Comunismul poate fi viabil doar în comunități mici, precum Amish sau chibuțurile evreiești, dar eșuează în comunități mari.
Mișcarea woke înlocuiește lupta de clasă cu lupta de rasă și orientare sexuală distrugând coeziunea societății.
“Idelile nobile ale comunismului” de care vorbea, la un moment dat, Ion Iliescu, imediat după haosul din decembrie 1989, își pierd din forță relativ repede după ce inegalitățile sociale sunt reparate, astfel încât a doua generație se vede confruntată cu lipsa unei motivații a muncii, iar lipsa de competitivitate va distruge economia, în timp.
Câtă vreme oamenii sunt egali, atât în drepturi cât și în posesiuni, eforturile de a te diferenția de alții prin muncă și inovație proprie încep să pălească, până când întrega economie ajunge sufocată de ineficiență și alocare proastă a resurselor.
SUA a sufocat URSS prin competiție televizată, de multe ori exagerându-și prin PR realizările, iar eforturile rușilor de a ține pasul cu o economie în care oamenii nu mai aveau motivația muncii a dus în final la colapsul sistemului odată cu degradarea nivelului de trai.
China a învățat lecția și a trecut la comunismul de piață, cu partidul unic conducând societatea, dar cu economia guvernată după regulile eficienței și nu după cele ale etatismului. Chinezii au milionarii lor, acum, iar China este fabrica lumii și nu o enclavă uitată în timp, precum Coreea, Cuba ori Venezuela, care supraviețuiesc doar prin izolare și forță coercitivă.
Degradarea continuă provocată de comunism era vizibilă cu ochiul liber după anii 80 ai secolului trecut, așa cum au început să se simtă de pe acum efectele mișcării woke care afectează Occidentul, pornind din SUA.
La bază o mișcare care își propunea să lupte împotriva inegalităților rasiale și discriminării împotriva femeilor și minorităților sexuale, woke-ismul a devenit acum un soi de ideologie oficială a Vestului și, ca orice tendință îndreptată împotriva bunului simț prin exagerare, risca să se transforme în efect de pendul, la un moment dat, odată cu acumularea tensiunilor.
Așa cum Băsescu a transformat moldovenii în cetățeni români, în speranța că va primi voturi suplimentare, așa și stânga din SUA (democrații) au încurajat inițial mișcările axate pe drepturile minorităților de orice fel și emigranților pentru a-și crește baza electorală.
Ulterior, cum o bună parte din majoritatea albă, heterosexuală și atașată valorilor tradiționale a început să respingă agresiv noile linii ideologice, democrații nu mai pot supraviețui acum la putere decât supralicitând în direcția drepturilor minorităților și propunând noi și noi discriminări pozitive.
Iar cum mare parte din media și Hollywoodul sunt în barca democrată, pentru mulți locuitori ai Vestului aerul devine din ce în ce mai greu respirabil. În plus de asta, toate aceste programe de integrare a emigranților, reparații aduse minorităților și fondurile pentru prestații sociale fragilizează o economie care începe să fie sufocată de datorii.
Ultimele inițiative ale Vestului în materie de relansare economică s-au dovedit baloane de săpun, precum mașina electrică (China a surclasat repede industria europeană și americană astfel încât a fost nevoie de taxe vamale de 100% în SUA iar consumatorii nu se mai înghesuie deja la mașini electrice după primul val de achiziții stimulate de marketing) sau mirajul AI.
În cel din urmă caz, eficența adusă de inteligrența artificială în procesele muncii se lasă așteptată, iar lumea pare să se fi lămurit că motoarele AI sunt doar un fel de Google mai ideologizat (exercițiu practic-încercați să întrebați succesiv Copilot, jucăria AI a Microsoft, dacă e bine să te mândrești că ești alb și dacă e bine să te mândrești că ești negru și comparați răspunsurile).
Istoria pare să se fi accelerat atât de mult încât la mai puțin de 35 de ani, practic o generație, de la căderea comunismului în Est, societatea din Vest a început la rândul său să gâfâie sub povara noilor ideologii, iar slăbiciunile economiei vin repede din urmă, așa cum și economia sovietică a dat o mână de ajutor la corectarea exceselor ideologice.
Ca și în comunism, cu cât excesele sunt lăsate să zburde mai mult iar dezechilibrele se acumulează în număr mai mare, efectul de pendul va fi cu atât mai pronunțat când schimbarea se produce.
Așa cum diferența de venituri și posesiuni între clase a produs, la un moment dat, egalitarismul forțat când lucrurile au scăpat de sub control, woke-ismul necenzurat ne poate aduce înapoi în tradiționalism, creștinism dogmatic și izolaționism antiemigraționist dacă se mai calcă mult pe pedala discriminării pozitive, incluziunii forțate și sfidării pe plan cultural (v-a plăcut ceremonia de deschidere a JO 2024?)