vineri, 25 mai 2018
Cum ar putea să crească averea asiguraţilor la Pilonul II
Suntem bombardaţi în ultima vreme cu scenarii privind pensiile private obligatorii. Unii acuză că statul vrea să îi jefuiască pe viitorii pensionari, alţii că administratorii pensiilor private ii jumulesc prea tare. Aşa că e momentul să aruncăm o privire asupra afacerii în sine şi costurilor asociate.Continuarea
miercuri, 23 mai 2018
Soluția imorală III: Tăriceanu Prim-Ministru
Mărturisesc că îl citesc cu tot mai mare sfințenie pe Dan Tapalagă, fost Hotnews, actual G4 Media. Reprezintă perfect vocea unei zone umbroase, din vecinătatea serviciilor de informații, venită dinspre cei ce trag cu succes sforile în politica românească manevrând politicienii folosiți că interfață. Iar în ultimul său editorial de marți („A treia încercare”) Tapalagă conturează un scenariu interesant de dislocare a actualei majorități parlamentare odată cu trecerea unei moțiuni de cenzură împotriva Guvernului.
„Prin urmare, aritmetică parlamentară elementară ne arată că președintele Klaus Iohannis și partidele din opoziție vor fi obligate la o nouă soluție imorală, la fel cum Băsescu a apelat la Voiculescu în 2005 sau la Oprea în 2009 dacă vor să oprească dezastrul mai repede. Altfel, există desigur varianta să mai aștepte doi ani”. Evident, soluția imorală la care face referire Tapalagă („a treia”) nu poate fi decât ALDE, e singura bucată ce poate fi ruptă din actuală coaliție aflată la guvernare. Și aici ar fi cazul să observăm câteva lucruri:
-de câteva luni bune suntem dopati cu tot felul de sondaje de opinie ce arată cum ALDE crește (ar cocheta chiar cu pragul de 10%!) iar PSD scade. Evident, per total se păstrează ponderile Putere-Opoziție (ar fi și greu să pretinzi că PNL-ul crește la cum se comportă liderii săi) dar indeea indusă este că ALDE crește. Din diferite motive ni se explică: o atitudine mai curajoasă în fața Sistemului, cucerirea unui segment de dreapta dezamăgit de PNL, etc.
-mai nou, în aceleași sondaje provenite din zonele umbroase din care își extrage Dan Tapalagă ideile editorialelor, apare pe la vreo 5% și partidulețul lui Ponta, care cică racolează PSD-iști nemulțumiți că nu se vor mai regăsi pe listele partidului dată fiind...scăderea în sondaje.
-ALDE este prezentat ca vocea pro-europeană a coaliției de la Guvernare în vreme ce PSD-ul lui Dragnea a ajuns mai pro-american.
-Tăriceanu tocmai a fost achitat în prima instanță în procesul privind mărturia mincinoasă în vreme ce procesul lui Dragnea nu s-a tranșat încă la fel de optimist (și să nu uităm de condamnarea sa anterioară cu suspendare care se poat transforma la un moment dat într-una cu executare).
Ei bine, e ușor de presupus că „Sistemul” nu va rata ocazia să încerce să rupă ALDE de PSD momindu-i cu așa-zisele procente mari din sondaje (ceea ce le-ar permite să intre fără emoții în Parlament peste doi ani) iar piesa de rezistență cu care vor să le obțină acceptul nu poate fi decât fotoliul de Prim Ministru pentru Tăriceanu. Un Guvern Cioloș de coaliăie iese din discuție având în vedere performanțele celui anterior iar altă configurație din care să facă parte printre alții și ALDE ar fi riscantă pentru parlamentarii dispuși să voteze debarcarea PSD-ului. Evident, se contează și pe sprijinul câtorva naivi sau bine acoperiți din PSD care să treacă în barcă lui Ponta la momentul potrivit pentru a strânge voturile necesare trecerii moțiunii. Soluția imorală Tăriceanu are avantajul de a fi îmbrățișată de nucleul dur al UE (Tăriceanu trece drept pro-european), o parte a societății ar putea să o digere mai ușor având în vedere antecedentele anti-sistem ale potențialului Prim Ministru iar în acest fel s-ar consolida o nouă guvernare de dreapta, atât de profitabilă pentru investorii străini (să nu uităm cine a privatizat utilitățile, cine a conceput politica restitutio în integrum, cine a gândit ANRP-ul și Fondul Proprietatea, cota unică, etc, etc).
Aș paria că pentru reușita scenariului s-ar bate palma și pentru concesii de neimaginat în urmă cu ceva vreme, inclusiv debarcarea Codrutei Kovesi pentru a întări imaginea de Guvern care continuă să lupte și să obțină victorii împotriva Sistemului pentru viitorul cabinet Tăriceanu. Și atunci la ce a folosit tot circul cu plângerea penală privind înalta trădare executată prompt de Orban? O spune foarte bine același Tapalagă. „Devine tot mai clar că plângerea penală depusă de Orban n-a avut drept țintă imediată suspendarea premierului Dăncilă, ci obținerea unui efect politic pe termen mediu: frăgezirea PSD înainte de moțiunea de cenzură”. Evident, are din nou dreptate, chiar dacă justificare acestui punct de vedere ține și de repararea imaginii șifonate a PNL-ului după o așa enormitate (acuzele de înalta trădare). Cum să nu-l iubești deci pe Tapalagă, cum le știe el pe toate mai rar cineva...
-de câteva luni bune suntem dopati cu tot felul de sondaje de opinie ce arată cum ALDE crește (ar cocheta chiar cu pragul de 10%!) iar PSD scade. Evident, per total se păstrează ponderile Putere-Opoziție (ar fi și greu să pretinzi că PNL-ul crește la cum se comportă liderii săi) dar indeea indusă este că ALDE crește. Din diferite motive ni se explică: o atitudine mai curajoasă în fața Sistemului, cucerirea unui segment de dreapta dezamăgit de PNL, etc.
-mai nou, în aceleași sondaje provenite din zonele umbroase din care își extrage Dan Tapalagă ideile editorialelor, apare pe la vreo 5% și partidulețul lui Ponta, care cică racolează PSD-iști nemulțumiți că nu se vor mai regăsi pe listele partidului dată fiind...scăderea în sondaje.
-ALDE este prezentat ca vocea pro-europeană a coaliției de la Guvernare în vreme ce PSD-ul lui Dragnea a ajuns mai pro-american.
-Tăriceanu tocmai a fost achitat în prima instanță în procesul privind mărturia mincinoasă în vreme ce procesul lui Dragnea nu s-a tranșat încă la fel de optimist (și să nu uităm de condamnarea sa anterioară cu suspendare care se poat transforma la un moment dat într-una cu executare).
Ei bine, e ușor de presupus că „Sistemul” nu va rata ocazia să încerce să rupă ALDE de PSD momindu-i cu așa-zisele procente mari din sondaje (ceea ce le-ar permite să intre fără emoții în Parlament peste doi ani) iar piesa de rezistență cu care vor să le obțină acceptul nu poate fi decât fotoliul de Prim Ministru pentru Tăriceanu. Un Guvern Cioloș de coaliăie iese din discuție având în vedere performanțele celui anterior iar altă configurație din care să facă parte printre alții și ALDE ar fi riscantă pentru parlamentarii dispuși să voteze debarcarea PSD-ului. Evident, se contează și pe sprijinul câtorva naivi sau bine acoperiți din PSD care să treacă în barcă lui Ponta la momentul potrivit pentru a strânge voturile necesare trecerii moțiunii. Soluția imorală Tăriceanu are avantajul de a fi îmbrățișată de nucleul dur al UE (Tăriceanu trece drept pro-european), o parte a societății ar putea să o digere mai ușor având în vedere antecedentele anti-sistem ale potențialului Prim Ministru iar în acest fel s-ar consolida o nouă guvernare de dreapta, atât de profitabilă pentru investorii străini (să nu uităm cine a privatizat utilitățile, cine a conceput politica restitutio în integrum, cine a gândit ANRP-ul și Fondul Proprietatea, cota unică, etc, etc).
Aș paria că pentru reușita scenariului s-ar bate palma și pentru concesii de neimaginat în urmă cu ceva vreme, inclusiv debarcarea Codrutei Kovesi pentru a întări imaginea de Guvern care continuă să lupte și să obțină victorii împotriva Sistemului pentru viitorul cabinet Tăriceanu. Și atunci la ce a folosit tot circul cu plângerea penală privind înalta trădare executată prompt de Orban? O spune foarte bine același Tapalagă. „Devine tot mai clar că plângerea penală depusă de Orban n-a avut drept țintă imediată suspendarea premierului Dăncilă, ci obținerea unui efect politic pe termen mediu: frăgezirea PSD înainte de moțiunea de cenzură”. Evident, are din nou dreptate, chiar dacă justificare acestui punct de vedere ține și de repararea imaginii șifonate a PNL-ului după o așa enormitate (acuzele de înalta trădare). Cum să nu-l iubești deci pe Tapalagă, cum le știe el pe toate mai rar cineva...
luni, 21 mai 2018
Educaţia financiară şi investiţiile imobiliare sunt deseori în contratimp
Chiar dacă practică intens păsăreasca financiar-bancară, reprezentanţii Băncii Centrale pot spune uneori şi lucruri cu miez, pe înţelesul marii majorităţi. Recent mi-a căzut sub ochi un "avertisment din partea Băncii Naţionale pentru tineri", aşa cum era preluat în presă mesajul respectiv.Continunarea
joi, 17 mai 2018
"Vinzi în mai şi-ţi vezi de drum", varianta pentru acţiunile de dividend
Începutul unei corecţii la BVB, tocmai când indicele principal al pieţei testa pragul de 9.000 de puncte, iar mulţi visau deja provocarea maximelor de dinaintea crizei, îmi aduce aminte de păţania acţiunilor de dividend vara trecută- şi ele foarte bine văzute imediat după datele AGA. Acţiunile de dividend fiind acele titluri de care lumea ar trebui să ţină cu dinţii acum, date fiind dobânzile dezamăgitoare la termen, mult sub inflaţie, nu-i aşa? Ei bine, să ne uităm puţin pe maximele înregistrate în mai şi minimele de la începutul verii pentru Transgaz, Romgaz, Conpet sau Transelectrica (în 2017 era încă percepută drept acţiune de dividend, abia la finalul anului s-a descoperit că profitul va scădea totuşi spectaculos, în ton cu reducerile de tarife făcute cadou de ANRE). Continuarea
miercuri, 16 mai 2018
Cine a pus gaz pe focul preţurilor?
Dacă urmărim evoluţia preţurilor sectoriale şi ponderea lor în economia inflaţiei, observăm că utilităţile şi combustibilii ne-au stricat socotelile în mai mare măsură decât consumul stimulat de creşterile de venituri. Creşterea preţurilor în ultimele 12 luni (aprilie 2017-aprilie 2018) a fost de peste 5%, mai exact de 5,22%, cum ne-a informat pe 14 mai Institutul de Statistică. Primul impuls al multor români la aflarea acestei veşti este să dea vina pe politica salarială "iresponsabilă" care ar fi dinamitat echilibrul cerere-ofertă în economie. Dar nu asta e explicaţia reală, ci tot utilităţile, combustibilii, "fumurile", au pus umărul în mai mare măsură la ascensiunea inflaţiei decât majorarea sumelor alocate pentru creşterea standardului de viaţă. Continuarea
marți, 15 mai 2018
Cu care „licurici” ne va fi mai bine?
Până acum cel puțin, strategia lui Donald Trump s-a rezumat la a intra „la rupere” în chestiunile mai sensibile și a propune apoi soluții de relativ compromis. Care compromis care ar fi părut inacceptabil anterior. Uneori ține, mai ales când există avantaje competitive certe din partea SUA (vezi cum belicosul Kim își distruge poligoanele de încercare a armamentului nuclear), alteori povestea se termină mai în coadă de pește (vezi dispută cu China și construcția unor insule artificiale, Siria sprijinită de Rusia). Iar la fiecare săritură peste cal urmează un discurs pacifist (și acum, și după ultimul bombardament asupra Siriei a existat unul) așa că se conturează deja o rutină. Poate o astfel de strategie este și în spatele mutării ambasadei SUA la Ierusalim. Palestienienii se văd încolțiți, deja nu mai au sprijin necondiționat din partea întregii lumi arabe, teritoriile le sunt făcute șvaițer de coloniile implantate recent așa că de ce n-ar accepta niște oscioare (câteva cartiere din Ierusalim plus dreptul de a respiră în continuare în Cisiordania și Gaza) confruntati cu perspectiva de a nu mai avea nimic? Mai bine puțin decât nimic par să le sugereze tandemul Trump-Netanyahu. De altfel Israelul a avut o politică inteligentă de extindere în Palestina imediat după cel de al doilea război mondial, când fiecare agresiune din partea arabilor a fost răsplătită cu noi anexari de teritorii, așa că nici nu mai contează acum cine are dreptate din punct de vedereistoric (evreii au locuit teritoriile respective primii dar exodul lor nu a fost determinat totuși de palestinienii de azi, ci de Imperiul Roman, așa că dreptul primului ocupant are hibe), realitatea din teren primează.
În tot acest context delicat hop și România, partener de nădejde al SUA în chestiunea mutării ambasadei în răspăr cu marea majoritate a aliaților din UE. Păi nu suntem suverani, păi nu ne alăturăm partenerul strategic? se apară artizanii acestei mișcări. Este adevărat că poliția politică instaurată în România în timpul regimului Băsescu s-a făcut cu binecuvântarea statelor din nucleul dur al UE și unei părti a ellitelor politice din SUA („globalistii”). Așa că Dragnea & Co au căutat cu disperare un spate extern până când nu ajung să aștepte portocale într-un loc liniștit. Justiția selectivă și serviciile omniprezente sunt acum scuza acestei piruete la 180% , a spatelui întors UE în favoarea Americii trumpiste (deși ceva relații de colaborare între fruntașii PSD și consultanții din Israel mai existaseră anterior, ca să nu mai pomenim și de scandalul Black Cube). O fi bine, o fi rău?
Cred că cei care speră că vom avea de câștigat pe plan economic, militar, etc din această nouă mostră de servilism se înșală. Donald Trump rămâne un om de afaceri care știe să-și maximizeze profitul dar care n-a dat până acum dovezi prea mari de generozitate. SUA are de câștigat din generarea unei mișcări anti-UE și nu doar în chestiunea Ierusalimului dar mă tem că din partea României va câștigă mai mult echipa Dragnea (ceva soluții personale la împiedicarea mersului unor dosare prin justiția autohtonă) decât economia/societatea în ansamblu. Până acum noi am băgat mâna în buzunar să cumpărăm armament de generația a doua/treia dar pe investitorii americani încă nu i-am prea văzut la față. E drept, persistă încă gustul amar după privatizările utilităților și retailului cu investitori europeni, majoritar germani și francezi. Altfel, această antagonizare a pozițiilor SUA-UE apropie economia germană de mașinăria de război rusească și nu știu cât de mult ar trebui să ne bucure asta în perspectivă având în vedere distanțele dintre noi și americani (prin anexarea Crimeii între România și Rusia sunt doar vreo 300 de km).
În concluzie, nu văd nicun motiv de bucurie dacă schimbăm Stăpânul. Unii vor forță de muncă ieftină și rente în zona utilităților /retailului, alții clienți pentru industria de apărare și carne de tun pe unde s-o mai angaja Hegemonul. Și unii și alții vor să ne cumpere ieftin și să ne roage frumos să plătim o parte din bani. Singuri care au de câștigat efectiv câte ceva pe aici sunt cei care ne vând.
luni, 14 mai 2018
Între două crize, alege instrumentul de tortură: cursul sau rata dobânzii
Multi se grăbesc acum, la spartul târgului, să-i certe pe cei ce s-au împrumutat când Roborul la 3 luni ajunsese la 0,7%. Nu vedeau că e minim istoric, nu bănuiau că trendul va fi de-atunci doar în sus? Şi nici preţul caselor care urca iar la cer nu-l remarcaseră, nţ, nţ, nţ. Înainte să dăm însă cu piatra să vedem şi cum stăteau lucrurile în 2007....Continuarea
joi, 10 mai 2018
Dacă Rasdaq poate fi anchetat, Robor ce protecţie are?
"Paradoxul" Robor, dacă e să ne luăm după bancherii noştri, s-ar enunţa în felul următor: în piaţa interbancară este prea multă lichiditate, aşa că dobânzile la depozitele la termen nu au cum să crească, dar în acelaşi timp e şi foarte puţină lichiditate, ceea ce face că dobânzile la care băncile se împrumută între ele să crească rapid. Limba marilor sofisme, financereza asta...Continuarea
Abonați-vă la:
Postări (Atom)