poporului, suntem gata sa indreptam raul facut, ia de-aicea o galeata!”. O sa functioneze?

Nu cred, dar viitorul inecat politic se agata si de-un pai. Iar paiul din ochiul PDL-ului e acum Boc, fara el partidul n-o poate carmi spre populisme concrete. Presedintele Basescu asistat de baronii PDL pregateste deci Guvernul pentru o noua operatie extetica, urmeaza extirparea nodulului impopular care impiedica impantul de silicon electoral.
Ce vor face cu Udrea? Ei, de Udrea nu se pot desparti la fel de usor, Lenuta e pusculita de bani si ochiul Cotroceniului, probabil ca se va auto-exila in biroul ministerial crosetand frunzulite verzi pe hainutele noi ale partidului.

Altfel, sper ca domnul Croitoru de la BNR e bine sanatos si gata sa ia de coarne un post decorativ de tehnocrat de vreme rea. Vorbeste aceeasi limba cu domnul Franks de la FMI (adica afacereza financiar-bancara), un atu suplimentar. Daca s-ar converti devenind mormon ca dl Jefrey ar fi un ghiseft suplimentarar, parca ii vad plimbandu-se brat la brat pe la televizuni in camasi albe cu ecusoane negre si propovaduind evanghelia globalizarii si lepadarea de necurata proprietate de stat.

PS: Articolul a aparut dimineata pe Hotnews...intre timp am capatat un Prim Ministru in "serviciile" dumneavoastra. Sa ne fie de bine, am inteles ca alternativa era de fapt Maior de la SRI. Oare baiatul de la STS era bolnav?

Un interviu care m-a convins sa trec pe celalalt trotuar cand ma intalnesc cu eMag

2012-02-02T09:42:00.001-08:00

Critic Atac publica azi un interviu interesant cu un angajat al firmei de comert on-line. Despre conditiile de munca, orele suplimentare, relatia angajat-angajator. Cum era de asteptat, succesul fulminant al companiei se datoreaza orelor suplimentare nesfarsite, tratamentului prost aplicat propriilor angajati, ma rog, ingrediente nelipsite cand vrei sa ai “servicii de calitate” dar si preturi care sa dinamiteze concurenta. Exploatezi prostii cat mai mult, le lipesti un zambet pe fata cand dau ochii cu clientii, le arati pisica cand nu fac ciocul mic “sunt sute care asteapta sa va ia locul, ce mare specializare pe capul vostru?”.

Angajatul de la eMag mi-a amintit de Raluca Stroescu, fatuca de la Ernst & Young decedata la datorie pe cand isi bifa constiincioasa orele suplimentare. Cel putin acolo negrilor de pe plantatie li se arata morcovul parteneriatului in firma. Muncesti pana lesini o perioada, dupa aia esti partener si te-ai scos. Spre deosebire de afacerile din audit, eMag nu are ce morcovi sa arate, asa ca se multumeste cu “batul”: carcotesti nu-ti mai platim orele suplimentare, te imbolnavesti nu iti prelungim contractul, are balta peste.

Ce ma intristeaza chiar mai mult decat istoria de la eMag e reactia unui blogger pe care il stimez, Bogdan Glavan (www.logec.ro). Bogdan, mare fan al pietei libere aproape ca il face de doua parale pe angajatul eMag intr-o postare replica la "comunistoizii" de la Critic Atac. Citez din Bogdan:

“Două observații. Prima este aceea că dacă tânărului intervievat i se pare insuportabil regimul de muncă, atunci cu siguranță – indiferent de ce credem noi – altora nu li se pare, dovadă că firma poate angaja în coninuare cu ușurință. Deci, oricât ar părea de neverosimil (după ce citești articolul), există tineri în București aflați într-o situația mai complicată decât aceea de a lucra 12 ore pe zi. Probabil în aceea de a nu lucra deloc.
Și astfel ajung la a doua observație. În Grecia rata șomajului în rândul tinerilor este 50%. În Spania la fel. În Portugalia este 30%. Este o situație mai bună să nu ai loc de muncă? Ce uită marxiștii este că nimeni nu poate fi obligat să ofere o slujbă cuiva. Mai ales într-o țară ca România în care statul exercită o presiune fiscală și birocratică uriașă asupra firmelor, mai bine îți vezi de treabă decât să dezvolți o afacere. De aceea avem atât de mulți bugetari, pardon, „privați” care lucrează cu statul. Iar firmele care trebuie să înfrunte iadul „economiei de piață funcționale” nu fac decât să transfere această presiune pe spinarea angajaților. Cu alte cuvinte: alegerea pe care o are tânărul intervievat nu este cea dintre un loc de muncă în atelierele sleirii și o slujbă civilizată, ci între a lucra și a fi șomer. Locurile de muncă nu pică din cer, nu sunt “acolo”, undeva, pe stradă, așteptând să le iei. Locurile de muncă se nasc din investiția și riscul asumat de întreprinzători – unii dintre ei, foarte egoiști, e adevărat”.

Pai am si eu 2 contra-observatii:
1.Faptul ca altii aterizeaza in locul celor storsi de eMag nu inseamna neaparat ca sunt angajati mai nepretentiosi care apreciaza conditiile de munca de acolo ci doar ca fraierii noi nu stiu inca ce-i asteapta. Nu e vorba de munca de mare specializare iar firma poate rula mana de lucru practic nelimitat. Argumentul “există tineri în București aflați într-o situația mai complicată decât aceea de a lucra 12 ore pe zi; probabil în aceea de a nu lucra deloc” chiar ma calca pe nervi. Bravo Bogdane, tu erai ideologul perfect si in copilaria capitalismului. “Copii de 10 ani in mina? Si ce, daca nu lucreaza si mor de foame acasa e mai bine?”
2.Locurile de munca incep sa dispara de prin Occident multumita binefacerilor globalizarii. Companiile isi externalizeaza business-ul vanand mana de lucru ieftina din China dar vand apoi cu aceleasi pret acasa (si implicit marja de profit mai mare) unde puterea de cumparare e consistenta inca. Asta s-ar rezolva cu ceva fiscalitate nu cu incurajari de genul “bine ca ai loc de munca ce, in China cum se poate lucra 12 ore pe zi?” Si uite cum modelul chinezesc incepe sa fie pe placul universitarului autohton, la catedra sa de economie el lucrand insa vreo 9 ore pe saptamana. Dar, ce sa-i faci ,la teorie stam bine...

Iar in ceea ce priveste eMag, o vizita de la inspectia muncii ar fi poate mai lamuritoare...apropo, daca am cititori care stiu cate ceva din bucataria angajatorului eMag, ii invit sa comenteze mai jos

PS: Cand Asesoft a preluat in 2009 pachetul majoritar (51%) de la eMag s-a vehiculat in presa suma de 10 milioane euro. Ulterior, o parte dintre fondatori au mai renuntat la 30% din companie. Oare daca angajatii erau munciti in perioada asta numai 8 ore pe zi, cat ar fi pierdut “business-ul”? Jumatate? S-ar fi dat la numai 5 milioane pachetul de control? Ar fi fost o tragedie atat de mare pentru fondatori? In cate generatii toci cateva milioane de euro facute din afacerea ta dezvoltata in 10 ani? Care o fi diferenta de mentalitate intre cineva cu 1 milion de euro in cont si alter-ego-ul sau cu “numai” 3? S-ar percepe mai fericit, mai implinit cel cu 3? Sigur, cand ai 1 milion te compari cu cei cu averi similare, cand ai 10 trebuie sa ridici stacheta, pretentiile sunt mai mari pe strada ta.... Vreau sa spun in concluzie ca avansul tehnologic e fantastic de la inceputul secolului al 19-lea si pana acum. Nu trebuie sa ne intoarcem la inceputurile capitalismului pentru ca “lipsesc locurile de munca”. Profitul trebuie redistribuit pur si simplu altfel. In ultimii 30 de ani distanta dintre bogati si saraci a continuat sa creasca in lumea dezvoltata, clasa medie e tot mai subtire (s-a tot vorbit despre distributia 20/80-cei 20% care au acumulat 80% din averea natiunilor), solutiile la criza au fost gandite in beneficiul bogatilor-austeritate pentru toti prin care sa se achite execesele catorva (lumea financiar-bancara). E timpul pentru alt tip de capitalism, alta lume financiara. Alternativa e bineinteles statul politienesc ca ultima masura anti-criza. Sigur, cu scopul nobil de aparare a sfintei proprietati impotriva bandelor de anarhisti.

Costul incompetentei se masoara in vieti omenesti

2012-01-30T07:10:00.000-08:00

Astazi am fost martorul unui eveniment tragic. O femeie modesta, de aproximativ 50 de ani cum spuneau cei care au vazut-o inainte, a sarit sub sinele metroului in statia Piata Sudului. A durat cam 5 minute pana la aparitia unui echipaj SMURD si inca cel putin 15 minute pana ce angajatii metroului au reusit sa intrerupa curentul pentru a se putea interveni sub garnitura unde se afla victima. 20 de minute in total!!! Sa mai spun ca in astfel de situatii pot fi esentiale SECUNDELE iar operatiunea a intarziat nepermis de mult, si nu din vina SMURD. Nu stiu ce spune codul de proceduri al METROREX in astfel de situatii, dar nu cred in ruptul capului ca s-a actionat azi ca la carte! Inca o data, 20 de minute! Daca era vorba de un cutremur, atentat terorist, etc...tot 20 de minute dura deconectarea garniturilor afectate? Inseamna ca suntem mai in nesiguranta decat credem in postura de calatori cu metroul. Din punctul meu de vedere, niste angajati ai metroului ar trebui acuzati in acest caz de reactie tardiva iar daca au actionat totusi conform procedurii, trebuie reformata repede procedura in cauza. Am aflat ulterior ca biata femeie si-a pierdut picioarele.

5 idei pe care as fi vrut sa le aud ieri de la Traian Basescu dar n-am avut bafta asta

2012-01-25T22:52:00.001-08:00

Mult-asteptatul discurs al Presedintelui a fost ca o sticla cu apa calda strecurata intre cearceafurile unui criogenat (cri-o-genia salveaza Romania?). Caldut, dragut dar absolut inutil in contextul actual. Un discurs care ar fi picat extraordinar pe finalul campaniei electorale din... 2004 dar care aduce doar a exercitiu de retorica acum, dupa mai bine de 7 ani de exercitare a functiei prezidentiale in stil de comandant de nava (sau, dupa caz, sef de clan). Gasiti mai jos care au fost principalele 5 idei de impact care au lipsit din discursul prezidential ieri si-bonus!-5 enunturi care nu isi aveau locul, dar s-au regasit totusi (parerea mea).

1.Povara austeritatii trebuie sa apese diferit asa cum si beneficiile dinaintea crizei au aterizat doar in anumite buzunare.

S-a mai spus ca a fost o greseala sa tai otova salariile in sectorul bugetar in loc sa operezi o reducere a fondului de salarii care sa lase locul unor ajustari in functie de performanta. Nu prea se spune ca austeritatea trebuie sa vizeze in principal profitorii crizei si nu doar grosul fazanilor spectatori in perioada de boom-impozite progresive pe proprietate de pilda (si Obama vine cu mesajul impozitarii bogatilor in perioada asta-stiu, e campanie electorala!); n-a spus-o deci nici Presedintele ieri. In materie de fiscalitate selectiva nu este un presedinte-jucator.

2. Baietii destepti trebuie cautati in principal in anturajul partidelor de la putere
Cine gestioneaza resursele statului se simte stapan pe ele iar modul in care s-a comportat PDL in ultimul ciclu electoral nu difera deloc de blamatul PSD. Poate doar prin ipocrizie, partidul prezidential construindu-si o retorica electorala anti-coruptie. Basescu se putea distanta de invartitii din ograda PDL-ului ca tot avem miscari de protest unde sloganul “opriti jefuirea banului public” face cariera. E drept, a existat o trimitere la sefii de regii numiti pe criterii clientelare (vizat direct Boc care si-a pus consilierul specializat in stiinte militare in capul Transelectrica), dar pasagera si fara vlaga.

3. Viata (criza) ne-au impus anumite masuri, de-acum e cazul sa mai gandim si cu capul nostru nu doar cu cel al FMI
O remarca mai degraba neutra fara precizari suplimentare dar care ar fi indreptat macar putin spatele unor functionari guvernamentali care vor trebui sa tot negocieze in perioada urmatoare tinte bugetare, privatizari strategice si cedari politicoase in fata institutiei respective. Pe mine m-ar fi uns pe suflet asa ceva, ca o victorie de palmares a echipei favorite, chiar daca a pierdut apoi calificarea in cupa campionilor (da’macar au incercat ceva).

4. Atitudinile partizane sunt contraproductive, fie ca sunt chemari la mazilirea dictatorului Basescu, fie incercari de canonizare politica a Presedintelui.
Pot fi la fel de departe de realitate si cei care il injura neingradit si cei care il apara neconditionat. Iar daca facem o socoteala a tribunelor media “anti”si a celor “pro” Basescu, meciul e cat se poate de echilibrat desi se tot invoca de tabara “pro” ca presedintele e demonizat de presa. Dar n-au ajuns inca oamenii politici damboviteni atat de evoluati incat sa apere drepturile celor care vor sa-i critice, fie si nejustificat.

5. Incapacitatea societatii de a dialoga eficient mi se datoreaza, cel putin partial
Am avut o portie prea mare de presedinte-jucator, ar trebui sa urmeze si niste felii de presedinte-negociator. Un anumit grad de intoleranta care se manifesta la nivelul societatii e insuflat de stilul si metehnele politicienilor. “Politicienii v-au oferit pana acum modele proaste iar eu nu fac exceptie”-ar fi sunat bine, nu?

Sa trecem acum la lucrurile in plus din mesajul Presedintelui Basescu:

1.Credeati ca renunt la lobby-ul pentru Rosia Montana?
Poate ca oamenii din Rosia chiar “nu vor decat sa munceasca” dar si vecinii lor au dreptul sa nu coabiteze cu cianurile. Iar aurul nu e doar al celor din RM care sa decida ce se face cu el, ci al tuturor romanilor (ca altfel poate isi iau si prahovenii titeiul in spinare si mediesenii gazele in buzunar, etc) dovada ca la un referendum proiectul ar pica in ciuda binecuvantarii de la Cotroceni. Expertii de mediu trebuie sa vorbeasca aici, apoi economistii (redeventa de 4% era bataie de joc) si, in final, poate ca intreaga populatie ar trebui sa-si spune parerea (sau presedintele nu vrea sa-si exercite prerogativele convocand un referendum in cazul asta?). Presedintele a revenit ieri lobbystul-sef in favoarea proiectului (poate pentru ca pe 28 ianuarie e anuntata o manifestatie importanta anti-RMGC?)

2. “Nici un partid nu doreste reducerea numarului de parlamentari”
Mesaj implicit, toti sunt o apa si un pamant, niste fripturisti. Bine-bine, dar uniii sunt fripturisti cu putere de decizie, de pilda coalitia de guvernare. Nu vom avea totusi 300 de parlamentari pentru ca in interiorul coalitiei nu s-au putut pune de acord cu cifra asta, in primul rand. Diluarea responsabilitatii pentru neindeplinirea principalului proiect al presedintelui, pentru care a convocat de altfel si un referendum, nu-si avea locul.

3. “Acum nu se mai poate miza pe investitii straine in crearea de locuri de munca”
Aici presedintele i-a uitat pe cei de la RMGC, preferatii sai. Trecand peste asta, investitorii vor 3 lucRuri de regula: marje de profit/avantaje fata de concurenta, cadru legislativ permisiv (tocmai am flexibilizat codul muncii astfel incat oamenii pot fi dati afara mai usor-vezi Nokia) si sensibilitate a factorilor de decizie fata de argumentele “lobby-ului”. Intr-un fel, am facut totul pentru ca investitorii sa poata pleca mai usor, dar nu stim ce sa facem ca acestia sa vina mai repede, nu? Ce zice Traian Basescu despre debirocratizarea si defanariotizarea administratiei?

4. “Nu am nimic de schimbat in comportamentul pe care l-am avut in cele doua mandate. Exceptie, cu siguranta, diminuarea acelor gafe pe care uneori le mai fac public, vezi intrarile pe post in disputa cu Raed Arafat”. Adica singurele lucruri pe care si le reproseaza in cei 7 ani este ca este mai slobod la gura. Nici o decizie gresita, nici o evaluare eronata (la un moment dat ne spunea in 2008 ca nu va fi nevoie de nici un imprumut de la FMI cateva luni dupa aceea Romania punandu-si ditamai centura de siguranta, etc), nici o eroare in alegerea colaboratorilor. Eu cred ca daca nu aparea miscarea de protest din ultimele 2 saptamani, Traian Basescu se considera acum perfect. Ce mai, aproape ca nu-l meritam!

5. “Daca as fi condus eu PDL acesta ar fost condus mult mai bine”
Acum, cu Vasile Blaga la butoanele partidului poate ar fi fost mai credibila zicerea asta, dar cu..Emil Boc-executantul disciplinat? Sigur, o sa-mi pomeniti de baroni. Bine ca n-a spus ca nu poate s-o sufere pe Elena Udrea care i-a fost impusa de fapt de baronii partidului ca sa-l spioneze.

De ce dati, ma, de ce dati in Presedinte?

2012-01-24T22:39:00.001-08:00

Traian Basescu contine un amestec exploziv de agresivitate si emotivitate. Reactia lui inlacrimata de ieri (remember: “sa-ti fie rusine Dinu Patriciu”) mi-a amintit de personajul lui George Mihaita din Reconstituirea. Spre deosebire insa de puberii care sar la bataie in curtea scolii cu vocea tremuranda, Presedintele nu si-a pierdut echilibrul emotional in fata adversarilor, ci in fata camerelor de filmat si in prime time. Altfel, discursul sau a reactivat doua strategii castigatoare in campaniile trecute: “jos comunismul” (Iliescu/Voronin) si “singur impotriva tuturor” (cu tara luata pe post de victima si aliat).

Sunt convins ca pe timp de razboi, genul asta de reactie patriotic-emotionala ar mobiliza de minune noii recruti, ce te faci insa in timp de pace cu emotiile scapate de sub control ale celui care ar trebui sa fie principalul factor de echilibru din tara? Asta daca nu cumva ce iau eu drept lipsa de control nu e cumva o mostra de teatru magistral.

Sper insa sa nu retraiesc in 2012-2014 temele de campanie din 1996-2000, cu demascari de comunisti fara comunism si sperietoarea Moscovei agitata acum de sub scutul anti-racheta de la Deveselu. Nu ca nu m-ar agasa oarecum temele economice dupa 4 ani de criza, dar parca n-as da dezbaterea alternativelor la austeritate pe vanatoarea de vrajitoare.

In alta ordine de idei, cum timpul nu permite o debarcare teatrala in Piata Universitatii, cred ca “interventia mea cu romanii” se va reduce azi la un interviu al presedintelui transmis in direct, eventual cu poporul lasat liber sa sune pentru a ofta pe umarul sefului statului, dupa model Hugo Chavez.

7 pretexte mediatice pentru revenirea lui Traian Basescu in prim-plan

2012-01-23T22:00:00.000-08:00

Dupa Intifada la Arafat, Traian Basescu tace ca pestele. Revenirea lui in dezbaterea publica dupa o indelungata abstinenta poate fi conceputa mai greu fara un gest spectaculos, un fel de “draga Stolo” adaptat contextului politico-social. M-am gandit la 7 artificii mediatice care sa asigure un come-back de efect in arena politica si un retus semnificativ adus imaginii Presedintelui. Sigur, lista ramane deschisa:

1.Descindere in mijlocul protestatarilor din Piata Universitatii
Cu cativa SPP-isti plantati strategic problema unei reactii violente din partea manifestantilor ar putea fi rezolvata, mai raman violentele de limbaj. Dar cine poate bombarda interminabil cu insulte cand primeste scuze inlacrimate, sinceritate bine jucata si niste hahaieli homerice plus promisiunea ca de acum in colo va exista un consilier la Cotroceni care sa noteze disciplinat ofurile manifestantilor pasandu-le apoi la Palatul Victoria? Dupa care Presedintele sa dea raportul in Piata asupra stadiului in care se afla rezolvarea acestora in fiecare luna (cum, a mai primis asta?). Impresia generala va fi pozitiva, multi vor gandi “ia uite ca Basescu chiar are c...(rimeaza cu “oaie” dar nu-l priveste pe Gigi Becali).

2. Presedintele se ratoieste in direct la Elena Udrea
Va imaginati o emisiune cu ministrul Dezvoltarii in care presedintele sa intervina prin telefon certand demnitarul ca a uitat sa se preocupe de problemele oamenilor, ca alte sunt prioritatile, ca ar trebui sa revizuiasca strategia dupa care face licitatiile publice? Ma rog, si eu imi imaginez mai greu, dar ce impact ar avea asta asupra unei parti mai slabe de inger a electoratului! Dupa debarcarea lui Baconschi, decizie strategica excelenta care ofera multimii capul lui Motoc (“ia uite ce pateste cine insulta poporul!”) si UNPR-ului un pretext pentru a-si promova imaginea (inlocuitor Diaconescu) poate-poate sare de pragul electoral, umilirea in public a Elenei Udrea ar anula, paradoxal, multe din badaraniile anterioare ale Presedintelui, cel putin din perspectiva votului negativ pe care il deconteaza PDL-ul. Bruscarea Elenei Udrea face cat jumatate din cresterea TVA (parerea mea!)

3. Bancherii sunt de vina!
Cand nu poti pune in paranteza responsabilitatile si impresiile negative dupa ani buni de guvernare si presedinte-jucator, mai bine arunci vina asupra altora. Si cine ar fi mai potrivit decat sectorul bancar pentru a deconta asta? “Cer o lege a falimentului personal, asa cum FMI a solicitat si Guvernului ungar” ar fi o declaratie de efect, nu? Sigur, in an electoral e greu de urmarit daca se si pune in practica, asa cum si reducerea numarului de parlamentari s-a terminat in coada de peste.

4. “Vreau o dezbatere in direct cu Ponta, Antonescu si ala micu’ de la PC!”
Natiunea trece prin momente grele, coeziunea sociala lipseste, trebuie sa lasam de-o parte orgoliile si sa cautam solutii pentru iesi la liman....-incep sa invat, nu? Pretexte pentru o astfel de intalnire sunt multe, un discurs impaciuitor cand interlocutorii se reped in haita sa te sfasie are efecte nebanuit de... favorabile. Presedintele va reusi sa pozeze din nou in “singur impotriva tuturor”-postura lui favorita, reusind inca o data sa se victimizeze eficace (remember: sa-ti fie rusine Dinu Patriciu!).

5. Basescu sta la o sueta amicala cu Regele
O reconciliere de substanta pare mai greu de crezut, cei doi nu sunt compatibili (desi in istorie au mai existat personaje care sa cumuleze rolul de monarh constitutional si pornirile de tiran sentimental). Nu cred ca merge cu “am gresit majestate, ha, ha, ha”dar pretexte pentru intalniri informale se pot gasi, poate si un post onorific pentru Radu Duda folosit ca momeala. Efectul mediatic este garantat iar Presedintele va bifa simultan 2 calitati oarecum opuse: imprevizibilitate si..flexibilitate.

6. Galeriile de fotbal iau castane in prime time.
“Mai baieti de ce va dati mereu in petec, de ce nu intrati in randul lumii, ce sa ma fac cu voi?” i-ar dojeni parinteste Presedintele la Cotroceni in fata camerelor de filmat inlacrimand niste babute la o ora de maxima audienta. Intrati la Cotroceni pentru un perdaf ultrasii pot iesi apoi pacificati cu promisiunea ca vor deveni SPP-isti daca se cumintesc si lasa a doua zi un CV.

7. Nefericitul Presedinte este “exorcizat” de Prea-Fericitului Daniel. OTV transmite
Scenariu: Omul a gresit, isi marturiseste pacatele, iese pocait, cu un suflu (!) nou si promite sa ramana curat desi e bagat pana in gat in politica. Cine o transforma pe Sfanta Parascheva in agent electoral mananca o paine buna in Romania.

Debarcarea lui Baconschi, sansa oferita UNPR de a se apropia de pragul electoral

2012-01-23T05:21:00.000-08:00

Fostul deja ministru de extene are blog. Pe blog, pe 16 ianuarie, ii numea pe demonstrantii din Piata Universitatii: “mahalaua violentă şi ineptă incolonata ca minerii odinioara in spatele mostenitorilor Securitatii". Domnul ministru a fost numit apoi “mediator-sef” in relatia cu reprezentantii mahalalei iar postarea cu pricina a ramas pe blog pana spre sfarsitul saptamanii trecute apoi a disparut subit. Altfel, “executia ritualica”a ministrului de externe are darul de a oferi in sfarsit protestatarilor un cap in bat, dand ocazia UNPR de a se apropia de pragul electoral impins de la spate de singurul sau vector de imagine (Cristian Diaconescu la externe, se indoieste cineva?)

Ma intreb cum de n-a sesizat nimeni din anticamera Guvernului tinicheaua de coada proaspatului mediator? Armatele de consilieri ce-or fi pazit? Adica e doar o intamplare c-a fost numit ministrul de externe responsabil cu dialogul cu protestatarii? Putea fi in locul sau chiar ...senatorul Urban (cel cu “viermii”)?

Eliminarea lui Baconschi este insa o mutare strategica in ciuda aparentelor. Fete noi in Guvern si “mai da-le 100 de lei” (taxa auto amanata) este singura strategie de imagine la dispozitia Guvernului acum. Plus ajutorul fratesc pentru UNPR, fost si viitor partener de coalitie.

Ma astept sa-l regasesc totusi pe dl Baconschi dupa acest episod intr-un post diplomatic in...Spania (in Italia ar fi prea mare conincidenta cu..alegerile din 2009).

Cum va raspunde Puterea Pietei. Bonus: topul greselilor viitoare ale Opozitiei

2012-01-19T22:24:00.001-08:00

Asteptati-va la “silenzio stampa” la Cotroceni, dialog mimat despre orice la Palatul Victoria fara a se negocia insa nimic serios plus promisiunea unor 100 de lei simbolici pentru electorat (anveloparea subventionata a blocurilor, tratamente cosmetice de... asistenta sociala, inevitabila gargara despre redistribuirea echitabila a viitoarei ..foste cresteri economice din 2012, etc) si niste “executii” ritualice de ministri (remaniere) inlocuiti de tehnocrati.De cealalta parte, USL poate rata capitalizarea miscarilor de protest (nu vor sti sa smulga concesii politice din partea Guvernului cu care sa se laude, sa introduca o parte din revendicarile Pietei in proiecte legislative iar fripturistii proprii nu vor accepta o demisie colectiva din Parlament in preajma alegerilor pentru a-si motiva suplimentar votantii) dandu-si cu stangul in dreptul cu declaratii si inrolari dubioase (vezi El Comandante Mazare/Sorin Rosca Stanescu).

E clar ca orice va spune pe termen scurt Basescu va crea iritare dupa episodul Arafat. Presedintele va comuta pe “mute” in chestiunile arzatoare si se va limita la declaratii principiale despre spatiul Schengen, muncitorii romani, panselute, etc. Se va plictisi si ne va plictisi ingrozitor o perioada. RMGC isi va pierde deci cel mai important lobbyist iar spoturile cu romanii care vor sa “munceasca la Rosia nu sa emigreze” ne vor cruta o perioada. O atitudine similara si din partea doamnei Udrea, care isi va tempera aciditatea la adresa opozitiei si isi va descoase etichetele celebre din garderoba.

Dupa protestele care au facut inconjurul lumii prin intermediul televiziunilor Guvernul a fost bine sfatuit: va mima dialogul. Nu sunt insa suficient de speriati pentru a negocia in mod real, pentru a fi dispusi sa accepte puncte de vedere diferite si sa-si modifice propria agenda (vezi matematica aberanta a lui Boc care plaseaza data posibilelor anticipate cu...2 luni inainte de comasatele stabilite deja-deci la ce bun sa le mai facem?). Dar vor discuta steril cu toata lumea. Daca maine imi fac o asociatie care sa militeze pentru virtutile muzicii clasice asupra maidanezilor din Bucuresti, probabil ca voi gasi o sosie a d-lui Baconschi care sa ma asculte apatic printr-un subsol al Palatului Victoria.

Pentru a ocoli o parte din responsabilitatile guvernarii din ultimii 4 ani, PDL va proceda precum caracatia lansand un nor de cerneala. Vom asista deci la o executie ritualica a unor membri ai cabinetului Boc (vor dispare figurile impopulare iar cineva va argumenta demagogic-“nu ne cramponam de putere cand vine vorba de interesele cetateanului, uite, am adus o noua transa de tehnocrati din pepiniera BNR”). Masurile populiste pentru campania electorala vor tinti segmente cat mai largi din populatia urbana, locul de unde vin votantii lor traditionali. Se vor anvelopa subventionat blocurile, se vor aloca fonduri primarilor PDL pentru o spoiala de ultima ora a oraselor administrate, etc. Punctual, se vor face cateva exceptii de la acordurile de principiu cu FMI in directia protectiei sociale. Bugetarilor li se va promite ca din 2013 se va trece neintarziat la redistribuirea cresterii economice din 2012, asta cu conditia ca respectiva crestere economica sa nu moara pana atunci in stadiul de mare speranta din cauza conditiilor externe.

Ce va face USL? Departamentul de strategie (or avea asa ceva?) ar trebui sa stie ca orizontul de asteptare creat in randurile actualilor si potentialilor votanti dupa mitingul din 19 ianuarie si miscarile de protest din Romania din ultima saptamana trebuie umplut in perioada urmatoare cu un pachet de masuri de sustinere a interesului, altfel totul se va termina intr-un fas spectaculos precum a patit in anii ’90 Alianta Civica dupa mitigul-monstru de infiintare. USL ar trebui sa: forteze Guvernul la concesii politice si economice cu care sa se impauneze, sa promita ca va prinde in proiecte legislative o parte din revendicarile Pietei, sa practice ironia de buna calitate la adresa adversarilor si televiziunii de stat (si nu exagerarile si victimizarile abisale ) si asta in mod organizat si coodonat timp de cateva luni . Dupa cum ii cunosc insa eu, slabe sanse de asa ceva, n-am prea vazut strategii urmarite cu consecventa la USL. In plus, cineva ar trebui sa dea peste bereta comandantului Mazare care nu face prin iesirile sale colorate decat sa piarda voturile traditionale ale PSD si sa se abtina de la racolari dubioase (inca vreo duzina ca Sorin Rosa Stanescu si USL poate pierde majoritatatea cu care se lauda) care nu fac decat sa taie craca de sub picioare PNL. Un punct final al strategiei de mobilizare a sustinatorilor ar fi demisia colectiva din Parlament in preajma alegerilor (“ nu ne intereseaza ciolanul daca nu putem obtine o viata mai buna pentru romani”, “cu Basescu nu se mai poate convietui nici macar de la distanta”, etc) dar ma indoiesc ca fripturistii lor ar renunta la cateva luni de motaiala pe bani frumosi in Parlament (mai ales cei care au mirosit ca nu se vor regasi pe liste).

Ce cred eu despre “Revolutia" din 13-15

2012-01-15T12:22:00.000-08:00

1.USL e pe cale de a rata o buna ocazie de a tace chitic si de a contabiliza. In loc sa te asezi pe varful unui val anemic de revolta populara in speranta ca vei creste in sondaje, mai bine te dai lovit cand te cauta televiziunile si invoci calin-demagogic ca lucrezi la o noua lege a sanatatii, viitoarele masuri de crestere economica, bla-bla. Altfel, riscul ca totul sa se transforme in ochii opiniei publice intr-o miuta putere-opozitie e cat se poate de real.

2. Cu cine voteaza galeria Stelei? Prezenta ultrasilor din galeriile de fotbal mi se pare halucinanta. Parca pe stadioane exista masuri specifice pentru manuitorii de petarde si bolovani. Cum se explica ca sambata Jandarmeria declara ca i-a identificat iar duminica acestia erau din nou la datorie luand jandarmii la tinta? Stiu ca ultrasii gusta ocaziile de a se incaiera cu jandarmii, dar e prima data cand o manifestatie cu revendicari politice si sociale este folosita ca pretext. In definitiv nu i-am vazut la celebrul dans al pinguinului din piata Victoriei-cand cu taierea salariilor bugetarilor, desi era si acolo o paine de mancat. Ultrasii sunt relativ usor de manipulat iar intarzierea masurilor impotriva lor ma duce cu gandul ca cineva fie incearca sa decredibilizeze miscarea de protest, fie sa compromita Opozitia care ar putea sa-i adopte la pachet cu demonstrantii pasnici pansandu-le cucuiele provocate de pulane. Ca sa fiu mai explicit, prezenta galeriilor mi se pare mai degraba o mutare orchestrata de serviciile speciale decat ocazia bine speculata de Opozitie pentru a aduce carne proaspata in ringul din Piata Universitatii. Sau sunt excesiv de paranoic? Sa speram ca protestele nu vor degenera, sau ca violenta strazii nu va fi folosita ca pretext pentru o legislatie mai dura impotriva miscarilor de protest (daca vad ultrasii si la demonstratia impotriva RMGC din 28 ianuarie chiar ca incep sa cred in "minuni").

3. Ma mir ca presedintele Basescu a ratat ocazia de a iesi la o ora de varf oferindu-i cu lacrimi in ochi un post de consilier la Cotroceni medicului Arafat. In loc de "draga Stolo" merge si "draga Raed". Sau poate ca nu? Dupa care mai lipseste ca si Gigi sa se pupe cu galeria Stelei in piata Universitatii si uite asa s-ar mai termina o Revolutie pe malurile Dambovitei inainte de a incepe.

28 ianuarie, ora 11

2012-01-14T07:19:00.001-08:00

Am primit pe mail, aprob actiunea, dau mai departe:

"Prieteni ai Roşiei Montane,cetăţeni lucizi, conştienţi de pericolul ce planează asupra Apusenilor,
Astăzi, după ani şi ani de rezistenţă civică, prin acţiuni în instanţă, manifestaţii culturale, petiţii, campanii de presă, festivaluri şi mobilizare pe internet, s-a ajuns în situaţia de a nu mai putea ocroti Roşia Montana decât ieşind în stradă.E UN MOMENT CRUCIAL PENTRU SOARTA ROŞIEI MONTANE! Ministerul Mediului şi Guvernul se pregătesc ca, în dispreţul legilor şi procedurilor necesare, să elibereze acordul de mediu pentru proiectul exploatării de suprafaţă, cu cianuri. Pe de altă parte, în Parlament se doreşte votarea unei legi prin care companiile miniere private ar putea expropria în voie cetăţenii pentru terenurile de care au nevoie pentru proiectele lor! Se pregăteşte pasul decisiv în distrugerea Roşiei, iar dacă acest bastion al rezistenţei se prăbuşeşte, vor urma, alte şi alte exploatări similare în întreaga Transilvanie. Acum, numai solidaritatea noastră manifestată în stradă mai poate sta pavăză pentru ocrotirea Roşiei Montane şi a României. Roşia ne cheamă să o apărăm şi, prin aceasta, să ne apărăm pe noi înşine! Haideţi să ne unim forţele în cel mai mare marş de protest vreodată organizat de societatea civilă românească!
Manifestaţia va avea loc în Bucureşti, pe 28 IANUARIE, la ORA 11.00,cu plecare din PIAŢA REVOLUŢIEI.
Veniţi să spunem NU unui proiect care va înstrăina aurul României, va distruge patrimoniul naţional, mediul înconjurător şi vieţile semenilor voştri din Roşia Montană! Veniţi să spunem NU cianurii, să spunem NU minciunii Preşedintelui / Guvernului, corupţiei şi nepăsării din Ministerele Economiei, Mediului şi Culturii!Roşia Montană e a noastră şi nu o dăm pentru tot aurul din lume!

E momentul să mergem dincolo de nemulţumirea manifestată prin intermediul internetului, al petiţiilor şi al discuţiilor teoretice. Toate acestea au fost utile, dar acum a devenit necesar să ne depăşim comoditatea, inerţia, făcându-ne auziţi, văzuţi, înţeleşi la modul cel mai concret.Acum, participarea fiecăruia dintre noi e cum nu se poate mai importantă.Roşia Montana e şi casa ta. Vino să o aperi! Precizare importantă: vă rugăm să folosiţi pe durata manifestării doar mesaje şi însemne pe bannere, steaguri şi pancarde distribuite prin intermediul campaniei Salvaţi Roşia Montană. Suntem oameni cu cele mai diverse orientări politice, ideologice şi/sau religioase, cu viziuni economice şi sociale diferite, provenind din toate straturile societăţii şi din toate grupurile etnice. Proiectul catastrofă ce vizează distrugerea Apusenilor a avut, dincolo de toate relele, efectul pozitiv de a ne aduce împreună; haideţi să ne respectăm unii pe alţii, gândindu-ne, sâmbătă, 28 ianuarie, la ceea ce ne uneşte şi ne determină să acţionăm împreună – Roşia Montană.Roşia Montană e România. S-o păstrăm întreagă!"

Un mic detaliu ignorat despre dividende

2012-01-08T23:56:00.000-08:00

Pentru ca se vorbeste tot mai mult despre investitia la bursa, pentru ca insusi Vala (...) a incercat marea cu degetul, sa reamintim niste lucruri. Azi despre dividend:

1.Politica de dividend poate fi intuita din pozitia majoritarului
De ce ar imparti cu minoritarii profitul sub forma de dividende cineva care detine doar 51% dintr-o companie? Tentatia va fi sa scoti banii pe cai ocolite (sa-ti cumperi de pilda propriile active cu banii companiei pe care o controlezi-vezi Petrom care a achizitionat in trecut lanturi de benzinarii OMV) sau sa amani acordarea de dividende investind in propria companie in speranta ca pachetul majoritar va fi maritat in curand la un pret mai mare (sigur, poti sa arunci niste apa in ochii carcotasilor la acest capitol si sa le dai actiuni..gratuite in loc de cash). Cine detine peste 80-90% din actiuni, isi poate permite sa dea dividende grase, ca si le da oricum siesi. (vezi cazul Alro, statul in pozitia de majoritar ultra-dominant cand trebuie umplute gaurile din buget). De urmarit insa politica pe termen lung la companiile unde statul isi va dilua participatiile prin vanzarea unor noi pachete de actiuni prin bursa (Transgaz, Transelectrica)

2. Fondurile inchise dilueaza dividendele primite de la companiile din portofoliu
Sa zicem ca esti actiune de dividend, te cheama SIF sau FP. Primesti bani de la companiile din portofoliu sub forma de dividende, si le pasezi mai departe actionarilor tai sub forma tot de dividende. Tineti insa cont ca din dividendele primite de un astfel de vehicol se scad cheltuielile de functionare ale administratorului, care pot fi mari. Apoi se pot face investitii proaste (vezi Templeton cu actiunile bancilor austriece Raiffeisen si Erste la FP). Ce ramane reprezinta profit impozabil cu 16%. Diferenta se poate distribui actionarilor tai sub forma de dividende, dupa ce statul mai ia inca 16% impozit pe dividende de data asta. Intelegeti de ce un astfel de fond inchis se tranzactioneaza cu discounturi mai fata de active? Adunati 16+16 +impactul cheltuielilor de administrare si eventualele investitii proaste+statutul de minoritar fara pretentii in multe participatii si vedeti cat ar trebui sa dea. Asta ca sa nu mai auzim de marea oportunitate FP care are discount de 50% fata de activul net unitar. De fapt discountul real e mult mai mic aplicand algoritmul de mai sus.

3. Nu conteaza activele, conteaza profitabilitatea afacerii
Un mic investitor ar trebui sa tinteasca feliute din profitul companiei pe care pariaza si nu din activele pe care le detine aceasta. Un activ poate deveni sau nu lichid prin vanzare (vezi terenurile valoroase pe care le aveau multe rasdace in 2007-RORX va spune ceva?). Chiar daca activul se vinde, ce garantie ai ca banii sunt trimisi ca dividende actionarilor (vezi Timpuri Noi)? Poate sunt reinvestiti in afacere si sunt tocati marunt pana nu mai ramane nimic....

PS: Analistii Erste Bank si-au updatat recomandarile pentru FP. La listare era de 0,72 lei/actiune, printre cele mai modeste din piata (bizonii erau manati de Intercapital de pilda cu promisiunea unui pret de 0,9 lei/actiune). Ei bine, acum pretul tinta vazut de Erste e de 0,51 lei. Titlul analizei e sugestiv "Fondul Proprietatea-Far from a great bargain". Sic transit gloria mundi! Cine cumpara acum are deci perspectiva modesta a unui profit putin peste 15%. Si asta in vizinuea politicoasa a unei banci, care e probabil bine expusa pe FP prin vehicolele sale.

Profetii “Apocalipsei” merita recunostinta noastra

2012-01-02T01:45:00.001-08:00

Stiinta pare sa fi demonstrat ca asteptarile Observatorului pot modifica rezultatul experimentului in care este implicat. Poate ca din acest motiv nu se cunosc Predictii in istorie care sa se fi bucurat initial de popularitate si care sa se fi implinit in final. Fie se produce catastrofa si descoperim apoi cu uimire ca un anonim ignorat avertizase asupra ei, fie avem alertari “de maxima audienta” care se dovedesc vorbe in vant. Mobilizandu-ne emotional pentru evitarea unui deznodamant neplacut, profetii Apocalipsei zilelor noastre (meteorologica, astronomica, financiara-ma rog, sindromul 2012) ne pun inconstient la treaba pentru a alege o varianta diferita a Realitatii.

Am intrat in 2012, anul conceput pentru tot soiul de scenarii apocaliptice dar si punct terminus pentru “renastere”, trezire spirituala, ma rog, “cum va place” vorba lui Shakespeare. Vom fi deci bombardati din nou cu predictii, cele mai multe apocaliptice, functie de inspiratia, fixatiile sau... interesele profetului. Pare la moda de pilda sa pariezi pe dezmembrarea zonei euro, pe un nou val de scaderi la bursa, pe recesiune in statele dezvoltate cu implicatiile de rigoare-somaj, prestatii sociale reduse, etc. Nu ma pot impiedica sa observ insa ca forta focalizarii opiniei publice pe catastrofe multiple tinde sa slabeasca dupa bombardamentul de acest tip la care este supusa de luni bune. In definitiv Criza dureaza cam de prin 2008. Nu zic ca problemele nu sunt reale (datoriile sunt tot acolo, ale statelor, persoanelor fizice si companiilor, cu un plus la state in ultima vreme) doar ca am intrat intr-o faza de constientizare si acceptare a situatiei si, evident, de cautare a remediilor reale de rezolvare, la nivel personal sau general. Daca va exista o prabusire a nivelului de trai, nu va fi decat una lenta, poate in generatii, pe masura imputinarii resurselor si desumflarii mentalitatii “crestere infinita pe credit ieftin”. Nu stiu daca vom trai mai bine in 2012 dar ar trebui sa invatam s-o facem cu mai putine palpitatii. 2011 a fost de altfel unul dintre anii bursieri cei mai volatili din istorie chiar daca s-a incheiat in final cu variatii reduse ale indicilor fata de decembrie 2010. E momentul sa numaram pana la 10 si sa rasuflam adanc, vorba personajului lui Octavian Cotescu din buletin de Bucuresti.

Poveste pentru a 3-a zi de Craciun

2011-12-26T22:38:00.000-08:00

Lenevesc uneori in pat ascultand Radio Romania Actualitati. Marti dimineata, 8 fara ceva. Emisiunea matinala obisnuita, cu la fel de obisnuitul concurs de fidelitate cu premii in vouchere. Ascultatorii raspund la o intrebare reproducand o informatie furnizata mai devreme pe post si pot castiga contravaloarea voucherului in diferite bunuri. “Buna dimineata, cum ati petrecut de Craciun?”. “Ei..bine” se aude o voce feminina de la celalalt capat al firului. “Bine, bine?” insista moderatorul. “Nu prea, ca a murit sotul” zice doamna. “Uh, imi pare rau, sa vedem daca totusi veti castiga obiecte de vestimentatie in valoare de 250 de lei! Inutil sa va spun ca doamna a castigat. Cum se mai simte in definitiv Craciunul? .

Ne plangem tot mai mult ca a devenit un soi de sarbatoare de marketing si vanzari. “Sper ca macar anul asta Grinch sa fure Craciunul” imi zicea in gluma frizerita unde ma tund in urma cu vreo doua saptamani. La ce altceva ne asteptam insa intr-un oras cu 2 milioane de..cumparatori, fara trecut, amintiri si valori comune? Daca vrei Craciun autentic, du-te la tara. Acolo traditia e inca un liant, oamenii au trait impreuna din copilarie, si-au privit vietile ca un spectacol din spatele gardurilor, au lucruri care ii leaga si valori la care adera de bine de rau intreaga comunitate. Chiar si la periferia oraselor, in mahalale, sarbatorile se simt altfel decat in zonele “rezidentiale”. Daca vrei totusi sa gusti Craciunul in marile orase n-ai decat sa stingi televizorul, radioul sa inlaturi orice zgomot de fond cu substrat de marketing si sa te izolezi 1-2 zile alaturi de persoane care inseamna ceva pentru tine. Liniste, introspectie neintrerupta de promo-uri, tihna. Sa incercam macar la anul, bine?

Mic.ro tinde spre Minuscul.ro via Faliment.dinu

2011-12-24T04:47:00.000-08:00

Sambata, ajun de Craciun. Ultimele ajustari in portofoliul de targuieli. Ups, am uitat de paine. In piata nu mai au feliata, nu sunt masochist sa iau inca o data cozile din hipermarket-uri in piept. Intru intr-un mic.ro cu gandul “sunt salvat!”. Prima observatie: in conditiile in care oamenii se dadeau cap in cap in piata mai devreme, in magazinasul nostru-nimeni, nici macar la tejghea. Dupa secunde bune apare o fatuca dintr-o incapere alaturata. “Aveti paine”? intreb. “Sigur”. “De care?” zic. “Pai, alba de 1 leu”. “Numai atat”? ma mir. “Numai atat”, mi se zambeste trist. Cum naiba sa nu ai macar 2-3 sortimente de paine ca orice bomba de la parterul blocului? Moment in care ma gandesc la cateva hibe ale afacerii domnului Dinu Paturiciu.

1.Micii furnizori nu pot fi prostiti ca bugetul de stat
Ideal pentru compania care administreaza mic.ro ar fi fost ca datoriile catre micii furnizori sa fie convertite dupa o perioada de acumulare in..obligatiuni la care sa se plateasca insa dobanzi. Iar la scadenta, obligatiunile sa fie convertite in actiuni pentru o pozitie minoritara in companie, actiuni care oricum nu vor da dividende, firma avand grija sa se mentina constant pe pierdere (va spune ceva Petromidia?). Nesimtitii astia de furnizori n-au fost incantati insa de schema, ba isi cer banii destul de repede.
2. Oferta mica, concurenta mare
Ideea unui lant de mici magazine de proximitate n-a parut rea la inceput. De aceeasi parere a fost insa si concurenta iar Mega Image a continuat sa se extinda in forta. Ori, e o diferenta ca de la cer la pament intre oferta MI si cea a mic.ro. In fond, daca nu arde si n-ai nevoie urgenta de ceva in miezul noptii, preferi de regula a ai cateva optiuni la dispozitie. Vanzarile scazand, adaosurile au fost majorate ceea a dus la scaderea si mai accentuata a vanzarilor mic.ro, ca nimeni nu e masochist.
3. Gogoasa a plesnit inainte sa se arda cu ea fraierii
Inventezi o afacere “de succes”, o umfli, te diversifici si astepti cumparatorii care sa creada inca in potentialul desavarsit al retailului romanesc. Pentru Dinu Paturiciu ,bafta de a vinde Rompetrol chiar inaintea crizei n-a mai tinut cu mic.ro. Si nici cu trustul Adevarul, umflat in opinia mea tot pentru a fi maritat in 2-3 ani. Care va fi soarta mic.ro din acest punct? Probabil similara cu cea a Minimax Discount (mac.ro), care a tras deja obloanele. Morala? “Chiar daca ma lasa cineva gol in piata publica si fara bani, voi redeveni repede bogat”(ma rog, citatul din conu Dinu e aproximativ, dar intelegeti sensul). Sansa de imbogatire a d-lui Paturiciu e insa direct proportionala cu posibilitatea de a face afaceri cu statul pe care il injura pe unde-l prinde. Parerea mea.

PS: Un comentariu la acest post care spune multe:
"Sunt una din victimele afacerii mic.ro. Dinu Patriciu nu a investit si nu a pierdut bani in aceasta afacere si nici in alte afaceri. In magazinele mic.ro au investit bani furnizorii de servicii, furnizorii de echipamente si furnizorii de marfa. Printr-o retea de firme inregistrate in Olanda, controlate de Dinu Patriciu, toata investitai este contractata cu foarte multi furnizori. Esenta inselatoriei consta in contracte extrem de stufoase , cu multe clauze capcana si toate cu plata la termen de peste 90 de zile. Termenul nu se respecta, se dau faramaturi pentru amagire. Facturile furnizorilor se inregistreaza in contabilitatea acestor firme-caracatita. Deci firmele din reteaua Patriciu inregistreaza cheltuieli in contabilitate , dar neefectuind plata ,TVA-ul si impozitele le suporta firmele furnizoare. Toata investitia si toate taxele au fost suportate de firmele pacalite. Este nevoie de solidaritatea pagubitilor si de informare a mediului de afaceri. Afaceri tip Dinu Patriciu inseamna furt legal".

Magiunul minune de Topoloveni, consumat chiar si la dineurile Bilderberg (breaking news)

2011-12-21T10:49:00.001-08:00

Zapand intr-o doara azi printre programele noastre inutile din grila dau peste gemul de Topoloveni promovat cu discretie de elefant la OTV. Un domn in pragul isteriei (naturiste, evident)-pana aici nimic nou pentru spitalul de nebuni DDD-separase expert apele. Pe mana stanga creatile contrafacute, adevarate bombe alimentare din comert, pe mana dreapta elixirul zeilor, 100% naturalul, gemul de Topoloveni, cu mezina familiei, dulceata de gutui. De-o parte ingrediente otravitoare precum aspartamul, feluritele E-uri, fructozele, ma rog, posibil si acidul sulfuric dupa cat de pornit era domnul Alupei daca am retinut bine, in dreapta puritate si sanatate, la un pret de numai 20 lei borcanasul de 350 de grame, evident fara conservanti. Dar, ce mai conteaza 20 de lei cand toata lumea buna consuma gem de Topoloveni, de la armata americana si contingentele Nato, la snobii din UE. N-am personal nici o problema cu respectivul magiun, chiar daca pretul i-a fost dublat recent de la 10 la 20 lei, probabil pentru a sarbatori corespunzator aplicarea celebrei frunzulite verzi pe eticheta si intrarea in meniul trupelor americane.

Ce ma supara pe mine e marja exagerata de profit de la Topoloveni. Asta vara kilogramul de prune costa 2-3 lei, cel mult. Din reteta magiunului aflu ca e nevoie de 5 kg de prune pentru unul de magiun. Adica la un borcanas de magiun intra cam 1,7 kg de prune inainte de prelucrarea 100% naturala. Pai, de la maxim 5 lei cat reprezinta pretul prunelor in borcanul respectiv, cum ajungem la pretul final de supermarket de 20 de lei? Cu tot marketingul si promovarea (uneori de 2 bani, cu publicitate mascata la OTV) n-ai cum sa sari de 7-8 lei cost de productie. Diferenta pana la 20 de lei sa reprezinte taxa pe mandria consumatorului ca se indulceste cu preferatele soldatilor americani? Cam scump, nu? La banii astia imi iau naibii un tuci si imi fierb singur prunele in bucatarie. Ca sa nu mai spun ca suntem in plin sezon de prune uscate chiar si fara fum (12 lei/kg la mine in piata), deci exista si alternative pentru "naturisti". Sau poate ca nu ni s-a furnizat inca de la OTV informatia oculta ca si in grupul Bilderberg se consuma magiunul minune intre doua discutii aprinse?. Asa da, asta ar face toti banii, mai ales ca in felul asta n-ar mai fi nici participantii cu sange albastru prea “constipati” la suetele Bilderberg.

Remarc in incheiere simtul comercial al domnului viitor presedinte al neamurilor proaste, Danut Diaconescu. Omul are fler, simte ce merge pe piata si de unde sa ceara bani. A invadat ecranele mai nou cu tot soiul de leacuri naturiste promovate la greu, asta peste teme mai vechi precum OZN-uri si conspiratii, Bilderberg si extraterestri, 2012, spiritualitate/vrajitorie. Pacat ,ce varianta mai sigura de a compromite o tema vedeti decat sa o popularizezi cu si pentru ciudati?

PS: Postul asta cu magiunul de la OTV dupa articolul cu SIF-urile, seria cu problemele zonei euro, radiografiile macro, etc se potriveste-stiu!-ca..pruna in perete. Pe de alta parte, Criza asta a inceput deja sa ma plictiseasca. Nici o Apocalipsa, fie si financiara, nu vine ca trenul in gara. Poate ar trebui sa ne inspaimantam cu adevarat de lucrurile pe care nu ni le imaginam cu lux de amanunte.Catastrofele pe care suntem deja focalizati sunt pe jumatate depasite.

Prag de 5%. Mai e vreun chichirez la SIF-uri?

2011-12-15T23:05:00.000-08:00

“Mai bine mai tarziu decat niciodata”. Cresterea pragului la SIF-uri nu vine insa “mai tarziu” ci “prea tarziu”. Se mai zbate cineva pentru expunere pe sectorul bancar romanesc? Singura tentatie a SIF-urilor o reprezinta discountul cu care se tranzactioneaza actiunile fata de activul net. Nu va entuziasmati insa prea tare, jumatate din acest discount ar fi acoperita insa de impozitele pe profit si dividende daca s-ar lichida portofoliile. Cu afacerea proasta de la BCR in carca (schimbul de actiuni cu Erste s-a parafat la cotatii intre timp dezumflate pentru banca austriaca), cu un management performant...in a-si atinge propriile interese si fara capacitatea de a genera profit altfel decat vanzand active in viitor, SIF-urile sunt interesante acum doar pentru cei dispusi sa le ..pompeze pentru a dezinvesti cu pierderi cat mai mici.

De-a lungul timpului, micii investitori in SIF-uri au fost momiti cu tot felul de iepuri la SIF-uri: ba ca au expunere mare pe banci si bancile sunt gaini cu oua de aur in Romania, ba ca in momentul listarii BCR cotatiile SIF vor exploda (in activul net unitar-VUAN- actiunile cu pricina erau prinse “doar” la valoarea contabila), ba ca cresterea pragului de detinere va declansa marea batalie pe actiuni, ba ca au discounturi mari (60-70%) fata de VUAN, ba ca vor da dividende grase dupa afacerea proasta cu Erste (desi nu mai e vorba de distributie de dividende clasice aici, din profit, ci de...active in felii mici varsate actionarilor SIF).

Intre timp, mirajul sectorului bancar s-a stins (vezi ce a patit numai in acest capitalizarea Erste, cu actiunile scazand de la 166 lei la numai 51), listarea BCR se va produce la calendele grecesti, discounturile nu mai sunt atat de mari raportat la VUAN daca ne gandim la impozitul pe profit si cel pe dividende (cam 30% din valoarea portofoliului) daca cineva ar avea intentia sa lichideze detinerile SIF si sa le dea ca dividende actionarilor dar majorarea limitei de detinere in sfarsit s-a produs.

Cine sa mai vrea SIF-uri acum? Pai, cine le.. are deja. Acestia vor fi cei mai mari fani, declarativ evident, in a pompa cotatiile actuale. Asteptati-va deci la avalanse de declaratii optimiste despre perspectivele luminoase ale actiunilor, despre dividendele halucinante care vor veni in 2012, despre cum se vor napusti fondurile pe Romania doar sa ia niste feliute de 5% pe SIF-uri (s-au napustit si pe FP in ultimul an, dar asta n-a oprit pretul actiunilor sa scada cu peste 30% de la listare!), etc, etc.

Doua vorbe si despre “marea” afacere cu Erste. Raportul de schimb implica cash (1,03 lei pentru o actiune BCR) si actiuni Erste pentru actiuni BCR (1 actiune Erste la 128 actiuni BCR). Observati ceva ciudat aici? O actiune este pretuita cu cash la 1 leu (probabil la valoarea contabila) iar la schimbul de actiuni, 128 actiuni BCR fac...51 de lei (cotatia actuala Erste)! Iar schimbul cu actiuni Erste implica de cinci ori mai multe actiuni BCR decat cele pentru care se da cash.

Una peste alta, eu nu pot recomanda cuiva sa ia SIF-uri ca investitor acum, cel putin pana nu ne lamurim cine va strange mizeria din sectorul bancar si sub ce pres. Pentru speculatii nu ma bag, am vazut destule “minuni” la bursa (ultima Oltchim) bine regizate. Sigur, SIF-urile nu sunt in aceeasi ciorba cu Oltchim, se pot shorta si la Sibiu daca pretul o ia razna, sunt mult mai lichide, etc.

Am depasit componenta “criza de nervi” din Criza economica. Urmeaza Depresia din ...Depresiune?

2011-12-14T00:52:00.001-08:00

Mai viseaza cineva “V”-uri verzi pe pereti? Putini mai spera acum la o revenire rapida a economiilor, consensul este ca reechilibrarea se va produce cu lacrimi si suferinta, fie prin austeritate care sa erodeze lent stilul actual de viata, fie prin inflatie care sa mature rapid gunoaiele din perioada de boom odata cu valoarea economiilor pastrate in banci. Ce diferenta exista deci intre perioada nevrotica a Crizei si capitularea prin depresie care incepe sa se contureze din perspectiva consumatorului si a investitorului?

Am gasit un link interesant hat din 2008. BNR isi “reitera punctul de vedere conform caruia Criza nu va afecta economia Romaniei”. O tempora! Cand oficialii si-au dat seama ca lucrurile sunt mai serioase, s-a vanturat ideea unei crize “in V”. Adica o cadere brusca urmata de o revenire pe masura, context in care trebuia sa stai doar cu banii pregatiti asteptand sa-ti pice chilipirurile din cer pentru a marca cateva luni mai tarziu profiturile babane. Acum suntem deja in faza “post-V” care seamana leit a “D” de la Depresiune (faza a economiei de revenire lenta dupa Criza, putere de cumparare scazuta, cerere si preturi pe masura).Unii mai astepta ceva de la Stat (programe de stimulare evident), altii s-au resemnat cu austeritatea pe termen lung, exista si reprezentanti ai curentului inflationist care sa urmeze actualei tendinte de scadere a preturilor. Singurele “oportunitati” de care se mai vorbeste acum sunt cele de... conservare a valorii. Iata o succesiune a evolutiei fazelor psihologice ale crizei economice si posibile urmari din punctul in care ne aflam.

1.De la vanatoarea de oportunitati la auto-conservare si conserve
“Cu preturi ca astea n-o sa va intalniti curand” spuneau brokerii rataciti la Money Channel prin 2008. Si au avut dreptate, n-o sa mai vedem curand preturi la bursa la fel de mari ca in...2008. Ideea ca “Criza a fost doar pretextul nimerit pentru oamenii cu cash-ul pregatit sa faca afacerea vietii” e doar amintire (adevarat, putini au reusit sa faca bani in 2009, cumparand pe minime si vanzand in vara lui 2011; majoritatea care aveau ceva bani erau insa prea speriati sa ia pozitii atunci). Nici brokerii si nici agentii imobiliari nu ne mai dau coate acum. “Contra-lumanarile” de revenire pe graficul pretului au ajuns de la faza de speranta..palpabila, la vis SF. Majoritatea jucatorilor pare sa convina ca urmatoarea bula va veni dupa o perioada lunga de echilibru, cu tendinte descendente. Modelul japonez deci. De la artificii anticipate, la conserve de vreme rea. Partea buna este ca a disparut componenta nevrotica din Criza. Bursele nu mai pica spectaculos, putini mai vad bancile inchizandu-se peste noapte (bank run). Ziua de maine nu mai pare sa aduca o castastrofa iminenta, convenim doar ca nu va aduce “nimic bun”, cel putin pe termen mediu.

2. D de la Depresie/Depresiune, E de la endorfine.
Incercarea de a readuce cu forta entuziasmul consumist, prin declaratii optimist-populiste si masuri monetare extreme (quantitative easing) a esuat. Companiile fac economie, consumatorii strang cureaua, Guvernele canta aria austeritatii. In loc ca economiile sa vina in cap din varful scarilor, se cade pe fund treapta cu treapta. Daca marii bolnavi din economie ar fi fost lasati sa se curete in momentul T zero in loc sa fie considerati “too big to fail” poate ca am fi asistat la un impuls de crestere de pe fundul gropii. In loc sa cadem in prapastie si sa incepem apoi urcusul plini de cucuie dar un pic mai optimisti, ne-am afundat in schimb in nisipuri miscatoare iar pesimismul urca incet dar sigur. Ce ne mai scoate din...austeritate si depresie? La inceputul secolului s-a iesit din Depresiune cu un razboi, acum fortele de descurajare sunt prea consistente in toate taberele pentru pentru a repeta experienta. Poate totusi inflatia, desi e greu sa faci inflatie dupa spargerea unei bule a creditului. Sau un neasteptat salt inainte tehnologic, ceva gen “free energy”. Sau, in ultima instanta, ciocolata la tot satul…global. Endorfine la liber, fie si din bani publici, pentru a inveseli electoratul apatic. Ramane de vazut forma in care ni se vor aplica respectivele substante in ciorba noastra zilnica de consumatori.

“Spargerea euro”: cine pe cine a salvat si pentru cat timp

2011-12-10T01:21:00.000-08:00

Bancile au primit asigurari ca nu vor mai pati “rusinea” restructurarii datoriilor suverane ca in cazul Greciei. In compensatie, vor trebui sa se “simta”si sa imprumute Guvernele cu probleme pasand mai departe banii fara numar furnizati la dobanda de 1% de BCE. Pentru ca actionarii bancilor si investitorii sa nu maraie, Guvernele se angajeaza sa tina in frau cheltuielile bugetare dupa o regula “de aur” prea abstracta ca sa nu poata fi aplicata de fiecare dupa preferinte. Probabil urmeaza in 2012 un nou summit pentru “salvarea euro”, inca “10 zile critice” in care BCE va primi rolul de imprumutator de ultima instanta. Cum vor reactiona insa cetatenii statelor cu probleme care vedeau pana acum UE ca izvor de bunastare si acum se trezesc cu o sursa de constrangere pe termen lung?

Dobanda de politica monetara a fost recent coborata in spatiul euro la 1% (poate o vedem chiar mai jos in lunile ce vine) pentru ca bancile trebuie momite sa imprumute statele cu probleme care nu mai pot apela deocamdata la pusculita virtuala a BCE. Filozofia? Iei cu 1% de la domnul Draghi si plasezi cu 7% domnului Monti. Ca sa nu caraie actionarii bancilor si investitorii vazand cum bilanturile se umplu cu gunoaie, statele din euro-zone (mai putin Marea Britanie) promit sa se responsabilizeze fiscal si bugetar. Adica, “stim ca suntem o gaura neagra, ca datoriile noastre nu mai pot fi platite si cu toate astea va cerem bani in plus sa finantam deficitele, dar va rugam frumos sa tineti cont ca viteza cu care va cerem bani o sa scada, la fel si sumele solicitate”.

Deficit structural de 0,5% din PIB nu inseamna mai nimc. Este vorba de deficitul bugetar din care scoatem efectul ciclic al banilor pompati in recesiune. Si fiecare va calcula cum vrea musch.., pardon, expertii sai respectiva contributie “ciclica”. Basca dificultatea si taraiala cu care se poate implementa in legislatie asa ceva.

De ce respectivul plan e subred? Uniunea Europeana a fost considerata un izvor de prosperitate pentru statele membre. Saracii si neperformantii economic se puteau imprumuta ieftin si consuma peste posibiitati, importand din productia bogatilor si eficientilor economic. Si uite asa Germania are cam 40% din PIB exporturi si componenta latina a Uniunii se zbate cu datoriile de gat. Vor accepta tarile cu probleme sa stranga cureaua pe termen lung? Eu nu cred. Din vaca grasa UE se transforma in buba neagra (pentru greci nu e deloc exagerat!). De ce sa ramai cu forta intr-o structura care te obliga sa strangi cureaua in loc sa adopti modelul islandez si sa dai cu flit celor care au pretentii financiare de la tine? Exista viata si dupa falimentul suveran, argentinienii pot fi chemati sa conferentieze pe tema asta. Modelul islandez va deveni tot mai tentant odata cu trecerea timpului.

Tot ce s-a facut la summitul incheiat vineri a fost sa se traga de timp pentru banci. Asigurarea impotriva falimentului le-a fost garantata, dar sa nu uitam ca politicienii care si-au asumat asta nu sunt vesnici. Se va mai obtine un moment de respiro poate in primavara, cand BCE mai are sa-si asume rolul de imprumutator de ultima instanta. Daca se canta insa in continuare aria austeritatii, despre euro putem vorbi deja la trecut, cu tot rolul de sosie a Fed asumat eventual de BCE. Singura sansa reala de salvare a euro nu poate ocoli restructurarea datoriilor si o legislatie impotriva speculatiilor financiare care sa impiedice bancile sa vina din timp in timp cu mana intinsa la Guvern amenintand ca sunt prea mari sa fie lasate sa cada.

Doua vorbe despre Marea Britanie, marele “izolat” de ieri. Ca nu vrei sa-ti asumi constrangeri bugetare parafate in contextul in care n-ai o moneda unica de aparat, pot intelege (mai greu inteleg de ce au dinamitat britanicii in ultima vreme constructia euro prin tot soiul de declaratii ce parea copiate din laboratoarele Goldman Sachs). Dar sa pretinzi asigurari ca industria ta financiara nu va avea amenintate profiturile si bonusurile dupa ce tocmai se dadeau asigurari ca bancile nu vor da faliment, mi se pare o dovada de mare nesimtire.

Cat de indatorate sunt de fapt statele? In comparatie cu persoanele fizice stau chiar bine!

2011-12-07T00:41:00.000-08:00

100% din PIB asta e masura iresponsabilitatii pentru datoria publica, nu? Daca PIB e ceva abstract sa ne raportam la incasarile statului. Adica o datorie de 2,5 ori veniturile bugetului public, presupunand cu generozitate ca exista incasari cat 40% din PIB. Raportandu-ne la persoanele fizice, la un salariu mediu echivalent cu 400 euro, asta ar presupune o datorie totala de 12.000 euro. Cam cat un credit de nevoi personale de Logan plus o bidinea prin apartamentul din Militari, nu? Pai eu stiu o gramada de “iresponsabili”de tipul asta. Si nu ne-am raportat inca la creditele ipotecare

Pentru acelasi salariu de 400 euro, se poate obtine prin programul Prima Casa un imprumut pentru o cutie de chibrituri cu 2 camere (sa zicem 50.0000 euro valoare a tranzactiei cu 45.000 luati de la banca pe 30 de ani si 5.000 euro avans din fonduri personale) la o rata lunara sub 250 euro (cam 60% raportul rata/venituri). Pai asta inseamna de peste 9 ori veniturile anuale, echivalentul unei datorii publice de 375% din PIB ca sa revin la exemplul de mai sus, ala cu statele. Pai creditacii de la Prima Casa sunt mai iresponsabili ca Grecia domnule! Iar Italia e un model de cumpatare pentru posesorii de credit ipotecar!

Sau ar trebui sa avem o dubla masura state-creditaci? E mai sanatos sa te imprumuti pentru o garsoniera pe 30 de ani decat sa o faci pentru infrastructura? Habar n-am si oricum Standard &Poor’s nu da rating la imprumuturile persoanelor fizice. Da insa pentru... pachetele de credite ipotecare de aia si avem criza subprime. Ce ziceti insa de o comparatie intre politicienii de 3 lei din Romania si Fat-Frumosul de la BNR care a rapus balaurul inflatiei si s-a luptat cu speculatorii cei rai? Politicienii sunt iresponsabili ca au imprumutat tara prea mult, nu? Dar BNR care a permis cresterea gradului de indatorare de la un raport rata/venituri de o treime inainte de criza, pana la 70% pe varful bulei imobiliare, cum e? Asta nu scuza bineinteles politicenii, baga doar sub aceeasi caciula a responsabilitatii pe cei abonati permanent la osanalele media.

PS: Fara absolut nici o legatura, cititi aici un excelent articol despre avalansa de spoturi RMGC si falsitatea argumentului “oamenii din Rosia Montana nu vor decat sa munceasca”.

Cum se fac recomandarile de investitii. De la agentii de brokeraj la agentiile de rating

2011-12-06T01:43:00.001-08:00

Sa spunem ca esti Fondul Proprietatea si iti toci neinspirat cash-ul la inceput de an sa cumperi la Viena actiuni Raiffeisen si Erste pe care ai deja pierdere de peste 60%. Ti se pare anormal ca analistii Raiffeisen Romania sa dea recomandare de cumparare pe actiunile FP la un pret tinta cu aproape 80% peste cel de la BVB? Ce, binele facut nu se intoarce? Si cum se face ca agentiile de rating si analistii bancilor s-au napustit in haita pe Europa?Datoriile publice ce par acum nesustenabile erau sustenabile cumva anul trecut cand nu se sufla o vorba despre disparitia euro?

Raiffeisen Capital & Investment este broker de actiuni in Romania. Din aceasta postura emite analize si opinii pentru investitori. Cand trebuie, aceste opinii ajung si la presa, desi in principiu ele sunt destinate doar celor care platesc pentru ele, fie si indirect, prin comisioanele de tranzactionare achitate din pozitia de clienti ai brokerului. Dar asa se intampla cand esti mai mult agent de marketing decat analist. Prin 2008-2009 RCI bombarda piata cu estimari de crestere de peste 100% pentru SIF-uri. Si vedeti unde este B(i)ET-FI acum.

Azi, un nou raport-bomba in ZF: cumparati actiuni la Fondul Proprietatea ca o sa creasca cu 78%! O-la-la, ce oportunitate! Dar de ce ar urma sa aibe evolutia asta? Nu va ganditi ca nu se pot furniza si argumente, in principiu orice afirmatie poate fi argumentata, ideea e sa fie argumentata cu onestitate. In cazul FP, actiunile vor creste pentru ca administratorul a “crescut transparenta” fondului, in plus, cei care au avut de primit actiuni de la stat le-au cam primit punand presiune pe vanzare. Sigur, la fel de bine putem spune ca cine a avut actiuni de cumparat a cam cumparat pana acum, fie cand nu erau listate, fie dupa listare; de ce ar pune presiune in urmatorul an pe pret pana la 0,76 lei? Cat despre “cresterea transparentei”chiar nu stiu ce sa zic. Sa se refere analistii RCI la faptul ca FP a cumparat peste 1 milion actiuni Raiffeisen Bank listate la Viena si acum are pierdere de peste 60% pe ele? Analiza super-optimista a RCI ar putea fi considerata un...contra-serviciu? Asa cum se intampla de ceva vreme cu schimbul de amabilitati Erste-Raiffeisen, cele doua banci dand frecvent tinte optimste de pret pentru actiunile ...concurentei? Sa mai spunem ca inainte de listarea FP majoritatea brokerilor romani vedeau actiunile in intervalul 0,8-0,9 lei (RCI chiar 0,96) iar acum sunt doar 0,4 lei.

Orchestra anti-euro
Ceva similar, dar in sens invers (pesimismul e marfaprincipala), se intampla cu zona euro. Focalizare maxima, amenintari subtile ca zona se dezintegreaza, downgradari peste downgradari, perspective negative, etc. Analistii actioneaza in haita si par tare suparati pe euro-zone. Parca asistam la o piesa de teatru cu final cunoscut unde actorii primesc textele dupa fiecare act. Euro pierde teren fata de dolar desi in mod normal ar trebui sa creasca de vreme ce nu se apeleaza la tipar ca in SUA, nu?. Una dintre analizele de ieri m-a amuzat serios. Japonezii de la Nomura fac o predictie legata de potentialul de depreciere al monedelor nationale iesite din euro (evident fata de dolar). Drahma greceasca pierde 57%, in Portugalia scadere de 47%, pesetas se subtiaza cu 35% in Spania iar lira italieneasca cu 27%. Subtext, “fuga-fuga pe dolar, abandonati euro, vedeti ce ati putea pati”. Acum, daca tarile in cauza rasufla din greu platindu-si datoriile in euro in acest moment, sa fie atat de sarace cu duhul incat sa vrea o crestere a lor prin iesirea din euro-zone si devalorizarea ce urmeaza? Ca potrivit Nomura, cam toate monedele pierd din dezintegrarea euro, mai putin marca ce se apreciaza cu 1% (francul francez scade si el cu 9%). Sa fie nemtii atat de orbi incat sa sacrifice euro pentru un avans atat de modest al marcii stiind insa ca nu vor mai exporta la fel de mult in tarile din jur din moment ce puterea de cumparare a valutelor nationale scade? Eu nu cred deloc in scenariul asta. Sigur, pisica trebuie aratata convingator cand miza nu e dispartia euro ci aparitia unei zone mai centralizate in acelasi spatiu (cum nici semnarea tratatului de infiintare a UE nu a trecut fara probleme in tarile membre, o cedare a suveranitatii trebuie sa fie acompaniata de panica veritabila pentru a trece de votul popular).

Mai sunt 14.400 minute pana la sfarsitul euro!

2011-11-30T23:16:00.001-08:00

Am vazut politicieni panicati, euro se poate prabusi in 10 zile! Stati linistiti la locurile voastre, politicianul minimalizeaza cand e ceva serios, apoi exagereaza posibilele efecte pentru a face digerabila decizia deja pregatita. Iar in cazul euro este vorba de pierdere de suveranitate, apelarea la tipar, noi masuri de austeritate. Ni se vor anunta gradual, pentru ca focul de artificii (“am salvat euro!”) sa fie mai credibil. Ce inseamna renuntarea la euro? Inseamna in primul rand Restructurarea datoriilor. Imaginati-va state care deja gafaie la dobanzi din ce in ce mai mari cum si la ce costuri se vor refinanta in monedele nationale iesite de sub plapuma euro! Stiu, marca o sa iasa in forta, intarita, dar exportatorii germani nu vor fi deloc incantati. Dolarul? Aparent tiparul Fed nu mai are de ce sa-si faca griji. Aparent. Ia ganditi-va, care va fi refugiul investitorilor in lipsa unei alternative pentru dolar (ca era clasica deja leapsa euro-dolar cand datele economice veneau mai proaste intr-o parte sau alta)? Aurul! Iar Bancile Centrale nu se simt deloc confortabil cu ideea asta.

Deci nimeni nu prea vrea sa reniunte la euro in mod real. Sigur, unora le convine sa avem impresia ca euro dispare (speculatorii din pietele Forex, “investitorii” in bonduri la randamente de peste 7%, etc), dar asta sa ramana doar o simpla impresie, buna pentru fraierii care ies panicati de pe euro si cumpara dolarii scumpi chiar inainte de a se inversa trendul. Cum spuneam, renuntarea la euro inseamna in primul restructurarea datoriilor, deci falimentul creditorilor si deranj mare pentru banci, cele pentru care s-au indatorat statele accelerat din 2008. Vi se pare posibil un astfel de scenariu in care bancile pierd masiv? Hai sa fim seriosi! Vor mai fi salvate inca o data cu aerul ca salvam intreaga constructie europeana.

Pana atunci, dupa o injectie de panica bine dozata era si timpul ca pietele sa mai ia o pauza de respiratie in preajma sarbatorilor (vezi injectiile neconditionate de lichiditate anuntate ieri de 5 mari banci centrale in special pentru buzunarele ciuruite ale bancilor europene). Dupa care ciclul se reia, nu va stresati. Mentalul colectiv a inregistrat deja ideile principale. Le vom recapitula in 2012 dupa un nou ciclu de crestere bursiera care sa permita pietelor sa cada mai de sus. Iar dupa revizitarea Problemei, se va implementa in sfarsit Solutia!

PS: LUME, LUME, CONCURS CU PREMII! Intrebarea la care trebuie sa raspundeti argumentat este: CUM SE VOR NUMI URMATORII 2 GUVERNATORI AI BNR DUPA RETRAGEREA LA TEASCUL PROPRIU A D-LUI ISARESCU? Ipoteza mea este ca vor fi, in ordine, Mihai Tanasescu si Mihai Radu. Primul pentru ca este reprezentatul Romaniei la FMI iar FMI este singura voce care mai conteaza in tarisoara asta dupa ce am luat poala de 20 miliarde dolari imprumut iar d-l Radu, pentru ca este un bancher tanar, de perspectiva, si reprezentant al Romaniei in Comisia Trilaterala, ca si domnii Isarescu si Tanasescu de altfel (un vot pentru continuitate deci). Daca aveti teorii mai credibile sau doar mai interesante, puteti castiga-pam, ram, pam!- Marele Premiu: un pahar de vorba cu autorul acestui blog pe teme de criza financiara, evident pe cheltuiala castigatorului (fiti pe pace, ma limitez la apa plata cu lamaie). Trei, doi, unu..START!

IPO Facebook: cum se reambaleaza bula dotcomurilor la bursa.

2011-11-29T23:32:00.000-08:00

O pleasca pentru serviciile speciale de pretutindeni-ce sansa sa sti cine cu cine converseaza si empatizeaza!-Facebook a continuat sa-si creasca numarul de utilizatori an de an (800 milioane in prezent) fara insa sa capitalizeze in acceasi masura audienta de care se bucura. Situatiile financiare continua de fapt sa fie invaluite in mister iar la un profit estimat pentru acest an de numai 1,5 mld dolari pretentia unor investitori ca afacerea FB sa valoreze 100 de miliarde la listare pare fantezista (IPO-ul este asteptat la inceputul anului viitor). Ma rog, orice se poate cand Goldman Sachs da o mana de ajutor dar pe termen lung, lipsa unui mijloc de aparare (daca apare alt site de socializare mai performant la un moment dat? daca modul in care sunt spionati utilizatorii devine nedigerabil de acestia?) al business-ului ar trebui sa dea de gandit celor care cocheteaza cu ideea de a lasa niste actiuni Facebook “pentru copii”.

“Evaluarile” Facebook de pana acum seama cu mitul garsonierei din Militari in 2007-2008. “Daca a vandut vecinul meu cu 60.000 euro acum o luna, eu de ce sa cer mai putin de 63.000 euro, ce sunt prost?” In ianuarie Goldman Sachs intermedia vanzarea a 1% din actiunile FB catre clientii bancii, ocazie cu care s-a strans suma de 500 milioane dolari. Concluzia? Facebook face 50 de miliarde! (extrapolare liniara; dar daca pretul pentru 1% din actiuni este mult supraevaluat?). Acum, la presiunea angajatilor care ard de nerabdare sa se vada actionari zice-se, compania incearca sa devina publica iesind cu un IPO la bursa. Pentru pachetul care ar putea fi oferit investitorilor se cere 10 miliarde dolari, deci compania face 100 miliarde, nici mai mult nici mai putin, aproape cat PIB-ul Romaniei. Nefiind companie publica si neavand mai mult de 500 de actionari Facebook n-a fost obligata sa arate prea mare transparenta pana acum iar bilanturile sale sunt invaluite in mister. Totusi, cu toata cosmetizarea ce implica lansarea unui IPO, profiturile estimate pentru 2011 sunt de abia 1,5 miliarde dolari, la venituri sub 4,4 miliarde. Cu alte cuvinte, evaluarea companie este de aproape de 25 de ori peste veniturile sale si de aproape 70 de ori castigurile (aduce deci a “rasdaca” din vremurile bune!).

Pe ce se bazeaza optimismul investitorilor? Pe speranta ca numarul de utilizatori si veniturile din publicitate vor creste exponential. Nu stiu cum vor reusi sa multiplice profiturile de vreme ce pana acum nu le-a iesit (poate isi transforma utilizatorii in agenti de vanzari!) dar cresterea numarului de utilizatori in acelasi ritm este iluzorie. Asta pentru ca Facebook e populara la pubertate-adolescenta-prima tinerete iar cu 800 de milioane de utilizatori (peste 10 din populatia planetei) publicul sau potential nu prea mai are mare spatiu de crestere. Asta cu toata publicitatea ingenioasa facuta retelei de socializare (vezi primavara araba, modul in care agentiile de presa relatau ca protestatarii se intalnesc folosind mesaje pe retelele de socializare, etc); monitorizarea utilizatorilor FB prin intermediul retelei ar putea sa nu mai fie insa pe placul acestora, fondatorul WikiLeaks, Assange, afirmand la inceputul anului ca marile companii de tipul Facebook, Google şi Yahoo oferă serviciilor speciale din SUA o interfaţă pentru accesul nemijlocit la datele stocate.

Aparitia Facebook in pietele de capital la multipli de evaluare astronomici aminteste de vremurile de glorie ale Nasdaq-ului si de spargerea bulei dotcomurilor (de la 4500 de puncte in anul 2000, indicele a cazut pana la 1100 in 2002, nemaiatingand intre timp valorile din vremea bulei-maximul a fost de aproape 2800 de puncte in ianuarie 2011). Punctul slab al companiei, dincolo de profiturile mici raportate la evaluarile superotimiste, este ca nu detine un mijloc de aparare solid. Nu poti sti daca nu apare o “jucarie” similara care sa reduca sever numarul de utilizatori. Amendarea optimismului investitorilor se vede cel mai bine in cazul Groupon, site-ul de cupoane de reduceri, care a lansat la randul sau un IPO (compania a strans 700 de milioane de dolari, iar preţul acţiunilor a crescut cu 30% în prima zi de tranzacţionare la inceputul lui noiembrie). Acum insa pretul a scazut sub cel din IPO (fata de 26 dolari in prima zi tranzactionare o actiune se cumpara cu 16 dolari) pe fondul rezultatelor proaste raportate de emitent .

PS: N-am cont pe Facebook si nici n-am de gand sa-mi fac.

Logica schioapa a propagandistului de partid Stefan Vlaston

2011-11-29T07:59:00.000-08:00

Uneori mai citesc articolele domnului respectiv pe Contributors. E genul care va trage in orice circumstanta cele mai bune concluzii din perspectiva PDL. Mi-a sarit insa in ochi ieri o creatie de care si Goebbels s-ar simti mandru (“De ce vrea opozitia sa-l suspende pe Basescu? Sa poata fura linistita”). In esenta articolul demonteaza toate acuzele ce i sunt aduse Preseditelui de Opozitie (amestecul in treburile justitiei, lipsa de echidistanta, ochii inchisi la faptele penale ale apropiatilor, exercitarea unor prerogative care ar apartine de drept Guvernului)-nimic nou pana aici-plus Ode fierbinti aduse serviciilor speciale. Acum, modul in care un editorialist “independent” alege sa se puna la remorca unui partid sau a unei persoane, fie si Presedintele, chiar nu ma priveste. Ma infurie insa logica stramba. Iata o mostra:

“Presedintele a plasat coruptia, prin CSAT, ca fiind un pericol la adresa securitatii nationale. Ca atare, toate serviciile secrete, ca tot nu prea mai au spioni de urmarit, au trecut cu arme si tehnologie la filarea coruptilor si hotilor. Ca singure DNA si DIICOT nu faceau fata.In presa apar doar cazurile de persoane publice, anchetate, arestate, trimise im judecata. Daca te uiti insa pe site-ul DNA, iti faci cruce. Zeci, sute, mii de avocati, politisti, ofiteri, generali, primari, sefi de organisme de stat precum ISU, OPC, din ministere, din primarii, Consilii Judetene, sunt anchetati sau trimisi in judecata. Fara ascultarea telefoanelor si urmarirea, inclusiv ambientala, a mii sau zeci de mii de persoane, nu era posibil asa ceva. Ori, cine are resurse si tehnologie de ultima ora pentru asa operatii de anvergura? SRI si alte servicii. Nici nu-mi pare rau ca guvernul le mareste bugetele”.

Rationamentul face parte din flotarile de demontare a acuzatiei cum ca Presedintele ar inchide ochii la faptele de coruptie ale apropiatilor sai. Las la o parte faptul ca de aici nu rezulta deloc ca SRI-ul nu ar asculta selectiv “suspectii”. Pe mine ma infurie altceva. Prin presa abia razbatusera timide semne de intrebare privind modul in care bugetele serviciilor speciale sunt alimentate constant de guvernananti in ciuda recesiunii. Chiar eu gasisem intr-un articol trecut 6 ministere, din cele mai importante, care aveau fonduri de salarii mai mici, insumat, decat STS+SRI+SIE+SPP. Multi se intrebau de ce sunt umflati oamenii astia in conditii de austeritate, cand se inchid spitale si nu se pot plati drepturi castigate in instanta de profesori, de vreme ce nici secrete economice nu mai sunt de aparat (ca nu prea mai avem economie), nici inamici geo-politici de infruntat (doar suntem in alianta tuturor impotriva aproape nimanui...ma rog, uitasem de lupta impotriva terorismului), nici populatia nu mai trebuie monitorizata informativ ca nu se face asta in democratie (ma rog, exceptand.. PATRIOT Act din SUA).

Ei bine, iata de ce, ne spune domnul Vlaston. Pentru ca Serviciile lupta impotriva Balaurului coruptiei! Ce conteaza ca sunt institutii deja abilitate in acest sens. Sunt incapabili, nu fac fata! De ce nu angajeaza mai multi oameni, de ce nu dau afara incompetentii? Nu conteaza, oricum n-au logistica SRI. Pai nu e pacat sa aruncam atunci cu pietre in patriotii astia care ne spala in lume imaginea de natie usor de cumparat, cu moravuri fanariote? Nu-i sacrilegiu sa mai carcotesti impotriva salariilor babane si pensiilor speciale? Cum naiba sa nu echivaleze cu doi ani de cotizatie normala pentru pensie un singur an de ciulit urechea in microfoanele plasate strategic in patul marilor corupti? Cum bine zice si avocatul Big Brother:

“In pat cu SRI. O chestie tare. Printre gemete, icnete si scartaieli, cate marturisiri catre sotii sau amante are inregistrate SRI? Cu aprobarea judecatorilor, bineinteles. Stimati sefi clientelisti: v-ati intrebat cate microfoane aveti in casa? Daca ochii pisicii nu sunt, de fapt, camere de luat vederi? Cand ati facut ultima oara reparatii prin case sau birouri, cine vi le-a facut? Ei? Nu cumva SRI?”

Acum, eu zic sa ne supravegheze pe toti domnu’ Vlaston. Si chiar si fara mandat, pentru operativitate maxima. Omul e suspus greselii, nu se stie and vom fi tentati sa cadem in pacatul Coruptiei. Sa fim supravegheati preventiv, ca nu se stie. Corut lansand romane pe banda rulanta in care securistii buni apara tarisoara de bubulii malefici era probabil prea abstract. Si cine baga in seama un SF-ist? Era nevoie si de o mostra de realism, de un menestrel al serviciilor deghizat in editorialist independent. Dooomnilor si doaamnelor, Stefaaaaan Vlastoon!

Tot ce ai vrut sa stii despre masurile anti-Criza dar ti-a fost jena sa intrebi

2011-11-25T06:48:00.000-08:00

Cand si mai ales pentru cine este digerabila Austeritatea? De ce nu se mai poate lupta cu cresterea deficitelor publice impotriva Crizei ca pe vremea lui Keynes dar se poate cu restructrurarea datoriilor? De ce argumentul “impozitarea marilor averi e abuziva pentru ca banii utilizati la construirea lor au mai fost impozitati o data (taxa pe profit/venit adica)” e fariseic? De ce impozitarea tranzactiilor financiare e frectie la picior de lemn dar impozitarea profiturilor speculative toarna plumb in cizmele rechinilor financiari?

1Austeritate, dar nu pentru catei
Dupa o perioda lunga de excese care au slabit bugetele publice si personale, dupa explozia unei bule a creditului si destramarea acestui El Dorado imobiliar global, Au steritatea cu majuscule este vanduta ca panaceu universal. De ce este ea aplicata tuturor de vreme ce participarea la profituri in perioada de boom a fost inegala? Se iluzioneaza cineva ca se poate iesi din criza dinamitand cererea? Sau somerii coplesiti de rate abia asteapta sa rupa usa supermarketurilor?

Stiu, “pietele” silesc Guvernele sa aplice dureroasele masuri. “Investitorii” au devenit brusc sensibili si nu mai imprumuta statele cu datorii si deficite mari decat la randamente super-avantajoase, evident. In paranteza fie spus, n-ati remarcat amnezia recenta a pietelor fata de problemele din SUA si ciclicitatea panicilor investitorilor in bonduri? Prin vara SUA isi pierdea cei trei A din rating, majorarea limitei maxime de indatorare se tot tergiversa, iar euro surclasa dolarul. Nimeni nu se mai focaliza atunci pe problemele Europei desi Grecia & Co tot acolo erau. Acum Europa e in colimator, va urma iarasi SUA dupa o vreme, poate si Japonia, miza fiind desigur obtinerea unor dobanzi mai mari pentru imprumuturile acordate statelor cu probleme proaspat repuse pe tapet. O mostra de recunostiinta a bancilor salvate cu luni in urma prin programe generoase din bani publici, masura care a vulnerabilizat finantele publice ale statelor puse acum la colt. Nu afirm insa ca austeritatea ar trebui exclusa din ecuatie, ci doar indreptata impotriva beneficiarilor de pana acum ai Crizei. Am in vedere:

Impozit progresiv pe proprietate, in functie de valoarea activelor imobiliare si numarul lor. Nimeni nu zice sa majoram impozitul pe garsonierele din Militari, dar cel pe terenurile de sute de metri patrati din orase, pe vilele de neam prost din proprietatea firmelor si a persoanelor fizice ar trebui sa fie realmente usturator. In definitiv, n-ar trebui sa ne bucure ca o astfel de taxare, scazand valoarea imobilelor din piata, ar lichidiza tranzactiile si ar face mai accesibile achizitiile pentru cei care nu dispun inca de o locuinta?

Impozit progresiv pe venit. Dupa episodul Nokia si declaratiile recente de la Viena (bancilor austriece li se recomanda sa o lasa mai moale cu finantarea in Est pentru a nu afecta ratingul de tara al Austriei) se mai iluzioneaza cineva ca prin cota unica atragem altceva decat investitorii speculativi? Adica aia care te lasa cand ti-e lumea mai draga? Descurajarea sistemului de salarii si bonusuri nesimtite poate ar fi atenuat criza subprime si bula imobiliara (agentul avea si el comision din valoarea tranzactiei, nu?).

Impozit pe profiturile speculative, descurajarea mentalitatii speculative. Am mai avut asa ceva si la BVB, cand marcarile de profituri sub o anumita perioada minima de detinere se taxa suplimentar. Ar trebui interzise de asemenea la nivel global tranzactiile speculative derulate de entitati care n-au nici in clin nici in maneca cu activele suport ale produselor financiare tranzactionate (de ce sa se joace o banca cu derivate pe petrol sau grau, de ce se poate acoperi riscul de faliment al unui emitent de bonduri pentru un speculator care n-a detinut in viata sa bondurile respective-vezi “CDS”-urile?, etc, etc). Sa vad daca mai exista apetit pentru speculatii cand grosul castigurilor merge la stat. Aferim re-separarea bancilor comerciale de cele de investitii. Solutia lui Sarkozy-taxarea tranzactiilor financiare nu rezolva nimic, incurajeaza poate robotii de pe Wall Street sa tranactioneze mai des pentru a acoperi costurile cu respectiva taxa (da, oamenii au devenit entitati neglijabile in trading)

Realocari bugetare. In loc sa scadem numarul si valoarea serviciilor de asistenta sociala, sa regandim politica de investitii. Eu prefer insule de performanta in Invatamant si spitale decente in loc de autostrazi la costuri exorbitante si Sali de sport in sate unde tinerii sunt marfa rara. Or fi bune si astea, dar nu in perioadele de criza, nu cand trebuie sa echilibram bugetul public si sa refinantam niste datorii babane. In loc sa tai bani de la invatamant sa luam de pilda de la serviciile speciale, marii privilegiati ai ultimilor ani (fondul de salarii cumulat pentru SPP, SRI, SIE, STS depaseste cheltuielile cu angajatii pentru Ministerul Economiei, Muncii, Transporturilor, Sanatatii, Comunicatiilor luate impreuna). In loc sa pandesti sa tai din pensiile amaratilor care au cotizat la sistem, mai bine rupi din pensiile speciale (apropo, pensia medie la SRI este de 3.000 lei!).

2. “Impozitarea bogatilor va dinamita intreaga economie”. Of-of, mai-mai
Cel mai parsiv argument vehiculat in Romania in acest sens e “marile averi s-au construit cinstit, din bani care au fost impozitati inainte de a intra in buzunarele bogatilor. De ce sa-i mai taxam odata?” Las la o parte averile care s-au format din contrabanda, munca la negru (manelisti), incalcarea legii. Pe astia nu ii impozitezi, ii condamni si le confisti ce ai de confiscat, daca iti permite..Justitia. Sa vorbim de afacerile de monopol, de marjele lor nesimtite de profit, de baietii destepti din energie, de castigatori de licitatii trucate de tot felul, de profitorii contextului econimic (cei care au incurajat formarea unor bule marcand inteligent profitul la timp). Ne induioseaza soarta lor? Le suntem atat de recunoscatori pentru cei 16% impozit pe profit varsati anterior? Oare de ce nu li se plange de mila la fel prin Europa, majoritatea statelor taxand mult mai sever si proprietatea si veniturile? Daca vor sa nu fie impozitati mai mult n-au decat sa nu-si marcheze atunci profiturile, sa le lase in afacerea lor minunata, sa o dezvolte, sa nu scoata bani din ea, sa se multumeasca doar cu recompensele egoului din pozitia lor de guru de business si sef de gospodarie corporatista. Pentru ca suntem in Criza putem mentine impozitul pe profit (oricum cine vrea il ascunde contabil), la fel pe cel pe dividende (ca sa nu tuflim spiritul “antreprenorial”). Cu asta sper sa nu mai aud argumentul “daca taxam profiturile bogatii isi retrag banii, sufera intreaga economie, saracii vor suferi mai mult”. In stilul asta nu s-ar mai fi desfiintat niciodata sclavia, doar bietele unelte umblatoare ar fi murit de foame fara suportul capitalui proprietarului, nu?

3. “Odihneasca-se in pace robul tau, Keynes”.
Ce a mers pe vremea Marii Depresini nu mai tine azi. Cheltuielile publice furibunde care sa compenseze timiditatea sectorului privat in vremuri de criza functionau cata vreme economiile aveau un grad decent de indatorare. Ia sa vedem cine mai cumpara azi bonduri cand ai datorie publica de 100% din PIB, deficit de 5% si nici nu poti dispune de tipar dupa bunul plac (cum se intampla in UE)? Banca Centrala ca imprumutator de ultima instanta e o figura care merge pe termen scurt, dar care poate fi falimentara pe termen lung (nu ca ar plange cineva dupa Bancile Centrale). Ce punem atunci in loc? Dupa modesta mea parere, Restructurarea datoriilor. A mers in cazul Greciei (desi intr-o proportie insuficienta, grecii sunt iarasi azi cu mana intinsa la FMI), va merge si in cazul Italiei, Portugaliei, etc. In definitiv, in loc sa moara debitorii strangand cureaua tot mai mult, pana ajung sa o stranga in jurul gatului, mai bine sa moara creditorii care au alocat gresit capitalul, ca parca asa e in capitalism. Fie ca vrem, fie ca nu vrem, la restructurarea datoriilor se va ajunge in cele din urma, apetitul pentru bail-out-uri e oricum in scadere, creditorii privati (banci, fonduri de pensii, fonduri de investitii) urmand sa ia o parte din pierderi acasa secondati intr-un final de insusi FMI. Cine strange la urma cioburile falimentelor bancare, se poate gandi la o strategie care sa refaca imaginea sistemului monetar, poate la etalonul aur regretat se pare de Greenspan fostul sef al Fed (!), poate la un cos de produse energetice. Una peste alta, avem in concluzie urmatoarele solutii anti-criza: Restructurarea datoriilor publice cu falimentele bancare de rigoare plus Austeritate pentru bogati (taxe crescute pe activele imobiliare, profituri speculative si venituri). Foarte departe de ce s-a incercat pana acum dar timpul nu e trecut, o criza a supraindatorarii tine ani buni (iar daca ne referim la resursele energetice limitate ale planetei, poate ca nici nu e de dorit sa se revina la modelul consumist la nivel global, cum ar fi ca fiecare chinez sa aiba in viitor un SUV cand de abia se respira prin Beijing acum?) Cum va place?

PS: In final, doua documentare interesante care n-ar trebui ratate. Primul, despre mitul expertului (“Necazul cu expertii”) , al doilea despre configuratia actuala a relatiilor de Putere, pe diferite paliere (“THRIVE: What on Earth Will It Take?). Le gasiti aici si aici. ,

Administratoru’ lu’ Peste: “Frankie” Templeton de la FePe

2011-11-23T01:03:00.000-08:00

Daca si-ar vinde actiunile Erste si Raiffeisen Bank cumparate la inceputul anului la Viena Fondul Proprietatea ar marca o pierdere de 60-70% din investitie (un fleac de vreo 50 milioane euro). Pentru ca “tocmai se terminase criza”, administratorul s-a gandit in ianuarie sa renunte la grosul cash-ului intrand mai adanc pe sectorul financiar, ocazie cu care pe langa actiunile listate la Viena a cumparat si actiuni ale Bancii Transilvania la BVB majorand si detinerile la BRD. Adaugati pe lista rascumpararile de actiuni proprii la un pret mediu cu peste 10% peste cel actual si intelegem de ce activitatea “profesionistilor” de la Franklin Templeton costa actionarii FP cam 30 de milioane de lei pe an (aproape 0,5% din activul net).

La inceputul anului FP-ul avea prin camara ceva peste 1 miliard de lei in depozite (fata de capitalizarea actuala de 6 miliarde lei suma nu e de colo). Banuti albi pentru zile negre-poate cade ceva din pod si intra la categoria chilipir in portofoliul Fondului, poate companiile unde are Fondul detineri nu prea mai dau dividende si se folosesc temporar in acelasi scop dobanzile bancare- ma rog, la ce se poate gandi un om gospodar care tine de cash in vremuri de criza. Administratorul “Frankie” Templeton a avut insa o revelatie: criza tocmai s-a sfarsit, gunoiul din portofoliul bancilor s-a volatilizat, contribuabilul isi da cuvantul de onoare sa acopere el nota de plata. Asa ca s-a pus pe achizitii furibunde de actiuni bancare iar in septembrie 2011 FP mai avea in depozite doar 300 milioane lei. Cu diferenta s-au cumparat actiuni la Viena (Erste si Raiffeisen Bank), s-a majorat detinerea la BRD, s-au cumparat actiuni la Banca Transilvania, s-au rascumparat actiuni proprii de 120 milioane lei (la un pret mediu de 0,499 lei, cu 10% peste valoarea actuala de piata, in conditiile in care un cumparator de asemenea anvergura ar fi trebuit sa traga in conditii normale pretul in sus). Singura decizie oarecum contrara “trendului” a fost cresterea cotei la Azomures ( de la 8,75% in trimestrul I la 11% din actiunile companiei), o decizie inspirata avand in vedere evolutiile ulterioare de pret ca urmare a speculatiilor privind vanzarea companiei.

Sa ne ocupam insa de cele mai neinspirate achizitiii, cele de actiuni austriece. In septembrie FP detinea 1,227 milioane de actiuni Erste si 1,085 milioane actiuni Raiffeisen Bank. Le cumparase in cel mai prost moment posibil avand in vedere ca in martie avea deja grosul achizitiei facut (0,977 milioane actiuni Erste si 0,855 milioane actiuni Raiffeisen). In primul trimestru actiunile Erste au atins un maxim de 39 de euro iar cele ale Raiffeisen de 45 euro. Nu stim la ce pret le-a cumparat FP pe ale sale dar in raportarea din martie sunt prinse in portofoliu la valoarea de piata, adica 39 euro la Raiffeisen si 35 euro la Erste. In raportarea din septembrie preturile se fasaisera spectaculos-19 euro Erste si 22 euro Raiffeisen- pentru ca ieri o actiune Raiffeisen Bank sa fie 14,9 euro (minimul din 2009, cand cu baiatul ala, Lehman, a fost de 13 euro!) iar una Erste doar 10,7 euro (minim de 7 euro in 2009). Per total, o pierdere potentiala de 60-70% din valoarea investitiei in actiuni austriece, o mica bagatele de vreo 50 milioane euro, rotunjit. Daca ne gandim ca BRD a picat in acest an de la 15 la 10 lei/actiune iar Banca Transilvania de la 1,5 la 0,9 lei avem intreaga dimensiune a investitiilor derulate de Franklin Templeton in acest an. La o pierdere medie plasata cu generozitate la numai 50%, asta tot inseamna peste 350 milioane lei din cele 600 mobilizate pentru “diversificare” in 2011. E mult? Nici vorba, suma nu reprezinta decat comisioanele de administrare (0,1% activul net) si gestionare de active (0,379% din activul net) insumate pe vreo 12 ani. Un mizilic!

Doar o “poveste” mai salveaza Loteria

2011-11-19T00:22:00.000-08:00

Marele premiu de peste 7 milioane euro s-a dat in data de 13 la ora 13,13. O tripleta fantastica, o poveste reusita. Suficient sa incerci data viitoare numarul de la pantofi, varsta nevestei si numarul de aventuri galante din viata ta, daca sunt identice, nu? In conditiile in care marile premii se iau cam de doua ori pe an (precedentul castig substantial-41 milioane lei, fata de 31 milioane duminica trecuta-data din aprilie), numarul de variante jucate pe 13 noiembrie n-a reprezentat decat un procent anemic de... 9%.

Cat ia statul din toata afacerea asta? Se vede foarte bine din datele oferite publicului dupa marele castig din 13 noiembrie. La urmatoarea extragere (17.11), incasarile au fost de peste 944.000 lei iar premiile totale insumau doar 434.000 lei. Cu alte cuvinte, jucatorii s-au batut pe 45% din incasari. Evident, reportul de la categoria I (220.000 lei) a reprezentat grosul.

Ce sanse sunt de a prinde un castig la categoria I dupa ce acesta tocmai se daduse cu o extragere in urma? Evident, infime. Dintr-un numar de aproape 14 milioane de variante posibile (13,983 milioane mai exact), pe 17 noiembrie s-au jucat doar 196.860, adica 1,4%! Intelegem de aici si de ce marile castiguri vin atat de rar. Nici in 13 noiembrie, data marelui castig de peste 7 milioane euro, numarul total de variante jucate n-a fost extraordinar de mare; in procente, sub 9%, adica 1,2 milioane variante (pe larg aici)

De ce s-au plictisit de loterie fanii sai? In primul rand pentru ca organizatorii, spre deosebire de jucatori, merg mereu la sigur plecand cu grosul sumelor colectate. Ati vazut mai sus cat se vireaza spre fondul de castiguri din incasarile totale. Nu uitati insa ca si castigurile acordate sunt impozitate. Iar impozitul merge pana la 25% pentru castigurile mari. De pilda, pe 13 noimebrie, ziua cea mare cu 3 x 13, fondul total de castiguri a fost de 32,9 milioane lei iar premiul de la categoria I de 31,5 milioane lei. Din cele 31,5 milioane, 25% au fost retinute ca impozit (aproape 8 milioane lei). Adaugati asta la sumele deja retinute din incasarile fiecarei extrageri (partea leului) si avem explicatia apetitului anemic pentru cele “6 bile norocoase”.

Apoi, chiar daca sansele reale de a da marea lovitura sunt mici (doar doua mari castiguri in 2011, la fel ca in 2009 de altfel) nici cei cei clasati pe locul doi (5 numere exacte) nu dau lovitura. De pilda, norocosii cu 5 numere pe 13 noiembrie (20 castiguri) n-au luat decat 20.000 lei, o suma care e bine sa-ti pice din cer dar care nu te scoate din foame pentru o viata. Si nici macar daca acest castig il ia o singura persoana (pe 17 noiembrie a existat un castigator la categoria a II-a, cu 5 numere, la care au mers 73.000 lei inainte de impozitare) lucrurile nu se schimba substantial.

In concluzie, Loteria avea nevoie de un carlig de marketing pentru a alimenta folclorul in jurul celui mai popular joc al sau, 6/49. Pica deci la tanc o noua provocare numerologica (13 noimebrie, ora 13,13-apropo, 13 e cel mai jucat numar la 6/49!). In lipsa unui numar mai mare de jucatori, e buna si o poveste. Cine zice ca Loteria nu are "Noroc"?

Un nevertebrat de PR vinde Rosia Montana ca proiect …anticomunist

2011-11-18T04:56:00.000-08:00

Am citit azi in Evenimentul Zilei (repetati neaparat cu lamaie) creatia domnului ziarist de PR si pres remunerat al RMGC, Marius Ghilezan-“De ce sustin proiectul de la Rosia Montana?”. Omul persevereaza de altfel-jos palaria pentru consecventa!-creatile sale din ultima vreme rezumandu-se la ridicarea in slavi a companiei canadiene si viitorului luminos al locuitorilor. Ma rog, stilul e poticnit si mai mult face rau decat convinge, dar nu toti propagandistii trebuie sa aiba stil. Azi, Goebbels-Ghilezan sustine “proiectul Rosia Montana” (a imprumutat pana si brandul de la agentia de PR, nu sustine deci exploatarea, RMGC, etc, nu, el sustine “proiectul”) facand o paralela dezgustatoare cu pretinsele sale afinitati taranisto-liberale si persecutiile marilor familii de industriasi interbelici. Legatura? “Proiectul” are printre actionari nume mari din business, cum existau odata intre razboaie pe aici, deci e bun, deci aduce prosperitate, deci ..... Ghilezan mai are putin si declara ca RMGC lupta cu comunismul (vezi istoria din finalul articolului). Oricum ne aminteste ca a sustinut fara rezerve privatizarile pe 1 dolar in anii ’90. Ma rog, trebuie sa ai mare caracter ca sa afirmi ca privatizarea profiturilor de stat (dupa socializarea pierderilor evident) e de mare viitor. Sa ne uitam de pilda la marele investitor OMV si compania Petrom, care a devenit foarte profitabilA dupa privatizare, cu pretul majorarii preturilor si batutul in cuie pentru 10 ani a unei redeventei ridicol de mici. Ghilezan incheie apoteotic: "nu ne vindem tara" reprezinta o mentalitate toxica. Aici ii inteleg frustrarea, el reprezinta specia de ziarist la care totul e de vanzare, doar pretul e negociabil.“Creatia” ghilezaniana aici. Observ in treacat transformarea Evz intr-o fituica de propaganda ieftina (corporatista, pdl-ista, si ce-o mai vrea maria sa, platitorul de bannere mascate sau nu) dupa ce Capital s-a transformat la randul sau intr-un tabloid economic.

Cooperativa “Ochiul si Timpanul” n-a auzit si n-a vazut inca Recesiunea

2011-11-14T06:34:00.000-08:00

Cand 10.000 de politisti au parasit schema MAI in acest an, s-a invocat media europeana, eram mult prea bine reprezentati la sectiunea “cashchete”. Cat priveste “ochii albastri” comparatiile se fac mai greu, numarul alor nostri e informatie clasificata. Bugetele lor insa nu, iata cateva paralele interesante privind cheltuielile cu personalul ale SRI+SIE+STS+SPP in 2012 vs. restul lumii. Stiati de pilda ca toate salariile din invatamant, cumulate, sunt cu 10% mai mici decat salariile din “servicii”(si nici macar n-am luat in discutie toate salariile baietilor, exista servicii plasate sub umbrele mai largi, gen DGIPI, unde bugetele sunt mai greu de dibuit)? Sau ca salariile din cele 4 institutii “ochiul si timpanul” acopera salariile cumulate din Ministerul Economiei, Muncii, Transporturilor, Sanatatii, Comunicatiilor? Pai austeritatea asta e doar pentru catei, nu si pentru dulaii sub acoperire? Apropo, am scazut demografic, luam in discutie scaderea numarului de parlamentari si nu diluam si serviciile de informatii?

Bugetul pe 2012 este unul auster, cu reduceri de cheltuieli cu personalul bugetar, alocari mai sarace pentru asistenta sociala, etc. Sunt insa cativa privilegiati care primesc mai multi bani pentru angajatii din dotare. Exact unde merge mai bine in Romania: justitia, ministerul public, SRI, STS, SPP, SIE se vor lua mai multi bani. Daca de la Munca, Transporturi, Economie, Sanatate si Comunicatii se taie intre 9-24%, la servicii baietii sunt remunerati cu un plus de 2,5-4%. Bugetele institutiilor in cauza au continuat sa se umfle incontrolabil in ultimii zece ani fiind de cateva ori mai mari decat in 2000 de pilda. In intervalul 2000-2008 bugetele celor patru institutii au crescut cu procente cuprinse intre 400-800% (cel mai mult SPP, SRI are “:doar” 531% plus). Iar intre 2008-2011, ani de criza si austeritate, au fost indexate cel putin proportional cu inflatia (in 2011 SRI a primit totusi pentru angajati cu 17% mai multi bani ca in 2010). In momentul de fata, costurile cu personalul ating 1,1 miliarde lei in cele 4 institutii (729 milioane lei SRI, 103 milioane lei SPP, 106 milioane SIE si 156 milioane STS). Ministerul Educatiei cheltuie cu angajatii sai mai putin de 1,1 miliarde lei iar in Sanatate cheltuielile de personal sunt de numai 204 milioane lei.

Binenteles, un om din servicii nu se poate trage la vatra cu pensie modesta la cata informatie a inmagazinat. Pensiile speciale au crescut dupa reforma sistemului cu 17% fata de 2010, in timp ce restul muritorilor pensionari iau mai putini bani decat atunci. De altfel, o pensie medie din SRI (3000 lei) este de peste 4 ori mai mare decat pensia medie pentru restul lumii, pentru “nespeciali”adica (747 lei). Una peste alta, daca veniturile serviciilor erau asa in 1989 mai intelegeam ceva, costa sa ai 22 milioane de hamesiti sub observatie, sa pazesti secrete economice, sa lupti cu “bubulii” imperialisti. Dar asa? Cand facem parte dintr-o alianta a tuturor impotriva mai nimanui (NATO), cand nu mai avem secrete economice pentru ca nu mai avem economie totul venind din import, cand suntem in criza si taiem salarii si in curand pensii, cand facem parada de austeritate, cum naiba de ingrasam zeci de mii de securisti?!? Pai unde sunt bugetarii grasi care cocoseaza bietul angajat de la privat?

In definitiv, cati angajati o avea SRI-ul? FBI, o institutie care a auzit de transparenta, are 33.000, din care 13.000 (!) agenti si restul auxiliari (traducatori, analisti, angajati la “tehnic”, etc). Pai SUA are o populatie de vreo 15 ori mai mare decat Romania, are secrete de aparat si amenintari teroriste de constracarat, in mod serios. Ar insemna ca 2.000 de vigilenti ne ajung si noua? Sa ne raportam mai bine la cei 4000 de angajati MI5?
De ce se vorbeste atunci de peste 12.000 la SRI, peste 3000 la SIE, ceva mai putin la DGIPI, cifre oferite de fosti sefi ai institutiilor in cauza (aici)? Si presupun ca cifrele sunt modeste, fiind oferite inainte de 2008, dupa care tot sectorul bugetar a explodat numeric. Pana la urma intrebarea care se pune este urmatoarea: isi permite Romania servicii speciale atat de stufoase? Daca da, faceti-o domnilor guvernanti transparent, sa plateasca fiecare lefegiu din Romania o taxa pentru “siguranta nationala”, taxa Big Brother, sa stim cel putin o socoteala.

O abureala despre cota unica vs. impozitul progresiv

2011-11-10T02:38:00.000-08:00

Am citit aici opinia unui distins profesor la ASE. Omul se chinuie sa “demaste” impozitul progresiv, face niste simulari alese strategic pentru a-i ilustra concluzia trasa mult inainte de inceperea demonstratiei, si sfarseste cu urmatoarea cugetare: “cel mai probabil, prin folosirea acestui sistem de deduceri doar se vor reaşeza veniturile în grila de impozitare. Nu dispare însă efectul pe care îl are cota progresivă care penalizează pe cel care vrea să muncească şi îl premiază pe cel care taie frunză la câini (considerat după nişte criterii absolut arbitrare că este defavorizat)”.

Cu alte cuvinte, impozitul de 16% premiaza munca, si nu contextul de piata. Incearca sa dai cu tarnacopul 10 ore pe zi in loc de numai 8 si vezi cum ajungi milionar, nu? Ma gandesc cu disperare cum i-ar fi descurajat un impozit pe venit mai mare pe bancherii care se calcau pe bataturi sa dea credite cu sau fara buletin, doar sa le iei mai repede. Cum am fi ramas fara produse inovatoare la nivel global gen credte suprime, derivate, roboti de tranzactionare, CDS-urile lui Basescu, etc. Bietii oameni care dadeau in branci de spirite inovatoare ce se aflau ar fi ramas poate la traditionalul model de business, si ce ne faceam acum? Ganditi-va la salariile agentilor imobiliari pe varful bulei, la veniturile vanzatorilor de polite de asigurare de viata cand piata pornea de la zero, la oamenii de vanzari din pharma, etc, etc. Veniturile nesimtite vin in marea lor majoritate din specularea unui context si sunt stimulente potrivite construirii unor bule speculative pentru care intreaga societate va suferi cand vor pocni. Despre ce incurajare a muncii vorbim atunci?

A, poate distinsul domn profesor a vrut sa spuna ca am descuraja prin impozitul progresiv inventivitatea, imaginatia constructiva si nu distructiva, etc. Dar cati inventivi si imaginativi avem noi in economie? Care sa fie raportul intre inventivi de acest tip si ..agentii de vanzari de iluzii sau bunuri supraevaluate? Merita sa-i iertam pe viitorii tepari de dragul “inventivilor” si sa condamnam serviciile sociale la stramtorare? Eu zic ca nu, din simplul motiv ca irationalitatea pietelor de orice fel ar fi temperata daca taxam mai bine veniturile “agitatorilor”.Iar la spargerea bulelor sufera si IT-istii, si softistii si restul inventivilor "buni" cot la cot cu intreaga societate, fara sa aiba vreo vina spre deosebire de cei care au orchestrat o noua mostra de lacomie irationala si care deseori sunt salvati-tot ei!- din bani publici.

Statul politienesc poate fi ultima masura anti-criza

2011-11-09T03:46:00.001-08:00

Daca autoritatile vor continua sa salveze principalii beneficiari ai crizei cu banii victimelor acesteia, cum au facut pana acum, violenta nascuta din frustrarile strazii poate deveni pretextul potrivit pentru restrangerea libertatilor cetatenesti dupa modelul 11 septembrie (bineinteles, cu un scop “nobil”-apararea vietii si proprietatii cetatenilor onesti).Spre deosebire insa de teroristii religiosi sau politici, teroristii financiari au scapat momentan cu o cearta parinteasca si bonusuri intacte

Repetitia generala s-a facut la Londra, infiltrarea miscarii “Ocupy Wall Street” cu anarhisti si provocatori poate oferi pretextul asteptat de autoritati in SUA iar grecii, spaniolii, italienii vor contribui la randul lor la tabloul haosului global pentru eradicarea caruia autoritatile vor primi tot mai multe somatii sa intervina din partea comunitatii de afaceri si a “oamenilor de bine” de pretutindeni. Dupa toate seturile de masuri anti-criza adoptate pana acum care mai mult au adancit-o, conservarea privilegiilor si a marilor averi dobandit in anii de boom nu poate fi obtinuta decat printr-un regim de mana forte iar asta pare o explicatie posibila a “lipsei de inspiratie” de care au dat dovada factorii de decizie in ultimii 4 ani. Cand bancile au fost salvate cu bani publici, cine isi imagina ca oamenii simpli, deja afundati in datorii, vor accepta senini sa preia si nota asta de plata?

In plus, s-a facut ceva intre timp pentru a descuraja macar pe viitor mentalitatea speculativa? Taxarea tranzactiilor financiare pentru care se impauneaza Sarkozy (pe lista de prioritati pentru...2012 in Europa, SUA nefiind de acord) nu e decat praf in ochii celor saraci cu duhul. Nu tranzactiile speculative trebuie taxate ci profiturile speculative. Ce-i impiedica pe robotii care fac grosul tranzactiilor la bursele din SUA sa fie mai activi pentru a compensa modesta taxa impusa de autoritati? Alta ar fi situatia daca grosul profiturilor obtinute din astfel de speculatii (operatiunile cu derivate derulate de entitati fara capacitati productive, detinerile de actiuni sub o anumita perioada minima, speculatiile cu CDS-uri din partea celor care nu detin efectiv bonduri, etc) ar ajunge la stat. Similar, despre proscrierea paradisurilor fiscale se vorbeste din 2009 fara rezultate palpabile. Bancile salvate de state pot da in continuare bonusuri si dividende. Si exemplele de decizii in favoarea celor vinovati de criza si dispretul suveran al celor loviti dar pusi sa plateasca oalele sparte pot continua.

In Romania, mi-e teama ca vom utiliza o buna parte din imprumutul FMI pentru a cumpara pe varful crizei gaoacele parasite ale catorva banci straine proaspat falimentare. Oricum, faptul ca un stat cu probleme de finantare precum Romania trebuie sa isi majoreze anul viitor contributia la FMI cu peste 800 milioane euro pentru ca institutia sa poata “lupta” mai bine cu criza, spune multe Simultan, s-au taiat otova salarii si cat p-aici pensii dar au ramas neatinse marile averi facute prin spolierea statului in ultimii 20 de ani, nu avem o lege a falimentului personal, nici vorba de taxarea bancilor,etc.

Cum va reactiona electoratul in cele din urma? Resemnandu-se sa plateasca generatii pentru lacomia si prostia gulerelor albe din financiar-bancar si complicitatile politicienilor? Strangand cuminte cureaua? Sau rabufnind in miscari violente abil incurajate de puterea politica? Totul este ca replicile violente sa vina relativ repede, cand nemultumirea generala nu a apucat inca sa se coaguleze sub un anumit steag, cand nu exista inca platforme politice si revendicari punctuale iar Strada nu s-a transformat in concurent pentru actiuala clasa politica. Represiunea si restrangerea preventiva a libertatilor cetatenesti (“pentru ca astfel de excese sa nu se mai repete”) este posibila cat timp miscarile de protest sunt expresia unor grupuri eterogene, amestec de flower-power, fani Che Guevara & Bakunin si ecologisti/spiritualisti aerieni. Cat timp nemultumitii pot atrage simpatii dar nu si voturi, cat timp doar critica fara sa ofere alternative inchegate miscarile de protest pot fi “ajutate” usor sa devina generatoare de haos si amenintari la adresa cetatenilor responsabili si tratate ca atare. Daca avem ghinion, asta se va si intampla si vom avea si austeritate economica si incorsetare a libertatii de expresie. Daca avem noroc, clasa politica se poate pricopsi cu un concurent serios care sa forteze in timp schimbarea actualului echilibru de forte.

Va supara ideea de viol, de furt sau asasinat? Sa le descurajam cu o taxa aplicata raufacatorilor!

2011-11-05T00:08:00.000-07:00

Cam la asta se reduce solutia marelui demagog in cautare de voturi pentru alegerile din primavara-Sarkozy- in ceea ce priveste cumintirea pietelor financiare. Sa taxezi tranzactiile financiare (cu o suma simbolica, evident!) e ca si cum ai incuraja robotii de pe Wall Street sa se incinga mai tare. Bineinteles, SUA n-a fost de acord cu Sarko la Cannes, doar Goldman Sachs mai are un cuvant de spus, ce mama naibii! De ce nu s-au gandit baietii sa taxeze sever PROFITUL speculativ? Sa limiteze produsele derivate pentru cei care nu au nici in clin nici in maneca cu produsul efectiv care sta la baza lor (de ce sa tranzactioneze bancile…contracte pe cupru sau grau, de ce sa poti tranzactiona CDS-uri daca nu esti emitent sau detinator de bonduri?)? Sa taxeze marcarile de profit in urma detinerii de actiuni de numai cateva saptamani (o tempora, asta chiar se intampla candva la BVB)? Pai, simplu, nu s-au gandit sa limiteze in mod real fenomenul si mentalitatea speculativa, ci doar sa simuleze asta pentru tribuna in care va lua loc electoratul in 2012.

Pseudo-economia intr-o lectie: “bogatii sunt sarea pamantului”

2011-11-04T01:34:00.001-07:00

Orice tentativa de a-i taxa/impozita mai mult pe cei cu venituri/averi mari starneste un cor bine dirijat de urlete: “daca le iei banutii prabusesti economia, bogatii prin cheltuielile pe care le fac intretin intreaga societate deci dau de mancare si saracilor, bai comunistule!”. Pe logica asta, omenirea n-ar fi trebuit sa renunte niciodata la sclavagism de teama ca bietele unelte umblatoare ar face foamea in lipsa cojii de paine aruncate de mana cu biciul. Ca sa nu mai pomenesc de hibele regulii “80-20” (80% din averea natiunilor bogate sunt concentrate in mana a 20% din populatie) cand vine vorba de redistributie: sa afirmi ca fara cheltuielile celor 20% privilegiati ai sortii s-ar duce de rapa universul simplu mobilat al celorlalti 80% e ca si cum ai spune ca cei lasati la baza unei scheme Ponzi depind de stilul de viata al celor cocotati pe seama lor in varful piramidei baietilor destepti!

Aparent, buzduganul fiscalitatii nu produce redistributie. Iei de la bogati, nu dai la saraci. Bogatii isi vor tempera consumul, saracii vor pierde locuri de munca, etc. Dar daca nu e asa? Daca luand de la bogati, proportional cu averea si veniturile (impozit progresiv si taxare graduala a proprietatii) generezi o schimbare de mentalitate de care sa beneficieze in final intreaga societate?. In loc sa incurajezi fericirea in dauna celorlalti de ce sa nu construim bunastarea unei paturi cat mai largi de populatie cum reusesc nordicii? Este exagerat sa afirm ca descurajarea acumularii rapide de bogatie va duce in final la marje de profit mai mici si la un mod de a face afaceri mai uman? In loc sa ai un angajat-model care sa moara eroic la job dupa modelul Raluca Stroescu, ai putea sa imparti aceeasi treaba la doi angajati, unul full time si altul part-time (poate in felul asta vor apuca urmasele Ralucai Stroescu sansa de a se ocupa de odrasle avand simultan si o sursa de venit pentru ele). Decat 10 angajati super-platiti-alergati-frustrati, mai bine 15 lefegii care sa-si mai vada si de viata personala, nu?

Si daca tot am ajuns aici, chiar avem nevoie de o industrie a joburilor part-time pentru actualele si viitoarele mame, care sa dea notiunii de familie un sens mai putin abstract, nu credeti? Ma gandesc ca statul ar fi cel mai in masura sa ofere un exemplu in acest sens, oricum se arde gazul 8 ore in joburile bugetare, pe salarii de mizerie in mult cazuri. Nu vad de ce n-ar putea fi transformate o parte din aceste posturi in joburi part-time pentru mame, daca tot ne sperie scaderea si imbatranirea populatiei.

Un exces nu-l scuza pe altul
Se indoieste cineva ca avem capitalism “salbatic” din cauza egalitarismului fortat? Si avem o societate coruptibila ca urmare a dilatarii instictului de supravietuire din aceeasi perioada? Cum ar fi sa revenim si la miscari de extrema dreapta, pogromuri si vinovatii colective ca in anii ’40 ca efect al disparitatilor pe care le incurajam atat de “subtil”? Frustrarile acumulate zeci de ani pot crea dezechilibre mai mari decat cele care le-au generat. Si lumea pare ca se indreapta in directia pedepsirii vinovatilor acum. Incet-incet vor apare si partidele care sa arate cu degetul spre capitalistii verosi, bancherii fara scrupule, speculatorii fara inima asa cum evreii, mosierii, burghezia a mai fost tinta candva. Daca nu construim din timp o societate echilibrata, vom obtine o rupere a echilibrului actual cu forta. Traim intr-o lume polarizata, indatorata, cu resurse imputinate. Un context in care distributia 80-20 nu va mai putea fi mentinuta decat intr-un stat politienesc. Chiar vrem asa ceva?

PS: Arunc seara un ochi stingher pe PRO TV si vad un interviu cu Elena Merisoreanu,mandra foc de casuta ei cu 11 camere. Culmea e ca se si lauda cu asta, plus blanurile ei de neam prost, haurul, etc. Bineinteles, daca ar plati un impozit mai mare pentru Taj Mahal-ul din dotare (cu bonus pentru kitsch), asta n-ar face decat sa dauneze calicilor din cartier, dupa logica unor distinsi comentatori. Reportajul se incheie cu Maruta servil "aveti o casa foarte frumoasa".

Sa ne temem de austeritatea pentru ...bogati?

2011-11-03T03:54:00.000-07:00

“Pedepsirea” bogatilor cu taxe si impozite mai mari suna a erezie in reduta capitalismului de cumetrie. “Vrei sa le atrofiezi spiritul antreprenorial, sa-i provoci sa-si ia jucariile inapoi si sa-si trimita angajatii in somaj, vrei sa fie vai si amar de saraci daca impozitezi mai mult bogatii”? Prin reducere la absurd, s-ar intelege ca viata saracilor ar fi un Paradis daca bogatii n-ar mai fi impozitati deloc. Dar daca banii nu reprezinta motivatia absoluta a marilor detinatori de active? Si cum s-ar comporta ei in cazul unui impozit progresiv pe avere?

Care o fi diferenta intre ocupantul locului 5 si cel de pe ultima pozitie in Top 300 din perspectiva sentimentului de automultumire? Se simt oare mai impliniti cei cu cateva sute de milioane de euro in cont decat cei cu “doar” cateva” zeci?. Cine are un singur milion de euro disponibil e de peste 1.000 de ori mai nefericit decat Dinu Paturiciu, proportional cu diferenta de avere? Ramane intacta dorinta de acumulare dupa ce ai bifat cateva milioane de euro si ai convingerea ca tu si urmatoarele generatii au traiul asigurat? Eu cred ca dupa ce aduna o anumita suma “de siguranta”, motivatiile se muta din zona materialului spre satisfacerea egoului in alt mod-prestigiu, pozitie, influenta. Dupa ce ai strans suficient vrei cel mult sa castigi la capitolul recunoastere in comunitate. Chiar daca ramai activ in propriul business o faci doar pentru a-ti conserva spiritul de jucator, pentru a demonstra ca poti castiga intr-o competitie de afaceri, pentru a contabiliza si castigurile egoului.

Ce vor face oamenii astia impozitati mai mult? Se vor retrage intr-o statiune elvetiana sa manance icre negre si sa-si scrie memoriile in anonimat? Nu prea se potriveste cu stilul lor. Mai degraba vor ramane pe mai departe in jocul global de monopoly, incercand sa-si intareasca stima de sine prin afaceri reusite. Sigur, daca vor obtine mai greu profit se vor simti loviti in amorul propriu si ar putea trage obloanele in cazul extrem. Din acest motiv, in recesiune, n-ar trebui provocati marii antreprenori prin taxare suplimentara a profitului. Valabil si pentru jucatorii institutionali sau pentru companiile listate, cu mici actionari flamanzi. Impozitarea mai severa a profitului i-ar pune pe fuga, de acord.

Ce se intampla insa cu profitul deja marcat si transformat in active? E la fel de riscant sa impozitezi casoaie, masini de lux, terenuri de mii de metri patrati in intravilan precum profitul si veniturile? Eu cred ca nu. Ba chiar impiedicam initiativa privata sa-si lase burta. Companiile se vor concentra mai mult pe profit gandindu-se de cateva ori cand vine vorba de achizititii, patronii vor fi mai legati de afacerea proprie fiind mai putini dornici de retragere prematura, angajatii cu super-salarii isi vor amana consumul si implicit aparitia bulelor speculative va fi incetinita. Sa lasam deci intacte jucariile antreprenorilor cand vine vorba de circuitul de business, dar sa ii descurajam cand vor sa retraga bani pentru a-i plasa pe piata imobiliara, obiecte de lux, asta e ideea. Un impozit progresiv in functie de valoarea si numarul proprietatilor imobiliare, valoarea masinilor, obiectelor de arta nu poate fi decat salutar. Achizitia de titluri de stat si depozitele bancare ar trebui sa fie singurele refugii tratate permisiv de Fisc, pentru a incuraja sustinerea micilor afaceri de banci si acoperirea deficitului public. Impozitarea suplimentara a bogatilor in...active nefinanciare nu va fi benefica doar pentru veniturile bugetare ci si pentru nivelurile la care se negociaza tranzactiile in imobiliar, piata auto, etc. Si ce e rau in a avea preturi mai mici? Pe cine deranjeaza ca viitorii posesori de credit ipotecar nu vor mai trebui sa se indatoreze pe 30-40 de ani ci pentru o perioada injumatatita?

PS: Sa nu se inteleaga ca cei cu un amarat de apartament de 2 camere in Militari ar trebui sa fie stransi cu usa sa plateasca impozit mai mare. Daca insa apartamentul are peste 100 mp, finisaje de lux si o locatie centrala, poate ca impozitul ar trebui sa fie de 10 ori mai mare decat cel din prezent. Nu mai vorbesc de posesori de penthouse, vile somptoase, etc, ati inteles ideea.

Grecii se pregatesc sa o ia pe urmele islandezilor. Foarte tare!

2011-11-01T00:08:00.001-07:00

Iata ca grecii nu se dau “salvati” cu una cu doua si vor avea referendum pentru acceptarea masurilor de austeritate ce acompaniaza salvarea. Pe ce pariem ca grecii vor semana cu islandezii la inceputul anului viitor, cand se voteaza efectiv? Daca va imaginati ca o populatie accepta sa stranga cureaua in jurul gatului doar pentru ca bancherii sa traiasca pe mai departe comod, va inselati. Or vor da cu referendumul in capul guvernantilor, or ii vor castra la proximele alegeri libere. Hai sa vedem ce se intampla cu scaunul de sub fundul cuplului Merkel-Sarkosi anul viitor, ca si ei vor trebui sa treaca prin alegeri, si cu ce fata va iesi in lume Obama stiindu-se legat de gemenii Bernanke-Krugman. Vom vedea tot in 2012 ca miscarea Ocupy Wall Street are resorturi mai adanci decat banuim, cel putin sunt sanse mari pentru asta. Si uite cum islandezii ameninta sa devina un model contagios.

In alta ordine de idei, vreau sa combat bocitoarele care plang deja pe umarul bogatilor ce risca o impozitare mai severa in viitor. Nu dragilor, un impozit mai mare pe active n-o sa determine nici un exod, imobiliarele nu pot fi mutate. De acord, taxarea suplimentara a profitului s-ar putea sa-i demoralizeze un pic si sa le afecteze spiritul antreprenorial. Ok, sa nu pedepsim deci acumularea capitalului, ci marcarea profitului prin achizitii. Sa plateasca mai mult pentru casoaiele si terenurile din dotare, pentru masinile de fite si yachturi. Un impozit progresiv pe proprietate, in functie de numarul si valoarea bunurilor detinute, asta ne trebuie. In felul asta motivatia acumularii nesimtite de bunuri scade, la fel frustrarile celor din jur, tentatia reintroducerii banilor in circuitul productiv creste.

Cateva intrebari de luni dimineata

2011-10-31T01:06:00.001-07:00

1.Cat de mult iubesc oamenii iubitorii de animale?
Nu stiu in ce masura pot fi luat ca etalon, dar mai toate cunostiintele mele care fac parada de iubirea lor pentru caini au ceva probleme de integrare in comunitate, niste frustrari nerezolvatate, un pic de manie a persecutiei. Sigur, nu vorbesc aici de cei care au si ei un caine prin curte, o pisica pentru serile de iarna, un papagal in bucatarie. Vorbesc de cei care colectioneaza cate o duzina, care te-ar sfasia cand ii vorbesti doar de rau odraslele, etc. Adica dragostea exagerata pentru animale ascunde cred o oarecare antipatie pentru mare parte din reprezentantii speciei bipede din care facem parte. Sau “patru picioare bine, doua picioare rau”.

2. Ai tranzactionat la bursa moastelor anul asta?
Cozi kilometrice din nou la Patriarhie, se baga moastele Sfantului Dumitru, ca in fiecare an. N-are nimic de a face cu credinta ce se intampla acolo, este doar o simpla tranzactie. “Sfantule, venim si anul asta, batem cruci si matanii, inghetam in frig, stam la cozi cat ziua de post, dar ai grija de ala micu care da iar la Bac si vezi sa isi gasesca servici si fata cea mica, bine?”Ma mir ca nu e reclamat Sfantul la OPC daca nu se tine de cuvant, doar suntem singurul popor cu repertoriu bogat de injuraturi tintite spre cele sfinte atunci cand n-avem nimic de cerut.

3. Care banca va fi preluata prima de BNR?
Aflu azi ca Banca Nationala si-a contruit un vehicol pentru preluarea bancilor cu probleme (“bridge bank”). Sigur, doar avem banii de la FMI care sunt tocmai buni pentru asa ceva. Cum sa ratam ocazia sa cumparam cu bani grasi niste gaoace cu sedii inchiriate si gunoi cat cuprinde sub pres? Daca e sa pariez pe cineva, eu zic ca Volsbank, Bancpost+Alpha si Banca Romaneasca sunt marii favoriti. Si uite cum veti plati din buzunarul vostru inca o data (banii de la FMI trebuie dati inapoi , nu?), dupa ce v-ati cocosat ca fraierii ani buni sa le dati rate lunare bancherilor “salvati”. Observ tot in ZF ca 1 din 5 credite e cu probleme acum si vor fi trecute de bancheri la pierderi. Mai sunt prosti pe aici care se zbat sa achite lunar peste jumatate din salariu pentru creditele de nevoi personale fara ipoteca, desi nici un executor nu le-ar putea opri mai mult de o treime din venituri?

4.Incearca sa se salveze capitalismul cu primavara araba?
O idee interesanta, preluata de pe blogul lui Lucian Sarbu “News from Romanian Net”. Colapsul imperiului sovietic a venit la tanc pentru a oferi noi piete unui capitalism care incepuse sa oboseasca. A urmat “democratia, privatizarile, libertatea presei” si celelalte lozinci, s-au privatizat profiturile se vor socializa in curand pierderile, etc. O fi o intamplare ca intr-un moment in care capitalismul gafaie serios revolutiile din lumea araba vin sa ofere noi piete pentru companiile occidentale? Egipt, Tunisia, Libia, poate Siria nu sunt chiar de colea. Mai raman apoi calicii din Africa sa cumpere produsele Nestle, Colgate si compania si dupa aia potopul. Poate chiar cel biblic.

Intre sabloanele fericirii si cantonamentul pentru spiritualitate

2011-10-26T23:43:00.000-07:00

Mai nou, observ o avalansa de cursuri de spiritualizare a angajatilor din multinationale pentru o poala de bani (se pretinde subtil ca nu poti aprecia suficient ceva primit gratis), invatati sa intre in rezonanta cu propriul sine, sa isi armonizeze chakrele, sa isi vindece traumele emotionale, “sa fie in loc sa stie”(de parca profunzimea unei sfecle ar trebui sa fie targetul general), sa practice “legea atractiei”, etc, etc, pentru a atinge astfel o forma de fericire spirituala.

Ca si in cazul creditului si in ceea ce priveste spiritualitatea nu tot ce zboara se mananca, nimic nu e bun (sau rau) in proportie de 100%. Creditul poate fi ales inspirat la inceputul unui tendinte de crestere pe piata imobiliara, cat timp nu te indatorezi porceste asa cum aplecandu-te spre spiritualitate poti cadea in cap, autosuficienta sau pretiozitati gaunoase gen Dan Puric. Sunt de acord ca excesul de “minte” incomodeaza, ca e contraproductiv sa incurajezi interminabilul monolog interior, dar nici sa invidiezi stadiul de creier spalat si sa tinzi spre starea de meditatie permanenta nu cred ca ar fi de dorit. Nu stiu cum se face, dar toate citatele memorabile pe care mi le amintesc, toate experientele de viata interesante si teoriile de care m-am simtit apropiat n-au venit din partea unor guru indieni vegetativi la umbra de smochin, ci din partea unor personaje care au oscilat indelung pana sa se fixeze in adevarul propriu.

Imaginati-va 7 miliarde de oameni adoptand sabloanele fericirii occidentale puternic impregnate de materialism. Fiecare chinez cu 2 masini (una de teren), fiecare indian cu casa lui de vacanta-brrr! am putea sa ne cautam deja alta planeta. Luand in calcul un model mai decent, cel al fericirii comunitare, venind din sentimentul de apartenenta, din exersarea empatiei-s-ar putea extinde asta la nivel de Planeta? I-am lasa brusc fara job pe toti slujbasii absolutului institutionalizat, fie ei budisti, musulmani, crestini, etc, ca sa nu mai vorbesc ca asta ar fi intr-adevar sfarsitul istoriei, nu ce credea cetateanul Fukuyama cand cu caderea comunismului. Nu stiu insa daca am mai putea vorbi atunci de Umanitate (umanitate=dualitate?) ca sa nu mai zic ca am dubii serioase ca poate exista fericire in lipsa totala a nefericirii la care sa se raporteze.

Nisa spiritualitatii s-a aglomerat pe nesimtite si destui “intreprinzatori” incearca sa profite de naivitatea si banii unora care au probleme reale (sau doar imaginare) de integrare si echilibrare emotionala sau doar ifose de satisfacut. Si asta sperie si publicul celor care au ceva de oferit celorlalti, fie la nivel teoretic-conceptual, fie la cel al experientei practice. Cu spiritualitatea ca si cu internetul de altfel, iti trebuie multa energie si rabdare sa imparti graul de neghina.

Va recomand sa folositi insa cu incredere una dintre mantrele utilizate frecvent in noul curent. “Ma iubesc si ma accept asa cum sunt”. E chiar foarte buna. Ma felicit deci pentru lucrurile bune din viata mea si incerc sa ma accept in ciuda imperfectiunilor de care sunt constient. Mai important decat sa fiu fericit sau nefericit, spiritual sau materialist, habotnic sau liber-cugetator este ca pur si simplu...SUNT. E o experienta unica sa fiu in pielea mea (buna sau proasta, nu discut acum) si n-as renunta la ea nici pentru un abonament in Nirvana. Asta din simplul motiv ca nu cred in echilibrul perpetuu (imi displace deci si ideea de Rai si Iad, de condamnare sau gratie Vesnica). Orice voi cauta de aici inainte, pe orice drum voi fi tentat sa merg nu va fi la fel de important decat cautarea sau drumul in sine. De cate ori incerci sa “ingheti” ceva intr-o definitie sau convingere iti dai seama ca ai creat un efect de plan inclinat si ca fortele se reaseaza treptat. Pana la urma, singura constanta din Univers este SCHIMBAREA, cum spune un clasic in viata.

Iar in ceea ce priveste fericirea, de multe ori descoperi ca e ..retrospectiva. Stii foarte bine cand ai fost fericit dar nu poti fi la fel de sigur ca esti in momentul prezent. Cat despre spiritualitate si feluriti guru si indrumatori, un singur lucru: avem nevoie de repere pe drumul pe care mergem, ne ajuta sa ne orientam dar trebuie sa le depasim daca vrem sa inaintam.

Un sfat pentru debitorii sicanati d-alde EOS KSI, Kruk si alti snapani

2011-10-18T23:01:00.000-07:00

Imi povestea un amic cum s-a trezit cu ceva luni in urma cu o instiintare de la EOS astia. Daca nu va achitati restanta de 63 de lei la Romtelecom vom demara procedurile judiciare. Ma rog, formularea nu e identica, ideea e ca omul era amenintat cu executarea silita in urma unui proces. Buun. Singura problema e ca restanta respectiva era din...2006. Nu se stie cum, dupa ce intial grecii de la Romtelecom se resemnasera cu situatia dupa ani buni in care clientul achitase disciplinat pretul piperat al abonamentului (imi amintesc ca la Romtelecom se platea pe atunci cam 40 lei doar pentru luxul de a detine un aparat functional) cineva a decis ca se poate face din mici restante istorice bici si i-a trimis pe buldogii de la EOS sa incerce marea cu degetul. Amicul a sunat amuzat la EOS si a avut loc urmatorul dialog. “Buna ziua, in legatura cu somatia dvs de plata. De ce ma mai amenintati cu justitia de vreme ce termenul de prescriptie a trecut de mult (e vorba de 3 ani, n-ai solicitat plata datoriilor in intervalul asta nu te mai poti adresa justitiei dupa pentru recuperarea lor)?” Aaa, pai vedeti, chiar daca a trecut termenul de prescriptie, datoria dvs fata de EOS ramane!”. “Bun, si daca ramane, ce?”...”Pai, sa stiti ca sunteti si in baza de date a operatorilor de telefonie si nu veti putea sa mai faceti noi abonamente!”. “Pai nici nu vreau sa mai fac alte abonamente” zice amicul iar discutia se incheie in coada de peste aici.

Ce vreau sa spun cu asta? De multe ori amenintarile recuperatorilor sunt fara obiect. Fie perioada de prescriptie a trecut, fie debitorul nu mai are saracul nici un venit si nici nu poate fi excutat. Sau a ramas cu venituri atat de subtiri incat chiar si excutat tot va plati mai putin decat i se cere (nu i se poate lua mai mult de o treime din venituri). Cu alte cuvinte, cel putin o parte dintre cei stransi cu usa ar putea sa le dea cu flit recuperatorilor. Chiar daca aveti ceva bani pentru a rambursa datoriile, nu uitati ca recuperatorii platesc in medie sub 10% din valoarea debitului cand il preiau de la banci si companiile de telefonie, deci au loc suficient de negociere (de ce sa dai 100% din datorie cand te poti intelege pentru 30-40%?).

De ce incurajez neplata, de ce sunt nedrept cu bietii recuperatori?. Pentru ca n-am de ce sa fac reverente unor hoitari care preiau datorii pentru o fractiune infima din valoarea lor sperand ca vor recupera integral daca strang cu usa mana celor stramtorati si cu intarzieri la plata. Si nici cu bancile care au perceput senine marje revoltatoare de profit adaugand dobanzi nesimtite si comisioane aberante ori companiile de telefonie cu preturi nerusinate n-am cum sa empatizez. Asa ca ma puteti pupa undeva moralistilor recuperatori ori bancheri deghizati in postaci. Asta ca sa scutesc niste replici la comentarii.

Un promo absolut gretos marca Rosia Montana Gold Corporation

2011-10-13T13:14:00.000-07:00

Vad tot mai des spoturi siropoase platite de RMGC pe diferite televiziuni. De exemplu, o mamica cu 2 copii (nu reiese clar daca singura sau nu) marturiseste ca face sosete, brodeaza, ia cu imprumut din pensia parintilor ca sa poata sustine financiar cei doi copii scolari care invata de altfel foarte bine. Femeia ar vrea sa inceteze umilintele la care este supusa de contextul geografico-economic, deci este suporter al...exploatarii miniere cu cianuri la Rosia Montana! Vedeti bai desteptilor care semnati petitii si lansati comentarii rautacioase pe forumuri, din cauza voastra o sa rabde copii bietei femei de foame si vor ramane si fara caiete. Daca lasati clontul jos, mama celor doi copii o sa poata da cu tarnacopul, ar putea turna lingourile sau ar putea planta violete pe marginea viitoarei balti de cianura. Daca proiectul porneste, toata lumea va fi deci fericita (poate chiar si mamele singure si fara bani pentru caietele odraslelor din Vaslui, care vor empatiza insa cu cele din Rosia)! Mie genul asta de campanie mi se pare absolut gretos. Pacat ca am semnat deja impotriva proiectului (ceea ce va invit si pe voi sa faceti, poate va exista la un moment dat un referendum pe teme asta daca opozitia publicului creste), ca o mai faceam o data.

La fel de gretos si spotul in care compania se lauda cu banii pe care ii va aduce Romaniei trecand la capitolul asta (grosul de altfel) toate CAS-urile posibile si adunand salarii peste salarii pentru viitoarea forta de munca de parca ar fi al doilea Canal ca anvergura. Sigur, sumele din redeventa sunt cam costelive si trebuia sa le sustina cumva PR-ul cu ceva suplimentar dar sa te lauzi ca respecti legislatia si dai salarii si platesti CAS mi se pare neprofesionist.

Si cum RMGC a devenit un fel de accesoriu obligatoriu in viata publica romaneasca, uite ca sunt si sponsori in aducerea presedintelui Bilderberg la Bucuresti, unde va conferentia alaturi de reprezentantul Romaniei in Comisia Trilaterala, Mugur Isarescu (apropo, m-ar interesa si pe mine cum au ajuns Mugurel si Mihai Tanasescu acolo, au trimis un CV, au sustinut un interviu, au fost recrutati prin Best Jobs Ever, etc?). Daca o tine tot asa, RMGC va sponsoriza obligatoriu si Catedrala Neamului si, la nevoie, o sa ne califice si la un campinat mondial de fotbal. Cine i-ar mai putea rezista atunci?

Ghid pentru interpretarea declaratiilor oficiale: optimism fortat vs. pesimism simulat

2011-10-12T23:28:00.000-07:00

Cativa sefi de banci centrale (Trichet, Mervyn King) au dat recent cu pesimismul in capul electoratului. Sunt depresivi sau doar ...imaginativi? Spun brusc adevarul sau fac doar mai suportabila doctoria amara ce urmeaza sa fie administrata contribuabilului? Sa vedem mai intai in ce context este folosit de regula optimismul/pesimismul.

“Ne asteptam la cea mai grava criza din 1930 incoace” afirma in urma cu cateva zile seful Bancii Angliei, King (vezi aici). Sperietura destinata bizonului britanic venea imediat dupa noi injectii masive de lichiditate. “Tiparim bani (e vorba de un program de cumparare de obligatiuni guvernamentale) pentru ca nu sunt suficienti in economie”. Cu alte cuvinte, va diminuam puterea de cumparare, va ciuntim economiile (inflatia se apropie de 5% in Marea Britanie in vreme ce dobanda de politica monetara e 0,5%) dar ce putem face avand in vedere amenintarile cu care ne confruntam? In definitiv, un artificiu banal de justificare a unor masuri impopulare: anunti ca vine potopul, confisti umbrelele si apoi bizonul rasufla usurat “bine ca era doar o ploaie de vara si mi-au lasat macar cizmele de cauciuc”. Va amintiti de altfel de discursul autoritatilor cand au anuntat taierea salariilor, pensiilor si majorarea TVA.

Un alt panicos de ultima ora este musiu Trichet. “Problemele cu care se confruntă zona euro pun in pericol întreaga economie mondială, iar criza a atins o „dimensiune sistemica“, a declarat luni Jean-Claude Trichet, presedintele Băncii Centrale Europene. Riscul ca socurile economice sa se extinda tot mai mult in sectorul financiar a crescut semnificativ”. In ce context face viitorul “ex” de la BCE declaratia asta apocaliptica? In contextul in care Franta si Germania au anuntat ca pun la punct un plan de recapitalizare a bancilor si de rezolvare a crizei grecesti (probabil prin stergerea unei parti substantiale din datorie). Cu ce banuti se va face acest lucru? Pai cu banutii tuturor contribuabililor, doar n-o sa fie impozitati exclusiv bogatii Europei, nu? Iar ca saracii sa mai salveze odata bogatii din banci trebuie sa li se arate o pisica mare de tot. Va fi ca in ‘29-‘33, poate muuult-muuult mai rau daca nu acceptati inca un sacrificiu pentru pielea bancherilor. Cam asta e mesajul.

Totusi, cand sunt oficialii optimisti? Pai, simplu, cand vor sa justifice dinamitarea masurilor prudente luate anterior, cand sunt avocatii dereglementarii, etc. Amintiti-va de BNR si majorarea raportului rata/venituri in 2007 pentru creditaci, pe varf de bula imobiliara, de cresterea pensiilor inainte de criza in Romania, de renuntarea la separatia banci de investitii-banci comerciale in SUA, etc.

Onestitatea e o marfa rara spre inexistenta in discursul public, practicata cel mult din opozitie de partidele de “nisa”. Pentru putere insa singura strategie este “batul si morcovul”. De inteles daca ne raportam la gusturile publicului majoritar, la emisiunile care fac rating si ziarele care mai vand cate ceva. Poate de asta sunt inghitite pe nemestecate genul asta de argumente.

O magarie cat casa: coafarea bilanturilor bancilor pe spinarea contribuabilului si “salvarea” lui ulterioara prin inflatie

2011-10-03T00:06:00.000-07:00

Am avut mai intai asumare de riscuri porcesti de catre sistemul bancar. Bule imobiliare create mai peste tot in lume, credite super-generoase accesate de cei care nu si le permiteau. La un moment dat numarul celor dispusi sa incerce creditul pe viata a scazut dramatic, preturile au inceput si ele in curand sa dea inapoi. Bancile s-au vazut asadar confruntate cu pierderi, putinul lor capital a fost facut praf de ajustarea valorii activelor pe masura ce debitorii se declarau in incapacitate de plata. Ce s-a intamplat apoi?

Statele au intrat in joc salvand pe cei care nu meritau asta. Erau prea mari sa cada rechinii din financiar-bancar, de parca in capitalism alocarea gresita a capitalului trebuia premiata si nu penalizata prin faliment. Ei bine, vesti proaste. Activele neperformante sunt tot acolo, in bilanturi, desi imprumuturile de la stat si noi norme de declarare a valorii acestora (in nici un caz prin marcare la pretul pietei!) au dat o vreme impresia ca se pot ascunde. In plus, statele au nevoie de imprumuturi pentru a-si finanta deficitele, deficite adancite de schemele de salvare a sistemului bancar. Care este solutia? Una care sa impace si capra bugetara si varza financiar-bancara.

Bancile centrale ofera bancilor fonduri nelimitate, la costuri derizorii, cu care bancile crediteaza apoi statele, la dobanzi ceva mai mari, diferenta insemnand profit pentru banci. Vezi de pilda BNR care imprumuta bancile cu 6,25% pentru ca acestea sa mearga repede la Ministerul Finantelor si sa-l imprumute cu 7%. Cu titlurile de stat proaspat achizitionate si puse drept garantie se merge din nou la BNR cu mana intinsa pentru noi fonduri si ciclul se reia. Simultan, bancile centrale au programe de rascumparare de active toxice oferite de banci (bonduri ale porcusorilor de pilda) transferand in bilanturile proprii mizeria de sub presul bancilor.

Cum naiba se iese din aceasta babilonie, cu datorie suverana in crestere perfuzata in bilanturile bancilor? Cu taxe si impozite mai mari pentru ca prostimea sa acopere costurile? Se poate incerca, dar riscul este dinamitarea cresterii economice prin strangularea puterii de cumparare si implicit a cererii. Cu alte cuvinte, deflatia va fi doar o paranteza, inflatia urmand sa stearga repede urmele si sa dea o noua sansa consumului. Vom avea deci inflatie si dobanzi de politica monetara scazute, doar n-o sa vreti ca statele sa nu se poata finanta si refinanta, nu? Asta inseamna ca ponderea datoriilor va scadea gradual, proportional cu valoarea economiilor celor putini care poseda asa ceva.

In concluzie: Statele sunt prea datoare pentru a-si permite deflatia, la fel contribuabilii (in deflatie ponderea datoriilor creste). Dobanzile de politica monetara vor ramane multa vreme jos, ceea ce nu se va intampla cu preturile. Sigur, vor exista mai multe viteze aici, unde s-au facut anterior excese cresterile nu vor apare decat in ultima faza inflationista. Mai devreme sau mai tarziu inflatia o sa apara, cu atat mai repede cu cat statele sunt dispuse sa isi asume mai multa datorie in acest moment. Chiar daca acum cash-ul pare rege, la un moment dat cash-ul o sa fie gunoi la propriu. E doar o chestie de fler si instinct de acum. Castiga cine sesizeaza momentul optim de a iesi din depozite sau de a scoate banul de sub saltea pentru a cumpara la sfarsitul deflatiei ce se poate (actiuni, terenuri agricole, aur-daca ii mai scade pretul, etc). Va recomand un articol inteligent de Florin Catu pe care il gasiti aici.

Plictiseala mare: panica in pietele financiare, Nokia, etc

2011-09-29T23:38:00.000-07:00

Am luat o pauza ceva mai lunga de postat pe aici. Pe de-o parte, nu am vazut fenomene noi care sa merite efortul unui hei-rup editorial, doar variatiuni la teme mai vechi. Sigur, puteam comenta in cheie ironica ultimele evolutii ale pietelor dar, la ce bun? Exista oricum mult prea mult continut, prea multa informatie fara relevanta.

Am tot vazut corectii la burse in ultimul timp, ca in vremurile bune din 2008. Foarte bine. Investitorii sunt o minoritate acum in tranzactiile zilnice, speculatorii care vaneaza pipsi sau robotii cu algoritm complicat de functionare fac regulile. Eu chiar ma bucur de picajul pietelor. Din cand in cand, din spolierea speculatorilor, se deschid porti de intrare pentru investitorii autentici. Cei care vad in actiuni afacerea din spatele emitentului, care prefera dividendul dobanzii bancare. Ei n-ar vrea sa intre in ruptul capului la PER de 100 dar la unul sub 10 apar tentatiile.

Nokia. Un exemplul tipic de efemer pe pietele bursiere. De asta tot recomand eu utilitatile la bursa, companiile cu un mijloc de protectie beton (monopol de stat de pilda). Nokia era chiar lider de piata la un moment dat dar asta nu a impiedicat actiunile sa piarda 80% in ultimii 4 ani in urma unor decizii gresite de management. Poate inteleg ceva cei care viseaza cai verzi pe peretii Rasdaq-ului. Eu ma astept ca si Aaple sa aiba soarta Nokia la un moment dat. Si numarul de snobi e limitat pe planeta (va vorbeste aici un detinator de Nokia 1100 de care e foarte multumit). Cate telefoane de fite sa vinzi in definitiv?

In alta ordine de idei, vom vedea de luni daca cresterea cursului din ultimele zile are mai mult de-a face cu accizele lui Boc (inca o mana de ajutor de la Isarescu, a mai facut-o si alta data) sau cu deficitul de cont curent care se prefigureaza dupa plecarea Nokia.

De la victimizarea nereusita a lui DD la otravirea strategica a Albei ca Zapada

2011-09-17T02:23:00.000-07:00

Ce faci ca partid erodat de guvernare si fara dezlegare la pomeni electorale in postul Crizei? Inventezi niste constructii politice care sa rupa din voturile adversarilor. Ghinion, desi interzis in cascada la tribunal, partidul otevistilor gandit sa ia din electoratul cu IQ modest al stangii (PSD) nu creste in sondaje. Intra deci in scena parintele Albei ca Zapada proaspat martirizat la Cotroceni dar apt sa pretinda o felie din electoratul dreptei (PNL).

Ce poate face PDL ca sa intoarca raportul de forte din prezent? Acordul cu FMI, criza datoriilor suverane din Europa nu lasa prea mult spatiu de manevra. Electoratul, oricum deprins cu exercitiul votului negativ, nu mai poate fi intors usor de la urne, desi scenarii reusite gen intalnirea de taina Geoana-Vantu s-ar mai putea imagina. E necesara aparitia unor partide de buzunar care sa poata rupe felii din voturile USL, chiar daca nu suficient de mari pentru a le permite accesul in Parlament. Avem deci o alternativa pentru votantul grobian de stanga in Partidul Poporului, “ultra-persecutat” la Tribunal (ciocoizarea lui Oprescu la OTV, sustinut discret de USL pentru primaria Bucurestiului, arata destul de clar ce politica de aliante va practica DD).

Pentru felia de dreapta din electoratul USL s-a pregatit o constructie cu discurs inchegat si lideri mai credibili. Proaspat martirizat, Sebastian Lazaroiu va putea canta de acum partitura rupturii de Cotroceni mergand pana la declansarea unei cruciade soft anti-PDL. Si nici nu e nevoie ca cele doua partide sa rupa multe procente din voturile PSL, e suficient doar vreo 10-15%. De restul se vor ocupa organizatorii alegerilor din strainatate, strategii electorali ai PDL (trebuie s-o recunosc, chiar foarte inspirati, cei care-i potrivesc pasii lui Basescu imi aduc aminte de Boris Eltin dansand ca un urs in direct cu ani in urma si inmuind decisiv inima electoratului) , prostia proverbiala a PSD, etc. Iar cu un rezultat strans in alegeri mai poti sa-l condamni pe Basescu ca nu numeste un premier de la USL?

Trocul BCR-Erste, inceputul ..sfarsitului pentru SIF-uri

2011-09-15T04:23:00.000-07:00

Nici in cel mai fericit caz, banii care vor fi incasati de SIF-uri in urma schimbului de actiuni BCR-Erste nu vor ajunge in buzunarele actionarilor integral, ci numai 60% (doar profitul realizat in urma tranzactiei poate merge spre dividende- adica diferenta dintre pretul actiunilor BCR din contabilitatea SIF si sumele obtinute din vanzarea lor, profit din care statul ia insa 16%, dividendele brute urmand sa se taxeze la randul sau cu inca 16%). Bineinteles, asta in cazul in care tot profitul e oferit sub forma de dividende si nu se..SIFoneaza pe parcurs, in activitatea de “administrare”. Fara cel mai de pret activ, SIF-urile vor incepe insa sa semene tot mai mult a “gaoace”

Ieri, mare veste mare. Isi vand 4 SIF-uri participatia la BCR, intr-o tranzactie cu actiuni Erste si cash evaluata la 435 milioane euro. Las la o parte ca BCR este pretuita acum la mai putin de o treime din suma oferita de austrieci la cumpararea pachetului majoritar, e si criza, e vorba si de abilitatea istorica a SIF-urilor de a face tranzactii proaste. Adica pret supraevaluat cand admnistratorii cumpara ceva si subevaluat cand vand (vezi exemplul SIF Muntenia care a cumparat un pachet baban de actiuni FP cu vreo doi ani inaintea listarii companiei, la un pret apropiat de maximul atins de actiuni la cotarea la bursa, desi ar fi putut obtine un discount semnificativ, vezi si achizitiile de actiuni Biofarm pe maxime istorice, etc, etc, etc).

Investitorii mai emotivi jubilau ieri imaginandu-si cresteri cu procente bune in zilele ce vin, “doar intra 110 de milioane euro in visteria fiecarui SIF, cam 80-100% din valoarea actuala de piata”. Bine-bine, dar cat din banii astia pot fi transformati in dividende de fapt, ca asta ar trebui sa intereseze actionarii?. In primul rand doar PROFITUL rezultat in urma schimbului poate fi folosit in acest scop. Iar in cel mai favorabil segment al tranzactiei (cei 20% cash-ul obtinut la o valoare a actiunilor BCR de 1,03 lei) profitul este de 0,9 lei (in contabilitatea SIF actiunile sunt prinse la valoarea nominala, de 0,1 lei). Din cel 0,9 lei scadeti 16% impozit pe profit iar din ce ramane (0,75) inca 16% impozit pe dividende. Adica 0,63 lei pentru fiecare actiune BCR sau aproximativ 15 milioane euro pentru fiecare SIF (mai putin Moldova care a considerat conditiile Erste inacceptabile).

Ce se intampla insa in cazul in care SIF-urile vor sa vanda actiunile Erste? La ce valoare vor fi introduse acestea in contabilitatea SIF? Raportul de schimb negociat este de 1 actiune Erste la 128 actiuni BCR. Luand cazul fericit si presupunand ca intra la 128 x valoarea nominala a BCR adica 0,1 avem 12,8 lei, aproximativ 3 euro. La un pret de 20 euro pentru o actiune Erste (cat este in prezent), asta inseamna profit de 17 euro, mai putin procentual decat in cazul partii cu cash din tranzactie (85% din suma poate fi marcata ca profit, fata de 90%). Una peste alta, ca sa nu va mai plictisesc cu calculele, cam 55% din sumele oferite SIF-urilor ar putea intra in buzunarele actionarilor. Fara BCR societatile de investitii vor incepe insa sa semene tot mai mult cu niste gaoace, de-a lungul timpului SIF-urile renuntand la o sumedenie de participatii valoroase din economia romaneasca

Socoteala de acasa
Nu va ganditi insa ca SIF-urile pot plati brusc jumatate din valoare actiunilor ca dividende iar capitalizarea acestora sa stea pe loc. Aceast dividend se obtine renuntandu-se la cel mai de pret activ al SIF-urilor, grosul activului net unitar (in VUAN actiunile SIF erau prinse la valoarea contabila si nu la cea nominala) fiind tocmai actiunile BCR. Nu e ca si cum SIF-urile ar fi obtinut un profit exceptional din activitatea curenta, fara sa afecteze portofoliul de active. Si apoi, ce va face sa credeti ca SIF-urile vor directiona toti acesti bani spre fondul de dividende? In mod sigur o parte importanta va ramane la dispozitia administratorilor si avand in vedere (in)abilitatile lor de a incheia afaceri profitabile (pentru actionari) in ultimii ani mi-e teama ca investitorii SIF sa nu regrete in curand schimbul de actiuni cu BCR-Erste. In definitiv potentialul de profit e mai mare la BCR decat in cadrul grupului, Erste are un leverage de toata frumusetea, debitorul roman s-a aruncat preponderent spre creditul de nevoi personale ceea ce il face o potentiala tinta pentru noi imprumuturi peste cativa ani, etc.

Cum multi nu realizeaza inca asta (se vorbeste iarasi de active, ca in vremurile bune din 2007 si nu de profitabilitatea lor), cu cat mai mare va fi entuziasmul pentru actiunile SIF in zilele urmatoare, cu atat mai bun va fi potentialul de a le shorta (vinzi contracte futures mizand pe scaderea preturilor) pentru avizati. Cum am mai spus in cateva randuri, avand in vederea istoricul societatilor de investitii, mie unul mi s-a parut mai sigur pana acum ca activele SIF sa fie tinute departe de talentul administratorilor, sa te multumesti doar cu dividendele SIF venite din dividendendele companiilor pe unde au participatii.

Dintre SIF-uri, cel mai mare interes sa acorde dividende mari il are Muntenia, din cauza actiunilor reziduale (cam jumatate din total), fapt ce face ca banii alocati “rezidualilor” sa se intoarca dupa o vreme tot societatii. Din pacate, nu vad cum s-ar organiza o AGA Extraordinara la SIF4 care sa aprobe tranzactia cu Erste, din acelasi motiv de ..”reziduali”(lipsa de cvorum).

Ca sa nu inchei insa pe un ton cvasi-pesimist, SIF-urile au o oportunitate reala in 2012-2013, Erste garantandu-le posibilititatea de a-si vinde actiunile oricand in intervalul amintit, la pretul stabilit in tranzactie. Cu ceva optiuni bine plasate, profitul ar fi chiar frumusel daca actiunile austriecilor mai sufera un cutremur la bursa pe un nou val al crizei datoriilor in Europa. Sansele ca administratorii SIF sa nu se gandeasca din timp la asta sunt insa apreciabile. Parerea mea.

Criza 2.0. Pe cine sacrificam acum? Investitorii financiari detinatori de bonduri sau eternul perdant, contribuabilul?

2011-09-12T03:54:00.000-07:00

In 2008 schema a fost simpla: salvam bancile si preluam datoria privata la cea publica. Prima veste proasta pentru gulerele albe din financiar-bancar este ca in conditii de supraindatorare economiile nu isi revin, deci o noua taxare a contribuabilului nu mai e posibila. A doua veste proasta pentru amatorii de bonusuri astronomicee este ca inflatia sub care sperau sa se bage mizeria seamana deocamdata a deflatie, din acelasi motiv de supraindatorare care incetineste viteza de circulatie a banilor. In sfarsit, autoritatile par sa ia in calcul sacrificarea porcului ingrasat din contabilizarea riscurilor exagerate, detinatorii de bonduri (vezi “falimentul controlat al Greciei”), ceaa ce inseamna ca se vor impiedica in sfarsit si cei “prea mari sa cada”.

Grecii par sa realizeze ca taxand suplimentar veniturile risti sa adancesti recesiunea si deficitul bugetar. Solutia lor recenta pentru echilibrarea bugetului este taxarea proprietatilor. Ce te faci insa daca nici asa nu colectezi banii scontati (poate ca proprietarii amana plata impozitului in cauza, in speranta ca schimbarea coalitiei de guvernamant va aduce o noua filozofie fiscala)? Grecia nu poate plati pur si simplu datoriile pe care le-a strans iar falimentul ei este implacabil, dovada ca Germania pare sa ia tot mai mult in calcul asta in declaratii oficiale si nu stiri “pe surse”.Nimeni n-o sa doreasca insa in Grecia iesirea din spatiul euro si plata datoriilor in drahme, din simplul motiv ca drahma se va face praf in secunda doi iar grecii isi vor converti imediat economiile in euro si dolari, costul vietii urmand sa creasca fulgerator (tara depinde de importuri energetice). Iar cadru legal pentru eliminarea unui stat din zona euro nu exista inca. Apoi, cum sa elimini un stat dupa ce l-ai fortat sa privatizeze in graba active valoroase pentru a-si achita datoriile? Pietele au nevoie de o solutie pe termen scurt iar scaderea cotatiilor bancilor in ultima perioada pare sa arate care va fi aceasta.

Daca in 2008 s-a considerat ca dinozaurii din financiar-bancar sunt prea mari ca sa cada, acum Guvernele isi dau seama ca ele insele nu sunt prea mari ca sa cada daca vor insista incarcand la nota de plata a contribuabilului consumatia bancilor. Suntem tot acolo de unde am plecat in 2008, cu mentiunea ca intre timp statele sunt mult mai datoare si economiile la fel de slabite dupa terminarea injectiilor monetare si programelor de stimulare. Orice amanare a solutiei reale (default controlat, asumarea pierderilor de catre sectorul financiar, inchiderea bancilor cu probleme prea mari, preluarea de catre stat a celor care pot supravietui, eliminand actionariatul privat) nu va face decat sa agraveze situatia. Singura intrebare care se pune aici este cand se va intampla acest lucru: dupa alegerile din 2012 prin mai multe parti ale lumii (caz in care ne mai asteapta un val de QE-uri, inclusiv in Europa, prin care sa se cumpere timp) sau in ultimele luni din 2011?

In 2008 investitorii atacau marile banci listate, vanzarile in lipsa erau la mare moda. Acum cotatiile bondurilor sunt sub presiune. Nu mai exista insa un loc unde sa ascunzi problemele statelor, mizeria nu mai poate fi pasata ca in 2008. Orice taxare suplimentara a contribuabilului impinge economiile in recesiune, si oricum e greu sa pui biruri cand vaca de muls e deja stramtorata. Taxarea suplimentara si progresiva a proprietatilor mobiliare si imobiliare ar reprezenta o solutie, numai ca in acest caz bogatii ar trebui supra-impozitati otova pentru a asigura supravietuirea doar unei categorii a acestora, bancherii, ceea ce iarasi e greu de acceptat. Si in plus asta cere timp si rabdare, ingredient pe care pietele nu il mai poseda acum. Sa rezolvi totul fara convulsii, doar prin inflatie, deja iese din calcul. Dupa trilioanele pompate in ultimii 3 ani inflatia pare cam lesinata, ca sa nu mai pomenim ca sunt zone in care deflatia s-a insurubat hotarat (pietele imobiliare).

Ce urmeaza deci? O mare amnistie in sfera datoriilor suverane si cateva falimente importante in zona financiara. Bancile franceze se pregatesc de downgradare, poate de aici vor veni niste victime. In mod sigur vor exista niste corespondente si in Marea Britanie dar si peste Ocean. Pregatiti-va deci pentru remake-ul “soc si groza” in pietele financiare. Vor exista in final niste preluari de banci cu probleme, fie de concurenta, fie de state si o rescriere a cadrului in care acestea isi desfasoara activitatea.

Si totusi, cand luam actiuni?
Scriam in doua articole anterioare ca un bun moment de a lua actiuni va fi cand panica va lovi din nou bursele si ca singurele mele tinte la BVB sunt Transgaz si Transelectrica pentru perspectivele pe termen lung si pozitia de monopol. Cum as cumpara eu actiuni TEL si TGN? In prima faza as lua la cotatiile actuale de 10-15% din bani, as astepta apoi stiri care sa sperie serios bursele si as mai lua de 35-40% si apoi restul de 50% din suma alocata in acest scop l-as plasa treptat, cand trendul de crestere s-a confirmat, piramidand deci la cotatii in urcare. De ce as lua acum ceva actiuni fara sa astept vesti proaste? As lua acum doar proportional cu sansele ca nimic rau sa nu se intample pentru burse (adica sa se incerce solutia inflatiei), deci 10-15%. De ce nu as plasa restul de bani in momentul in care vestile proaste explodeaza si panica e in toi? Daca va amintiti momentul Lehman, dupa falimentul bancii bursele au mai picat pana in martie 2009. De ce sa nu astept totusi un trend solid de crestere inainte de a lua ceva? Pentru ca nu am nici o garantie ca revenirea va fi una liniara si lenta si nu una brusca, in V (vezi falimentul Long Term Capital Management din anii ‘80).

In ce actiuni n-as investi la bursa si de ce

2011-09-10T01:45:00.000-07:00

Marturisesc ca initial am vrut sa scriu “in ce actiuni as investi la bursa si cum” dar mi-am dat seama ca lista de cumparaturi e mult mai scurta decat cea de “muraturi” asa ca am inversat perspectiva. Cititi mai jos de ce nu-mi plac Fondul Proprietatea, SNP si Azomures, de ce sunt de evitat SIF-urile si bancile, de ce nu m-as atinge in ruptul capului de “piticii promitatori” de pe Rasdaq sau BVB iar in final abia, in ce mi-as pune totusi o parte din bani.

Inainte de orice, un mic detaliu: suntem in bear market. Asta inseamna ca bursele cam scad iar actiunile scad la gramada si ele, indifent daca sunt bune sau proaste (sigur, cele proaste au un bonus aici). Cu alte cuvinte, daca speri sa iti multiplici repede economiile, mai bine iti cauti unchiul bogat din America. Actiunile pe care o sa le recomand totusi sunt plasamente pe termen lung, pentru cei care ar putea sa uite vreo 5 ani de banii din bursa.

Si inca ceva: cumparati actiuni la companii care au “protectie”: fie o pozitie de monopol in piata, fie una ultra-dominanta (lideri sau pozitiile de top). Altfel, pe termen lung va treziti ca dupa cativa ani buni urmeaza unii catastrofali si poate afacerea respectiva dispare sau este inghitita.

Nu imi place SNP desi stiu ca resursele energetice vor fi la mare pret. Din pacate, Romania nu mai are rezerve de titei decat pentru vreo 14 ani. Vorbesc de rezervele pe care Petrom le scoate la un cost sub 20 dolari/baril dar le vinde la pretul din pietele internationale consumatorilor locali. Ce se alege din acest profit? Cand compania nu se apuca sa cumpere cate ceva de la OMV pentru a nu fi obligata sa-l imparta cu statul, face investitii pe picior mare pentru a ajunge tot acolo. Din cand in cand mai intra si ceva dividende, sa nu faca scandal prea mare minoritarii. Fara rezerve, SNP devine un fel de ...RRC. De altfel, lipsa de perspectiva pe termen lung a determinat si retinerea investitorilor mari cand a fost vorba sa ia 10% din Petrom, actiuni scoase recent la vanzare de stat la care nu s-a inghesuit nimeni (faptul ca nu s-a anuntat exact la incheierea ofertei cat s-a subscris, intermediarul limitandu-se sa precizeze ca subscrierile au fost sub pragul minim de 80%, demonstreaza ca subscrierile au fost de fapt derizorii). Stiu, SNP are drept sa exploateze si jumatate din gazul romanesc. Veste proasta, mai avem gaz pentru numai 10-11 ani (de ce naiba n-om fi vandut pana acum nici un pachet minoritar de la Romgaz? O s-o facem in 2020 cumva?).

Avand in vedere cele spuse despre SNP si Romgaz, intelegeti de ce nu agreez nici FP. Fondul are cea mai mare detinere din portofoliu tocmai la SNP, iar Romgazul este una dintre detinerile de top. De altfel, pe mine unul nu ma intereseaza deloc activele unui astfel de fond (e ca si cum ne-am imbata cu apa rece avand un bloc de lux construit in camp) ci profitabilitatea lor. Or, chiar si in conditiile in care 90% din profiturile companiilor de stat au mers in dividende conform unui ordin al Guvernului, randamentul la dividend la FP abia este de 7%.

Azomures are o activitate cu mare potential in viitor, numai ca majoritarii au o viziune despre relatia cu minoritarii ce tine de trecutul indepartat. Daca an de an profitul este pastrat in societate fara sa se dea dividende (ca acum) iar la un moment dat pachetul majoritar se vinde? Nimeni nu garanteaza ca minoritarii vor obtine acelasi pret, mai ales ca nimeni nu poate obliga noul majoritar sa le faca repede si lor o oferta, la un pret comparabil.

Bancile n-au ajuns inca la fundul sacului
SIF-uri si banci. Sectorul financiar a cazut mult in ultima vreme si tot soiul de “analisti” recomanda bancile exact din acest considerent. E ca si cum ai paria ca Titanicul urmeaza sa se redreseze dupa primul contact cu numitul Iceberg. O bula a creditului se va reconstrui poate peste o generatie (daca se va intampla acest lucru) iar ceva falimente suverane risca sa dinamiteze pana atunci si bruma de capital pe care o mai au bancile. Iar la capitolul SIF-uri adaugati si managementul catastrofal de pana acum. Poate doar Impact si companiile care vand materiale de constructii sa fie o alegere mai proasta.

Biofarm, Sicomed? In principiu, industria care fabrica pilule-placebo are potential (desi “naturistele”vin tare din urma). Cele doua companii n-au insa mijloace de protectie de care vorbeam mai sus, trebuind sa se lupte permament cu o concurenta feroce. Asa ca pas.

Alro? Da, o companie buna, cu o politica beton de dividende, desi cu free-float mic. Face parte insa dintre baietii destepti din energie, cumparand la preturi mici pana acum. Iar lucrurile se pot schimba. Deci nu.

Companii “traznet” de pe Rasdaq cu PER pana la genunchiul broastei (adica minuscul) ,care arata asa de bine incat nici nu intelegi de ce n-a aterizat Buffet pana acum sa le cumpere cu fulgi cu tot? Singura problema e ca respectivele companii de buzunar se poarta prost cu minoritarii, au 2-3-4 ani foarte buni dupa care pot da faliment lejer, sunt absolut nelichide. Sunt la fel de promitatoare ca Dracula Park. Eu m-as abtine.

Monopol? Aferim!
Singurele actiuni pe care le-as cumpara acum sunt Transgaz si Transelectrica. Nu stiu daca un management privat le face mult mai profitabile, stiu ca au monopol pe piata si perspective de crestere (vezi Nabuco in primul caz, vezi ...masina electrica in cel de al doilea). Chiar daca se termina gazul romanesc o sa consumam din import, iar la Transelectrica-transportul de energie nu poate decat creste in viitor. In plus, ambele au PER-uri de 6 in prezent, deci iei cam de doua ori si ceva dobanda bancara din profitul pe actiune (e drept, ca dividende vor ajunge la tine doar un pic peste cat ai lua la banca daca ai depune contravaloarea actiunilor).

Aveti mai putine motive decat credeti sa va speriati de efectele crizei financiare

2011-09-08T01:53:00.000-07:00

Criza? O serie de banci si investitori institutionali (fonduri de pensii) au imprumutat mai mult decat se cuvenea si risca falimentul (ori marcarea unor pierderi consistente) pentru iresponsabilitatea lor. Mai multi debitori persoane fizice risca sa isi blocheze o parte din venituri daca inceteaza platile, oricum un procent mai mic decat cel alocat pana acum pentru achitarea ratelor. Zona euro are nevoie de mai multa disciplina fiscala, SUA trebuie sa isi restranga cheltuielile prea generoase (un buget subtiat pentru miliatari ar rezolva repede problema). Aduce asta a sfarsitul lumii? Doar daca te iei dupa titlurile catastrofiste din presa de scandal.financiar ori dupa analizele alarmiste ale unor banci de investitii cu pozitii deja luate pentru a specula panica. Trecem mai jos in revista temerile la moda, incercand sa le atenuam perceptia.

1.Datoriile suverane-intra statele in faliment!
Nu, nu e sfarsitul lumii, statele mai falimenteaza, e plina istoria de asa ceva. O perioada nu te mai imprumuta nimeni, trebuie sa te intinzi cat te tine plapuma. Se curata bancile care au expunere maxima pe statul in cauza, niste fonduri de pensii pierd o parte din active, viata isi urmeaza cursul (vezi Argentina). La ce bun sa pui biruri inrobitoare pe bietul contribuabil pentru a acoperi iresponsabilitatea politicienilor si pe cea a creditorilor? Asta nu duce decat la o spirala periculoasa: impozite mai mari, cerere mai mica, concedieri pentru ajustarea ofertei, o noua crestere a taxelor pentru a compensa scaderea veniturilor bugetare, si tot asa pana cand falimentul amanat devine iminent. O alternativa ar fi impozitarea proprietatii si activelor financiare, daca ar exista suficienta vointa politica pentru asta. Daca nu, se pot lasa simplu bancile sa falimenteze si sa se restructureze datoria. Se intampla frecvent in relatia persoane fizice-banci, de ce ar fi imposibil implicand statele?

2. Suntem sclavi pe plantatia bancii!
Aud vaicareli de genul “m-am indatorat ca prostul, platesc trei sferturi din salariu bancilor, sunt disperat”. Pai, de ce platesti toti banii astia? Ai fost naiv, ai fost lacom-de acord, dar si bancile au fost la fel. De ce sa atarne povara doar intr-o parte, iar cealalta sa culeaga caimacul? Nu mai plati ratele la banca, e simplu. Risti o poprire de 30% pe salariu, asta e, poti trai relativ confortabil cu restul de bani, mai ales daca ai incercat pana acum sa supravietuiesti cu numai o treime din salariu. Iar de multe ori banca te varsa in contul unui recuperator de credite care plateste mai putin de 20% din valoarea imprumutului cu probleme pentru a-l prelua. Cu el poti negocia altfel, poate ajungi la rate mai mici, poate dai inapoi doar o parte din bani (oricum a platit putin la pentru cesiune si isi permite negocierea spre deosebire de banca obligata sa faca provizioane relativ repede).

Miscarea e valabila pentru imprumuturile de nevoi personale fara ipoteca, dar si pentru cele ipotecare dublate de un credit de nevoi personale pentru avans. Sa dai timp de 30 de ani marea majoritate a veniturilor bancii, e sinucidere curata. Da-l naibii de apartament comunist, nu merita asta. Lasa-l pe mana bancii, sa se spele pe cap cu el. Poate vei fi sicanat in continuare daca suma obtinuta din executare e mai mica decat valoarea creditului, poate nu (nu se stie cui va fi cesionat pana la urma imprumutul cu probleme, ce legi mai apar, etc). Cea mai inconfortabila e pozitia celor cu rate inrobitoare pentru credite de nevoi personale cu ipoteca. Aici riscurile sunt comparabile cu... beneficiile insolventei. Poate va refinantati totusi in...franci elvetieni (acum ca tot au fixat elvetieni un prag maxim fata de euro). Daca imprumutul e deja in franci va ramane sa strangeti din dinti (din fericire scadentele sunt mai scurte aici, cam 10 ani din care au trecut probabil vreo 3-4), sa renegociati conditiile (bancile sunt speriate de provizioane pe cat sunteti voi de intarzierea la plata ratelor).

3. Cad bursele, actiunile vor ajunge la zero!
Am auzit tot soiul de teorii care anunta ca bursele se vor intoarce la nivelul din anii ’80 (vorbim de indici) de unde a inceput “nebunia”. Nu cred, din simplul motiv ca si productivitatea, nivelul tehnologic si nu in ultimul rand, numarul consumatorilor ar trebui sa revina acolo. De acord, mai e loc de scadere (mai ales pe financiare, unde paradigma s-a schimbat odata cu optica debitorilor) acolo unde exista inca supraevaluare. Cand insa profitul mediu pe actiune in ultimii 5 ani reprezinta dublul dobanzii bancare, marja de risc e mica pe termen lung. La bursa, victime sunt insa cei care se cred investitori cand de fapt gandesc ca speculatorii fara experienta. Cei care cumparau SIF-uri in 2007 in ideea ca ar mai putea creste cu 20-30% doar pentru ca urcasera enorm in ultimii 7 ani, fara sa arunce un ochi pe profitabilitatea companiilor la respectivele preturi.

De regula, cei care pierd la bursa fac cam asa. “Azi am luat actiuni, vor creste sigur si relativ repede, oricum nu ma intereseaza ce fac in urmatorii 5 ani, eu sunt investitor. ...Hm...au scazut cu 10%...ce chestie.....au mai scazut cu 10%...cred ca sunt manipulate cotatiile pentru a acumula mai jos rechinii care au pus ochii pe companie....inca 10% scadere!!...ce naiba se intampla, de ce nu intervine CNVM, BNR, Basescu, Fed?!!....inca 5% pierdere, gata, nu mai suport, vand repede sa salvez ce se mai poate salva!....ia uite, mai scad 2%, ce destept am fost iesind la timp....cresc cu 10%? Ha, intrati fraierilor, sa vedeti ce patiti....inca 15% urcare....ha-ha, balon de sapun, cursa pentru fazani....15% crestere in 2 zile...bai ce piata, ce volatilitate, ce sa fac, ce sa fac?....20% plus!....bursele merg de-acum numai in sus, deja au recuperat pierderile, stirile sunt bune, intru din nou....ia uite, am deja 10% profit, ce idee inspirata, o sa recuperez si eu, poate chiar castig ceva, voi ramane de data asta ani buni in companie, merg si la AGA....hm, vestile incep din nou sa fie proaste...-10%....tt, tt, -20%....declaratii sumbre ale oficialilor...lasa, poate isi revine inca o data...+5%, asta e am scapat!....-25%...fir-ati ai dracului cu bursa asta, vand tot, sa nu mai aud de voi!!!!

4. Vine inflatia, ne pierdem economiile!
O veni inflatia la un moment dat, deocamdata nu e nimic la orizont care sa semene a asa ceva. Daca dupa trilioanele pompate pana acum pentru salvarea bancilor inflatia n-a saltat voiniceste nu e cazul sa aveti palpitatii acum. Oricum riscurile asociate hiperinflatiei-alegatorii furiosi pot aduce la putere miscari extremiste-sunt mai mari decat costurile salvarii sistemului financiar, asa ca nimeni nu va risca pana la urma decat cel mult o inflatie moderata (de care te poti proteja tinand banii la banca).

Despre gogorita destramarii euro am mai scris, asa ca nu insist.

Cum sa rezolvi criza economica, financiara si morala in 2 timpi si 3 miscari (inclusiv pauza de tigari)

2011-09-06T05:47:00.000-07:00

Am aflat ca prosperitatea obtinuta prin credit iase pe nas, am descoperit ca pietele financiare dau periodic palpitatii, intuim ca epuizarea resurselor e dupa colt. Ce simpla ar redeveni viata daca profiturile speculative si nu tranzactiile ar fi impozitate, daca expansiunea creditului ar fi limitata si nu incurajata, daca in locul austeritatii pentru catei am impozita proprietatile si mega-profiturile dulailor. Solutiile sunt evidente, la fel interesele care impiedica implementarea lor. Sa le trecem inca o data in revista.

1.Austeritate pentru ...bogati.
Cresterea taxelor pe consum loveste in fragila clasa de mijloc, taierea salariilor si pensiilor loveste in majoritatea votantilor. Cu toate astea media, sau cel putin o buna parte a sa, incearca sa ne convinga ca asta e singura solutie de iesire din criza. Corectam excesele strangand cureaua. Se pierde din vedere ca in lumea dezvoltata mai putin de 20% din populatie poseda peste 80% din averea natiunilor. Austeritatea e bineinteles pentru cei 80%, bogatii trebuie menajati, doar nu vreti sa fuga capitalurile, nu? De ce sa tai insa veniturile in loc sa taxezi proprietatea?. De ce sa cresc TVA cu cateva procente in loc sa majorez impozitele pe proprietate, pe activele mobiliare si imobiliare? Stiu, banii pot fugi in alte conturi, dar activele fixe stau cuminti la locul lor.

Iar cat despre descurajarea capitalului, a se slabi. Sa ne uitam la Patriciu de pilda. Omul critica consecvent statul, il considera opresiv cu afaceristii. Totusi, nu s-a gandit sa traiasca confortabil din sutele de milioane luate pe Rompetrol ci a venit sa faca afaceri tot aici, in statul asta hraparet. Oricum pentru astfel de indivizi banii nu mai sunt importanti, conteaza doar poleiala succesului, gamblingul din business. De asta nu se pot opri sa-si cheltuie linistiti averea, de asta nici nu se gandesc sa intoarca societatii o parte din banii facuti pe spinarea ei (apropo, coane Dinule ce nevoie mai ai de banii amarestenilor care spera sa dea lovitura cu pariul norocos cotizand saptamanal la Bet Arena?) si tot din acest motiv ar trebui umanizati cu forta printr-un impozit progresiv pe venit si unul consistent pe proprietati (asta ar lichidiza si piata imobiliara). Capitalul va continua sa circule, fiti linistiti, nevoia de recunoastere si prestigiu e un stimulent la fel de bun ca dorinta initiala de a face avere. Iar cat timp banii care lancezesc sunt impozabili, spiritul antreprenorial e stimulat cu forta.

2. Impozit pe profiturile speculative, nu doar pe tranzactii
Cu timiditate, europenii au avansat propunerea taxarii tranzactiilor financiare. O taxa modesta nu va descuraja robotii de trading si nici rechini gen Goldman Sachs in creionarea unor noi instrumente toxice. O taxa consistenta pe profiturile speculative i-ar pune insa cu botul pe labe. La ce bun sa transpiri sa prabusesti lira sterlina daca grosul profitului merge la...Guvern? Cum deosebim profitul speculativ de cel onest, obtinut prin hedging de pilda? In functia de perioada de mentinere a pozitiei printre altele. Un operator de transport aviatic poate tranzactiona combustibil la termen, dar nu se va juca cu pozitiile zilnic sau saptamanal cum face un speculator.

3. RMO-uri de 100%, grad de indatorare limitat
Excesele creditarii umfla periodic bule speculative in imobiliar, cu noi victime intrate tarziu in joc si profitori sositi devreme. Nu ne-am plictisit de asta? Bancile ar trebui impiedicate sa imprumute banii clientilor care nu doresc decat protectie (depozitele la vedere) si sa nu dea credite celor care n-au venituri suficiente (maxim 1/3 raport rata/venituri). Am mai ajunge la executari silite pe banda rulanta si la interventii ale statului in ajutorul...bancilor in acest mod?

Despre latura... morala a Crizei economice. Ha, ha, ha…

2011-09-01T02:46:00.000-07:00

Cand vezi ca potentialele victime ale crizei s-au tranformat in profitorii ei (bancherii, gulerele albe din financiar), ca oalele sparte le platesc tot cei fraieriti de primii (austeritate pentru catei, nu pentru dulai), ca marile ”schimbari” de pana acum au consolidat pozitiile privilegiate (ajutoare doar pentru cei prea mari sa cada, strangerea curelei pentru angajatii corporatiilor spre multumirea actionarilor si cresterea cotatiilor bursiere, etc) iti vine sa fluieri a paguba in biserica Wall Street-ului. De ce am sperat oare altceva? Trecem in revista mai jos cateva dintre viitoarele apocalipse deja anuntate (destramarea euro, picajul burselor, falimentele suverane, etc) din perspectiva intereselor marilor licurici financiari si creionam solutii pentru ...mase (de manevra, evident).

1.Destramarea euro, un pas spre Statele Unite ale Europei
Euro a facilitat un hei-rup imens de indatorare a saracilor din Europa, intrati brusc sub umbrela zonei euro cu plusul de imagine aferent. Una e sa te imprumuti in drahme, alta in euro, nu? Cu totul si cu totul alte costuri. Aparitia monedei unice a insemnat un cadou nesperat oferit bancherilor. Ce se va intampla daca euro dispare? Pai, in primul rand niste datorii acumulate in euro vor fi mai greu de platit. Va imaginati de pilda ca Grecia, Portugalia, Irlanda care au deja datorii inrobitoare in euro, vor avea viata mai usoara revenind la monedele nationale proaspat depreciate? Datoriile lor vor cantari si mai mult brusc. Poate doar Germania s-ar simti mai bine parasind euro. Ar scapa de nota de plata inghesuita pe umerii sai in ultima vreme si ar achita mai usor datoria sa de vreme ce marca ar deveni un soi de franc. Dar poate accepta asta o natiune exportatoare? Una peste alta, destramarea euro ar fi o grea lovitura pentru bancheri, acele fiinte delicate care nu suporta asa ceva avand naturelul delicat. Parasirea spatiului euro echivaleaza cu defaultul pentru porcusori de pilda, din acest motiv nimeni nu vrea sa ia in calcul asa ceva, mai bine mai luati cate credite e nevoie, bitii din calculator nu inseamna de fapt nimic.

Ce le-ar prinde bine insa bancherilor? Pai, le-ar prinde bine orice masura apta sa intareasca efortul de rambursare al datornicilor-state, disciplina fiscala, taierea ajutoarelor sociale, etc. Cum datoriile au crescut brusc in urma crizei cu nota de plata a salvarii bancilor, e nevoie de masuri speciale care sa asigure recuperarea banilor. Ce ziceti de Statele Unite ale Europei, o cedare a suveranitatii locale in folosul celei comunitare, o parghie pentru aparitia mecanismelor de responsabilitate fiscala in folosul celor care au bani de incasat? Eu suntr convins ca in ipoteza ca va urma inca o zguduitura serioasa in regiune, panica creata va avea acest unic scop: acceptarea mai usoara a unei constructii supra-statale in plan fiscal, o cedare de suveranitate pentru “salvarea” euro. Pentru bancheri, e oricum mai usor sa aiba de a face cu un bloc al debitorilor decat cu entitati disparate si cu miscari centrifuge. Pisica disparitiei euro se va arata doar pentru ca dulaul fiscalitatii si austeritatii sa alerge mai slobod prin Europa.

Ce puteti face in acest caz? Mai nimic, doar sa nu alergati panicati sa tot schimbati economiile din lei in euro, din euro in dolari din dolari in franci si apoi din nou in euro, usurati. Euro nu dispare, dispare doar o felie din propriul vostru confort material.

2. Bursele se pregatesc de un nou picaj? Poate cumparati ceva....
Cum spuneam mai sus, scenariul destramarii euro presupune si asa ceva. Poate pica si o banca importanta din euro-zone, sa amplifice efectele (Societe Generale?). Va fi o buna ocazie sa luati din nou actiuni ieftine, poate ultima in aceasta decada. Vom vorbi din nou de insolvabilitate, blocarea schimburilor interbancare, ma rog, un mic Lehman. Totul se va rezolva cu aparitia “Statelor Unite ale Europei” (vorba marinarului de la Cotroceni, tot mai grabit in ultima vreme sa lustruiasca bombeurile marilor licurici, vezi si declaratiile privind Rosia Montana) si o noua runda de QE-uri in SUA care vor pune bazele unei bule proaspete in piete. Cu Europa “rezolvata” datoriile suverane vor parea mai digerabile iar stirile legate de acestea vor incepe usor-usor sa se estompeze. Daca scenariul de mai sus se confirma, fiti pregatiti sa cumparati din nou actiuni cu preturi discountate. Probabil anul viitor, e pacat ca semnificatia deja construita in mentalul colectiv pentru 2012 sa nu isi gaseasca un corespondent in pietele financiare, nu?

Stiu, criza a facut vizibile personalitati din afara ordinii prestablite, am aflat mai multe despre modul in care functioneaza industria financiara, publicul nu mai e la fel de ignorant ca in 2007. La nivelul decidentilor schimbarile sunt insa minore. Lobby-ul bancar e la fel de eficient, n-au aparut forte politice care sa isi propuna sa schimbe substanta sistemului. Cand acest lucru se va produce, voi crede in dimensiunea reformatoare a crizelor financiare. Deocamdata persistam in aceleasi greseli, eventual altfel ambalate, ceea ce inseamna ca masa critica pentru a modifica radical sistemul nu s-a format inca.

Concediaza-ti administratorul de fond. Esti inclus fara voia ta in turma oilor sacrificate la bursa

2011-08-16T06:13:00.000-07:00

Un fond mutual de actiuni reprezinta chintesenta comportamentului de turma desi isi vinde imaginea folosindu-se de pretinsa experienta a administratorilor. Fondul are un varf de subscrieri cand bulele stau sa se sparga si se confrunta cu un val de retrageri cand bursele ating minimele. Gluma proasta e ca trebuie sa platesti lunar pentru privilegiul de a fi expus emotivitatii grosului “colegilor investitori”.

Un fond mutual este o masina de facut bani. Trebuie sa incaseze comisioane de administrare lunare (cam 0,2-0,3% din activul net) iar performantele sunt in plan secund:vin-bine, nu vin-asta e (de regula administratorii prefera sa se insele in turma decat sa aibe dreptate in mod separat, asa ca rezultatele sunt asemanatoare-fondurile cresc mai putin decat piata cand verdele predomina si scad mai mult pe trend descendent).

S-au scris mai multe articole de-a lungul vremii care arata caracterul aleatoriu al castigurilor la bursa (iar de cand robotii de tranzactionare fac regula asta e valabil o data in plus). Burton Malkiel, profesor de economie la Princeton University, a oferit ca tinta paginile cu tabele si cotatii bursiere din ziarele de specialitate unei maimute, urmand ca aceasta sa selecteze un portofoliu de actiuni prin aruncari succesive cu sagetile de darts. Ei bine, portofoliile selectate in acest fel au fost la fel de performante precum cele alese de specialisti, fapt ce a ilustrat foarte bine teoria profesorului, privind “pietele eficiente”. Pornind de la experimentul lui Malkiel, un grup de jurnalisti de la Wall Street Journal a aruncat la tinta selectionand la intamplare un portofoliu format din mai multe actiuni tranzactionate la bursa. Pe parcursul a 52 de saptamani, acest portofoliu a fost urmarit fara a se interveni in nici un fel, fara a se efectua nici o operatiune. Apoi a fost analizat si comparat cu performantele celor mai importante fonduri de investitii, comparatie din care “specialistii” au iesit din nou sifonati.

Experimentul s-a facut si in 2009, cand bursele reveneau in forta, de aceasta data in Rusia. Revista de business „Finans“ a pus o maimuta de circ, sa aleaga dintre principalele companii listate la bursa din Moscova. Portofoliul maimutei crescuse la sfarsitul anului 2009 cu 194%, aproape dublu fata de performanta medie a caselor de brokeraj si a fondurilor de investitii locale (“doar” 100%).Vezi aici un articol pe aceasta tema.

Dormi linistit, turma lucreaza pentru tine
Un fond mutual este supus deciziilor celor mai neexperimentati investitori la bursa, cei care nu stiu sa isi plaseze banii personali si au nevoie de un sfatuitor pentru asta. Ei bine, novicii intra la bursa in masa cand preturile sunt la maximul istoric si ziarele abunda de stiri optimiste, relatari despre cotatii care tot salta, preluari si mari profituri. Administratorul fondului, chiar daca sesizeaza ca preturile sunt nesustenabile, nu poate trage obloanele ci prefera sa inchida ochii si sa incerce cel mult sa plaseze banii nou intrati in actiuni care au crescut mai putin decat media sau care promit rezultate peste medie. Cu alte cuvinte, fondurile mutuale au cele mai mari subscrieri pe varful bulelor.

Cand exista cele mai mari retrageri? Pai, pe minimele istorice. Va amintiti ce mai vindea “Iulica”(fondurile Julius Bear) in primavara lui 2009? Un fond este sufocat de cereri de retragere cand bursele scad sustinut, desi investitorii experimentati abia atunci intra la cumparare. Per total, fondurile mutuale va ofera la pachet nu experienta si expertiza pe care o promit ci marea sansa de a va include in turma oilor sacrificate la bursa. Din acest motiv (grosul banilor se plaseaza pe maxime, majoritatea rascumpararilor se fac pe minime) majoritatea fondurilor mutuale orientate spre actiuni vor fi depasite constant de indicii bursieri.

Capitalism glorios, comunism odios. Patru picioare-bine, doua picioare rau.

2011-08-12T03:31:00.001-07:00

Sa facem un efort de imaginatie: cum ar arata binomul democratie+capitalism in Somalia sau Sudan? Dar comunismul implementat cu forta in cantoanele elvetiene sau Benelux? Pariez ca n-ar fi raiul pe pamant in primul caz si nici dracul n-ar fi atat de negru in cel de-al doilea. Jonglam printre sistemele posibile (ca tot a pus criza in discutie falimentul capitalismului) dar ignoram detaliile esentiale: gradul de educatie, maturitatea emotionala a liderilor care le impun si a populatiei care le adopta. Democratia fara educatie pica in populism, in capitalismul fara repere morale vor coexista opulenta si bantustanul iar comunismul nu poate fi experimentat decat in societati unde altruismul si empatia sunt dominante, altfel dorinta de posesie se deghizeaza in privilegii politice si rang social.

Se spune ca orice intamplare pe care o traim este in esenta neutra. Noi ii conferim atribute in functie de sistemul propriu de valori. Nicolae Steinhardt descrie in “Jurnalul fericirii” cum detentia din perioada comunista poate fi traita ca o experienta utila, de crestere interioara. Poti descoperi peste ani ca ai trait reusite care te-au imputinat si esecuri care te-au ridicat in proprii ochi. De ce n-am extinde ipoteza din start si asupra sistemelor pollitice? Dupa Revolutie am trait o etapa de demonizare a comunismului, acum descoperim ca si capitalismul are limitele sale. Putem condamna/ridica in slavi un sistem facand abstractie de societatea in care se aplica, de gradul de educatie, calitatea umana, sistemul de valori al celor pusi sa il implementeze si a celor care opereaza in interiorul sau?

Vorbim cu emfaza despre Grecia antica, leaganul democratiei, trecand repede peste caracteristicile societatii respective. Lasand la o parte inechitatea sociala niciodata pusa in discutie in orasul-stat (un grupuscul de 20-30.000 de cetateni, de doua ori mai multi meteci-“expatii”-si cateva sute de mii de sclavi fara drepturi) nu putem ignora gradul de educatie (desavarsita in scoli apoi in agora) al celor care o practicau. O populatie redusa numeric si relativ educata deci, cam ca in cantoanele elvetiene unde se practica cu succes democratia directa si institutia referendumului e foarte populara. Poate fi democratia un succes translatata in societati numeroase, lipsite de gradul de educatie necesar si cu un set dominant de valori care pune accent pe individualim si posesie? Obtinem, dupa caz, un amestec de populism si capitalism feroce, ori acelasi populism cu egalitarism de fatada, dar lupte interne pentru privilegii si putere de decizie.

Ciclic, capitalismul si comunismul isi organizeaza procese. Nu dam in judecata si natura umana?

Imi amintesc ce revolta a starnit cugetarea lui Ion Iliescu “comunismul, o idee generoasa aplicata prost”. Nu aplicarea a fost gresita, societatea in care s-a aplicat nu avea valorile necesare. Sunt comvins ca si despre capitalism, acum la 20 de ani de la Revolutie, sunt multi care pot gandi la fel, mai ales dintre cei cocosati de rate, sau locuitori ai oraselor monoindustriale in curs de desertificare. La ce v-ati fi asteptat dupa 45 de ani de egalitarism fortat? Complexele de inferioritate si dorinta de parvenire au dat repede nastere multor ocupanti de fotolii in Top 300, s-au facut in cativa ani averi care in societati asezate se fac in generatii. Nu eram pregatiti pentru capitalism asa cum nu eram pregatiti nici pentru comunism. Dovada ca oamenii sunt importanti si nu sistemul pe care il adopta o avem contempland socialismul decent din statele nordice, capitalismul digerabil din Europa de Vest ori variantele sale extreme, cu bantustanele rasarind printre palate prin Africa si America de Sud sau cultul eficientei si profitului corporatist amintind de inceputurile industrializarii prin Asia.

Ce sens are atunci condamnarea comunismului, dincolo de discutabilul capital politic al celor care o propun? Sa condamnam si capitalismul pentru excesele sale din secolul trecut, pentru derapajele corporatiste din lumea a treia (vezi Cochabamba in Bolivia) ori modul in care castanele azvarlite in foc de bancheri sunt scoase acum de contribuabilul de rand? Ce vina au bietele sisteme cand societatea care le aplica e bolnava? Avem cenzura si politie politica si in capitalism (vezi Pinochet), simbioza stat-corporatism (Mussolini), putem avea chiar si comunismul-capitalist daca ne place China. Unde va ajunge lumea araba cu un import de democratie si capitalism? La fundamentalism sau impartire feudala a resurselor. Circulatia libera a ideilor poate genera progres si bunastare ori purificare etnica si genocid cum au patit-o niste state africane. Atentie, mare atentie deci la modul in care manuim lozincile si la ce se afla in spatele lor. Prea repetam ca niste tonomate refrenul orwelian din “Ferma Animalelor”-patru picioare-bine, doua picioare-rau.

Lumea intreaga e in crize. Vestea buna: exista solutii. Vestea proasta:actuala clasa politica nu poate sa le aplice

2011-08-11T04:44:00.000-07:00

SUA si-a pierdut ratingul de fite. Euro-zone scartaie din toate incheieturile. China a scapat haturile inflatiei, Londra e in flacari si nici eu nu ma simt prea bine. Nu va panicati, exista solutii decente de iesire din criza (vezi mai jos). Nu ne-a ajuns cutitul la os pentru a trece la aplicarea lor, atata tot.

Bine v-ati intors in 2008: breaking news cu burse zgribulite, Roubini avertizeaza, Soros speculeaza, eternul Isarescu coboara tinta de inflatie doar ca sa-si ia avant pentru a o impinge mai sus. Ca si atunci, aflam in aceste zile ca o ducem prost pentru ca indicii burselor au mai luat o tranta. Ma rog, nu o duceam bine nici cand acestia cresteau sustinut intre aprilie 2009-mai 2010 dar mizeria avea alta poleiala. In ciuda panicii care ni se strecoara in suflet din jurnalele de stiri, exista solutii de iesire de criza. Asta cu conditia sa accepte sa piarda cei care castiga de regula mereu: pietele si inginerii financiari, wallstreet-ul in favoarea mainstreet-ului. Iata-le:

1. Lasati bancile sa falimenteze
Din 2008 se pompeaza trilioane si trilioane (ma rog, poate ca s-a schimbat intre timp si ordinul de marime) in sistemele bancare. Recent, bancile centrale au anuntat din nou injectii nelimitate de lichiditate. De ce asta? Pentru ca gunoaiele de sub presurile bancilor sunt atat de mari incat bancile au devenit adevarate gauri negre. Asta dupa ce au fost salvate cu bani publici iar statele salvatoare sunt la randul lor cu un picior in groapa. Nota de plata va fi transferata la un moment dar contribuabilului de rand, care va plati pentru excesele bancherilor (“prea mari sa fie lasati sa cada”) prin taxe si impozite mai mari. De ce n-am lasa insa bancile sa intre in faliment in corpore? Ne pierdem economiile? Ce impiedica bancile centrale, dornice sa repereze la infinit onoarea bancherilor, sa tipareasca banii celor care au depozite in falitele banci? Sa falimenteze bancile, sa isi primeasca deponentii integral agnoseala, sa schimbam apoi regulile jocului, sa impunem reglementari draconice care sa faca imposibile excesele si sa lasam apoi doritorii sa construiasca alt gen de institutii de acest tip. Vedeti ce usor e?

2. Lasati vechea clasa politica sa falimenteze
Vi se pare ca exista diferente notabile intre actualii politicieni? Cand esti Goldman Sachs sponsorizezi ambele partide, republican si democrat. Cand vezi cum au distrus economia, reperele morale si bunul simt, mai conteaza ca politicianul X vine din PD-L, PNL, PSD? Alte fete trebuie sa apara, alte discursuri. Vi se pare imposibil? Nu, nu am ajuns doar in acel punct, nu suntem suficient de disperati. Va amintiti de URR (Uniunea pentru Reconstructia Romaniei)? Multi ii simpatizau, erau tineri, scoliti, cu spirit antreprenorial si abilitati exersate prin multinationale, dar n-au avut succes din pricina rationamentului “votului util”(de ce sa votez cu ei? nu castiga oricum si eu irosesc votul). Ei bine, asta e mentalitate de domnisoare care n-au strans cureaua. Daca URR isi conserva pozitia, inasprea tonul si refuza sitematic sa colaboreze cu marile partide, altfel discutam acum despre lipsa de alternative la vot. N-au fost suficient de hotarati, au gandit prea pragmatic, au vrut rezultate repede. Acum avem nevoie de altfel de discurs politic, de oameni care sa-si propuna sa ofere solutii reale, sa tina la principii si sa nu vizeze castigul imediat. La modul rapid in care se dezintegreaza societatea se vor face curand auziti.

3. Lasati globalizarea sa falimenteze
Cui foloseste globalizarea? Grosul profiturilor merge in buzunarele marilor corporatii care se delocalizeaza, folosesc mana de lucru ieftina si uneori si resursele mai ieftine ale bastinasilor si vand productia in tarile de origine, la aceleasi preturi mari. Cateva firimituri ajung si in tarile gazda, din spagi bine plasate si salarii modeste platite angajatilor. Locurile de munca se pierd in tarile marilor corporatii, apar grupuri dezabuzate care rabufnesc din cand in cand in acte de vandalism (Londra, revoltele din Paris, etc. Nu e departe insa momentul in care revoltatii vor avea si o platforma, nu toti cei care au iesit in strada in Londra erau infactori-vezi aici). Globalizarea trebuie sa lase locul relocalizarii, comunitatea locala trebuie sa ia locul “satului global”.

Sa nu ne temem exagerat nici de taxele vamale. Adeptii comertului liber ca pasarea cerului sunt avocatii celor care primesc subventii generoase in tarile de origine si sparg apoi pietele unde acordarea lor e considerat ajutor de stat.

Taxarea marilor averi e de asemenea bine venita. Inteleg ca libera initiativa, spiritul antreprenorial si acumularea de capital trebuie incurajate dar nu va faceti un fetis din asta. Goana dupa profit dezumanizeaza de la un punct in colo si se pare ca oamenii trebuie trasi de maneca cand sar prea mult calul in directia asta. Care o fi diferenta intre 50 si 500 milioane dolari cand vine vorba de nivel de trai? Cate iahturi sa-ti iei, cate limuzine, amante, vile in Monaco? De ce sa strangi averi pentru sute de generatii intr-una singura? De ce nordicii pot sa puna niste bariere acumularilor de acest tip si restul lumii nu?

“Supravandute”, actiunile si-ar fi revenit indiferent de sughiturile Fed. De ce “pisica moarta topaie”

2011-08-10T01:36:00.001-07:00

Ieri panica mare pe burse. O singura speranta: Fed-ul va pune tiparul in functiune. Bernanke incepe sa vorbeasca seara, nu zice nimic de QE3 (nasol), recunoaste ca economia incetineste accentuat (nasol, too) dar promite ca dobanzile vor ramane la zero pana in 2013 (cu datoriile imense ale SUA si cu o economie incetinind se astepta cineva la altceva?). Bursa americana, pana atunci “verde, se intoarce deci si reincepe scaderea dar in ultima ora isi revine miraculos si termina pe un plus consistent. Concluzia? Revine optimismul, iesim din criza? Nici pe departe. “Pisica moarta topaie”, in miscari puternic descendente (multe actiuni de la BVB fac niste grafice “lumanare” in ultimele zile, nici pomeneala de renumitii dinti de fierastrau) apar din cand in cand miscari agresive de revenire, care sa aduca ceva cumparatori, carne proaspata pentru cei care incearca sa iasa din piete.

Scaderile erau prea mari pentru a nu avea si reveniri spectaculoase. Cine isi aminteste de panicile din 2008-2009 la BVB, stie ca bursele au ramas, de putine ori e drept, si fara vanzatori in anumite momente, cu multe actiuni la +15%. Pe orice miscare agresiva de scadere apar din timp in timp “vanatorii de chilipiruri”, incurajati de “amnezia” temporara a celor care vor sa faca exituri. Indiferent de sughiturile Fed, indiferent de ce ar fi spus Bernanke, miscarea s-ar fi produs. Sigur, daca informatiile furnizate erau chiar sumbre, momentul s-ar fi amanat un pic, cumparatorii decoland la cea mai mica veste roz. Ieri s-au agatat de paiul dobanzilor zero mentinute pana in 2013, de parca se astepta cineva la o ridicare de dobanzi in contextul fragilitatii economiei. Toata lumea astepta QE, sau macar majoritatea participantilor, n-au primit bani proaspeti, au aflat ca economia incetineste asa cum se banuia, dar s-au prefacut bucurosi ca dobanzile raman la zero.

De regula, aceste raliuri de crestere in piete cu trend descendent tin cam 2 zile. Ramane de vazut daca bursele vor avea oxigen pentru inca o sedinta de crestere. Daca insa se intra sub minimele atinse ieri la epuizarea acestei miscari de revenire, semnalul va fi cat se poate de prost. Cum SUA a fost vioara intai in declansarea scaderilor, este posibil ca viitorul combustibil pentru shorteri sa fie oferit de batrana Europa. Miscarile francului arata oricum (ieri coborase pana aproape de paritatea cu euro) ca tensiunile subterane sunt mai mari decat banuim.

Ce va face azi BVB? Dupa corectii agresive e momentul ca soarele sa straluceasca putin si pe strada micilor investitori. Din pacate, futuresul in SUA e pe minus acum, asa ca plusul de azi ar putea fi cam anemic. Pe o piata putin lichida, cumparatorii sunt oricum mai timizi astfel incat cresteri mai conssitente vom avea doar daca marile burse se mentin mai mult timp in teritoriu verde.

De ce nu fac doua cepe degerate analizele expertilor. Caz particular: Fondul Proprietatea

2011-08-09T03:52:00.000-07:00

In mai putin de 2 saptamani, de la cresteri de salarii iminente pentru bugetari inca din 2011 s-a trecut la unele problematice si in 2012, an electoral. De la optimism pe pietele financiare, la panica. De ce nu reusesc analistii ,expertii, marii guru financiari livrati de mass-media sa nimereasca estimarile, macar pe departe? Simplu, atunci cand nu sunt pur si simplu agenti de marketing sau electorali, expertii extrapoleaza liniar informatiile existente, facand abstractie de “lebedele negre” care pandesc dupa colt.

Va mai amintiti de analizele cu care brokerii inundau piata in preajma listarii Fondului Proprietatea la bursa? Optimism necenzurat, preturi tinta pentru o actiune FP intre 0,72 lei (BCR a fost chiar modesta aici, salutari Mihai Caruntu!) si 0,96 lei (Raiffeisen Zentralbank Österreich). Ba, tin minte ca vorbind cu cineva de la o casa de brokeraj autohtona, am aflat ca actiunile se vor tranzactiona la un moment dat peste activul net unitar (!), doar are active bune Fondul, din domenii cheie. Sigur, ar mai trebui spus ca exista in curtea SSIF-ului cu pricina si un fond mutual care investise masiv in FP inainte de listare, deci...wishful thinking. Acum o actiune e 0,4 lei si nimeni nu se mai inghesuie cu perspectivele optimiste (ca sa ma auto-tamaiez inca o data, am avertizat pe Hotnews ca FP va fi o mare dezamagire pentru cei ce cumpara repede, vezi aici). Nimeni nu introdusese in ecuatie posibilitatea scaderii actiunilor dupa listare, ceea ce s-a si intamplat, constant, cu exceptia perioadei scurte de usor rebound, cand Fondul si-a rascumparat propriile actiuni.

De ce se inseala analistii atat de des? 2 motive pot fi invocate.

1) E o strategie de marketing. Ce vedeti de regula pe la televizor sunt analisti inregimentati in banci, case de brokeraj, institutii guvernamentale. Ei sunt acolo sa vanda ceva, fie si propria imagine institutionala. Cum clientii dau buzna pe cresteri sa cumpere si doar putini se inghesuie pe scaderi sa shorteze, e mai profitabil sa afisezi optimism, chiar daca datele reale nu ar indemna la asa ceva.

2) Analizele sunt o fotografie a prezentului dar viitorul e mereu surprinzator. Datele care razbat din rapoartele bancilor, brokerilor sunt o extrapolare liniara a prezentului. Putini introduc mai multe scenarii (pesimist/optimist/neutru) din considerentele expuse mai sus. Chiar in ipoteza ca analistul in cauza e de buna credinta, viitorul contine o doza de hazard imposibil de surprins, cu atat mai mult in vremuri de criza cand nisipurile sunt miscatoare.

De exemplu, era imposibil ca ratingul SUA sa fie scazut? Nu, daca observam cum s-a comportat cea mai mare economie a lumii in ultima vreme. Avand in vedere insa conformismul marilor agentii de rating, temenelele pe care le-au facut pana acum in fata clientilor, decizia S&P a luat prin surprindere. In alta ordine de idei, cine a spus asta “SUA vor fi mereu o tara de rating maxim, indiferent de ce spun agentiile”? Sigur Obama? Schimband putin numele proprii si contextul, nu cumva Goebbels?

Una peste alta, ignorati orice viziune pesimista/optimista care are un orizont de timp mai larg. “Pe termen lung vom fi oricum morti” spunea un clasic. N-am auzit de clarvazatori care s-o fi nimerit-o la o ora de maxima audienta. Ori sunt popularizati intens si se inseala copios, ori sunt ignorati de toti si aflam ca au indicat corect viitorul. Poate pentru ca orice previziune cunoscuta de multi, este filtrata si modificata de asteptarile si temerile fiecaruia iar asta modifica viitorul comun.

Acum, media abunda de viziuni pesimiste. Sunt justificate? Da, in cea mai mare parte. Focalizarea media se poate schimba? Bineinteles, daca apar noi injectii de lichiditate, declaratii conjugate ale autoritatilor centrale, supralicitari din partea unor mari investitori gen Buffett, etc. Pe termen lung insa, doar o responsabilitate crescuta din partea Guvernelor si constructia unor bugete echilibrate cu frana trasa pe cheltuieli ar mai putea schimba ceva. Altfel vom avea o succesiune dureroasa de depresii temporare si sperante renascute moarte.

BCE tureaza tiparul, America si-a pierdut cei 3 A. Asta imi aduce aminte de baiatul ala, Lehman, si de fratii lui.

2011-08-08T03:27:00.000-07:00

Banca Centrala Europeana mai pune de un QE incercand sa ia din piata bonduri italiene si spaniole pe care nimeni nu le vrea. S&P si-a luat inima in dinti aratand ca hainele de 3 A ale imparatului sunt de fapt niste carpeli. Avem insa reuniuni peste reuniuni de urgenta, mesaje de linistire, totul va fi bine. Oare? Iata cel mai negativ scenariu cu putinta in urmatoarele luni.

In cartelile tot mai accentuate ale Germaniei, BCE se pregateste sa ia repede din piata bonduri italiene si spaniole, oferind finantarea pe care piata o refuza celor doua economii. Ce, numai Bernanke sa fie injurat pentru QE-uri? Care Bernanke va trebui sa reactioneze saptamana asta dupa taierea ratingului SUA. Probabil ca o va face in stilul sau caracteristic, inca o runda de tipar (QE3). Cat timp euro si dolarul raman principalele valute din lume, baietii astia din bancile centrale chiar isi permit sa se joace cu bitii din banii electronici. Unde sa fugi? De pe euro (se sparge uniunea monetara, Germania tipareste deja marci, fugiiiti!!) pe dolar (va deveni hartie igienica, nu isi mai pot plati datoriile iar asiaticii nu ii vor finanta la infinit, etc, etc!) si viceversa intr-o goana bezmetica fara perspectiva (francul e o gara prea mica pentru toti panicatii). Se dau asigurari peste asigurari de bancherii centrali ca sunt pregatiti sa faca fata turbulentelor, ca vor furniza bancilor injectii interminabile de lichiditate. Si asta vor si face , spre nesansa tuturor.

Unde vor plasa bancile si speculatorii banii proaspeti de la Fed/BCE/BOJ/SNB?

Parca am mai vazut odata filmul asta, nu? Era prin 2009, pietele bursiere dadeau cu fundul de pamant iar bancherii centrali incepeau sa pompeze bani in banci cu nemiluita si sa taie dobanzile. Asta a ajutat bursa americana sa ajunga aproape de maximul dinaintea crizei si marfurile sa bata noi recorduri. Iata ca o noua runda globala de pompare a lichiditatilor bate la usa, moment in care preturile actiunilor si ale marfurilor abia au apucat sa se corecteze usor. Teama mea cea mare este ca de aceasta data banii vor merge cu precadere spre marfurile agricole si metale industriale (perspectiva revenirii recesiunii nu incurajeaza prea mult cumpararea de actiuni), ma rog, genul de lucruri de care populatia nu se prea poate dispensa.

Cu bucata mea de paine, am rupt dintii unui caine
Pentru ca bancile europene si americane sa ramana in picioare iar bancherii sa isi pastreze fotoliile calde si bonusurile de rigoare, lumea o sa flamanzeasca la propriu de aceasta data. Si nu ma refer doar la lumea a treia unde se moare deja de foame (vezi Somalia), probleme de acest gen vor apare si in zona mai dezvoltata, cel putin in paturile sarace ale populatiei. Si nimeni nu isi mai permite acum sa urce curand dobanzile de politica monetara pentru a aspira banii fierbinti din piete, la gradul de supra-indatorare la care au ajuns statele. Preturi si taxe mai mari, iata mandra lume noua.

Ce facem noi, muritorii de rand?
Daca aveti economii zero si credite cat curprinde, e nasol. Eu as mai da un telefon rudelor de la tara, poate au nevoie de ceva medicamente, un detergent, o vorba buna. S-ar putea ca in curand sa aveti si voi nevoie de o stevie, un copan de pui ecologic, o ciosvarta dintr-o pulpa de porc, etc din batatura lor. Daca aveti ceva economii si nici un credit, e cazul sa va diversificati banutii. Stiu, va trebuie sume foarte mari pentru a specula la bursele de marfuri, dar va puteti plasa banii in actiuni traditionale, asta numai dupa ce bursele mai dau o data de pamant. In caz de inflatie maricica, preturile actiunilor vor urca si ele dupa primul val de panica.

De franc nu pot sa zic cu inima impacata multe. E deja foarte sus, ar mai putea urca ceva, mai ales daca de zona euro se alege praful. 50/50 in opinia mea, bun cel mult pentru o diversificare. De alte valute nu pomenesc, bancile romanesti nu ofera posibilitatea asta decat pe private banking. Nici de aur nu zic nimic, e greu sa-l vinzi la pretul corect cand il ai fizic la usa, iar speculatiile cu aurul de hartie nu sunt pentru toata lumea. Iar daca aurul ajunge refugiul ultim, alte lucruri vor fi mai importante (aaa, o pusca buna?).

Daca nu sunteti legat de vreo ipoteca de banca, s-ar putea ca inflatia mai mare sa va faca chiar bine, oricum indicii de referinta vor creste mai lent decat preturile din piata. Daca aveti rate mult mai mari decat 1/3 din salariu si nici un bun executabil, o optiune valabila este sa nu mai platiti ratele. Oricum, un val de falimente pentru bancile mici/medii (din cele care nu sunt prea mari sa pice) bate la usa, in special din tarile cu probleme din Europa.

Nu vreau sa inchei pe un ton pesimist. Poate ca tot raul care ar putea urma va fi de fapt spre bine. Poate ca noua generatie de politicieni nu va mai fi presul lobby-ului bancar, poate ca sistemul monetar se aseaza pe alte baze, mai sanatoase, poate ca lumea “civilizata” invata sa se lateasca doar cat ii permite plapuma. Sper sa invatam (la viitoarea scoala..austriaca, obligatorie) ca parghiile monetariste nu aduc prosperitatea, ca expansiunea necontrolata a creditului ne poate pulveriza si bruma de agoniseala cand bulele se sparg. Poate ca excesele din trecut vor pune bazele cumpatarii si realismului din viitor.

Ultima gogoasa la bursa: isi vand SIF-urile actiunile BCR!

2011-08-04T02:43:00.000-07:00

Ultima doza din drogul “SIF-urile si actiunile lor valoroase la banci” este injectata in venele investitorilor naivi in aceste zile. Erste a facut o oferta societatilor de investitii iar cei care viseaza cai verzi pe pereti spera ca pretul pe actiune sa fie, daca nu cat cel platit de austrieci la cumpararea pachetului majoritar al bancii, macar proportional cu indicatorii de evaluare ai rivalei listate BRD. Va explicam mai jos de ce nu se va intampla acest lucru si de ce actionarii ar trebui sa fie mai ingrijorati de banii care ar putea intra pe mana administratorilor SIF decat de blocarea lor mai departe in actiunile BCR.

Va amintiti de slagarul “BET-FI 100.000?”. Se canta de brokeri si mici investitori saraci cu duhul in 2007 si urma sa incununeze adevarata valoare a activelor SIF, in urma listarii BCR la bursa. B(i)ET-FI n-a mai ajuns insa la 100.000 ci la...7.000 de puncte, doi ani mai tarziu, pe fondul crizei financiare (pe care administratorii SIF nici n-au visat-o, astfel incat sa mai iasa din ceva actiuni listate si sa-i prinda deranjul cu cash pentru achizitii la preturi mici). Nimeni nu parea sa observe in 2007 ca activele atat de valoroase (bineinteles, bancare) nu isi gaseau reflectarea in profitabilitatea celor cinci societati, managementul lor remarcandu-se in ultimii ani prin tot felul de afaceri paguboase (ma rog, cel putin pentru actionari), unele cu conotatie penala (Dinel Staicu, Catalin Chelu au avut de altfel ocazia de a-si pune ideile in ordine in locuri racoroase).

Cum universul, si bineinteles pietele de capital, au o structura fractala, anumite teme se incapataneaza sa revina. De pilda, activele SIF, etern “nemeritat de subevaluate in raport cu pretul actiunilor la bursa”. Cu alte cuvinte, prostii de investitori nu pun niciodata pret real pe actiunile pe care le detin. Ultima flotare optimista referitor la actiunile SIF vine din oferta pe care Erste a facut-o SIF-urilor pentru cele 30% din actiunile BCR pe care acestea le au. Oferta are drept scop renuntarea la pretentia listarii BCR la bursa, un angajament asumat de altfel de austrieci care vor insa sa fie “nemti” doar cand asta e in avantajul lor.

Tepele din piata...Universitatii
De ce e vorba aici de inca o gogoasa expediata pe adresa investitorilor SIF? Din doua motive:

1.Exista abordari prin media care vor sa induca ideea unui pret nesperat de mare care urmeaza sa fie obtinut de SIF-uri. Evident, nu se stie inca nimic concret despre acesta. Calculele pe care le face azi ZF-ul pleaca insa de la evaluarea la bursa BRD, de la multiplii actiunilor sale. Nimeni nu pare sa observe insa ca BRD este mult mai eficienta decat BCR. Ba mai mult, articolul in cauza pluseaza: “e adevarat ca BCR face un profit similar cu BRD, dar are active cu 50% mai mari, deci acesta ar putea fi proportional la un moment dat”! (dar provizioanele, urmeaza si ele aceeasi regula, nu? Mai ales pe criza...). Cu alte cuvinte, 30% din BCR ar trebui sa faca cat 45% din BRD la bursa, adica nici mai mult nici mai putin de 1 miliard euro, cam 200 milioane pentru fiecare SIF! Cu alte cuvinte, iar ne imbatam cu apa rece. Ce ne facem insa daca estimarea Erste asupra valorii detinerilor SIF nu coincide cu cea a jurnalistului de la ZF? Sigur, sansele sunt mici, dar totusi...

Si de ce ar vrea Erste sa plateasca nu pretul supraevaluat al actiunilor BCR (cum e adus din condei mai sus), ci macar pretul “corect” al acestora? Doar ca sa nu se vada listata la bursa? Adica, de frica raportarilor periodice, Erste o sa scoata din buzunar cateva sute de milioane de euro (sa nu zic miliardul ca ZF-ul), pe criza asta? Eu zic asa: daca austriecii chiar sunt nebuni sa asvarle cu capitalul acum, o vor face superavantajos pentru ei si le vor oferi SIF-urilor exitul la un discont apreciabil fata de valoarea contabila a actiunilor BCR.

2. Sa presupunem ca in contul SIF-urilor intra niste bani in urma tranzactiei, multi sau putini (mai degraba putini fata de cat se asteapta investitorii, avand in vederea experienta istorica de mari negociatori a administratorilor SIF). Avand in vederea experienta ultimilor ani, a tranzactiilor incheiate de SIF-uri, a participatiilor vandute mai mereu la preturi modice, in contratimp cu piata, eu unul as fi tare nelinistit daca suma in cauza intra in contul SIF. Unu, pentru ca dintr-o data va valora cu 45% mai putin, cam cat e raportul dintre activul net al SIF-urilor si capitalizarea lor bursiera, doi pentru ca respectivii banii vor fi supusi efectului de administrare al SIF-urilor si vor fi suferi noi corectii in timp (cu alte cuvinte, mai bine sa aibe SIF-urile active valoroase la distanta, decat sume mari in casa).

A capiat francul? Cateva solutii pentru debitori

2011-08-03T02:14:00.000-07:00

Va ganditi la o refinantare? Proasta idee in momentul in care francul bate maxime istorice fata de euro, dolar si implicit, leu. Chiar daca potentialul de crestere nu e total epuizat pentru moneda elvetiana, mai ales in conditiile amplificarii crizei, cine se refinanteaza acum nu face decat sa marcheze pierderile din curs din ultimii ani. Sfatul meu: intarziati deliberat la plata ratelor, fortati mana bancilor pentru a va oferi macar acum dobanzi decente la creditele vechi in franci.

Cred ca am mai povestit pe aici despre amicul cu un credit de nevoi personale in franci elvetieni, fara ipoteca, dar cu o dobanda colosala de 10%, asta in conditiile in care Liborul la franci e sub 1%. Creditul e luat in 2007 si in curand amicul cu pricina va contempla o crestere de 100% a valorii debitului sau in...lei (uitati-va la evolutia cursului CHF/Ron in intervalul 2007-2011). Dupa amenintari multiple, banca i-a propus in cele din urma sa plateasca lunar doar fractia din rata corespunzatoare rambursarii principalului, nu si a dobanzii deci (se pare ca BNR e intelegatoare cu bancile care obtin macar atata lucru de la datornici si nu le mai impune provizioane). Sigur, din timp in timp e sunat de la banca si i se ofera tot soiul de scheme de refinantare, care de care mai avantajoasa...pentru banca. Omul l-a luat insa pe “nu” in brate si functionarii bancii renunta cu coada intre picioare.

Alt amic, caz recent de aceasta data, a obtinut saptamana trecuta o refinantare de la BRD, pentru acelasi tip de credit in franci elvetieni, tot de la Bancpost. Cum s-a comportat banca, a sarit cumva in sus de bucurie ca scapa de un credit cu potential de a deveni restant, avand in vedere evolutiile cursului? Nu, nici vorba. Mai intai i-au propus sa ramana in parohia proprie, la o dobanda de 8% la franc (in loc de 10%!). Apoi au coborat stacheta la 7,5%. Intr-un final, un ultim efort de negociere: “nici cu 5% nu ramaneti la noi?”. Interesant, nu? Prin urmare, iata sfaturile mele legate de acest tip de imprumuturi:

1.E pacat sa va refinantati acum.
Poate francul va ajunge la paritate cu euro, cam la 3,9-4 lei/CHF. Nu va ganditi insa panicati ca s-ar putea sari calul mult mai mult. Cursul euro-franc nu este un fel de SIF, sa urce de la 10.000 la 100.000 puncte si apoi sa coboare iar la 10.000. Pe piata valutara, oscilatii de +/-20% sunt rare (vezi evolutia franc/dolar in ultimul an, in comparatie cu graficul multianual). Vreau sa spun ca sunt sanse mult mai mari ca francul sa se intoarca la 3 lei in urmatorii 3 ani sa spunem decat ca acesta sa urce la 5 lei. Iar creditele acordate sunt in majoritatea cazurilor pe 10 ani, aveti deci timp pana la scadenta sa prindeti o astfel de intoarcere.

2.E pacat sa va refinantati, dar nu strica sa amenintati cu refinantarea (vezi cazul expus). Daca sunt banci unde analiza dosarului nu costa si nu vi se impune ipoteca (costuri cu reevaluarea imobilului), poate chiar nu strica sa obtineti un astfel de credit de refinantare,doar ca sa aveti forta de negociere mai mare cu finantatorul initial in franci (nu il veti folosi deci decat pentru a obtine conditii mai bune la imprumutul initial)

3. Nu va puteti refinanta demonstrativ sau nu obtineti conditii mai bune de creditare? Nu mai platiti pur si simplu ratele. Stiu, e o decizie grea, dar nu ar trebui sa ezitati prea mult mai ales daca nu aveti ipoteca. Ce se poate intampla? Sa vi se popreasca 30% din salariu? Pariez ca suma e mai mica decat rata lunara. Si credeti ca bancii i-ar conveni sa primeasca o suma mai mica si sa constituie in plus provizioane? Pariez ca nu. Asa ca mergeti frumos la banca si cereti o scadere consistenta de dobanda (mai ales daca aveti una nesimtita de 10%). Nu vor, amenintati cu refinantarea. Tot nu vor, nu mai platiti ratele. La viitoarea negociere avansati dvs nivelul de dobanda preferat (incepeti de la 3-4% la franc si urcati pana la maxim 5-5,5%). Succes!

“Fiat money” exclude marile falimente suverane

2011-08-02T12:02:00.001-07:00

“Defaultul” SUA e o gluma buna. Cum sa intre in faliment un stat care poate tipari cat doreste? Portugalia, Italia,Spania? Noi credite de la BCE asteapta pe “teava”. Cand datoria publica urca in stratosfera iar banii nu sunt legati de vreun activ forte, nu se pune problema daca detinatorii de obligatiuni isi vor recupera investitia, ci la ce putere de cumparare li se vor rascumpara detinerile.Cititi mai jos care poate fi refugiul investitorilor din bonduri guvernamentale in perioada urmatoare.

M-au amuzat discutiile din ultima vreme despre “falimentul” SUA. Se indoia cineva ca plafonul de indatorare urma sa fie ridicat? Intre a starni nemultumiri printre pensionari, soldati, asistatii social, etc in pre-an electoral si ridicarea plafonului de indatorare, deci inchiderea gurilor cu dolari mai multi si mai “slabi”, ce varianta credeati ca vor alege politicienii? “In trecut, ridicarea plafonului de indatorare era rutina. Din 1950, Congresul a aprobat-o mereu si fiecare Presedinte si-a pus semnatura. Reagan a facut-o de 18 ori, George W Bush de 7 ori. Iar noi va trebui s-o aprobam pana pe 2 august, altfel nu vom putea sa ne onoram angajamentele” spunea Barack Obama recent. Chiar nu mai e nimic de adaugat. Cand platesti cu “hartii”, ti se returneaza hartii la scadenta, e simplu, numai ca nu se precizeaza nicaieri la ce putere de cumparare.

Paranteza: ati observat cum s-a comportat dolarul dupa anuntul privind ridicarea plafonului de indatorare in SUA (luni)? Apreciere fata de euro dar scadere fata de francul elvetian (in urma cu un an, raportul dolar/franc era de 1,05, acum a coborat la 0,78), francul atingand noi maxime atat fata de dolar cat si fata de euro. Sigur, dupa evolutia din ultima vreme, e greu sa recomanzi fara rezerve francul, exportatorii lor sunt tot mai vocali, cerand actiune din partea Bancii Centrale a Elvetiei; ideea este ca marile valute ale lumii au probleme la fel de mari si n-are sens sa ne tot refugiem de pe dolar pe euro si invers (asta daca nu aveti nimic impotriva ingrasarii bancilor cu comisioane). Francul e doar una dintre supape, poate cea mai vizibila, monedele din Rusia, Africa de Sud, Brazilia, Norvegia dar si cele ale tarilor cu un echilibru bugetar mai bun pot fi de asemenea alternative viabile la euro si dolar. Inchid paranteza.

Tarile care s-au supraindatorat, care au facut din consum o religie si care n-au resurse energetice la discretie, vor trebui sa stranga cureaua in viitor. Si care este cel mai bun mod de a face acest lucru, fara convulsii sociale majore, deci fara taieri brutale de prestatii sociale? O devalorizare lenta a monedelor, in tandem cu o reducere in pasi mici a prestatiilor sociale. Investitorii vor fi din ce in ce mai reticenti sa acopere cheltuielile publice, fondurile de pensii vor fi mai prudente pe masura pensionarii generatiei baby-boom, bancile isi vor proteja mai atent capitalul. Guvernele vor fi deci obligate sa puna pe taraba ceva masuri de austeritate, nici intr-atat de draconice incat sa provoace electoratul sa le mature la viitoarele alegeri, nici absolut decorative incat sa sperie nevroticii cumparatori de bonduri. In paralel, slabirea monedei face bine serviciului datoriei, mai ales cand esti dator unor entitati din exterior carora le poti returna dolari/euro “slabi” chiar daca ti-au imprumutat banii cand monedele erau mult mai puternice. Banii si standarul de viata din Vest se vor subtia lent, sa speram ca fara convulsii majore care sa impuna deturnarea atentiei populatiei.

Unde migreaza detinatorii de bonduri?
Cand ai miliarde de plasat, cand esti mare administrator de fond de pensii sau de investitii, nu ai prea multe optiuni. Titlurile de stat erau considerate pana acum refugiul ultim, ratingul era pe masura, piata era foarte lichida. Miscarea care incepe acum in piata bondurilor e asemenea celei a placilor tehtonice. Lenta, dar consistenta. Investitorii vor incepe sa se uite foarte atent la gradul de indatorare, deficite, executia bugetara. Cum spuneam, nu se asteapta nimeni sa nu isi ia banii la scadenta bondurilor americane, intrebarea este “ce fel de bani”? Vor fi tot mai preferate statele care au deficite si datorii mici, resurse energetice in spate. Companiile solide s-ar putea sa adune in curand mai repede bani decat statele in dificultate, mai ales daca emisiunile de obligatiuni sunt denominate in valute mai sigure decat euro si dolarul. Plasamentele in marfuri si actiuni ale unor companii cu capacitati productive vor fi tot mai cautate, terenurile agricole vor arata mai bine in portofolii decat ansamblurile rezidentiale.

Criza financiara, faza fotbalistica: Cristiano Ronaldo si Kaka, pusi garantie pentru un imprumut de la BCE

2011-07-29T04:28:00.000-07:00

Grupul bancar ce a finantat Real Madrid cu 76,5 milioane euro pentru achizitia celor doi jucatori de marca vrea sa imprumute bani de la Banca Centrala Europeana. Incercand sa ofere solutii la cererile BCE de a primi garantii, bancherii spanioli s-au gandit sa-i propuna pe Kaka si CR7 drept colateral. Oare Mugur Isarescu ar fi interesat de brazilienii de la Rapid sau macar de City Mall unde sa-si mute arhiva?

Povestea e relatata in Presseurop.eu de unde a fost preluata de Zero Hedge. In 2009 Real Madrid a imprumutat 76,5 milioane euro pentru a plati o parte din valoarea transferurilor lui Cristiano Ronaldo (100 milioane euro lui Manchester United) si Kaka (60 milioane euro lui AC Milan). Acum, banca creditoare are probleme si cauta la randul sau finantare. In lipsa de ceva mai bun, bancherii spanioli s-au gandit la o solutie extrema: extremele lui Real Madrid. In ce scenariu cele doua garantii ar fi... executate? Bankia Group ar trebui sa se confrunte mai intai cu insolventa, apoi Real Madrid sa nu mai poata sa isi plateasca obligatiile (adica veniturile din reclame si drepturi de televizare sa scada spectaculos) si, in cele din urma, clubul sa nu fie salvat in aceasta ipoteza din bani publici (se pare ca in Spania exista totusi o traditie in acest sens). Ma rog, eu abia astept sa-l vad pe CR7 jucand cu brandul BCE pe piept si neaparat cu cravata la tricou, cum ii sade bine unui activ bancar.

Ar fi chiar imposibil ca Champions League sa fie castigata in viitor de o echipa de jucatori obtinuti din... colaterale? Vom afla cu siguranta in urmatorul deceniu de criza financiara. Cum bancile centrale sunt imprumutatorul de ultima instanta, salvand companii dar si state (vezi BCE-Grecia), totul poate fi posibil.

Gata-gata sa ajung miliardar la 6/49

2011-07-28T06:52:00.001-07:00

Un savant “diabolic” (Michael Martin), as in ale statisticii cum se recomanda, vrea sa faca din noi mari castigatori la 6/49. Te abonezi la newsletter-ul sau (www.loto-castig.ro), primesti in prima luna gratuit un set de combinatii potential castigatoare si te rogi la bunul Dumnezeu sa intri in pas alergator in “European Winners Club”. O afacere beton pentru loterii si furnizorii de castele in Spania si asta chiar daca sistemul ar oferi o probabilitate de castig usor mai mare decat in mod normal, cum se lauda. Cititi mai jos despre filozofia hazardului in opinia fondatorului sistemului de joc si ce rezultate am obtinut personal cu acesta.

Sistemul mult-laudat pleaca de la o observatie corecta. Desi probabilistic toate variantele au potential egal de a iesi castigatoare totusi nimeni n-a vazut pana acum 6 numere consecutive extrase. De asemenea, nici o combinatie castigatoare nu s-a repetat in nici un sistem de loterie din Europa, desi ar avea la fel de multe sanse precum o combinatie de numere care n-a iesit niciodata (asta n-am verificat, o iau de buna). Asa ca Michael Martin s-a pus pe treaba si a conceput un sistem de generare a combinatiilor posibile, care elimina aceste anomalii-numere jucate prea des, combinatii de numere consecutive, etc.

E suficient pentru a castiga? Bineinteles ca nu. Cu ce ma incanta daca cele cateva milioane de variante posibile pentru marile premii (6 sau 5 numere nimerite din 49) se ...injumatatesc? Eu unul nu sar in sus de bucurie daca in loc de 1 la 1 milion ma trezesc cu sanse de 1 la 200.000. Nici daca am 1 la 50.000 nu sunt prea incantat, abia la 1:100 mai tresar putin.

M-am abonat insa de curiozitate pentru a primi combinatiile castigatoare de 2 de ori pe saptamana. Am optat pentru 6 variante (se poate si 3 dar si 12) ce urmau sa fie furnizate timp de o luna inaintea fiecarei extrageri. N-am asteptat pana la capat, recunosc, am doar rezultatele partiale: din cele 3 seturi de combinatii primite pe mail pana acum, fiecare continand cate 6 variante de 6 numere, cel mai bun rezultat a fost o ..”dubla” (adica 2 numere nimerite la extragerea din 21 iulie), am mai avut inca 4 variante ce au nimerit un singur numar extras si 13 variante care n-au reusit nici macar atata lucru. Iata seturile de combinatii oferite, ca sa va faceti o idee:

Pentru extragerea din 24.07.2011
1,9,15,27,44,49
2,9,12,27,44,48
3,9,10,27,44,47
13,24,27,28,33,49
13,21,22,27,31,48
13,20,26,27,32,47

Pentru 21.07.2011

11,2,9,23,47,49
1,14,16,22,37,42
1,7,24,34,45,48
11,17,23,39,43,47
3,5,16,31,35,42
12,18,34,38,40,45

Pentru 17.07.2011

1,29,32,35,38,43
15,23,28,36,46,49
3,9,19,37,39,41
8,11,25,32,35,48
2,10,18,23,31,46
3,5,12,16,37,44

Dupa cum se observa, numere destul de uniform distribuite, niciodata mai mult de doua numere consecutive.

Cui prodest?
Daca te uiti pe site, la capitolul “rezultate European Winners Club”, observi ca sistemul a generat pana acum castiguri totale de 952.308 lei, corespunzator unui numar de 21.783 variante castigatoare, pentru 15.146 de fericiti. Daca imparti valoarea castigurilor la numarul de variante castigatoare vei obtine 43 lei. Cu alte cuvinte, sistemul a oferit in mare majoritate castigatori la categoria a 4-a (cine nimereste 3 numere din 6 si pleaca acasa cu imensa suma de 30 de lei). Daca imparti castigurile la numarul de catigatori, vom avea 62 lei de caciula. Ceaa ce inseamna ca unii au primit de mai multe ori 3 numere castigatoare.

Din pacate, sumele investite pentru un castig lunar de 62 lei sunt mult mai mari. Presupunand ca participantii opteaza doar pentru 3 seturi de numere bi-saptamanal, pe care le joaca disciplinat, suma ce ar trebui platita la agentia loto reprezinta ..dublul castigului mediu. Marele castigator din acest sistem este deci Loteria (citez din e-mailul saptamanal “Va transmitem mai jos variantele dumneavoastra de joc. Insistam pe faptul ca trebuie sa jucati variantele furnizate. In caz contrar, veti pune in pericol rezultatele clubului si de asemenea, veti risca sa ratati un castig substantial”). Urmeaza bineinteles fondatorul, care ofera doar o luna gratuit seturile de numere; apoi, cine crede ca va da lovitura in acest mod, va trebui sa plateasca pentru a le primi in continuare.

Euro si dolarul sunt in competitia “cine trece ultimul linia de sosire”

2011-07-16T06:41:00.000-07:00

Italia are probleme, Irlanda a fost retrogradata la “junk”, planul de salvare a Greciei nu mai pare batut in cuie, creditorii privati nu mai vor sa isi asume nici un fel de pierderi. De abandonat euro, da? De peste ocean, ultimele stiri: SUA se zbate sa mareasca plafonul de indatorare, Bernanke ameninta cu un nou val de tiparire, economia e tot mai fragila. De cumparat euro, nu?. Nu va simtiti cumva figuranti intr-o piesa de teatru financiar, in care marii protagonisti isi pun proptele reciproc in culise desi ar trebui sa concureze serios pe scena? Cand sa fugim panicati de pe euro vin stiri proaste pentru dolar, cand sa ne refugiem de pe dolar de teama tiparului lui Ben, ni se aduce aminte iar de porcusori. Ce-i de facut?

Sa facem insa un mic ocol si sa vorbim pentru inceput despre banci, tema eterna a... ultimilor 3 ani. Oare de ce credeti ca sunt atat de greu de acceptat pierderile bancilor? Sigur, lobby-ul e un argument solid, dar reflectati putin. De ce nu poate falimenta o banca mare, din Europa sau de peste ocean? Pentru ca in acest moment, la gunoiul derivatelor de sub fiecare pres, un faliment mare se transforma in mai multe falimente mari, in cosul sistemelor bancare orice mar putred afecteaza instantaneu restul. Amintiti-va de teama de contraparte declansata dupa falimentul Lehman Brothers. Un imens castel de nisip, spoit bine de marketing si decorat cu scoici pentru “rezistenta” de grupurile de lobby, asta e sistemul bancar global. Orice piesa care se prabuseste antreneaza efectul de domino.

Si acum, inapoi la oile noastre valutare. Pendularea asta intre vestile proaste din zona euro, contrabalansate repede de vestile proaste din... SUA ar putea sa ne amuze daca nu e deja tragica. O vanzare agresiva de active denominate in euro ar antrena pierderi substantiale pentru banci, pierderi care s-ar transmite in sistem pulverizandu-l. O devalorizare accentuata a dolarului ar pune pe fuga putini investitori in bonduri “pe bune” (cumpararile Fed cu tot soiul de paravane nu se pun) pe care ii mai are SUA. Asa ca asistam la baletul tragi-comic din prezent. Observati ce s-a intamplat miercuri. Euro a urcat de la 1,4 dolari la 1,42, pe fondul remercilor lui Bernanke ca Fed mai are cartuse de tras si QE-uri prin ranita dar a ...scazut fata de francul elvetian, de la 1,16 la 1,15 CHF iar aurul a continuat sa se scumpeasca. Sigur, dureaza ceva vreme pana marii investitori incep sa se diversifice mai viguros indepartandu-se de principalele doua valute pline de bube in cap. Fenomenul va deveni insa din ce in ce mai vizibil cu timpul, in contatiile altor valute periferice fata de euro si dolar (sigur, nu ma refer la leu, ci la economii cu resurse in spate gen Rusia, Canada, Brazilia, etc) si in cotatiile unor marfuri strategice exprimate in euro si dolari.

Ce-i de facut?
Daca aveti potenta financiara, diversificati-va hartiile achizitinand reali, ruble, dolari canadieni si chiar si franci elvetieni. Bancile va pot oferi in cadrul serviciilor de private banking astfel de optiuni. Daca sunteti mai “calici”, cu doar cateva mii-zeci de mii de euro/lei prin conturi, bancile romanesti nu va pot oferi decat alternativa francilor elvetieni, multe punand la dispozitie doar conturile curente pentru asta (in plus, cotatiile de cumparare-vanzare sunt absolut nesimtite, cu un spread de vreo 3% fata de cursul BNR). Cand stiu ca CHF-ul era 2 lei si ceva in urma cu 3 ani (cei care s-au imprumutat atunci in franci isi smulg acum parul din cap), nu imi vine usor sa il recomand fara rezerve, cel putin la cotatiile actuale. Poate ar fi mai bine sa cumparati dupa un puseu de depreciere venit dupa ceva stiri mai linistitoare din zona euro, cum s-a intamplat la anuntarea aprobarii planului de austeritate de parlamentul grec. Francul e insa o optiune serioasa pe termen mai lung, chiar si la pretul sau umflat din prezent pentru ca actuala criza financiara nu se poate rezolva miraculos. Mai devreme sau mai tarziu vom trece printr-un varf de panica generalizata care sa permita luarea unor masuri mai dure de corectare a dezechilibrelor.

Bancpost lanseaza depozitul promotional “Timeo Danaos et dona ferentes”. Dobanda 7,5% la lei, 4% la euro.

2011-07-13T23:31:00.000-07:00

Cu ocazia aniversarii a 20 de ani de activitate si mari succese pe piata romaneasca, Bancpost face un dar clientilor sai: un depozit aniversar (foarte accesibil, suma minima echivalentul a 3000 lei) cu dobanzi super-atractive: 7,5% la lei, 4% la euro si scadenta la 4 luni.

Cum sta concurenta la capitolul asta? Am dat o cautare pe Conso, dupa depozitele la 3 luni in lei. Cine credeti ca este mai/la fel de disperat ca Bancpost? Ghici ciuperca ce-i! Doar grecii si ceva italieni sunt disperati precum grecii, evident. Clasament la 3 luni, lei: ATE Bank 7,75%, Garanti 7,25%, Banca Romaneasca si CR Firenze 7,15%, Bank of Cyprus (asta nu e nici un caz in partea turceasca a Ciprului!) 7,10%, Emporiki 7,05%, Piraeus, Intesa-7%. La euro, 4% e cea mai buna dobanda la 3 luni (are si Carpatica una la fel-semn al soliditatii afacerii domnului Carabulea), urmeaza Bank of Cyprus, ATE Bank, Intesa, Banca Romaneasca cu dobanzi intre 3,85 si 3,5%.

Acum, stau stramb si judec drept. Pe cine cred grecii astia ca atrag? Cand grecii destepti fug cu banii din Grecia si ii ascund prin Elvetia, romanii ar trebui sa se uite la un amarat de 0,5-1% in plus si tusti! cu bani in bancutele lor din Romania? Ma rog, disperarea nu se cauta la dinti dar presupun o canibalizare iminenta intre bancile grecesti, adica un sir interminabil de depozite aniversare, promotionale, cu frisca, cu ce vreti voi, numai veniti cu banii la noi. In alta ordine de idei, nu inteleg in ruptul capului ideea de “depozit sponsorizat”. In capul tabelelor de la Conso troneaza Unicredit cu dobanzi minuscule, dar cu reclama la zi la Conso (1,35% la euro, 4,15% la lei). Si-o face cineva depozit la Unicredit, doar pentru ca e la Conso in frunte, facand abstractie de randament? Si la bun un top al depozitelor cu locuri pe podium sponzorizate? Pe cand un clasament integral sponsorizat?

Alfel, Bancpost e in luna promotiilor. Cine ia un credit cu ipoteca primeste si un voucher de 2000 lei cu care sa isi ia obiecte prin casa. Acum, daca imprumutul e in franci elvetieni (Bancpost a excelat la capitolul asta in urma cu 3-4 ani, multi nefericiti platind acum dobanzi de 10% la un curs de schimb leu-franc aproape dublu) poate ar trebui oferit si un voucher pentru Top Gun sau alt magazin de arme, ca nu se stie niciodata cand dispar din stoc franghia si sapunul.

La ce pret as subscrie eu la Petrom? 0,3 lei/actiune. Cum se coafeaza mediatic vanzarea actiunilor SNP prin bursa.

2011-07-08T04:19:00.000-07:00

Desi cresterea free-float-ului e un castig pentru o companie listata, transa investitorilor mici (actiuni in valoare de 70-90 milioane euro, in functie de pretul de subscriere, o suma uriasa pentru adancimea segmentului investitorilor de retail de la BVB) permite subscrierea cu discount bun atat fata de pretul actual din piata cat si raportat la cel la care s-ar incheia subscrierile pe transa investitorilor mari (85% din pachetul scos la vanzare). Coregrafie de zile mari: “absolut intamplator”, cu cateva zile inaintea demararii ofertei, Petrom anunta descoperirea unor zacaminte de gaze in Oltenia iar mass-media de profil se face ca nu observa coincidenta.

Am vazut ieri actiunile Petrom reactionand in forta dupa anuntarea coordonatelor ofertei (+4%) si dezumflandu-se apoi pe final. Oamenii cu scaunul la cap si-au facut probabil socoteala ca e greu de crezut ca transa investitorilor de retail va avea subscrieri integrale pentru pachetul urias alocat (pana la 90 milioane euro daca se cumpara actiunile cu prima visata de Guvern-0,46 lei/actiune fata de 0,4 lei in piata), iar in ipoteza in care acest lucru totusi se va petrece, ca pretul la care se va incheia subscrierea nu va contine un discount semnificativ fata de cel la care se tranzactioneaza in prezent. Asa ca multi au preferat sa vanda ieri pentru a subscrie din nou in cadrul transei “mici” saptamana viitoare, la un pret mai redus.

Cat de mare va fi discountul? Ei, aici e greu de spus, depinde si de acompaniamentul mediatic cu care se va derula vanzarea prin bursa. Deja, pompele isi fac datoria, Petrom tocmai ce a anuntat ca a descoperit cel mai important zacamant de gaze din ultimii 6 ani. Habar n-am cat de mari au fost celelalte zacaminte din intervalul amintit, probabil ca nu foarte mari altfel cotatiile ar fi urcat vijelios la bursa, dar eu unul as fi percutat mai mult in calitate de investitor daca, de pilda, Petrom ar fi anuntat ieri ca vinde companiei-mama OMV retelele de benzinarii din regiune pe care le-a achizitionat pentru 240 milioane de euro in 2006, ascunzand astfel dividendele viitoare de bugetul statului. Vedeti aici, pentru amuzament, un articol de presa in care se induce ideea ca actiunile reprezinta o super-ocazie (..“Isi vinde statul prea ieftin actiunile? Descoperire istorica de gaze in Oltenia”). Spun amuzant, pentru ca ziaristul in cauza uita apoi in continutul articolului sa demonstreze daca statul vinde scump sau ieftin, conform interogatiei din titlu, si nu i se pare deloc coincidenta aparitia descoperirii “istorice” (adevarat, 6 ani sunt o felie de istorie) taman inaintea vanzarii prin bursa a pachetului de 9,8% din actiunile SNP.

OMV a derulat recent o majorare de capital prin care a incercat sa stranga din piata 900 milioane euro. Pana la urma s-a multumit cu 750 milioane, pretul final de subscriere fiind mai mic decat cel din piata in momentul anuntarii majorarii de capital (27,5 euro fata de 30 de euro) si destul de mult sub pretul maxim fixat pentru subscriere (33 euro/actiune), strategia fiind deci asemanatoare vanzarii pachetului de la SNP.Stiu, nu e vorba de acelasi lucru, una e MCS alta e vanzare de pachet de actiuni. In primul caz., actionarii nu stiu daca banii vor fi folositi la fel de eficient de conducerea companiei pentru a obtine o evaluare a afacerii la multipli bursieri (PER, BV) din prezent, in cel de al doilea se cumpara coordonatele actuale ale companiei. Totusi, sa nu uitam ca vorbim de un emitent listat la Viena, deci mult mai vizibil, cu un free-float apreciabil (peste 40%) spre deosebire de Petrom si un comportament decent fata de investitorii minoritari (am pomenit deja de benzinariile OMV, da?). Si chiar si in conditiile astea, suma vizata n-a putut fi adunata , semn ca viata nu e usoara la bursa in timp de criza financiara, mai ales cand e vorba sa strangi bani de la actionari si investitori.

Una peste alta, sfatul meu e sa va fortati norocul si sa subscrieti la un discount de minim 15% si maxim 30% fata de pretul din piata, adica la 0,28-0,34 lei/actiune (eu unul as alege 0,3 lei de pilda). Eventual, subscrieti pe mai multe paliere in cadrul acestui interval-presupun ca aveti in dotare si o sotie/sot, mama, fiu/nepot, etc interesati de...actiuni, nu?

Statul da 10% din Petrom, acum la pretul corect. Domnu’Boc, dati drumul si la un pachetel din Romgaz pana nu vin iar criza si FMI, bine?

2011-07-06T04:32:00.000-07:00

Iata ca avem si o privatizare prin bursa. Sunt doar firimituri din Petrom-ce sa-i faci-pe cine ar fi interesat ca cedarea controlului companiei sa se faca la pretul stabilit de piata? (cum, pe contribuabil? ha,ha, ha!). Statul face una dintre putinele sale tranzactii la un pret corect, prin bursa, renuntand partial la postura de Popa Prostu la care il condamna oricum majoritarul (va amintiti de cumpararea benzinariilor OMV de catre Petrom, cu ceva ani in urma?). Banii vor avea probabil aceeasi soarta ca cei obtinuti din vanzarea BCR, dar cel putin sunt scosi din cosul OMV care-i clocea in principal pentru sine si vin sa acopere niste gauri in locul unor noi si previzibile imprumuturi guvernamentale. Ar trebui repetata figura si in cazul altor pachete minoritare?

In criza, statul trebuie sa se imprumute de undeva pentru a asigura salariile bugetarilor si serviciile negociate in contractul social. Apar deci FMI, Banca Mondiala si alte institutii cu multe initiale. Acum, daca oamenii astia iti dau bani, trebuie sa puna niste conditii sa se asigure ca ii si recupereaza, nu? (asa se justifica elegant viitoarele privatizari si taieri in carne vie). Ce poate sa faca statul? Sa renunte la companiile unde este majoritar (si care de bine ce sunt capusate merg in pierdere), de preferat cele care au in spate utilitati sau resurse naturale sau sunt monopoluri cu infrastructura deja construita . Adica petrol, gaze, distributie de electricitate, transport de marfa, etc.

N-am auzit pe cineva de la FMI sa ceara de pilda privatizarea transportului public urban, RADET, etc, ca sa nu zic a azilelor de batrani, centrelor pentru handicapati, cantinelor sociale, etc desi si astea sunt foarte prost administrate de stat, nu? Dupa stabilirea activului ce urmeaza a fi privatizat, urmeaza un raport de evaluare pentru a aproxima pretul tranzactiei, raport care, absolut intamplator, subevalueaza compania de stat, rezervele sale, potentialul sau real (vezi aici). Tranzactia nu se face niciodata prin bursa, altfel concurentii viitorului castigator al pachetului majoritar ar putea sa urce pretul pana la o valoare onesta, ceea ce ar reduce dramatic comisionul de succes al partii romane ce parafeaza vanzarea, corect? Ba mai mult, nici asa subevaluata cum se ofera afacerea la vanzare, cumparatorul nu plateste mereu integral contravaloarea pachetului majoritar. De exemplu, la Petrom, austriecii au platit 33%, apoi au ajuns in postura de control printr-o majorare de capital la care statul n-a mai participat (exercitiu de imaginatie: ce parere aveti, daca OMV ar fi cumparat initial 51%, pachetul de 10% pe care il vinde acum Guvernul Boc ar fi valorat semnificativ mai putin decat in cazul de fata?). Pentru amuzament, aici aveti un extras din presa vremii care comenta extaziata tranzactia OMV-Petrom.

Uite ca poate fi contrazis si FMI-ul!
Dupa ce statul s-a imprumutat de la institutiile internationale doar ca BNR-ul sa poata elibera usurat rezervele minime obligatorii pentru banci, ma asteptam ca sugestiile FMI de eficientizare a activitatii Guvernului prin obtinerea de fonduri suplimentare din privatizari sa fie urmate cu slugarnicie. Ei bine, uite ca poate fi refuzat si mister FMI. Marile privatrizari asteptate, gen Romgaz, sunt de fapt vanzari de pachete minoritare (acum Petrom, poate Romtelecom mai tarziu) iar managementul neperformant din companiile de stat ar putea fi inlocuit de management strain, o solutie ideala pentru a nu mai privatiza pentru vecie profiturile companiilor de stat prin vanzarea lor, doar pentru a anula niste pierderi temporare rezultate din management gaunos (vezi Sidex).

Eu sper ca si Oltchim sa intre in aceasta categorie chiar si in ceasul al 12-lea (poate ca eternul domn Roibu ar trebui inlocuit mai intai din scaunul de manager iar compania privatizata doar daca viitorul manager, roman sau strain, da gres in incercarea de aducere a Oltchimului pe profit). Pastrarea CEC-ului ca banca de stat s-a dovedit salutara in contextul crizei financiare, asa cum un Petrom de stat ar fi oferit un pret mai suportabil in interiorul unui anumit cos de consum (sa extragi petrol la costuri de 20 dolari/baril si sa il vinzi cu 90 dolari, ca si cum l-ai importa, asta da afacere!), cum se intampla acum la Romgaz.

Mai vindem ceva din casa?
Marile companii stiu sa ascunda bine profitul pentru a nu fi impozitat (vezi Rompetrol care a reusit constat sa ramana pe pierdere), mai ales cand statul este actionar important si ar trebui sa imparta cu el dividendele. Fara speranta unor mari castiguri viitoare din dividende, cu posibilitatea unor majorari de capital care sa-i reduca si mai mult cota si cu pretul corect oferit de bursa pentru detinerile sale, statul face o afacere buna vanzand pachete minoritare. Probabil ca banii nu vor fi folositi mai cu cap decat la privatizarea BCR, dar cel putin se mai umplu temporar niste gauri din buget, se micsoreaza riscul solicitarii unor noi imprumuturi de urgenta, unde conditiile pot fi inrobitoare (vezi ce pateste Grecia).

Pentru a nu mai avea insa surprize neplacute cu viitorii consultanti, firme de avocatura, la o eventuala privatizare viitoare cu cutitul la os si pret subevaluat, ar fi bine ca statul sa listeze cat mai repede pachete minuscule din companiile importante care i-au mai ramas. Un 5% din Romgaz pe bursa, din Hidroelectrica, etc ar da un reper de pret important si ar genera un imbold spre transparenta si eficienta conducerii acestor firme de stat.

PS1: Uitasem de remarca de Gaga a Primului Ministru: “vom lua pe 10% din Petrom cat a luat Adrian Nastase pe pachetul de control”. O sa dea bine in campania electorala dar viata, alta piata coane Fanica. E ca si cum ai spune “prostilor care ati vandut apartamente in 2004, uite cum iau eu pe sufragerie cat ati fi luat voi pe toata casa cu 3 camere”. In 2004 Petrom era o firma capusata, cu profit mic, si multipli de evaluare la bursa pe masura (PER). S-a schimbat managementul, s-au schimbat si indicatorii bursieri, cum se poate intampla si la Oltchim.

PS2: O coincidenta fericita: cu cateva zile inaintea demararii vanzarii prin bursa a pachetului de 10% din Petrom, Fitch acorda Romaniei calificativ “investment grade”, largind bulevardul eventualilor investitori institutionali interesati de actiuni. Aferim!

Cum ne injecteaza bancile in vene drogul riscului

2011-07-04T03:31:00.000-07:00

Dupa tepe gen Caritas, FNI, SAFI sau marea dezumflare a SIF-urilor din 2007-2008, romanilor le-a pierit cheful sa speculeze cu banii economisiti, asta spre marea dezamagire a bancilor ce au diviziii de brokeraj si asset management de hranit la usa. Prin urmare, pentru convingerea bizonului ca o doza de adrenalina nu strica, au aparut produse structurate sub forma unui depozit unde nu se risca decat dobanda, melanjul depozite-fonduri de investitii, ori fonduri de investitii cu capital “asigurat”, etc. Vorbim azi de pariul pe care ni-l propune Unicredit pe cursul de schimb

In principiu, cu bani la banca vin cei dispusi sa economiseasca, care n-au chef de fonfleuri speculative altfel ar merge la bursa sau ar deschide o afacere daca banii le prisosesc. Asta nu e deloc bine din perspectiva angajatilor diviziilor de brokeraj sau asset management din banci, care cam fluiera dupa clienti in ultima vreme. Solutia? Sa le insuflam bizonilor cu depozite adrenalina invenstitorilor mai sofisticati propunandu-le mici doze de risc la pachet cu depozitele la termen.

Un astfel de depozit “nevinovat” pare sa propuna Unicredit Tiriac Bank.
De exemplu, daca cursul de schimb leu-euro nu sare dintr-un anumit interval (cursul oficial al BNR din momentul constituirii depozitului+3,4% in banda superioara si cursul BNR -2,8% in cea inferioara) deponentul se alege pentru depozitul sau la 6 luni cu o dobanda de 11% anualizat (de fapt cu una de 5,5% dupa 6 luni). Daca o singura zi din cele mai bine de 180 cat include perioada de maturitate avem un curs care sa iasa din intervalul 4,09-4,36 lei (exemplu pt saptamana trecuta),pa! deponentul nostru a pierdut integral dobanda, e ca si cum ar fi tinut banii intr-un cont curent. Suma minima de constituire pentru acest produs structurat este de 3.000 lei, deci accesibilitate maxima.

Referitor la sansele ca euro sa ramana cuminte in intervalul mentionat, astfel incat clientii Unicredit sa plece acasa cu dobanda de 11% pe an, sa il citam pe taticul cursului de schimb, Mugur Isarescu: “nu intervenim in piata cand avem variatii de curs de 3-4%” (declaratie data prin februarie, cand leul era pe trend de apreciere). Cu alte cuvinte, daca euro ar sari intr-o singura zi din tunelul prevazut de Unicredit in ideea ca si contextul international/national ar fi unul sensibil, asta n-ar fi o catastrofa pentru BNR.

E drept, de la inceputul anului n-am avut niciodata o evadare peste limita superioara de 4,36 lei/euro dar au fost 11 sedinte cu un curs sub 4,09, una singura fiind suficienta pentru ca deponentii nostri sa ramana cu dobanda de cont curent si fara chef de speculatii. Pentru banca, ce isi propune sa atraga cu acest produs minim 2 milioane lei, ar fi relativ simplu sa isi acopere riscul cu optiuni si contracte futures, dar cati dintre cei care vor veni cu 3.000 lei, suma minima, pot si stiu sa se protejeze astfel?

In conditiile in care la nivel global contractele cu derivate reprezinta de cateva ori bune valoarea PIB-ului mondial, sofisticarea era poate ultimul lucru la care sa ne gandim in Romania, asta in ideea ca din criza bancherii au invatat totusi ceva (banuiesc insa ca principala concluzie in acest sens e “nu conteaza ce riscuri iti asumi, statul oricum o sa te salveze”-vezi ce-au patit marile banci care au inventat subprime, ori cele care i-au imprumutat pe greci).

O combinatie castigatoare (pentru banci): depozit+fonduri mutuale
Spre deosebire de produsele structurate care au aparut mai rar prin peisaj, ma refer la cele destinate publicului larg, strategia “depozit cu dobanda promotionala+fonduri mutuale la pachet” a functionat pe scara larga pana acum.Pentru a oferi carne de tun diviziilor de asset management, bancile au dat de regula o dobanda mai mare cu 2-3% pe an la depozit, cu conditia ca clientul sa directineze 30-50% din banii “investiti” spre unul din fondurile mutuale pastorite de asset managementul bancii. Au bancile au de castigat din asta, nu pierd oare oferind o dobanda peste media pietei, fie si temporar?

Pai, nu prea pierd. Sa ne imaginam ca se ofera o dobanda de 9% la 3 luni, cu conditia sa plasezi 50% din bani intr-un fond mutual. Pierderea aparenta este de 3% anualizat (cam 6% e media pietei), dar numai 0,75% din sumele atrase pentru perioada in care depozitul are dobanda promotionala (3 luni), deci 0,375% din toti banii cu care investitorul nostru a intrat in banca. Ok, sa nu uitam insa de comisionul de administrare pentru fondurile mutuale. E cam 0,2-0,3% din activul net lunar, deci 0,6-0,9% pentru perioada vizata, adica 0,3-0,45% din intreaga suma, fara sa punem la socoteala comisioanele de rascumparare sau subscriere. Deci banca iese cam tandea pe mandea in cele 3 luni cu dobanda promotionala, dar castiga niste clienti de cursa lunga pentru fondurile sale ce vor plati comisioane de administrare a la long.

BIS, “Banca Bancilor Centrale”, suna goarna a deflatie

2011-06-27T07:05:00.000-07:00

Banca Reglementarilor Internationale afirma ca ratele dobanzilor trebuie sa creasca la nivel international. Institutia da vina pe inflatie ca sa nu spuna pe sleau ca neincrederea investitorilor in capacitatea Guvernelor de a gestiona deficitele publice risca sa lase piata bondurilor fara cumparatori privati. Pe termen scurt-mediu, cresterea dobanzilor va scoate din piata banii speculativi dezumfland cotatiile marfurilor si actiunilor. Tineti deci degetul aproape de butonul “sell”.

N-am auzit BIS in 2008, cand petrolul era aproape 150 de dolari, sa se pronunte pentru o crestere neintarziata a dobanzilor de catre Bancile Centrale, pentru a contracara amenintarile inflationiste. Ba in acel moment, Bancile Centrale se pregateau pentru o cursa de scadere a dobanzilor de politica monetara pentru a da ocazia bancilor lovite de criza subprime sa se capitalizeze prin imprumuturi ieftine. Iar scaderi de preturi am avut chiar daca dobanzile se reduceau, odata cu retragerea speculatorilor din piete dupa falimentul Lehman Brothers. Nu teama de inflatie ar putea mana deci BIS (oricum petrolul e acum la 90 dolari, fata de maximul de 115, marfurile agricole au pierdut si ele teren, la fel metalele pretioase), ci frica disparitiei investitorilor in bonduri, fara de care SUA de pilda n-au altceva mai bun de facut decat sa puna mana pe tipar si sa isi produca banii necesari umplerii deficitelor publice.

Cresterea dobanzilor va genera o retragere masiva a speculatorilor care au fost incurajati pana acum sa ia credite cu dobanzi apropiate de zero plasand bani in pietele financiare. Deci un nou puseu deflationist pentru burse, o noua refugiere spre bonduri, cel putin temporar. Pe termen lung insa, pentru ca investitorii sa ramana “captivi” in aceste instrumente, va fi nevoie de un set credibil de politici de reducere a cheltuielilor guvernamentale care vor accentua tendinta deflationista la nivel global. Ramane de vazut cum va digera si electoratul acesta cura de ...frugalitate dupa ospatul generos din bani publici de pana acum si daca nu cumva deflatia care urmeaza nu va fi decat o etapa premergatoare hiperinflatiei ce se contureaza la final de ciclu.

Cand bancile o duc prea bine economia isi face bagajele pentru recesiune

2011-06-27T00:42:00.000-07:00

Ce se intampla dupa ce profiturile bancilor ating un maxim? Boom-ul creditarii asfixiaza relativ repede economia reducand cererea dupa ce consumatorii s-au supraindatorat (observati efectele fostului credit cu buletinul asupra achizitiei de mobila si electrocasnice din acest moment). Asumarea de riscuri exagerate de catre bancherii in goana dupa bonusuri ii va determina apoi sa majoreze discretionar dobanzile clientilor buni platnici pentru a compensa pierderile cu provizioanele (vezi fenomenul subprime, pataniile posesorilor de carduri de credit, a titularilor creditelor de nevoi personale, etc). Solutia? Responsabilizarea cu forta a bancherilor prin taxarea activelor in exces si reducerea administrativa a apetitului de creditare prin diminuarea raportului rata/venituri.

Cand bancilor le merge bine, economiei ii merge de asemenea bine, corect? Ei, bine, fals! Intr-o prima faza, asta e impresia generala, consumul ia avant pe fondul banilor care inunda economia, salariile cresc, oamenii au senzatia ca le merge mai bine. Destul de curand insa descoperim ca ceva nu se invarte rotund, consumatorii si-au blocat veniturile pe ani buni iar dupa ce platesc ratele si isi asigura strictul necesar nu le mai ramane mare lucru de cheltuiala cu care sa sustina cererea, economia incepe sa gafaie (vezi ce s-a intamplat in 2009 in Romania dupa un an anterior fenomenal pentru profiturile din industria financiara), bancile sa aiba pierderi, uneori trebuie ca statele sa le salveze, bineinteles tot pe cheltuiala contribuabilului care va trebui sa suporte impozite si taxe mai mari. De regula, dureaza relativ putin pana se suprasatureaza piata creditului (vezi modelul romanesc sau baltic), apoi consumatorii trebuie sa stranga cureaua o perioada mult mai lunga, se pierd locuri de munca, incep problemele cu bancile, executari silite si tot tacamul.

De ce se intampla asta? Pentru ca bancile nu intampina nici o rezistenta cand vor sa declanseze boom-ul creditului. Rezervele minime obligatorii sunt simbolice in multe parti (2% in spatiul euro, 10% in SUA). Dispunand de capital redus, bancile pot extinde aproape nelimitat volumul creditelor. In Romania, desi RMO-urile au fost consistente, bancile au apelat la capital imprumutat mizand pe iminenta reducere a rezervelor odata cu apropierea integrarii in zona euro, iar isteria creditului nu a putut fi temperata. S-a incercat apoi limitarea administrativa a raportului rata/venituri pentru debitorii persoane fizice. A functionat destul de bine in Romania limita de 33-40%, in functie de tipul creditului, pana cand BNR s-a decis sa “ia taurul de coarne” si permita extinderea pana la 70% tocmai in momentul de apogeul al bulei imobiliare (2007).

Bankingul se face doar la anumite marje de profit?
In opinia mea, cea mai sigura modalitate de descurajare a viitoarelor bule ale creditului este limitarea raportului rata/venituri pentru persoanele fizice, dublata de o taxare a bancilor aplicata la activele totale, eventual de la o anumita limita in sus (si taxarea profitului, care poate fi ascuns relativ usor prin bilant sau diluat prin investitii) pentru a le impiedica sa inventeze debitori pe banda rulanta, inclusiv din sfera privata. Daca nu se pun bariere in calea bancherilor avizi de bonusuri si prime, implicit de asumarea unor riscuri exagerate, economiile cunosc interminabile cicluri de umflare si spargere a baloanelor speculative sustinute de imprumuturi, iar o mana de rechini cu capital la panda profita in dauna debitorilor care isi pierd agoniseala prin executari silite si a micilor actionari care vand periodic in panica pe minime dupa ce au cumparat increzatori pe maxime. Stim cu totii ce s-a intamplat in Romania si in lume dupa spargerea bulei creditului. PIB-ul si bursele au picat spectaculos. Unii si-au permis apoi injectii ample de lichiditate, dobanzi coborate aproape de zero, programe de stimulare guvernamentala a anumitor sectoare, altii nu, dupa buget coane Fanica

Vor refuza in aceste conditii bancherii sa crediteze economia? Si ce vor face in schimb, isi vor reinventa profesia, vor face gambling cu banii din depozite, se vor axa doar pe inchirierea casetelor de valori? Sa fim seriosi, se pot da credite si in conditii crescute de responsabilitate, cu marje de profit si risc asociat mai mic. Creditele subprime, acordate unor homeless-i de pe strada ofereau initial cele mai mari satisfactii bancherilor, avand dobanzile cele mai mari din piata, pe masura riscului asumat. La fel imprumuturile cu buletinul din Romania. Se scapa din vedere un singur detaliu, uneori debitorii nu mai platesc pana la scadenta. Ca sa ne intoarcem in Romania, creditele cu probleme sunt peste cifra recunoscuta oficial in acest moment, cam 7% din total ( nu uitati de externalizarile pe banda rulanta operate de banci la un moment dat), o cifra periculoasa pentru capitalul fragil al bancilor. Fara reglementari care sa-i oblige sa tina cont de normele elementare de prudenta, bancherii vor repeta figura ori de cate ori vor avea ocazia, tentatia castigului facil, din multiplicarea masei monetare, fiind irezistibila.

Impozitarea bancilor prin alte parti
Ungaria, Austria, Germania, Marea Britanie, Austria, Portugalia, Suedia taxeaza suplimentar bancile in urma “deranjului” provocat de acestea in timpul crizei (vezi aici un studiu KPMG). Se impoziteaza activele totale (Ungaria) sau doar pasivele, unele tari impoziteaza si insa si portofoliul de produse derivate (Austria, Portugalia). Ungaria a strans 700 milioane euro anul trecut din impozitarea bancilor, o suma deloc de neglijat in conditii de criza. Romania a incercat timid o astfel de intiativa parlamentara (taxare suplimentara a profitului bancilor de 2,5%) inabusita repede in fasa (“nu e de acord FMI”). Poate la urmatoarea criza financiara (daca mai ramane sectorul bancar in picioare) mai incercam o data...
.

America nu mai tipareste bani…temporar. Ce urmeaza?

2011-06-23T09:51:00.001-07:00

Fed-ul a decis sa intrerupa programele de cumparare de bonduri ale Trezoreriei (quantitative easing) lasand insa o portita de revenire la butoanele tiparului electronic daca economia se va descurca nesperat de ...prost sau daca lucrurile iau o turnura amenintatoare pe pietele internationale (Grecia?). Cu rusii si chinezii nerabdatori sa isi reduca detinerile in bonduri americane, Fed-ul ramane oricum ultima speranta de finantare a cheltuielilor guvernamentale americane, motiv pentru care, in ciuda trepidatiilor care vin din euro-zone, dolarul nici n-a castigat prea mult teren in fata monedei europene in ultimele saptamani.

Bernanke s-a tinut de cuvant: nu vom avea QE3, cel putin deocamdata, cat timp economia Americana nu recade in recesiune sau panica nu revine in pietele internationale.”Fed este pregatita sa intreprinda actiuni suplimentare, daca se impune, inclusiv prin cumparare de bonduri” a afirmat acesta ieri. “Economia va depasi probabil pe termen scurt dificultatile cauzate de preturile mari la energie si disfunctionalitatile din sectorul manufacturier pe fondul problemelor din Japonia. Cu toate astea, “declinul care continua in piata imobiliara, somajul ridicat si slabiciunile din pietele financiare pot pune in pericol revenirea economiei pe termen lung”.

Un mesaj mai pe gustul Wall Street, care se temea ca o inasprire brusca a politicii Fed va speria speculatorii si va prabusi cotatiile. E greu de spus insa cum isi vor mentine tonusul pietele fara banii pompati cu generozitate de Banca Centrala, la dobanzi apropiate de zero.

Cine castiga din meciul euro-dolar?
In conditiile in care chinezii si rusii incerca in ultima vreme sa isi reduca expunerile pe bondurile americane iar autoritatile din SUA vor sa obtina extinderea gradului de indatorare, nu prea se stie cine va mai alerga sa imprumute Guvernul in lipsa Fed. Tiparul Fed este probabil cea mai probabila explicatie a lipsei de elan a dolarului, care n-a saltat semnificativ fata de euro in ciuda iminentei falimentului Greciei si a problemelor celorlalti porcusori din Europa.

Poate ca solutia la slabiciunea euro nu este dolarul, yenul sau lira, ci monedele unor economii care detin resurse in spate si care nici nu sunt la fel de indatorate iar in anii ce vin vom vorbi mai mult despre plasamentele in reali, dolari canadieni, coroane norvegiene, yuani sau ruble. Sic transit gloria mundi.

Concurs de scenarii
Fed-ul a intrerupt (pana la noi ordine) QE-urile, analistii chestionati de Bloomberg nu se asteapta la o crestere mai mare de 0,25% a dobanzii Fed pana la sfarsitul anului. Economia SUA incetineste insa vizibil, de la o crestere de 3,1% (anualizat) in ultimul trimestru din 2011, la doar 1,8% in primul trimestru din 2011.Datele recente arata o continua degradare in ceea ce priveste activitatea din domeniul manufacturier precum si slabiciuni in mediul de afaceri si scaderea apetitului de consum. “Somajul.ridicat precum si problemele din pietele imobiliare si financiare pot fi mai puternice si mai persistente decat credem” spunea seful Fed. Cum vor reactiona in aceste conditii pietele?

Din punctul meu de vedere, declinul este iminent iar singura necunoscuta ramane viteza cu care vor incepe sa scada cotatiile la bursa. Problemele legate de statele cu probleme din zona euro pot amplifica fenomenul daca temerile legate de sovabilitatea sistemului bancar revin. E greu de presupus insa ca vom mai vedea raliuri pe segmentul marfurilor, in ciuda eventualelor noi interventii ale Bancilor Centrale, atata vreme cat cererea globala se reduce iar marile economii fac pasi inapoi.

Mortii-vii din cimitirul datoriilor publice. De ce Grecia nu poate da faliment decat cu forta...populara.

2011-06-20T22:10:00.000-07:00

De regula, alocarea gresita a resurselor se penalizeaza in capitalism prin faliment. Asta atata vreme cat sistemul nu este pus in pericol. Ce-ar fi insa ca Grecia,. membru UE, sa copieze modelul argentinian sau islandez? Intr-o lume tot mai indatorata, faptul ca debitorii pot scapa fara sa stranga cureaua in jurul taliei sau a gatului n-ar fi deloc de bun augur. Daca schema incepe sa functioneze la scara larga? Daca Portugalia, Irlanda, tarile lumii a treia vor incerca si ele?Grecii vor trebui convinsi deci sa mai ia un imprumut, doua, ma rog, cate e nevoie, pentru a mentine aparenta de functionare a relatiei datornic-creditor.Sa vedem daca vocea democratiei, in propria sa patrie, va suna mai tare decat cea a oligarhiei financiare care a scris pana acum partiturile.

Mai pot plati sau nu grecii o datorie de peste 150% din PIB? Pare de o importanta secundara pentru cei care insista acum ca Grecia sa accepte un nou imprumut, cu sau fara constrangeri bugetare draconice (nu va lasati derutati de aparente: grecilor li se arata deocamdata pisica “nu luati masuri dure nu primiti noi perfuzii financiare si va trebui sa luati unele si mai dure”. Pariez insa ca daca Guvernul grec va pica, oficialii europeni se vor replia la randul lor si vor propune imprumuturi neconditionate).

Falimentul Greciei pare imposibil de digerat din perspectiva stabilitatii sistemului financiar european, cu bancile sale zombi care au putut extinde indecent dimensiunile creditului beneficiind de RMO-uri de 2%. Bancile franceze si germane nu pot inghiti in aceste conditii (capitalul lor propriu e mai mult decat modest) noi pierderi iar institutiile supra-statale nu privesc cu ochi buni un accident in relatia creditor-debitor. Modelul grecesc poate deveni apoi exemplu pentru datornici la fel de impovarati precum Irlanda, Portugalia, poate ca si de prin alte colturi de lume. “Nu putem permite inca un impact gen Lehman Brothers in pietele financiare” ni se tot spune pe un ton panicos, de parca decesul catorva banci care s-au aventurat cu nesimtire in zona riscurilor necontrolabile ar fi sfarsitul lumii. Ce-i impiedica pe oficialii europeni sa inchida bancile care vor avea probleme si sa salveze doar deponentii lor? Ce, nu s-a inventat tipar pentru deponenti, acesta poate fi pornit doar pentru acoperirea pierderilor bancilor, nota de plata fiind apoi trecuta in sarcina bugetelor publice? Daca tot e sa plateasca in final contribuabilii sa o faca cel putin pentru a salva economiile altor contribuabili, nu sa cotizeze pentru viitoarele bonusuri nesimtite care sa recompenseze hazardul moral din banci.

In definitiv marile banci, pline peste cap de mizerii subprime, au mai fost salvate cu bani publici in urma cu mai bine de 2 ani. Acum, se incearca o miscare similara pentru a acoperi gunoiul bondurilor grecesti, portugheze, irlandeze, etc si al asigurarilor impotriva riscului de faliment (CDS) pentru detinatorii de astfel de instrumente. Parca traim totusi in capitalism, un sistem care premia inovatia si penaliza esecul in alocarea gresita a capitalului. Bancile par instalate insa in cel mai pur socialism cand le convine (“sunt ale tuturor cand au pierderi”) revenind in capitalism la impartirea profiturile si bonusurilor ce intra pe mai departe in doar cateva buzunare.

Viata dupa “default”-ul suveran. Ghid de supravietuire
Am vazut ce s-a intamplat cu monedele tarilor intrate in stare de faliment (Argentina, Islanda). Devalorizare puternica, se scumpesc drastic importurile, standardul de viata scade considerabil. Delicventa creste. Bancile care au finantat dezmatul intra in faliment sau scapa cu pierderi usturatoare pentru actionari. Nimeni nu mai e dispus sa imprumute tara asa ca Guvernul va trebui sa fie mult mai atent cum cheltuie banul public. Viata merge insa mai departe. Activele care au devenit foarte ieftine isi gasesc cumparatori, apar investitori care vor sa beneficieze de costul redus al fortei de munca, oportunitatile de pe bursa locala, etc.. Dupa un prim soc violent, economia incepe treptat sa isi revina, pe baze mai sanatoase. Nu e sfarsitul lumii, poate doar pentru o parte dintre creditorii care sperau sa-si primeasca banii inapoi integral (30 de centi la dolar s-a recuperat, in timp, din Argentina).

Ce va spune “Cochabamba”?
Grecii protesteaza azi violent desi intuiesc doar efectul restrictiilor bugetare pe care vor trebui sa le suporte de maine. Care va fi reactia in momentul in care efectul acestor masuri se va simti in buzunare? Un val de privatizari asteapta la randul sau la usa, probabil la preturi super-avantajoase pentru cumparatori (ce sa-i faci, asa-i in criza!). Cat de departe se va merge si in aceasta directie? Poate ca nu atat de departe cum s-a intamplat in..Bolivia. Cum Romania are o problema cu autostrada Bechtel si costurile sale super-umflate, poate n-ar fi rau sa ne reamintim ce s-a intamplat in urma cu mai bine 10 ani in Bolivia, in urma concesionarii apei potabile in al treilea oras al tarii catre un consortiu (Aguas del Tunari) care avea printe actionari compania Bechtel. Era vorba de un proiect finantat de Banca Mondiala, cea care conditionase acordarea unui imprumut modest de 25 milioane dolari Boliviei de privatizarea servicilor de alimentare cu apa potabila in cateva din orasele tarii.Potrivit contractului, consortiul avea garantat un profit anual de 15%, ajustabil cu rata inflatiei din SUA. Prima masura a fost cresterea tarifelor pentru apa potabila, pana la o medie de 20 dolari per consumator. In conditiile in care venitul mediu era de 100 dolari, iar 20 de dolari era suma care se cheltuia pe mancare, cresterea de tarif nu a fost suportabila iar populatia din Cochabamba s-a rasculat, lucrurile degenerand in violente de strada. Protestatarii n-au putut fi inspaimantati nici de instituirea legii martiale, nici de reactia dura a Politiei si armatei si in final consortiul international care detinea apa din oras (inclusiv cea de ploaie!) a trebuit sa paraseasca tara (vezi aici) .

Din unghiul potrivit, cosmarul creditelor poate parea un vis frumos.

2011-06-16T01:48:00.000-07:00

Cand supraindatorarea statelor si indivizilor care misca cel mai mult contoarul consumului planetar se suprapune peste imputinarea resurselor naturale, criza economica seamana brusc a pauza pentru incarcarea bateriilor iar avansul PIB-ului sustinut de banci aduce a guturai care va slabi si mai mult sistemul. Cititi mai jos cum se va rezolva pragmatic ecuatia cresterii economice fara sfarsit, ce glaciatiune va ucide mamutii creditului si care pot fi solutiile pentru conservarea stilului actual de viata in lumea dezvoltata.

Sa facem o flotare de imaginatie si sa ne inchipuim o stergere generala a datoriilor, la nivel individual si national. Statele preiau apoi bancile devenite insolvabile, le curata bilanturile, socializeaza pierderile si le ofera apoi investitorilor noi-noute, pentru a se relua la turatie maxima ciclul consumului (cam ce s-a facut prin Romania cu Banca Agricola si Bancorex-sub fusta BCR). Ce fericire pe intreaga planeta daca in SUA consumatorii nu vor mai avea bugetele de familie incarcate de ratele la carduri, creditele de consum si ipotecare, nu? Ce avant ar lua economia globala, cu ce fericire se vor repezi statele in curs de dezvoltare sa onoreze comenzi si sa pregateasca propriilor cetateni ariile consumismului. Ce mare lucru sa stergem toate datoriile care ne impovareaza viata si sa incepem de la zero, cu etalonul aur daca vreti, pentru mai mare incredere?

Vestea proasta este ca resursele planetei nu mai fac fata la inca un puseu de consum dintr-o generatie, ba ar trebui sa ne schimbam radical modul de viata odata cu imputinarea petrolului. Criza datoriilor are si partile ei bune, infranand consumatorii din statele dezvoltate si reducand presiunea pe resursele naturale. Sigur, nu ne pica deloc bine, mai ales ca majoritatea populatiei traieste in statele in cauza din servicii, cheltuieli pe care orice om cu scaunul la cap le taie in dauna celor dedicate strictului necesar cand vin vremuri grele pentru finantele sale. Poate ca masina electrica e o solutie pentru transport in lipsa petrolului, dar ce te faci cu ingrasamintele chimice, masele plastice, etc? Asa cum se prefigureaza lucrurile, peste 100 de ani vom avea un procent mult mai mare din populatie lucrand in agricultura decat in prezent. Revenind la oile noastre, reluarea cresterii economice de care se tot vorbeste nu va face decat sa grabeasca inlocuirea actualului stil de viata odata cu epuizarea resurselor. Avem de ales intre o degradare lenta, continua, a standardului actual de viata, relativ suportabila in dozele potrivite sau consevarea actualului stus quo pana in momentul unei ajustari bruste si mult mai dureroase. Grea decizie, nu?

Ultima solutie, inc-o revolutie (industriala). Sau poate doar o involutie...culturala?
Aici presupun ca voi fi injurat copios de tot soiul de fundamentalisti, religiosi sau...consumisti.Carevasazica, iata 2 solutii posibile pentru conservarea lumii asa cum o stim:

1 Reducerea numarului de consumatori.
Scaderea demografica a inceput deja in Vest, pe fondul schimbarii mentalitatilor si a stilului de viata (citeste un articol pe aceasta tema aici). Mai pregnant in Europa de Vest, Japonia, mai putin vizibil in SUA, unde gruparile neo-protestante si fanii poruncii biblice “cresteti si va inmultiti”, eventual ca termitele, sunt inca bine reprezentati. Asta va reduce in timp cererea din astfel de zone, dar ce folos cat timp India, China si restul lumii a treia aspira la modul de viata occidental? China a reusit sa opreasca expansiunea populatiei cu politica “o familie, un singur copil”, dar incearca sa impui asta in lumea musulmana sau in Africa, unde copiii numerosi sunt o nota de trecere pentru atributele masculinitatii capului familiei. Din pacate, nu avem timp si resurse sa asteptam ca lumea in curs de dezvoltare si lumea a treia sa ajunga la stilul de viata occidental, ca mai apoi populatia sa scada ca efect al schimbarii mentalitatii...reproductive care o presupune adoptarea sa.

In alta ordine de idei, populatia lumii in vremea lui Hristos era, conform unui raport OECD de 230 milioane. In anul 1000 gasim doar 38 milioane in plus, adica 268 de milioane (183 in Asia, 33 in Africa, 32 in Europa, 11,5 in America Latina, 7 milioane pe teritoriul fostei URSS). Peste 500 de ani, avem 438 milioane locuitori (285 in Asia, 70 in Europa, 46 in Africa, 17,5 in America Latina, 17,5 in fosta URSS). Mai sarim inca 500 de ani si gasim in preajma anului 2000 putin peste 6 miliarde de persoane in intreaga lume (3,5 miliarde in Asia, 0,75 miliarde in Africa, 0,5 miliarde in Europa, 0,3 miliarde in fosta URSS, 0,5 miliarde America Latina si 0,3 miliarde USA). Interesant de remarcat este ca in urma cu 100 de ani, pe la 1910 erau doar 1,7 miliarde de oameni pe planeta, ce a urmat apoi dpdv demografic fiind un efect al exploatarii petrolului si al aplicatiilor sale industriale.

2. Rationalizarea resurselor
Asta inseamna sa consumam mai putin, Guvernele sa nu mai functioneaza cu deficite nefinantabile, se trece la standarul aur (pentru a bloca bancile in tentativa de a extinde necontrolat masa monetara, dilatand artificial cererea). Spre deosebire de primul caz ( unde se vor impotrivi luptand cot la cot fundamentalistii crestini cu cei musulmani ca sa nu mai vorbim ca partizanii controlului nasterilor ar fi linsati in India), solutiile de mai sus ar fi mai usor de implementat, e suficient sa arati pisica unui faliment global. Cand vezi ca poti pierde tot ce ai agonisit (la hartii ma refer) sub forma unui bank-run general, nu accepti o conversie aur-hartie, chiar daca asta inseamna sa pastrezi doar 30-40% din puterea anterioara de cumparare a economiilor tale? Cand iti trece pe la ureche pericolul suspendarii totale a serviciilor sociale, nu accepti unele mai costelive? Cand iti poti pierde tot ce ai pus de-o parte intr-un fond de pensii, nu accepti si o retributie lunara simbolica post-pensionare? Asteptati-va insa la legi stufoase impotriva protestelor stradale, etc. Autoritatile se asteapta la ample miscari sociale, cam ca in Grecia in acest moment, si trebuie sa existe si modalitati de descurajare.

Sigur, pentru optimisti, ramane sa speram la un ghiseft de ultima ora al stiintei si tehnicii. Ceva similar petrolului, bun de inlocuit isi ingrasamintele si care, suplimentar, nici sa nu ingrase.

Ghidul tranzactiilor valutare pentru mecanicii auto

2011-06-13T06:06:00.000-07:00

“Sunt o persoana foarte atrasa de bani si intotdeauna caut oportunitati sa beneficiez financiar”. Iata o mostra dintr-un promo de care s-a umplut internetul, o cugetare scoasa cu forcepsul Google Translate unui “jucator de succes” prin Iforex. Cititi mai jos de ce pierde marea majoritate a celor ce incearca marea Forex cu degetul, de ce castiga garantat intermediarii acestor retete de imbogatire si despre un ghiseft in materie (cum sa asiguri profit la 50% dintre conturile administrate, punand investitorii sa ia pozitii unii impotriva altora).

Aveti aici un exemplu de romana impiedicata si carlig de marketing pentru jucatorii cu IQ modest atrasi de mirajul imbogatirii rapide din speculatiile valutare. Internetul abunda de “povesti de succes” precum cea furnizata de “Iforex Traderul Vedeta Claudiu Rosu, 30 ani, profesie-mecanic “aut”(sic! au pierdut o litera)” care a “transformat 400 euro in 1758 de euro in doar doua luni, din ianuarie pana in martie”

Internetul abunda de reclame cu mari castigatori din Forex, se lanseaza concursuri cu premii de 1milion de euro (!) dar in conditiile in care brokerii de forex ofera nu doar platforme ci si training-uri amatorilor de senzatii valutare tari, marea majoritate totusi pierde. De ce?

In primul rand, de vina este efectul de levier. Valorile nominale ale unui astfel de contract pe diferenta de curs sunt mari (de exemplu pentru perechea euro-dolar 100.000 dolari). Marja care trebuie depusa este insa minuscula, cam 1% din valoarea contractului, oscilatiile de pret trebuie suportate ca si cum ai fi depus intreaga suma, la 1% variatie impotriva ta ai pierdut toti banii.

In al doilea rand, desi ti se flutura ideea ca nu platesti comision de tranzactionare, acesta poate apare sub forma “punctelor de swap” (e drept, pentru anumite pozitii poti sa si primesti puncte de swap, nu numai sa platesti). Teoretic, punctele de swap vin din diferenta dintre dobanzile de politica monetara corespunzatoare perechii valutare pe care se pariaza. Cu toate astea, veti gasi brokeri care percep puncte swap in ambele sensuri pe o singura pereche valutara, fie ca vorbim de o pozitie “short”, fie de una “long”.

Sa luam un exemplu: EUR/USD, la XTB Brokers, la vanzarea unui lot standard (mizezi pe scaderea euro) platesti zilnic 1,04 pipsi (adica 100.000 x 1,04 x 0,0001=10,4 dolari), iar la cumparare scoti din buzunar zilnic 0,415 pipsi, adica 4,15 dolari. Ganditi-va ce inseamna sa pastrezi aceasta pozitie cateva luni bune. Costurile ar trece de marja minima de 1% din valoarea contractului solicitata de broker, astfel incat poti pierde toti bani si daca, presupunem prin absurd, cursul ar ramane constant intre cele doua valute in tot acest interval! Perceperea punctelor de swap este principala sursa de venit printre brokeri iar cu cat veti gasi strategii de marketing mai agresive si sume de intrare mai mici, asteptati-va la o politica de percepere a punctelor de swap super-costisitoare.

Cum sa asiguri o rata de succes de 50% pe conturile administrate
In ciuda efectului de levier si a efectului ucigator al punctelor de swap, au aparut administratori “inteligenti” care se ofera sa iti asigure un anumit profit daca le dai banii pe mana. Vin cu tot felul de scheme savante, iti vorbesc de sirul lor interminabil de succese, dau exemple concrete de fericiti castigatori. Paradoxal, desi cam 90% dintre noii veniti pe Forex isi pierd banii, in cazul lor rata de succes tinde spre 50%. Explicatia e foarte simpla, in loc sa ia anumite pozitii in piata conform analizelor sau feelingului, administratorul in cauza isi pune clientii pe pozitii contrare. Unul vinde de pilda euro/dolar, altul cumpara un numar identic de contracte tot pe euro/dolar. Evident, unii vor pierde, altii vor castiga dar 50% dintre investitori multumiti e o rata fantastica de succes. Cei nemultumiti pleaca, cei multumiti poate vin cu un prieten si ciclul se reia, brokerul castiga oricum de la toti din punctele swap.

In ce conditii se castiga totusi pe Forex
Jucatorii mici se curata in mod uzual pentru ca intregul lor capital nu reprezinta decat de 2-3 ori valoarea marjei impuse (nu fac deci fata la oscilatii de 2-3%). In ipoteza in care joaca fara ordine de protectie (stop loss-pozitia se inchide la o anumita pierdere pentru a conserva capitalul ramas sau take profit-pozitia se inchide la un anumit castig, pentru a menaja profitul obtinut in caz ca piata se intoarce) viata lor in piata e scurta; daca joaca cu ordine de protectie pot supravietui ceva mai mult, pana cand micile pierderi care se tot acumuleaza le toaca tot capitalul.

Pestii mari, care fac bani din Forex, joaca cu un capital mare, marja impusa fiind de regula sub 5% din acesta (isi permit deci sa nu foloseasca ordine stop-loss de protectie ci numai “take profit” pentru a culege maximul din oscilatiile tip “dinti de fierastrau”). Daca au norocul sa nimereasca un curs relativ stabil, intr-un anumit canal de variatie, strategia le aduce bani frumosi. Daca miscarile sunt mai ample, pot astepta linistiti ca piata sa se intoarca in directia dorita, au suficienti bani din care sa suporte pierderile (de regula variatiile pentru perechile valutare se incadreaza intr-un +/-15-20% de-a lungul unui an, asa ca cine isi blocheaza suficienti bani pentru acoperirea marjei nu are de ce sa se teama prea tare).

Doua tipuri de brokeri, doua feluri de taxare
Brokerii de actiuni castiga in mod uzual din comisionul de tranzactionare. Multi si-au facut platforme on-line cu ajutorul carora investitorii isi pot introduce singuri ordine in piata, tocmai pentru a incuraja tranzactionarea intensa (sunt reduceri pentru tranzactii intra-day). Exista si abuzuri, brokeri care isi indeamna clientii sa joace cat mai des pentru a incasa comisioane mari sau care tranzactioneaza furibund pe conturile discretionare in acelasi scop (un caz celebru la vremea sa-cehii de la Capital Partners care si-au pierdut din acest motiv autorizarea CNVM).

Brokerii Forex nu iau bani din comisioane de trazactionare ci din punctele swap. Din acest motiv, prima categorie de brokeri incurajeaza activitatea investitorului (tranzactii multiple de vanzare-cumparare), iar a doua... pasivitatea sa-cu cat stai mai mult intr-o pozitie unde se debiteaza zilnic puncte generoase de swap, cu atat e mai bine pentru broker (investitorul trebuie sa intre intr-o astfel de pozitie de cumparare sau vanzare si sa o mentina cat mai mult).

Ce contributie a avut BNR la ruperea pingelelor d-lui Franks de la FMI?

2011-06-09T02:11:00.000-07:00

Odata intrati in zona euro politica monetara ne-o face BCE, rezervele minime obligatorii impuse bancilor scad la 2% iar imprumutul destinat “protejarii cursului de schimb” ar putea fi returnat. Dupa strategia de descurajare a creditarii in valuta gandite de BNR care n-a impiedicat supraindatorarea populatiei si obtinerea respectivului “colac de salvare” pentru .banci, ar fi poate continuarea onesta a afacerii. Nu inainte insa de a ne face constiincios lectiile: o noua lista de masuri de la profesorul FMI pentru reconfigurarea sectorului bugetar, la pachet cu ultimele privatizari pentru “ redresarea” economiei.

Sa facem un salt in timp. Ne aflam in 2005-2006, anii de expansiune furibunda a creditarii. Dobanzile la euro sunt mai trentante, leul se apreciaza, boborul vrea credite in valuta europeana. BNR creste rezervele minime obligatorii (RMO) la valuta, succesiv. Creditarea isi continua netulburata expansiunea, in ciuda acestui obstacol. BNR contraataca si duce RMO (precum un alergator de viteza, care vazand ca nu se descurca batandu-si un cui in talpa, isi mai bate unul si in cealalta pentru “echilibrare” in loc sa il scoata pe primul) pana la 40% .

In definitiv, daca ati fi bancher, ati sti ca Romania se pregateste sa adere la euro intr-un viitor apropiat (deci RMO-urile vor ajunge la 2% chiar daca in prezent sunt astronomice) nu v-ati ingrijora prea tare de sumele blocate la dobanzi modice la BNR, nu? Daca dai credite cu 60% din bani cu dobanzi cam nerusinate si pe termen lung (cum va suna ipotecar in euro cu 10% dobanda, in 2007?), poti sa ai 40% din resurse blocate cu randament 1% pe termen mediu, per total iesi oricum bine.

Cum a reactionat BNR vazand ca majorarea RMO n-a dat roade? Pai, s-a gandit sa dea mana libera bancilor la majorarea raportului rata/venituri, de la 30-40% acesta urcand conform noilor reglmentari la un neverosimil 60-70% chiar in 2007, pe varful bulei imobiliare! Cu alte cuvinte, pe o parte te faci ca descurajezi creditarea dar prin spatele gardului, hranesti cu steroizi leopardul!

Exercitiu de imaginatie
Ce parere aveti, daca in loc sa majoreze temporar RMO-urile (de la 40% la valuta s-a ajuns in prezent la 20%, si directia e in continuare spre sud!) cum ar fi fost ca BNR-ul sa limiteze si mai mult raportul rata/venituri ale solicitantilor de imprumuturi, sa spunem la 20% din venitul net per familie? Am fi avut acelasi grad de indatorare al populatiei, tot 4 miliarde euro restante la banci? Ar fi luat doar firmele credite cu buletinul? Ar fi deschis actiuni la CEDO debitorii refuzati?

Si intrebarea de 100 de puncte: fara cresterea RMO-urilor, o decizie ineficace cum s-a dovedit ( e greu de presupus ca populatia ar fi inghitit credite mai mari decat s-au dat si cu RMO-uri mai mici) dar cu limitarea raportului rata/venit, am fi avut acordul cu FMI+CE? Adica datoria de 20 miliarde in carca generatiilor viitoare? Nu uitati de ce s-a luat imprumutul FMI: bani merg in rezervele BNR iar Banca Centrala elibereaza treptat banii bancilor din RMO-uri, sume care se reorienteaza partial pentru finantarea deficitului bugetar prin achiziatia de certificate de trezorerie.

Limitand gradul de indatorare prin reducerea raportului rata/venit si nu prin parghia cresterii RMO-urilor, preocuparea autoritatilor pentru stabilitatea cursului de schimb leu-euro (creditele s-au dat in euro majoritar iar o crestere a euro facea banci insolvente si debitori in prag de executare silita) ar fi fost redusa. Fara contributia strategiei de stopare a creditarii d-lui Isarescu de la BNR, poate ca d-l Jeffrey Franks de la FMI nu si-ar mai fi rupt pingelele batand drumurile Bucurestilor. Sau, ma rog, poate ca ar fi facut-o totusi pe o miza mai mica, la o suma imprumutata sensibil redusa.

Inapoi acum la oile noastre, banii de la FMI s-au luat, Romania se pregateste pentru spatiul euro (ma rog, se pregateste de mult). Intrarea in zona euro implica reducerea RMO-urilor la nivele derizorii, bancile urmand sa primeasca inca o felie groasa din rezervele BNR. De ce n-am returna in acel moment si creditul de la FMI (sau imprumuturile contractate pentru rostogolirea lui) cu ce ramane la Banca Centrala? Nu prea mai avem ce curs de schimb sa protejam (poate euro-dolar, de vreme ce am plasat o parte din banii de la FMI in bonduri ale trezoreriei americane?...glumesc, evident!), prea multe reglaje intr-o economie bazata pe importuri nu putem spera sa operam, oricum nu ne-am permite sa suparam bancile dandu-le din nou batai de cap cu provizioanele daca am devaloriza leul (vedeti cat de vehement se exclude varianta unei taxe “de solidaritate” aplicata bancilor). Asa ca, la ce bun sa tot amanam adoptarea euro?

“Ati facut un copil? Si ce, o sa vreti reesalonarea creditului de fiecare data cand mai faceti unul?”

2011-06-07T05:07:00.001-07:00

Un amic, tata de cateva luni, cu ceva credite in derulare, a fost intampinat cu replica asta la ghiseul bancii unde se prezentase increzator ca va negocia o inlesnire la plata ratelor lunare. Nu cerea favouri, doar extinderea perioadei de creditare dar dintr-un motiv sau altul a fost refuzat. Trecem in revista “surprizele” care va pot intampina pana la scadenta imprumutului, regula numarul 1 cand iei un credit (rentabilitatea achizitiei sa fie mai mare decat dobanda si comisioanele bancii) si explicam de ce indatorarea pe termen lung e vecina cu depresia.

Episodul descris mai sus s-a petrecut la Garanti Bank Cluj cu ceva luni in urma. Nu stiu care a fost motivatia functionarului-teama ca va afecta profitul bancii, comoditate, o zi proasta, etc. Cert este ca amicul meu a trebuit sa stranga serios cureaua de atunci, desi pana in momentul aparitiei pe lume a inca unui membru al familiei isi achita disciplinat si fara sa intarzie ratele iar banii ii ajungeau onorabil dupa ce isi platea hangaralele. Cazul sau reprezinta un bun pretext pentru a recapitula “accidentele” nepravazute care iti pot da peste cap obligatiile asumate pe termen lung:

1.Recalificarea profesionala
Esti convins ca vei face aceeasi meserie timp de 20-30 de ani cat reprezinta scadenta unui imprumut ipotecar de pilda? Poate la un moment dat va trebui sa te “reinventezi” profesional. Crezi ca noul salariu de incepator iti va permite sa platesti ratele la banca daca te-ai oferit deja sa mergi cu 50% (un exemplu) din veniturile “vechi” luna de luna la ghiseu?

2. Schimbarea domiciliului
Nu e deloc placut sa muncesti in strainatate si sa achiti rate la un credit ipotecar pentru a proprietate care se degradeaza in Romania si asta pentru ca vanzarea ei nu e digerata de banca din moment ce preturile s-au prabusit pe piata imobiliara. Similar, poti fi detasat in provincie renuntand la veniturile mai mari din Bucuresti, in conditiile in care ratele raman constante.

3. Largirea familiei
Cazul amicului din Cluj. Ce te faci insa daca micutii ce apar dupa ce ai luat un imprumut pe termen lung au nevoie de o ingrijire speciala si nu ai economii absolut deloc?

4. Tratamente medicale pe termen lung
In 20-30 de ani va puteti confrunta si cu astfel de cazuri nefericite, voi sau cineva apropiat. Costurile pot fi foarte piperate iar un raport rata-venituri ales gresit va poate aduce nenumarate neplaceri, ca sa nu mai pomenesc de riscul suprapunerii unor cheltuieli suplimentare sau reduceri neasteptate de venituri precum cele enumerate la punctele 1-3.

In toate cazurile de mai sus, un raport rata/venituri ce parea din start relaxat se poate transforma intr-unul sufocant.

Cand e bun creditul?
Reclamele care inundau televizoarele inaintea crizei ne imbiau sa nu ne refuzam nimic, sa cumparam acum, pe datorie, cat mai mult. Creditul ne finanta deci visele si nimeni nu isi punea intrebarea de evolutia dobanzilor, a veniturilor familiei sau de... rentabilitatea imprumutului. Astfel, cand ai o afacere care iti asigura o rentabilitate de 20% a capitalului investit poti lua in calcul sa te finantezi cu 10% dobanda. Daca nu poti converti imprumutul in ceva cu o rentabilitate superioara celei obtinute de banca vei plati cat nu face in majoritatea cazurilor. In alta ordine de idei, cand vezi insa de unde au pornit preturile caselor in urma cu 10 ani in Romania (sau in ultimii 20-30 de ani in Occident), de ce ai spera ca evolutiile viitoare iti vor acoperi rata dobanzii? Nu prea exista bule consecutive in aceeasi piata.

Din pacate, cei mai multi iau in calcul creditul bancar pe varful bulelor din imobiliare sau pietele de actiuni si nimeni nu se gandeste la parghia creditului in apropierea unor minime. Si nici nu e de mirare avand in vedere starea de spirit care e propagata prin media in acele momente: entuziasm debordant cand preturile sunt in stratosfera si deprimare neagra cand se apropie fundul sacului. Ca sa rezum: imprumutul bancar e bun cand rentabilitatea achizitiei pe datorie e peste rata dobanzii. In caz contrar, vorbim de o finantare a consumului, achitata din veniturile viitoare, care poate crea mari neplaceri cand costurile imprumutului cresc iar castigurile debitorului scad.

Post creditum melancolicum
Imaginati-va un pusti care renunta la o acadea pentru a primi un tort. Schimbul pare absolut echitabil iar placerea savurarii tortului e asigurata. Ce se intampla insa daca acadeaua e pretul zilnic pentru a manca tortul doar o singura data pe an? O mai fi la fel de fericit micul amator de dulciuri ...pe credit? Situatia nu difera prea mult in cazul unui imprumut al adultilor. Satisfactia e mai mereu mare la inceput si sfarseste in depresie pe parcurs. Cat va puteti bucura de o masina noua, de o mobila noua sau de niste electrocasnice de fite? O zi, doua, o luna, dupa care obiectele in cauza intra in peisajul cotidian si se banalizeaza, aproape ca nu le mai vedeti. Rata lunara pe care va trebui sa o platiti ani de zile la banca pentru a le achita va fi insa imposibil de ignorat, cu atat mai mult cu cat vorbim de o neplacere din viitor in contul unei placeri trecute.

Cura de iaurt grecesc pentru batrani,vaduve si orfani. Bonus: “vrem sa fim islandezi”

2011-06-03T04:54:00.000-07:00

Nu stiu daca Grecia va da pana la urma faliment (riscul este apreciat acum la peste 70% potrivit CMA Data Vision) sau daca creditorii sai vor suferi doar o restructurare “soft” a datoriilor. Nu stiu daca la anul vom vorbi la fel de mult despre solutia portugheza, irlandeza ori spaniola sau italiana a crizei datoriilor. Un singur lucru mi se pare cert: deficitele bugetare vor fi tot mai greu de finantat de acum, investitorii in bonduri tot mai greu de multumit, serviciile de asistenta sociala tot mai subtiri. Facem insa mai jos o simulare a scenariului horror: falimentul declarat al Greciei.

Cine pariaza ca masurile de “salvare”, presupunand privatizari si colectari de taxe administrate extern, vor starni revolte blande sub Acropole, in ritm de sirtaki, precum mersul pinguinului din fata Guvernului Boc, s-ar putea sa piarda ceva bani precum detinatorii de bonduri grecesti. Cu tot planul de salvare a Greciei anuntat recent, probabilitatea cumulata de incetare a platilor de catre statul elen (CPD) era joi de 70,49% (in topul celor mai riscante 5 state urmau Venezuela cu 53%, Pakistan si Portugalia cu 44%, Irlanda cu 43%). Nu se stie daca populatia nu va matura pe jos cu politicienii care au dat ok respectivului plan.

Adevarul este ca in acest moment Grecia nu se poate finanta din pietele de capital. La fel Portugalia si Irlanda. Nu te poti imprumuta la costurile din prezent ale CDS-urilor (asigurari impotriva riscului de faliment). Singura sansa pentru ca Guvernelel sa functioneze si sa-si onoreze contractul social este obtinerea de noi imprumuturi de la institutiile internationale sau BCE si rostogolirea celor vechi.

Vrem sa fim islandezi!
Indiferent ce se va intampla pe termen scurt cu criza datoriilor suverane, pe termen lung deficitele din bugetele publice generate de costurile imbatranirii populatiei si rambursarea datoriilor acumulate deja vor presupune o sarabanda de micsorari si taieri din lista prestatiilor sociale. Pensii mai mici, ajutoare pentru handicapati reduse, alocatii pentru copii taiate, co-plata la medic extinsa, dar si taxarea mai severa a proprietatii si mostenirilor, etc. Statul asistential se pregateste de obstescul sfarsit, sufocat de datorii. Nu am nici un dubiu insa ca pana la urma nota de plata va fi extinsa si asupra adevaratilor beneficiari ai crizei, dupa model unguresc.

“Cand vom creste mari vrem sa fim islandezi” au inceput sa scandeze tinerii care demonstreaza in Spania. “Cand vom creste mari vrem sa fim argentinieni” (creditorii au recuperat,in timp,doar 30 de centi la dolar din falimentul Argentinei) ar putea fi refrenul in Grecia. O revolta legitima a unei generatii pe umerii careia va apasa nota de plata dupa spargerea bulei creditului la nivel global. “Nu-i mai votati” se striga prin Spania de catre cei care au realizat ca partidele actuale nu pot aduce schimbarea de substanta pe care o doresc. Poate ca din aceste miscari haotice se vor naste forte inchegata care sa conteste actualul sistem, in ciuda legislatiei “anti-tero” de la care se spera ca va inabusi in fata protestele mai viguroase si a cenzurii internetului care se pregateste.

Primiti cu Noua Ordine Monetara?
Sa presupunem ca Grecia alege modelul argentinian. Stirea face valuri in pietele financiare. Tot soiul de oficiali dau asigurari ca tara are o dimensiune neglijabila in euro-zone, ca fenomenul e controlabil, ca “nimeni nu va pierde nici un euro-ut”,vorba premierului Boc. Deponentii se reped insa sa isi retraga banii din bancile grecesti domiciliate in tara-mama. Repetitia a fost deja facuta (vezi aici). Apoi din bancile grecesti de prin alte parti, de teama ca bancile-mama vor cere ficelor sa puna umarul la colectarea de lichiditati. Bancile care au cea mai mare expunere pe Grecia incep sa piarda teren la bursa. Apoi sa aibe probleme cu onorarea cererilor de retragere din partea deponentilor. Bondurile portugheze, spaniole, irlandeze si italiene se resimt, CDS-urile urca la cer.

Apar estimari ale pierderilor suferite de sectorul bancar european in aceasta afacere. BCE ar vrea sa treaca la tiparitul de urgenta dar nemtii spun in sfarsit “nein”. Se fuge spre dolar (spre bucuria chinezilor care au niste exituri de facut) dar mai ales spre francul elvetian. Americanii profita si anunta incetarea oficiala a QE-urilor (quantitative easing) si resping propunerile de majorare a plafonului de indatorare nationala. Europa e insa pe marginea prapastiei. Are loc o reuniune de urgenta a reprezentantilor marilor economii. Cine sunt principalii creditori? Bancile, fondurile de pensii, unele state. Creditorilor, vreti sa pierdeti totul sau doar partial?

Se decide o restructurare la nivel planetar. Vom avea deci o noua valuta globala. De fapt un cos valutar cu principalele devize ce include in plus cam o treime aur. Veniturile viitoare ale populatiei se convertesc in noua valuta, la paritatea puterii de cumparare dinainte de conversie. Cu credibilitatea restabilita dupa includerea aurului, valuta globala se apreciaza puternic in fata celorlalte devize care circula insa in paralel. Datoriile vor fi rambursate gradual, in noua valuta, la cursul din momentul rambursarii. Majoritatea e in final relativ multumita (mai putin cei care nu si-au transformat repede economiile) doar debitorii reprezinta grosul in Vest. O anumita minoritate consistenta dintr-o tara proaspat admisa in UE exulta, felicitandu-se pentru modul traditional de a economisi “cocosei” la purtator. Asta le e karma, meritau poate o compensatie, doar au fost robi (domnesti, manastiresti, boieresti) pana acum 150 de ani. Cade cortina.

Demografia si marsurile funebre

2011-05-27T05:39:00.000-07:00

Romania va avea 18 milioane de locuitori in 2050 (tribuna isi tine respiratia). Scaderea natalitatii e o problema generalizata in Vest (tribuna isi sterge o lacrima). Fara suportul generatilor tinere, generatia baby-boom va face elegant foamea (tribuna isi smulge parul de groaza). Lasand flotarile retoricii la o parte, cresterea populatiei globale seamana cu graficul oricarei bule speculative. De la 1 milard la inceputul secolului trecut, la 7 miliarde in prezent, asta pornind de la cele 300 milioane din vremea lui Hristos. Scaderea natalitatii in lumea occidentala poate avea de-a face cu legile ciclicitatii dar mai degraba cu schimbarea modului de viata si a sistemului de valori. Le trecem mai jos in revista.

Inainte de orice, tendintele demografice reprezinta un semnal de alarma in functie de locul din care le privesti. Din India sau lumea araba sau din Europa. Per total, populatia planetei continua sa creasca, scaderea din Occident fiind compensata de evolutia din Orient. Nu e comod sa asisti la o reducere constanta a numarului de tineri, mai ales cand te-ai nascut intr-o perioada de boom demografic (anii ’65-’75 in Romania) sau imediat dupa razboi in statele occidentale. Sistemul asigurarilor sociale se bizuie pe contributia tinerilor, sistemele de pensii nereformate asisderea. Perspectiva unei Europe-azil de categoria a III a nu e deloc roza, mai ales cand faci parte din generatia trecuta de 40 de ani. Firesc as zice, de vreme ce pentru majoritatea dintre noi, lumea incepe si se termina cu propria persoana. Poate insa ca generatiile nascute in secolul XXI nu vor face o tragedie din asta. Sigur, perspectiva bunicilor sarantoci nu e placuta, dar cate proprietati de mostenit vor fi peste 30 de ani! O casa pe care sa o platesti in 30-40 de ani tremurand la gandul ca banca o sa te execute va fi o amintire palida pentru tinerii de azi. De ce scade natalitatea in lumea occidentala?

1.”Emanciparea” femeii
Mai tineti minte filmele americane vechi, de prin anii ’50? Imaginea sotului care se intoarce obosit de la job si este asteptat de sotia casnica cu mancarea pe masa si de copiii care topaie dezinvolt in jurul casei? Nevestele nu mai sunt de mult casnice in lumea occidentala, au un program la fel de lung si de stresant ca sotii lor, bunicii sunt la casa lor din alt oras. Formarea profesionala cere timp, banca isi vrea apoi ratele la timp, seful vrea si el ore suplimentare. Decizia aducerii pe lume a unui copil se ia destul de greu (unul,nu 2-3 cat ar reprezenta rata de inlocuire) si uneori prea tarziu. Alfel stateau lucrurile acum 100-200 de ani. Femeia era dependenta economic de sot, de multe ori nici nu avea drept de proprietate sau de vot. A face copii intra in fisa postului, o diploma de onorabilitate pentru orice nevasta care si-ar fi justificat cu greu in caz contrar locul ocupat in gospodarie.

2. Copiii nu mai sunt “active”, ci entitati greu controlabile
“Un copil in plus, o mana de lucru suplimentara”-cam asta era logica taraneasca acum cateva generatii. PamanTul se lucra slab mecanizat iar familiile numeroase aveau un avantaj. Copii se faceau si pentru a transmite un sistem de valori sau pentru a te conforma unuia. Vezi si acum familiile numeroase din cultele neo-protestante sau din lumea araba. Tarile din batrana Europa sunt insa departe de orice fervoare religioasa (SUA ramane inca destul de habotnica in anumite portiuni). In plus, nici la capitolul sistem de valori schema nu mai functioneaza. Ar putea sa imi enumere cineva cu certitudine care vor fi valorile generatiilor de maine, ce principii vor pune pe primul plan?. Vor fi ecologisti sau consumeristi, atei sau new-age-isti, principiali sau arivisti,etc, etc?. Nici parintii nu mai sunt prea siguri pe adevarurile lor la rapiditatea cu care avanseaza stiinta si mentalitatile intr-o lume unde schimbarea a devenit principala constanta.

3. Efectele individualismului
Copii nu mai inghit pe nemestecate ce le transmit parintii si isi doresc o viata independenta de cele mai multe ori in alt oras daca nu chiar in alta tara decat in cea in care s-au nascut. “Fac un copil ca sa aiba cine sa imi dea o cana cu apa” e un principiu din societatile traditionale, unde 2-3 generatii coabitau sub acelasi acoperis sau locuiau in imediata apropiere. Cand stii ca sunt mari sanse ca principiile si ideile tale sa intre in coliziune cu cele ale copiilor, ca vor pleca cel mai probabil de acasa la un moment dat si ca singuratatea la batranete e greu de evitat te decizi mai greu sa faci copii in ziua de azi. Iar daca motivatia transmiterii unui sistem de valori e tot mai subreda, la fel a ajuns cea a transmiterii unor categorii de active. “Sa fac un copil sa aibe cine sa mosteneasca ce am agonisit” nu prea se mai poarta. In primul rand pentru ca vesticii au ajuns sa fuga de proprietatea obtinuta dupa o viata de sclavie la banci, apoi pentru ca impozitele pe mosteniri sunt oricum inrobitoare.

Exploatarea petrolului si utilizarile lui “colaterale” (mase plastice, ingrasaminte), progresele din medicina au generat explozie demografica fara precedent in secolul XX. Planetei i-au trebuit 2000 de ani ca sa isi tripleze populatia dar au fost suficient un singur secol ca sa crestem de aproape 7 ori numeric (vezi aici un discurs efectele cresterii exponentiale, profesorul Albert Bartlett e o autoritate in domeniu ). Or, ce creste parabolic mai si scade la un moment dat, nu? Adoptarea modelului occidental va grabi probabil o incetinire a cresterii demografice la nivel global, mai ales in zonele unde religia nu se opune vehement schimbarilor de paradigma. Altfel, ce nu aduce schimbarea modului de viata si a sistemului de valori se va produce prin imputinarea resurselor naturale. Deja apa e o problema in multe parti ale lumii, ne apropiem de “peak oil” iar poluarea si chimicalele din mancare cresc exponential frecventa cancerelor.

Credite pe stil nou, iobagie pe stil vechi

2011-05-23T06:37:00.000-07:00

Cum va suna “creditul poate fi declarat in orice moment scadent, daca nu respectati prevederile din contract”? Iar aici intra de la oferirea de date false bancii la intarziere la plata ratelor-fara a se preciza insa vreo valoare a ratelor restante sau perioada de neplata a lor- sau neconstituire de garantii suplimentare. Sau ca sunteti obligati sa va reevaluati din 3 in 3 ani proprietatea adusa drept garantie iar daca valoarea ei scade sa aduceti o noua ipoteca drept gaj? Nu, nu vorbim de vechile contracte semnate cu ochii inchisi de debitori pe varful bulei creditului, ci de unul nou-nout oferit saptamana trecuta de BRD spre consultare unui amic, inainte de a fi semnat. Adevarat, dobanzile sunt acum mai mici, marja suportata peste Euribor fiind de numai 3,5% dar riscurile propuse debitorilor spre inghitire pe nemestecate raman indecent de mari.

Stiam ca bancile nu prea mai dau credite. Am privit deci cu uimire draftul unui contract “de nevoi personale cu ipoteca”, in euro, de la BRD propus recent spre semnare. E vorba de contractul cadru, cel cu conditiile generale oferit tuturor solicitantilor si nu de conditiile particulare ale finantarii (cuantum comisioane si dobanzi, etc) unde apar fluctuatii usoare in functie de puterea de negociere a solicitantului. Ei bine, mai dau credite bancile din Romania, dar conditiile pe care le pun taie apetitul oricarui solicitant cu capul pe umeri. Si iata de ce:

1.Creditul poate fi declarat scadent pe nepusa masa
Citez din contractul respectiv, punctul 8 (“Declararea scadentei anticipate a creditului”).
“Banca este in drept sa solicite rambursarea imediata a Creditului aprobat sau sa reduca cuantumul creditului aprobat in cazuri justificate, determinate de:
-furnizarea de Imprumutat sau Co-Imprumutati a unor date nereale (….).
-nerambursarea la scadenta a ratelor si/sau neplata dobanzilor, comisioanelor, primelor de asigurare si a celorlalte cheltuieli ce deriva din prezentul contract
-nerespectarea de catre Imprumutat sau Co-Imprumutati a oricarei clauze sau/si obligatii prevazute in prezentul Contract”

Cu alte cuvinte, daca ai intarzieri la plata ratelor creditul poate fi declarat scadent. Ok, e dreptul bancii sa isi regleze conturile cu cei care nu mai pot plati dar nu era normal sa se defineasca intarzierile astea mai bine? De pilda, neplata ratelor mai mult de 3 luni consecutive, sau restante cumulate reprezentand x% din valoarea imprumutului, etc?. Asa, rezulta ca la orice intarziere (si mai grav, la orice nerespectare a literei contractului semnat, de parca acesta ar fi Sfanta Scriptura!) imprumutul poate fi declarat scadent si adu banii inapoi daca poti! Iar in acest caz vorbim de un imprumut de nevoi personale cu ipoteca, cu o valoare sub cea a bunului ipotecat evident, intelegeti asadar frisoanele amicului la vederea respectivului paragraf.

2. Conversie valuta-lei in cel mai prost moment
Tot din contractul cu pricina citire:
“In situatia in care valuta principalelor venituri ale Imprumutatului s-a devalorizat semnificativ fata de valuta Creditului, iar Imprumutatul inregistreaza restante mai mari de 45 de zile la achitarea unei proportii de cel putin 50% din valoarea unei rate a Creditului, Banca va transmite Imprumutatului o notificare prin care propune conversia soldului Creditului din valuta in care a fost acordat acesta in Ron”.

Avand insa in vederea ciclicitatea evolutiilor valutare, exista sansele ca respectiva conversie sa se produca pe un varf al cursului euro/leu iar bietul imprumutat, care va incepe relativ repede sa gafaie si din cauza dobanzilor mari la lei, sa solicite o conversie inversa tocmai cand euro revine la un curs minim fata de leu! Si uite asa, te poti invarti de o majorare a soldului creditului fara sa beneficiezi in nici un fel de respectiva diferenta. E drept, conformcontractului, clientul poate refuza conversia creditului.

3. Imprieteneste-te cu un evaluator.
Creditul nostru cu ipoteca are un bun imobiliar adus in garantie. Banca s-a gandit ca valoarea sa ar putea sa scada. Moment in care, indiferent daca nefericitul proprietar a fost parolist la plata lunara a ratelor sau nu, ii poate solicita sa vina cu o garantie suplimentara. De exemplu, daca contractul respectiv ar fi fost semnat in 2008, pentru un imprumut de nevoi personale in vederea amenajarii unui apartament cumparat cu resurse proprii de catre debitor pe varful bulei imobiliare, acum banca i-ar cere nefericitului proprietar sa mai aduca inca un apartament drept garantie pentru imprumutul obtinut pentru zugravirea primului, de vreme ce piata s-a prabusit intre timp cu 50%!!

Iar pentru ca prabusirea pietei imobiliare sa nu vina tiptil, titularul de contract este obligat sa faca pe cheltuiala sa o reevaluare a proprietatii, odata la 3 ani. Ma intreb daca acest cost a fost introdus in DAE, fiind o taxa imposibil de ocolit (daca “uiti” banca va angaja in contul tau un evaluator). Citam din nou din contract, capitolul 11.

“Imprumutatul se obliga sa prezinte cel putin o data la 3 ani Bancii, pe toata perioada de creditare pana la rambursarea integrala a creditului, rapoarte de evaluare aferente imobilului descris in Conditiile Particulare. In cazul in care Imprumutatul omite sa prezinte rapoartele de evaluare, Banca isi rezerva dreptul, fara ca prin aceasta sa fie obligata in vreun fel, sa solicite societatilor de evaluare abilitate sa realizeze reevaluarea imobilului, in numele si pe seama Imprumutatului. Prin prezentul contract Imprumutatul imputerniceste Banca sa reevalueze imobilul in numele si pe seama sa si autorizeaza Banca sa-i debiteze orice cont cu sumele repezentand contravaloarea intocmirii raportelor de evaluare si sa efectueze plata acestora”.

“In situatia in care, pe parcursul derularii creditului, gradul de acoperire cu garantii s-ar situa sub valoarea stabilita in momentul acordarii creditului, Banca isi rezerva dreptul de a cere ca Imprumutatul sa constituie sau sa faca sa se constituie garantii suplimentare pentru rambursarea Creditului. Neconstituirea acestor garantii suplimentare va putea fi considerata de banca drept un caz de nerespectare a prevederilor contractului”.

Si, ia sa va vad daca ati invatat bine lectia, ce se intampla daca nu respectati prevederile contractului? Foarte bine, contractul e declarat scadent, banca va poate executa proprietatea faultata deja de evolutiile pietei imobiliare.

Ce se mai poate spune in incheiere? Bancile sunt cat se poate de prudente si sufla si in iaurt incercand sa se supra-blindeze in fata oricaror situatii nefavorabile. Debitorul, care isi asuma oricum un risc in acest moment pornind de la dobanzi de referinta pe valuta apropiate de minime istorice (Euribor in jur de 1,25% de pilda), e pus deci cu spatele la zid. Daca insa accepta credul conditiile draconice propuse de banci la acordarea creditelor “pe stil nou”, integral, e ca si cum ar apasa singur pe tragaci. Rambursare usoara!

Goldman Sachs fluiera in Biserica mizand pe deprecierea dolarului. Bonus: ghid de interpretare a paritatilor valutare. Moca: o paralela DSK-Wikileaks

2011-05-19T04:54:00.000-07:00

Cand tot mujicul din piata Forex parea setat pe shortat Euro/USD si revenirea miraculoasa a dolarului, dumnezeii de la GS schimba complet perspectiva. Motivatiile sunt bineinteles macro, de parca ciclicitatea evolutiei celor doua valute ar tine cont de asa ceva in mod real. Cititi mai jos detaliile plus un mic ghid de interpretare a oscilatiilor valutare in functie de pshihologia jucatorilor.

Cine s-a jucat pe pietele valutare stie ca multi brokeri ofera servicii de analiza, rapoarte macro bine up-datate, selectie de stiri la zi. Asta de parca pietele ar tine in mod real cont de asa ceva. Sa luam de pilda perechea euro/dolar. In prima parte a lui 2008 ajunsese la 1,6. A fost apoi 1,2 cand cu problemele porcusorilor, apoi aproape 1,5 luna trecuta. Ce s-a intamplat atat de diferit in economomiile celor doua zone-mamut pentru a justifica volatilitatea in cauza? Sigur, daca te referi in rapoarte numai la reperele analizei tehnice, si ii dai oblu cu suporturi, rezistente, MACD-uri si lumanari japoneze iti pierzi audienta pe traseu. Bizonii vor argumente mult mai “solide” decat un numar de linii trase pe un grafic, asa ca avem raporte macro, cu deficite comerciale si bugetare, evolutii PIB, etc. Numai ca astfel de “detalii” influenteaza pietele doar pe termen scurt, trendul principal continuand apoi netulburat odata cu de-focalizarea media.

Cel mai bine e sa te misti la apogeul unor sentimente profund umane: teama si euforia. Cine mai dorea dolari cand euro valora 1,5 usd luna trecuta? Dar euro la 1,2 dolari la inceputul anului? Stiu, nu e deloc simplu sa identifici corect momentul de intrare sau iesire de pe o anumita pereche valutara. Urmareste insa atent corul media. Daca ziarele vorbesc tot mai mult de momentul ideal pentru a vinde sau cumpara o valuta, e cazul sa faci invers. In general, momentul in care turma e manata concertat intr-o anumita directie marcheaza o schimbare de trend.

Euro/Dolar prin filtrul GS
Sa revenim acum la dumnezeii de la Goldman (preseditele bancii de investitii asemuia cu ceva timp in urma activitatea bancherilor cu cea a lui Dumnezeu). Interesant e aici contextul si nu argumentatia. GS pariaza impotriva unui trend care parea consolidat in piete, vazand in continuare depreciere a dolarului, targetul sau pentru raportul Euro/Dolar fiind de 1,45; 1,5 si 1,55 pe un orizont de 3,6 respectiv 12 luni (1,42 in prezent). Goldman zice asa:

-Deficitul structural al contului curent al SUA intensifica nevoia strangerii de fonduri. Pentru ca dolarul sa se stabilizeze sau sa se aprecieze ar trebui ca investitorii sa fie convinsi ca este momentul unui plasament pe termen lung in SUA, ceea ce nu pare cazul.
-Cu un somaj ridicat, o consolidare fiscala amanata si o continua slabire a pietei imobiliare sperantele de crestere economica in SUA sunt mai fragile decat in alte parti.
Ceea ce face tot mai greu de finantat deficitele americane.
-In absenta investitorilor, politica Fed va ramane la fel de permisiva iar dobanzile reduse. Diferentialul de dobanda este in defavoarea dolarului.
-Cresterile de preturi din domeniul energiei reduc venitul disponibil pentru alte cheltuieli de consum la nivelul gospodariilor, cererea in scadere afectand negativ PIB-ul. Un pret mai mare la petrol adanceste de asemenea deficitul comercial al SUA, punand din nou problema strangerii de fonduri din exterior.

Mai multe despre viziunea GS gasiti aici. Acum, nu trebuie sa va mizati toti banii pe analizele lor pentru ca mai sunt si alte interese de aparat prin vecini cu genul asta de instrumente. Sa nu uitam apoi de recomandarea lor de “BUY” cand pretul petrolului atinsese maximele in iunie 2008, cu target de 200 dolari/baril. Este insa interesant de urmarit “feelingul” GS si efectele lui deloc neglijabile, avand in vedere ca Goldman este printre putinii mamutii care a supravietuit dupa glaciatiunea financiara.

Addendum
Pentru ca textul de azi e ceva mai scurt, va propun o completare fara legatura cu subiectul. Cititi aici niste conexiuni inedite legate de arestarea boss-ului FMI, recent demisionat din fruntea institutiei. Eu parca as paria ca evolutiile ulterioare vor semana cu cazul Wikileaks. Si acolo am avut un scandal sexual, aratarea hotarata a pisicii spre Julian Assange si apoi o tacere mormantala (ati mai vazut vreo “scurgere” semnificativa de informatii marca WL in ultima vreme? Parca urma ceva important despre o banca Americana, etc, etc..?). Probabil ca dupa demisia lui DSK sapaturile media prin trecutul sau vor inceta (aud ca si o jurnalista de la Realitatea s-a declarat curtata excesiv de personaj. Oare unde o fi fost la ora aia Bianca lui Bote?), articolele despre episodul neclar cu violul vor fi tot mai putin numeroase iar procesul declansat ulterior va trena terminandu-se in coada de peste. Astept insa intr-un viitor relativ apropiat o initiativa majora demarata de institutie (FMI), bineinteles sub bagheta noului board.

PS: Vad ca tocmai s-a lansat ideea unui plan Marshall pentru lumea araba. Sunt curios care va fi rolul FMI aici.

Conditia jurnalistului. Sau de ce ziaristii sportivi il merita pe Mitica Dragomir si viceversa

2011-05-18T09:08:00.000-07:00

Ce cauta un text despre fotbal pe un blog de economie, mai ales ca autorul nu are atatea resurse de masochism incat sa se mai uite la meciuri? Aveti putintica rabdare, nu e doar despre fotbal, e despre intoxicarile de presa, o ditamai talpa pusa imaginii jurnalismului sportiv. Dar sa nu va mai fierb. In preziua “finalei” campionatului, GSP iese cu o stire bomba: meciul Pandurii-Otelul se rejoaca, asa a decis TAS!” Impact psihologic imens, din favorita (1 punct avans) Otelul se transforma in challenger. Nu le este suficient egalul pentru a-si conserva sansele de a termina pe primul loc, trebuie sa invinga cu orice pret!

Acum, poate va intrebati care erau sursele jurnalistilor? Citez:
“Conform surselor Gazetei, Tribunalul de Arbitraj Sportiv de la Lausanne va dicta ca meciul cu Pandurii să se dispute, iar gălăţenii ar putea rămîne fără cele trei puncte cîştigate în februarie la "masa verde". Zilele trecute, TAS le-a trimis celor de la Ligă o hîrtie prin care îi ruga să le traducă mai multe paragrafe din regulamentul LPF. Apoi, a revenit şi a vrut să afle dacă în istoria fotbalului românesc a exitat vreun precedent în condiţii asemănătoare: "S-a mai întîmplat vreodată ca o echipă să nu fie programată din cauza datoriilor?". Răspunsul Ligii a fost negativ, iar elveţienii au anunţat sec: "Ok, luni veţi avea verdictul nostru!". Aceleaşi surse susţin că LPF a primit semnale că meciul se va juca şi că Vasile Avram a fost deja anunţat să delege o brigadă la mijlocul săptămînii viitoare: "Sîntem obligaţi să-l programăm înainte de ultima etapă, deci pînă pe 21 mai! Probabil că se va juca miercuri sau joi, cel tîrziu". Astfel, titlul se va decide în ultima etapă şi, pe lîngă timişoreni, vasluienii mai speră şi ei, mai ales dacă înving mîine Sportul”.

Imi cer scuze daca v-am plictisit cu atatea paragrafe despre dramoletele fotbalului intern. Carevasazica: 1) cineva de la TAS a pus niste intrebari si apoi a incheiat insinuant, “luni veti afla verdictul nostru” (l-au dat apoi marti sau miercuri, fara sa mai anunte "sursele" GSP!), jurnalistii Gazetei incercand sa induca ideea ca acesta nu putea fi decat unul, cel favorabil…Timisoarei. 2) “sursele” Gazetei au primit semnale ca meciul se va rejuca. Asta e facatura tare inabila. N-o sa intreb care surse, dar pot intreba ce fel de semnale mai Dan Udrea si Catalin Popescu? Si sa nu imi spuneti ca spatiul redus in care trebuie sa inghesuiti articolasele voastre n-a permis derularea unei investigatii, sau macar niste intrebari suplimentare aplicate “surselor”.

Ma rog, articol-bomba, titlu-petarda, intoxicare-ca la carte. Este de prisos sa va mai spun ca luni deja tonul era altul in GSP, Otelul care invinsese in derby era ca si campioana, desi cu doar o zi in urma rejucarea meciului cu Pandurii urma sa prelungeasca suspansul din campionat. Ma rog. Azi, un articol "inocent": “Oţelul CAMPIOANĂ! Pandurii au fost anunţaţi de TAS: "Meciul cu Oţelul nu se va disputa" Din pacate, nu semneaza tot Matei Udrea, e “anonim”. Un singur lucru in incheiere: daca tot se bate toba cu sumele de transfer, salarii de jucatori si antrenori, etc, de ce n-am specula si noi? Oare cat o fi costat primul articol, cel cu rejucarea meciului Pandurii-Otelul? Ce parere aveti?

3 scenarii pentru criza datoriilor suverane: mega-austeritatea, giga-restructurarea, hiper-inflatia. Cum va place?

2011-05-17T04:26:00.000-07:00

De-o parte China, cu rezerva sa mamut de 3 trilioane dolari. De cealalta parte grosul lumii civilizate cu datorii publice absolut barbare (numai SUA puncteaza cu 13 trilioane dolari). Nu vi se pare ceva putred in Dane…pardon-.Grecia, Irlanda, Spania ma rog, intregul Vest? Sa speri insa ca lucrurile vor merge schiopatand mai departe, ca si pana acum, si ca grosul veniturilor bugetare va merge in perspectiva spre plata datoriilor publice (cam ca la japonezi acum, cu 200% din PIB datorie guvernamentala) si asta fara convulsii sociale, reprezinta dovada ca stai bine la auto-hipnoza. Trecem in revista mai jos posibilele scenarii de spalare a datoriilor publice la nivel global si victimele lor colaterale.

1.Mega-austeritatea
Avantaj SUA, acolo mai e loc din belsug in materie de fiscalitate (vezi cobustibilii indecent de ieftini, taxarea la nevoie a consumului-adica TVA, etc). Din pacate, clasa politica de acolo si-a cam facut un obicei in a promite scutiri de taxe pe banda rulanta, mai ales in anii electorali, asa ca o schimbare de discurs pentru apostolii cresterii prin consum e mai greu de imaginat. Iar despre Europa, ce sa mai spun, suntem campioni la fiscalitate, de unde sa mai intindem coarda? Populatia imbatraneste in plus pe vechiul continent (emigratia atenueaza efectele pe piata muncii dar generatia baby-boom urmeaza sa isi ceara in curand banii economisiti in fondurile de pensii).

Deocamdata, se pare ca au aparut primele masuri in aceasta directie, cu ceva taieri de cheltuieli guvernamentale, majorari ale varstei de pensionare (poate reusesc sa o duca la concurenta cu speranta de viata, sa nu observe batranii ca fondurile de pensii sunt falimentare?), etc. Singura problema este ca salvarea bancilor a pus in carca bugetelor publice o povara mult prea mare pentru a fi sustinuta de cosmetizarile bugetare care se incearca in acest moment. Si apoi, ce austeritate sa incerce grecii la datoriile pe care le au? Nici daca strang cureaua pana la a se limita la paine, masline si branza, ca pe vremea lui Socrate, nu le iese figura.

2. Giga-restructurarea
Argentina s-a declarat falita si a platit in final 30 de centi la dolar. Economia a cazut brusc, nivelul de trai s-a deteriorat dar pana la urma tara si-a revenit iar creditorii au repus-o pe harta (in definitiv, cand esti manager de fond iar bonusurile se dau in functie de performanta, cum sa nu tresari la auzul unor dobanzi semnificativ peste piata?). Restructurarea datoriilor este inevitabila si in Grecia. Singurul lucru care impiedica inca respectivul fenomen este ca nu s-au calculat efectele, nu se stie sub ce pres vor fi pasate pierderile bancilor-creditoare, etc. Asa ca grecii sunt dopati si cu mai multe credite cautandu-se strategia de imagine potrivita pentru acceptarea inevitabilului.

Cum s-ar petrece o restructurare la nivel global? Pai, cel mai bine prin adoptarea unei monede unice (s-o numim la intamplare…DSK sau strotcanul, compusa dintr-un cos valutar cu dolar, euro, yuan, yen, lira, franc, real, rubla si inevitabilul aur pentru credibilitate. Oare suspectul de serviciu inca din fruncea FMI-ului ce parere o fi avand despre asta?). Ar trebui sa fie insa o moneda accesibila si publicului, care sa isi poata converti economiile in aceasta. Si ce sa vezi, va exista chiar un exod al micului depunator spre ceva mai stabil decat eternii euro sau dolari, afectati de problemele si datoriile zonelor de bastina. In concluzie toate valutele importante vor pierde teren in fata monedei unice-minune, Guvernele vor incepe sa plateasca treptat salariile functionarilor in DSK, sa emita bonduri in DSK, etc. Datoriile vechi raman insa in dolari, euro, yeni, etc care vor continua sa circule in paralel, tot mai rahitici, deci mult mai usor de rambursat.

E un scenariu care dezavantajeaza China, care a acumulat pana cum rezerve importante in principalele valute. Dar, stati putin, nu cumva au anuntat si chinezii ca vor sa scape de rezerva lor (vezi aici)? In plus, China nu isi poate sustine inca economia doar din cererea interna asa ca, vrand-nevrand, va aplauda o revigorare a cererii din Vest. Pierd si fondurile de pensii, dar sunt pierderi care se contabilizeaza treptat, in timp, iar participantii lor nu sunt nici ei vesnici, nu? Mai pierd si bancile cate ceva, dar li se poate bate obrazul la nevoie ca au fost salvate la un moment dat din bani publici (si oricum, in procesul de conversie isi vor scoate o parte din parleala).

3. Hiper-inflatia
Un scenariu cu cele mai mari costuri sociale (pe langa faptul ca ar pulveriza economiile personale, acolo unde acestea mai exista, ar urca alarmant costurile vietii de zi cu zi). Cine isi asuma riscurile revenirii extremismului pe acest fond? Pierde toata lumea, banci si deponenti, alesi si alegatori-sigur, mai putin cei care si-au pus niste aur la ciorap sau au ingropat niste arginti in gradina bunicului. Cine supravietuieste se pregateste pentru un nou ciclu de consum. Probleme: 1) cum ajung banii in portofele? (daca toti eram angajati la stat se petrecea ca in Romania anilor ’90, asa angajatorii privati nu prea sunt dispusi sa se sincronizeze in majorari succesive de venituri). 2) ce facem cu bondurile indexate in functie de inflatie, deloc putine la numar mai ales in SUA?

Cam astea ar fi ipotezele de lucru pentru viitorul care se profileaza la orizontul bugetelor publice. Cum va place, vorba batranului Will (nici nu mai stiu la ce echipa joaca!). Cum toata lumea recunoaste ca nivelul actual al datoriilor este nesustenabil, e vremea ca solutiile sa se contureze. Si, pentru cine a avut urechi de auzit, au existat ceva informatii relevante in ultima vreme (fostul guru Fed, Greenspan vorbin de aur cu nostalgie, seful Bancii Mondiale pomenind aurul in eventualitatea includerii intr-un cos valutar, China care vrea sa isi reduca rezervele, Soros organizand forumuri despre noua ordine...monetara, etc, etc).

PS: Nu e neaparat sa fie 1 din cele 3 scenarii, putem avea si o combinatie a lor. De pilda, incepe cu mega-austeritate, ni se vantura prin fata pericolul hiper-inflatiei si ni se serveste in final giga-restructurarea, ca sa rasuflam usurati. Uite domne' ca n-am pierdut chiar tot!

Client fara voie. La cate produse bancare de care n-ai habar cotizezi?

2011-05-12T04:09:00.000-07:00

Toti cei care ati avut la un moment dat certificate de actionar, indiferent la ce companie, ati primit la pachet si un “rest” de actiuni la SIF-uri (cam 60 de bucati). Povestea se repeta oarecum pentru cei care au avut de-a face cu bancile in ultima vreme. Sunt sanse foarte mari sa aveti, fara sa stiti, un cont curent, un card de debit, poate chiar unul de credit. Spre deosebire de “rezidualele” la SIF-uri, produsele bancare-balast au costuri asociate care se acumuleaza. Cititi mai jos cum am devenit fara sa stiu posesor de card Banca Transilvania si cum ti se pot strecura printre degete conturile curente si comisioanele lor de administrare.

Din precambrianul pietei de capital citire, toti cei care au primit certificate de actionar au incluse in conturile de la Depozitarul Central un rest de actiuni la SIF-uri. Unii le-au descoperit in momentul in care au solicitat extrasul de cont pentru a-si vinde actiunile de care stiau, altii poate ca nu, desi au renuntat de mult la celebrele certificate (trebuia cerut un extras de cont pentru toate detinerile, nu numai pentru cele indicate in certificatul de actionar). Suma nu e mare, echivalentul a vreo 60 de actiuni reziduale, cele mai multe la SIF Muntenia, dar la preturile actuale tot vin “din cer” vreo 40-50 de lei. Ma rog, nu mai insist, cazul e destul de cunoscut. Spre deosebire de actionarii fara stire, care pot recupera niste bani, clientii bancari fara voia lor datoreaza niste bani. Si pot fi la fel de multi.

Cardul fantoma
Sa va povestesc cum m-am pricopsit cu un card de debit la Banca Transilvania. M-am prezentat in sucursala Bratianu, plin de bune intentii, incercand sa imi deschid un cont de economii albe pentru ziele negre. “Avem si un card, foarte avantajos, fara comisioane de emitere sau administrare, in plus nici nu va luam comision daca vreti sa va retrageti economiile” ma informeaza radioasa domnisoara de la ghiseu. “Aaaa, fara costuri deci? Atunci as vreau si eu unul” zic. Completez un cearceaf de formulare, semnez si intreb intr-o doara “trebuie sa mai trec pe la ghiseu pentru retragerile din contul de economii prin intermediul cardului”?. Nu-nu, nu ati inteles, cardul e legat de contul curent, nu de cel de economii” vine raspunsul. “Pai, asa m-ati facut sa cred cand ati pomenit de retragerea economiilor, cine economiseste pe contul curent? As vrea sa renunt atunci la acest produs-minune, nu ma ajuta prea tare”. Cererea de renuntare a venit la 2 minute dupa completarea formularelor, am cerut inca o data asigurari ca nu voi avea produsul mult-laudat si am plecat. La o luna distanta, cu ocazia unor operatiuni pe contul de economii in alta sucursala, aflu cu stupoare ca am totusi un card, eliberat de colegii de la “Bratianu”. “Pai cum asa, parca mi s-au dat asigurari ca nu se va emite nici un card? Si daca totusi s-a emis unul, de ce n-am fost instiintat si eu sa il ridic/rup/fac parasolar/etc?” Am primit o ridicare suava din umeri, probabil ca functionarii au niste targeturi de indeplinit cand vine vorba de produse de vandut clientilor. Nu m-am decis daca sa iau sa nu cardul ca…cadou (cacofonie intentionata), singurul sau comision find cel de-coincidenta!-anulare (2,5 lei). Pretextul este insa nimerit pentru a trece in revista circumstantele in care te poti trezi cu produse bancare de care n-ai habar, plus costurile lor asociate.

Zona crepuscular-bancara
Ai avut cumva un credit in valuta pe care l-ai achitat disciplinat? Mai pastrezi la banca in cauza un depozit costeliv in lei? Felicitari, esti posesorul a doua conturi curente, platesti doua comisioane de administrare. Daca n-ai solicitat expres, contul curent asociat creditului in valuta, cel in care depuneai cu regret ratele lunare, a supravietuit miraculos achitarii ultimei rate, si iti trage discret niste banuti din buzunar, proces cu atat mai greu de observat daca costurile de administrare se percep tot in lei iar depozitul tau in lei este cu virarea dobanzii in contul curent.

Similar in cazul mai multor depozite, in valute diferite, pe care le-ati lichidat intre timp. Ai economii in euro dar la un moment dat aveai si depozite in lei si dolari? Foarte bine, platesti 3 comisioane de administrare, pentru 3 conturi curente. Crezi ca e ceva simbolic? Administrarea unui cont curent inseamna cateva zeci de lei pe an. Inmulteste cu 3 si vei vedea ca platesti echivalentul abonamentului la cablu de pilda. Cum ti s-ar parea daca baietii de la cablu ti-ar dubla abonamentul brusc? O obraznicie incalificabila, nu?

Ce vreau sa mai spun: orice produs bancar reprezinta un carlig de marketing pentru alte produse bancare. Depozitul in care ai economiile presupune cont curent, poate internet banking ca sa operezi de acasa, poate card de debit daca vrei sa scoti banii fara comision cand totusi te nimeresti prin oras fara cash, nu strica si un mic-mic-mititel descoperit de cont cand mai ai cate o placere de bifat, poate o combinatie depozit-fonduri de investitii pentru o ceva adrenalina, etc, etc, etc. Si toate vin cu ceva costuri asociate.