vineri, 22 iulie 2022

Tot jucând tontoroiul antirusesc să nu ne iasă Ardealul pe nas

Două evenimente de joi, 21 iulie, mai puțin comentate în presa noastră, mi se par pline de semnificații geopolitice. Mai întâi, vizita ministrului ungar de externe, Szijjarto, la Serghei Lavrov acasă. Ungaria vrea mai mult gaz rusesc exact în momentul în care Europa vorbește de raționalizări și alternative.

De ce nu a venit chiar Orban în Rusia? Pentru că era ocupat să susțină spre seară Sepsi Sfântul Gheorghe în preliminariile Conference League, echipat regulamentar în tribună cu fular în culorile echipei și ovaționat de parcă era Ronaldo însuși.

Ungaria, care nu a renunțat la revizionism și privește cu regret spre Ucraina Transcarpatică și Ardealul autohton, susține de ceva vreme sportul din Har-Cov iar performanțele necunoscutei până mai ieri Sepsi (câștigătoarea supercupei României printre altele în acest an) reflectă bine asta.

Să ne amintim și că prin luna mai președinta Ungariei, Katalin Novak, vizita România focalizandu-se tot în zonele ocupate de maghiari și declara că „reprezintă toți maghiarii”, deci și pe cei din România.

Având în vedere interesele Ungariei și politica să externă, ar părea înțelept să însoțim Ungaria în toate structurile în care aceasta aderă și prin toate parteneriatele importante, nelăsând-o să monopolizeze aliați puternici cu care să își apropie aceste obiective. A intrat Ungaria în UE și NATO, a urmat-o și România. Acum Ungaria s-a apropiat foarte mult de Rusia lui Putin iar România joacă cartea antirusismului agresiv. O fi bine?

E drept, nu ne putem imagina acum un scenariu în care Ungaria intră cu trupe în Transilvania și ocupă zonele din centrul țării unde sunt masați vorbitorii de maghiară, după modelul Donbas. Dar ce ziceți de o anexare mai întâi economică, apoi politică și administrativă, a unor zone de interes pentru Ungaria?

Există destule voci în Ardeal supărate pe miticii din București, pe hoția centrului față de periferia ardeleană, destule aere de superioritate transilvană. Cum ar fi acestea exarcerbate în cazul unei crize majore?

Dacă riscul de faliment în ceea ce ne privește vi se pare neglijabil să ne mai uităm odată la datoria publică (49% din PIB), la veniturile statului (în jur de 31% din PIB, cele mai mici din UE, în vreme ce în Ungaria sunt de peste 42%) și la dobânzile pe care le plătim în aceste momente pentru refinanțarea datoriei publice, cele mai mari din UE (peste 9%, atât pe termen scurt-1 an cât și pe termen lung-10 ani). Unde vom ajunge dacă datoria publică va continua să crească și la fel o vor face și dobânzile?

Sigur, ne putem liniști și la ideea că Nato, adică SUA, e aici să ne apere de toate relele. Avem baze, avem trupe străine, deci nimic rău nu se poate întâmpla. De ce atunci au început americanii deja retragerea din economie? Fondul Proprietatea, după ce ani de zile a bătut la cap statul să listeze Hidroelectrica, a decis să vândă singur participația detinută acolo (20%) și vine spre sfârșitul anului cu o ofertă la bursă. Cam ciudată graba având în vedere criză energetică și faptul că energia hidro, nepoluantă, e la mare preț. Dar și Exxon a ieșit din exploatarea din Marea Neagră lăsând Romgazului cota sa pentru un miliard de dolari. Gazul e scump acum dar Exxon nu a mai ținut cont de asta. Iar Ford a pasat unor turci fabrică de automobile de la Craiova.

Să aruncăm un ochi pe hartă. Ucraina e tocată mărunt de ruși, Ungaria e apropiată de Moscova, Serbia la fel, în Bulgaria tocmai a căzut un guvern # rezist iar Turcia, vecina noastră de Marea Neagră, are o politică volatilă, vezi și recenta întâlnire în trei Turcia-Iran-Rusia. Devenim un cap izolat de pod în regiune. 

Vor dori aliații occidentali păstrarea sa cu orice preț sau vom retrăi modelul Yalta? Investitorii americani nu au dorit să mai riște pe aici, pentru noi speranța moare ultima.

luni, 27 iunie 2022

Ce este o femeie?

Va recomand sa nu ratati documentarul "Ce este o femeie?". Vedeti acolo defiland toata fauna din jurul miscarii LGBT, genuflexiunile logice in apararea teoriei de gen, modul in care copiii sunt directionati fara prea mare consiliere spre spitalele care fac operatii de schimbare de sex, dementa non-binaritatii si multe altele. 
De ce atata tevatura in Vest pe tema asta de vreme ce Restul nu pare dispus sa defileze sub curcubeu? Descurajarea familiei traditionale, limitarea cresterii populatiei prin transformarea comunitatii LGBT in grup aspirational aproape, pare doar un moft cata vreme sunt 1 miliard in Occident si restul de 6 miliarde au alte valori...Nu va grabiti insa. Occidentul are rolul de trompeta si model. Multi privesc cu admiratie spre Occiedent si incearca sa copieze modelele furnizate de "lumea civilizata". Media occidentala livreaza prompt (vedeti cu cata incapatanare ne ofera Netfllix, HBO filme cu personaje LGBT in prim plan, cum rolurile acestora sunt exclusiv pozitive iar invatamantul a inceput sa se axeze pe inducerea ideii ca orientarile homosexuale reprezinta o alternativa nu o anomalie.....
Sa nu subestimam deci capacitatea mediei de a genera curente de opinie, sa ne amintim cum a fost in pandemie si in primele luni de razboi in Ucraina....Am gasit flimul pe site-ul Iesirea din Matrix, destul de slabut tradus, dar cred ca il gasiti si prin alte parti, inclusiv torente...

PS: Textul acesta a rezistat 10 minute pe Facebook dupa care a fost suspendat contul autorului pt o luna....

vineri, 20 mai 2022

De la evacuarea obiectivității la predarea bunului simț în media

În urmă cu câteva zile, știrea momentului era predarea luptătorilor ucrainieni baricadați de săptămâni bune în combinatul Azovstal. După apeluri disperate la marile puteri din zonă, papa de la Roma și chiar Elon Musk, aceștia au decis în final să depună armele.

Șocantă pentru mine nu a fost atât știrea în sine, în definitiv când te confrunți cu lipsa hranei și împuținarea muniției predarea e mutarea rațională, ci modul în care aceasta a fost reflectată în presă naționala și internațională.

Titlurile comunicau fie că a fost vorba de o evacuare acolo, fie că Ucraina a decis încheierea misiunii din Azovstal. Asta în timp ce canalele de Telegram rusești vorbeau la unison de o predare necondiționată. De fapt, cum poți numi altfel fenomenul după ce apar imagini cu militari care predau armele și sunt percheziționați?

În primele momente de la aflarea știrii, a existat o suspectă unitate de abordare prin media națională și internațională, precum în cazul presei de război care primește liniile directoare de la șeful cenzurii și le reflectă corespunzător pentru cititori. Numai că aici nu avem de-a face cu un război declarat iar lumea liberă occidentală nu e parte directă în conflict.

Așa că mulți se întreabă cum se obține o abordare atât de unitară în lipsa unor directive explicite de la o autoritate exterioară redactiilor?

Din experiența mea jurnalistică, pot afirmă că nota dominantă, tușele decisive, pleacă din partea redactorilor-șefi și rareori sub formă ultimativă.

Cel mai frecvent, se merge pe linia „argumentele șefului sunt cele mai puternice”.

Țin minte că în perioada în care lucram la un cotidian național, prin 2013-2014, am avut o discuție cu redactorul-șef (persoană importantă și acum, ajuns șef la o instituție media de stat) pe baza abordării mele că economia autohtonă a fost distrusă iar resursele transferate către investitorii străini care au mituit când era cazul autoritățile naționale pentru a cumpăra subevaluat afaceri importante. Mi s-a spus că greșeam pentru că vina principala nu e a străinilor care își văd interesele ci a decidenților români care ar trebui să apere interesele naționale iar ei lăsându-se mituiți trădează aceste interese. Am mai întâlnit de atunci argumentul asta așa că mă întreb dacă nu face cumva parte dintr-un punctaj. Știu că atunci am replicat că vina principala e a celui care inițiază actul de corupție, dând exemplul biblic când cel care ispitește e răul absolut dar argumentele șefului s-au impus. Important e că nu mi se băgase pumnul în gură ci fusese un schimb de argumente, nu?

Sigur, nu e obligatoriu ca subordonațîi să le accepte dar în felul asta se economisește timp, nervi și se salvează o relație cu șeful, care ajunge în timp să își formeze echipe de fideli pe care ii poartă cu el când migrează de la un organ de presă la altul. 

Iar când nu se poate cu argumente, când pur și simplu acestea ar fi prea forțate pentru a împiedica emiterea unor idei sau informații, atunci se pot găsi bariere procedurale. Îmi amintesc că la același cotidian, nu am putut publica un articol în care se vorbea (în titlu, conținutul nu era la fel de contondent) despre lobbyul pe care ambasada SUA îl face pentru Fondul Proprietatea în România. Articolul nu a plecat pentru că nu exista un punct de vedere al ambasadei și în așteptare a și murit pentru că acesta nici nu a venit vreodată. Deontologia înainte de orice.

Dincolo de relația cu șeful pe care cei mai mulți o vor menajată, există și relația cu alte organisme exterioare-ONG-uri importante, structuri europene și euroatlantice, comitete și comiții. Cultivarea prezenței unor anumiți jurnaliști pe la tot soiul de evenimente prin care se învârt acestea, cu avantaje de rigoare, poate asigura începutul unei frumoase prietenii deși pentru jurnalist interesul publicului ar trebui să primeze.

Ca să dau un exemplu tot din experiența mea, am făcut la un moment dat o deplasare într-un grup de jurnaliști la Frankfurt, pentru a discuta cu oficiali BCE în mod neoficial. Deci nu trebuia să scriu ceva, doar să înregistrez puncte de vedere și să cultiv contacte. Au fost 5 zile de cazare, masă și ceva bani de buzunar (diurnă de 500 euro din partea Comisiei Europene) după care, pentru mulți, a scrie ceva negativ negativ despre autoritățile europene ar fi reprezentat un hop cam greu de trecut. Asta pentru că destui colegi au privit tratamentul bun de care au avut parte ca o facilitate pentru cititorii lor, pentru punctele de vedere oferite acestora ci au luat-o personal, ca un efort de câștigare a bunavoinitei care poate fi oricând retras iar mesagerul înlocuit dacă mesajul începe să nu mai corespundă.

Așa că ne mai mirăm că presa s-a transformat în portavoce a autorităților în situații excepționale, când la orizont s-au profilat amenințări sanitare (vezi unitatea de opinii la televiziunile de știri în pandemie) sau geopolitice (toată media românească s-a transformat în presă de război la invazia Ucrainei, precum cu 70 de ani în urmă în campania pentru Stalingrad)?

Adevărul este că sunt doar o mână de oameni care dau tonul marilor publicații și care pot deturna simțul critic al angajaților sub diferite pretexte (apărarea interesului național, a sănătății publice, piețelor libere, etc) și strategii (focalizarea pe anumite surse și blocarea altora, echidistantă invocată pentru unele subiecte sensibile și stilul militant favorizat pentru alte subiecte sensibile în funcție de interese, etc). Iar mâna aceasta de oameni poate fi influențată în timp prin strategii de tipul bățul (șantaj economic) și morcovul (avantaje materiale, carieră politică) astfel încât puțini reușesc să își păstreze echidistanța. Ne mai mirăm atunci că numărul consumatorilor de media scade an după an?

marți, 10 mai 2022

Ne-am lamurit si cu pandemia. Vai de noi...

A aparut un documentar inteligent despre fraudarea alegerilor in SUA-2000 Mules. Pentru ca frauda sa poata fi instrumentata era nevoie de instituirea votului prin corespondenta. Iar pentru aparitia votul prin corespondenta era nevoie de pandemie. 

Pandemie care apare in Wuhan, la unul dintre laboratoarele biologice coordonate de armata americana prin interpusi. Lucrurile incep sa se lege, nu? De ce trebuia debarcat Trump? Razboiul din Ucraina, invingerea Rusiei, aparitia unui nou Eltsin care sa puna la dispozitie resursele Rusiei...

Rusia a atacat si asa am aflat si despre laboratoarele din Ucraina...Va reveni pandemia? Doar daca alegerile viitoare din SUA risca sa fie castigate de cine nu trebuie astfel incat sa fie necesar un nou vot prin corespondenta, in izolare...

Sunt paranoici chinezii cu zero Covid? Poate, dar acum sufla si in iaurt. Daca le-au pregatit prietenii de peste mari o tulpina dedicata? 
Doar se tot studiaza razboiul biologic in sutele de biolaboratoare ale SUA raspandite peste tot in lume. 

Asta e noua arma de distrugere in masa dupa ce bomba atomica s-a democratizat fiind detinuta de toate marile puteri. Si se pare ca SUA au deocamdata un avantaj pe partea asta. 

Asa ca de fiecare data cand apar primele cazuri barda partidului chinez loveste repede taind circulatia virusului...Una peste alta, pandemia a fost o operatiune de tip militar nu medical...

Intrebarea de 100 puncte este ce vor face Rusia si China? 
Vor accepta sa fie distruse/santajate biologic sau vor ataca preventiv nuclear-conventional? Ca sansele unei reasezari geopolitice in sensul multipolararitatii pasnice par tot mai mici...

PS: Retragerea intempestiva din Afganistan anunta intentia SUA legata de razboiul din Ucraina. Ar fi fost greu sa se sustina 2 razboaie simultan. Daca va intrebati si de ce s-a retras Exxon din Romania...

joi, 24 martie 2022

De la petrodolar la agrorublă?

Vestea că Rusia va cere țărilor „neprietene” să plătească gazul importat în ruble în loc de dolari a stârnit un șoc în piețele financiare. Primul efect vizibil a fost creșterea cotațiilor gazului natural cu 25% și a petrolului cu 5% iar rubla s-a întărit în fața euro și a dolarului până la o cotație de 95 ruble/dolar și 110 ruble euro. De amintit că înainte de invazia din Ucraina, euro valora 85 ruble iar dolarul 75 iar minimul atins de rublă după primul val de sancțiuni a presupus un curs de 132 ruble/dolar și 147 ruble/euro.

Decizia Rusiei deschide însă calea spre dedolarizarea economiei globale. După abandonarea standardului aur, dolarul și-a inventat o acoperire în mărfuri, petrolul Arabiei Saudite fiind tranzacționat în dolari iar banii fiind investiți de arabi în bonuri americane de trezorerie. În felul acesta, cererea de dolari era asigurată iar SUA putea rula fără migrene deficite bugetare enorme. Rusia deschide însă o breșă în această filosofie monetară și rămâne de văzut dacă vor urma și altele-tranzacționarea petrolului rusesc în ruble, schimburi comerciale cu China în yani și, de ce nu, tranzacționarea mărfurilor agricole rusești/belaruse/kazahe în ruble.
Pentru piețele de capital este însă o veste proastă, șubrezirea statului dolarului echivalând cu posibile creșteri de dobândă, pe filosofia cerere mai mică pentru dolari egal dobânzi mai mari în compensație. Oricum, dobânzile mai mari erau în grafic pentru combaterea inflației. Iar dobânzi mai mari înseamnă profituri mai mici pentru companii, deci dividende și cotații mai mici.
Ironia sorții, după ce cu câteva săptămâni în urmă nimeni nu s-ar mai fi aplecat după o rublă, azi percepția se schimbă radical (dobânda de politică monetară este la rândul sau semnificativă în Rusia) și putem vedea creșteri susținute dacă, la începutul lunii aprilie, începe să se tranzacționeze efectiv gaz rusesc în ruble. Cum ar fi să vedem în câțiva ani rubla că moneda de rezervă, într-un coș cu dolarul, euro și yuanul? Pare fantezie pură dar și ideea unui conflict armat părea la fel de SF în Europa anul trecut ca să nu mai pomenesc de cea a unuia nuclear.

Dacă pentru energie există alternativa mersului pe jos și a hainei mai groase iarna, cum ne sfătuia un personaj istoric care a sfârșit împușcat în decembrie 1989, pentru produsele alimentare nu există decât alternativa foamei. Iar Rusia, Ucraina, Belarus și Kazahstan reprezintă cam 40% din exporturile de cereale, ca să nu mai vorbim și de exporturile rusești de îngrășăminte. Rămâne de văzut dacă vom mai avea vreo vară arabă în 2022, pe fondul creșterilor prețurilor la cereale, precum primăvara arabă din urmă cu câțiva ani. Oricum, alternativele la foame se anunța la fel de descurajante, voci tot mai numeroase cerând de pildă importarea culturilor modificate genetic din SUA. Mă rog, amenințările unor complicații legate de cancer ar veni mai târziu decât foamea dar cine și le dorește totuși?
Una peste alta vin vremuri tulburi. Și, ca de fiecare dată când apare la orizont incertitudinea, cea mai bună strategie rămâne diversificarea portofoliului de investiții. Până la urmă, viitorul reprezintă rezultanta a foarte multe forțe-pe unele le vedem, pe altele le intuim dar sunt și forțe despre care habar nu avem și care pot influența rezultatul final în mod decisiv. Astfel încât nu are rost să ne spargem capetele pentru a găsi soluțiile ideale, e suficient să prindem printre opțiuni o gama cât mai vastă de soluții posibile.


sâmbătă, 19 martie 2022

Cum arata fatalaii care fac agenda media

Am dat de Marco Badea urmărind ce mai debiteaza cunoscută trompeta militarista Mandruta. Lucica dadea link spre Marco, jurnalist la Digi acest Marco și autor de rezumate zilnice ale situatiunii de pe front. Ei bine am urmărit de curiozitate câteva astfel de rezumate. Selecție partinitoare, în linia propagandistica cu care ne-a obișnuit media romaneasca. Așa ca i-am dat un mesaj acid intreband „unde sunt inserate in pomelnicul asta si declaratiile, filmarile, pozitiile rusesti? ce rahat de jurnalism e asta? nu trebuie sa ai pozitiile ambelor parti iar publicul sa decida care reflecta cel mai bine realitatea?”. Raspunsul lui Marco Badea: “găsiți totul în text. Faptele sunt evidente. Putin a pornit un război nejustificat și armata rusă a omorât civili!”. Adica o sentinta si nu o justificare a selectiei partinitoare. 
Omul nu e blogger sau manuitor de Facebook oarecare, face astfel de compilatii pentru Digi. 
Asa ca am aruncat o privire pe profilul sau de Facebook. Marco apare in poza de profil purtand masca si are o deviza dar si o scurta prezentare. “Cum să rămâi ignorant, când lumea are nevoie de disciplina ta individuală pentru a câștiga bătălia cu COVID-19?!”. Iar prezentarea paginii de Facebook suna asa  “Informații cu substanță și o corectă democrație a opiniilor. 🌍Climate Change is a global issue!”. Deci a impuscat din 2 fraze obsesiile rezistilor fara frontiere-schimbarile climatice si isteria Covid. 
Ce background are Marco? Foarte interesant si asta. Mai intai studiile, o sa vedeti un ghiveci delicios. . 
A studiat la Centrul de Excelenta in Filosofie-CEX, a facut Stiinte Politce la Universitatea Bucuresti, a trecut apoi la Facultatea de Istorie tot din UB, apoi la Drept la Titu Maiorescu si a incheiat tot la Drept dar la Universitatea Bucuresti. Nu stiu cum cineva isi poate incepe pregatirea la un centru de excelenta in filosofie, dupa care sa bifeze stiinte politice, istorie si drept (la doua facultati, o fi inceput la una si a terminat la alta sau la una a facut facultatea si la alta masterul?). O fi vreun geniu? Dupa poza, cat se vede de la radacina nasului in sus pentru ca omul nostru s-a pozat cu masca, ar avea in jur de 35 de ani. Le-o fi facut in paralel, s-o fi plimbat prin facultati fara sa le termine pe toate, doar ca sa dea bine in CV, si-o fi inflorit CV-ul? Orice e posibil...
Sa vedem acum si experienta profesionala. Voluntar la IUF-International University Fair, angajat la centrul ceh, apoi la New Europe Colege (nu spune si ce facea pe acolo), proiect manager la UNHCR Romania, corespondent la European Youth Press apoi-asta imi place cel mai mult!-actor la Clubul de Arta Aidol (sa faci filosofie, stiinte politice, istorie si drept pentru a te juca de-a actoria, asta da realizare!), secretar de transmisie la Digi FM, membru fondator Legal Runners (asta da job!), trainer la Leader Mindset Training (da, cand te-ai jucat de-a joburile pana atunci esti calificat sa fi trainer pentru altii), proprietar si fondator al Dialectica, apoi membru la Future Energy Leaders si, in final, evident apoteotic, jurnalist la digi24.ro
Cumva omul e un soi de portret robot pentru o specie tot mai numeroasa. Vanatori de burse si granturi, atarnatori de parinti pana la varste inaintate ca sa se joace de-a boemii, focalizati pe temele la moda care pot aduce finantari pe ONG-ul personal, trompete ale propagandei globaliste ca sa manance si gura lor ceva.

PS: Marco a terminat liceul in 2015, am descopwrit asta pe pagina lui. Deci are vreo 25 de ani. Va dati seama cata valoare...?

vineri, 21 ianuarie 2022

Copilăria de ieri, de azi și de mâine. Avem motive de panică

Am copilărit în București, în mahalaua Gurgiului, lângă Piața Progresul. Aveam și apartament la bloc dar cum nu avea cine să stea cu mine când mama era la lucru am aterizat la bunica. Casă de cărămidă netencuită, WC în curte, apă la colțul străzii la cișmea. M-a prăbușit lipsa de confort? Nici nu am băgat de seamă. Stradă era lată și pietruită, cu tei mari care miroseau dumnezeiește la începutul verii și foarte lată pentru standardele de azi. Și înfundată. Aveam 5-6 copii de vârste apropiate. Adică fotbal, țurca, prinselea. În nopțile de vară stat la povești și felinare din dovleci. Iarna derdeluș și bătăi cu bulgari. Eram vecin cu școala! Va dați seama ce înseamnă să poți merge la școala sărind un gard?

De prin clasa a cincea ne-am mutat terenul de joacă în curtea școlii. O curte mare, cu un tren de baschet, unul de volei (în care se juca mai mult tenis cu piciorul), unul mare de fotbal, mese de ping-pong și o suprafață cu iarbă pe unde ne băteam cu cornete. Eram toată ziua în curtea școlii pentru că nimeni nu interzicea accesul după cursuri ca azi. Acum a răsărit o ditamai sala de sport care a înghițit bună parte din suprafața liberă dar care zace goală după ore și au dispărut instalațiile sportive de pe terenul rămas (ca nu vină golanii în timpul liber). Oricum copiii nu mai aveau acces după ore.

Cum arată copilăria băiatului meu? Din fericire stăm la curte, una destul de mare, astfel încât avem câini, pisici, pești de iaz și acvariu, canari. Sunt prietenii lui de joacă când nu mă găsește pe mine la o miuță prin curte pentru că pe stradă nu se mai poate juca nimeni la ce trafic este. Și oricum nu există decât un singur copil de vârsta lui cu care nici nu prea se intersectează. În curtea școlii nu se poate juca un fotbal precum o făceam eu pentru că accesul nu mai e permis așa că joacă FIFA în rețea. Mai mergea prin parculetele de lângă blocuri cu colegii înainte de pandemie dar nici asta nu mai face pentru că ceilalți copii au fost speriați cu succes de părinți și nu mai interacționează în aer liber să nu se infecteze. Școala online e o glumă, ce să înveți cu 30 de copii conectați la internet, fără ieșit la tablă, fără supravegherea profesorului directă (mulți copii își închid oricum camerele la orele online)?

Eu nu aveam internet în copilărie și pândeam desene animate 10 minute pe zi și 15 minute sâmbăta când toți știam cine era Viorica Bucur. Dar citeam, mai ales iarna când era zăpada prea mare sau viscolul mai oprea și școlile (da, băiatul meu nu își imaginează acum fenomenul asta). Cireșarii, personajele lui Jules Verde, Haralab Zincă, Rodica Ojog Brașoveanu mi-au populat o parte a copilăriei. Citind am învățat să urmăresc un raționament în pași, să nu îmi pierd răbdarea la o demostrație. Copiii de azi nu mai vor demonstrații vor doar concluzii și alea scurte. Au însă gadgeturi pe care derulează la infinit pagini de jocuri, filmulețe inepte de pe Tik Tok ori clipuri vulgare de pe You Tube.

Copiii de azi au tehnologie dar nu prea mai au copilărie dar cum vor arăta copiii de mâine? Evident, cu și mai multă tehnologie. Am văzut zilele trecute o știre în care se anunța trecerea completă în Matavers a unei școli din Statele Unite. Am văzut și o reclamă la Synevo în care un copil era momit cu niște ochelari de realitate virtuală ca să stea cuminte la analize. Va imaginați cum vine asta? Ca și cum ar avea o consolă pe cap și două ecrane de telefoane mobile montate în fața ochilor. Pentru ei se construiește Metaversul, își vor pierde și bruma de interacțiune socială pe care o mai au copiii de azi, ce să mai pomenesc eu de copiii de ieri. Vor începe cu jocuri în rețea, ceva mai realiste, mai imersive decât cele de pe consolă. Apoi vor primi o lume virtuală în care să interacționeze social cu alții, cu joburi mutate în Metavers treptat pentru o parte din noi, ca animatori. Că în virtual ai amprenta de carbon mică și nici nu riști să iei nu știu ce nouă tulpină dacă te plimbi prea mult pe afară. Pandemia ne va facilita prizonieratul în virtual, ne-a obișnuit cu munca online, cu școala online, cu întâlnirea prietenilor pe Skype sau Zoom și nu față în față. Când am reflexe conspiraționiste mă întreb dacă nu cumva asta era și scopul.

În concluzie, de la genunchi juliți, mingea bătută pe maidan și cățărat prin copaci sau derdelș și bulgărit am sărit la fotbal pe calculator și întâlnit cu copii doar prin parcurile de lângă bloc și ne așteaptă o lume în care copiii se vor lovi isteric de obiectele din casă încercând să vâneze monștri virtuali (dar foarte reali în ochelarii lor) sau să dea un gol din foarfecă si aterizare pe canapea. Un copil cu ochelari imenși montați pe cap împleticindu-se într-un spațiu mobilat sărăcăcios e o imagine care mă înspăimântă tot mai mult. Nici n-ar mai fi o distanță prea mare față de lumea din Matrix, cu viețile care migrează în virtual pentru a lăsa în urmă o realitate deprimantă. Om mai avea timp să luăm pilula corectă și, mai ales, o mai avea cine să ne-o ofere?