O pleasca pentru serviciile speciale de pretutindeni-ce sansa sa sti cine cu cine converseaza si empatizeaza!-Facebook a continuat sa-si creasca numarul de utilizatori an de an (800 milioane in prezent) fara insa sa capitalizeze in acceasi masura audienta de care se bucura. Situatiile financiare continua de fapt sa fie invaluite in mister iar la un profit estimat pentru acest an de numai 1,5 mld dolari pretentia unor investitori ca afacerea FB sa valoreze 100 de miliarde la listare pare fantezista (IPO-ul este asteptat la inceputul anului viitor). Ma rog, orice se poate cand Goldman Sachs da o mana de ajutor dar pe termen lung, lipsa unui mijloc de aparare (daca apare alt site de socializare mai performant la un moment dat? daca modul in care sunt spionati utilizatorii devine nedigerabil de acestia?) al business-ului ar trebui sa dea de gandit celor care cocheteaza cu ideea de a lasa niste actiuni Facebook “pentru copii”.
“Evaluarile” Facebook de pana acum seama cu mitul garsonierei din Militari in 2007-2008. “Daca a vandut vecinul meu cu 60.000 euro acum o luna, eu de ce sa cer mai putin de 63.000 euro, ce sunt prost?” In ianuarie Goldman Sachs intermedia vanzarea a 1% din actiunile FB catre clientii bancii, ocazie cu care s-a strans suma de 500 milioane dolari. Concluzia? Facebook face 50 de miliarde! (extrapolare liniara; dar daca pretul pentru 1% din actiuni este mult supraevaluat?). Acum, la presiunea angajatilor care ard de nerabdare sa se vada actionari zice-se, compania incearca sa devina publica iesind cu un IPO la bursa. Pentru pachetul care ar putea fi oferit investitorilor se cere 10 miliarde dolari, deci compania face 100 miliarde, nici mai mult nici mai putin, aproape cat PIB-ul Romaniei. Nefiind companie publica si neavand mai mult de 500 de actionari Facebook n-a fost obligata sa arate prea mare transparenta pana acum iar bilanturile sale sunt invaluite in mister. Totusi, cu toata cosmetizarea ce implica lansarea unui IPO, profiturile estimate pentru 2011 sunt de abia 1,5 miliarde dolari, la venituri sub 4,4 miliarde. Cu alte cuvinte, evaluarea companie este de aproape de 25 de ori peste veniturile sale si de aproape 70 de ori castigurile (aduce deci a “rasdaca” din vremurile bune!).
Pe ce se bazeaza optimismul investitorilor? Pe speranta ca numarul de utilizatori si veniturile din publicitate vor creste exponential. Nu stiu cum vor reusi sa multiplice profiturile de vreme ce pana acum nu le-a iesit (poate isi transforma utilizatorii in agenti de vanzari!) dar cresterea numarului de utilizatori in acelasi ritm este iluzorie. Asta pentru ca Facebook e populara la pubertate-adolescenta-prima tinerete iar cu 800 de milioane de utilizatori (peste 10 din populatia planetei) publicul sau potential nu prea mai are mare spatiu de crestere. Asta cu toata publicitatea ingenioasa facuta retelei de socializare (vezi primavara araba, modul in care agentiile de presa relatau ca protestatarii se intalnesc folosind mesaje pe retelele de socializare, etc); monitorizarea utilizatorilor FB prin intermediul retelei ar putea sa nu mai fie insa pe placul acestora, fondatorul WikiLeaks, Assange, afirmand la inceputul anului ca marile companii de tipul Facebook, Google şi Yahoo oferă serviciilor speciale din SUA o interfaţă pentru accesul nemijlocit la datele stocate.
Aparitia Facebook in pietele de capital la multipli de evaluare astronomici aminteste de vremurile de glorie ale Nasdaq-ului si de spargerea bulei dotcomurilor (de la 4500 de puncte in anul 2000, indicele a cazut pana la 1100 in 2002, nemaiatingand intre timp valorile din vremea bulei-maximul a fost de aproape 2800 de puncte in ianuarie 2011). Punctul slab al companiei, dincolo de profiturile mici raportate la evaluarile superotimiste, este ca nu detine un mijloc de aparare solid. Nu poti sti daca nu apare o “jucarie” similara care sa reduca sever numarul de utilizatori. Amendarea optimismului investitorilor se vede cel mai bine in cazul Groupon, site-ul de cupoane de reduceri, care a lansat la randul sau un IPO (compania a strans 700 de milioane de dolari, iar preţul acţiunilor a crescut cu 30% în prima zi de tranzacţionare la inceputul lui noiembrie). Acum insa pretul a scazut sub cel din IPO (fata de 26 dolari in prima zi tranzactionare o actiune se cumpara cu 16 dolari) pe fondul rezultatelor proaste raportate de emitent .
PS: N-am cont pe Facebook si nici n-am de gand sa-mi fac.
miercuri, 30 noiembrie 2011
vineri, 25 noiembrie 2011
Tot ce ai vrut sa stii despre masurile anti-Criza dar ti-a fost jena sa intrebi
Cand si mai ales pentru cine este digerabila Austeritatea? De ce nu se mai poate lupta cu cresterea deficitelor publice impotriva Crizei ca pe vremea lui Keynes dar se poate cu restructrurarea datoriilor? De ce argumentul “impozitarea marilor averi e abuziva pentru ca banii utilizati la construirea lor au mai fost impozitati o data (taxa pe profit/venit adica)” e fariseic? De ce impozitarea tranzactiilor financiare e frectie la picior de lemn dar impozitarea profiturilor speculative toarna plumb in cizmele rechinilor financiari?
1Austeritate, dar nu pentru catei
Dupa o perioda lunga de excese care au slabit bugetele publice si personale, dupa explozia unei bule a creditului si destramarea acestui El Dorado imobiliar global, Au steritatea cu majuscule este vanduta ca panaceu universal. De ce este ea aplicata tuturor de vreme ce participarea la profituri in perioada de boom a fost inegala? Se iluzioneaza cineva ca se poate iesi din criza dinamitand cererea? Sau somerii coplesiti de rate abia asteapta sa rupa usa supermarketurilor?
Stiu, “pietele” silesc Guvernele sa aplice dureroasele masuri. “Investitorii” au devenit brusc sensibili si nu mai imprumuta statele cu datorii si deficite mari decat la randamente super-avantajoase, evident. In paranteza fie spus, n-ati remarcat amnezia recenta a pietelor fata de problemele din SUA si ciclicitatea panicilor investitorilor in bonduri? Prin vara SUA isi pierdea cei trei A din rating, majorarea limitei maxime de indatorare se tot tergiversa, iar euro surclasa dolarul. Nimeni nu se mai focaliza atunci pe problemele Europei desi Grecia & Co tot acolo erau. Acum Europa e in colimator, va urma iarasi SUA dupa o vreme, poate si Japonia, miza fiind desigur obtinerea unor dobanzi mai mari pentru imprumuturile acordate statelor cu probleme proaspat repuse pe tapet. O mostra de recunostiinta a bancilor salvate cu luni in urma prin programe generoase din bani publici, masura care a vulnerabilizat finantele publice ale statelor puse acum la colt. Nu afirm insa ca austeritatea ar trebui exclusa din ecuatie, ci doar indreptata impotriva beneficiarilor de pana acum ai Crizei. Am in vedere:
Impozit progresiv pe proprietate, in functie de valoarea activelor imobiliare si numarul lor. Nimeni nu zice sa majoram impozitul pe garsonierele din Militari, dar cel pe terenurile de sute de metri patrati din orase, pe vilele de neam prost din proprietatea firmelor si a persoanelor fizice ar trebui sa fie realmente usturator. In definitiv, n-ar trebui sa ne bucure ca o astfel de taxare, scazand valoarea imobilelor din piata, ar lichidiza tranzactiile si ar face mai accesibile achizitiile pentru cei care nu dispun inca de o locuinta?
Impozit progresiv pe venit. Dupa episodul Nokia si declaratiile recente de la Viena (bancilor austriece li se recomanda sa o lasa mai moale cu finantarea in Est pentru a nu afecta ratingul de tara al Austriei) se mai iluzioneaza cineva ca prin cota unica atragem altceva decat investitorii speculativi? Adica aia care te lasa cand ti-e lumea mai draga? Descurajarea sistemului de salarii si bonusuri nesimtite poate ar fi atenuat criza subprime si bula imobiliara (agentul avea si el comision din valoarea tranzactiei, nu?).
Impozit pe profiturile speculative, descurajarea mentalitatii speculative. Am mai avut asa ceva si la BVB, cand marcarile de profituri sub o anumita perioada minima de detinere se taxa suplimentar. Ar trebui interzise de asemenea la nivel global tranzactiile speculative derulate de entitati care n-au nici in clin nici in maneca cu activele suport ale produselor financiare tranzactionate (de ce sa se joace o banca cu derivate pe petrol sau grau, de ce se poate acoperi riscul de faliment al unui emitent de bonduri pentru un speculator care n-a detinut in viata sa bondurile respective-vezi “CDS”-urile?, etc, etc). Sa vad daca mai exista apetit pentru speculatii cand grosul castigurilor merge la stat. Aferim re-separarea bancilor comerciale de cele de investitii. Solutia lui Sarkozy-taxarea tranzactiilor financiare nu rezolva nimic, incurajeaza poate robotii de pe Wall Street sa tranactioneze mai des pentru a acoperi costurile cu respectiva taxa (da, oamenii au devenit entitati neglijabile in trading)
Realocari bugetare. In loc sa scadem numarul si valoarea serviciilor de asistenta sociala, sa regandim politica de investitii. Eu prefer insule de performanta in Invatamant si spitale decente in loc de autostrazi la costuri exorbitante si Sali de sport in sate unde tinerii sunt marfa rara. Or fi bune si astea, dar nu in perioadele de criza, nu cand trebuie sa echilibram bugetul public si sa refinantam niste datorii babane. In loc sa tai bani de la invatamant sa luam de pilda de la serviciile speciale, marii privilegiati ai ultimilor ani (fondul de salarii cumulat pentru SPP, SRI, SIE, STS depaseste cheltuielile cu angajatii pentru Ministerul Economiei, Muncii, Transporturilor, Sanatatii, Comunicatiilor luate impreuna). In loc sa pandesti sa tai din pensiile amaratilor care au cotizat la sistem, mai bine rupi din pensiile speciale (apropo, pensia medie la SRI este de 3.000 lei!).
2. “Impozitarea bogatilor va dinamita intreaga economie”. Of-of, mai-mai
Cel mai parsiv argument vehiculat in Romania in acest sens e “marile averi s-au construit cinstit, din bani care au fost impozitati inainte de a intra in buzunarele bogatilor. De ce sa-i mai taxam odata?” Las la o parte averile care s-au format din contrabanda, munca la negru (manelisti), incalcarea legii. Pe astia nu ii impozitezi, ii condamni si le confisti ce ai de confiscat, daca iti permite..Justitia. Sa vorbim de afacerile de monopol, de marjele lor nesimtite de profit, de baietii destepti din energie, de castigatori de licitatii trucate de tot felul, de profitorii contextului econimic (cei care au incurajat formarea unor bule marcand inteligent profitul la timp). Ne induioseaza soarta lor? Le suntem atat de recunoscatori pentru cei 16% impozit pe profit varsati anterior? Oare de ce nu li se plange de mila la fel prin Europa, majoritatea statelor taxand mult mai sever si proprietatea si veniturile? Daca vor sa nu fie impozitati mai mult n-au decat sa nu-si marcheze atunci profiturile, sa le lase in afacerea lor minunata, sa o dezvolte, sa nu scoata bani din ea, sa se multumeasca doar cu recompensele egoului din pozitia lor de guru de business si sef de gospodarie corporatista. Pentru ca suntem in Criza putem mentine impozitul pe profit (oricum cine vrea il ascunde contabil), la fel pe cel pe dividende (ca sa nu tuflim spiritul “antreprenorial”). Cu asta sper sa nu mai aud argumentul “daca taxam profiturile bogatii isi retrag banii, sufera intreaga economie, saracii vor suferi mai mult”. In stilul asta nu s-ar mai fi desfiintat niciodata sclavia, doar bietele unelte umblatoare ar fi murit de foame fara suportul capitalui proprietarului, nu?
3. “Odihneasca-se in pace robul tau, Keynes”.
Ce a mers pe vremea Marii Depresini nu mai tine azi. Cheltuielile publice furibunde care sa compenseze timiditatea sectorului privat in vremuri de criza functionau cata vreme economiile aveau un grad decent de indatorare. Ia sa vedem cine mai cumpara azi bonduri cand ai datorie publica de 100% din PIB, deficit de 5% si nici nu poti dispune de tipar dupa bunul plac (cum se intampla in UE)? Banca Centrala ca imprumutator de ultima instanta e o figura care merge pe termen scurt, dar care poate fi falimentara pe termen lung (nu ca ar plange cineva dupa Bancile Centrale). Ce punem atunci in loc? Dupa modesta mea parere, Restructurarea datoriilor. A mers in cazul Greciei (desi intr-o proportie insuficienta, grecii sunt iarasi azi cu mana intinsa la FMI), va merge si in cazul Italiei, Portugaliei, etc. In definitiv, in loc sa moara debitorii strangand cureaua tot mai mult, pana ajung sa o stranga in jurul gatului, mai bine sa moara creditorii care au alocat gresit capitalul, ca parca asa e in capitalism. Fie ca vrem, fie ca nu vrem, la restructurarea datoriilor se va ajunge in cele din urma, apetitul pentru bail-out-uri e oricum in scadere, creditorii privati (banci, fonduri de pensii, fonduri de investitii) urmand sa ia o parte din pierderi acasa secondati intr-un final de insusi FMI. Cine strange la urma cioburile falimentelor bancare, se poate gandi la o strategie care sa refaca imaginea sistemului monetar, poate la etalonul aur regretat se pare de Greenspan fostul sef al Fed (!), poate la un cos de produse energetice. Una peste alta, avem in concluzie urmatoarele solutii anti-criza: Restructurarea datoriilor publice cu falimentele bancare de rigoare plus Austeritate pentru bogati (taxe crescute pe activele imobiliare, profituri speculative si venituri). Foarte departe de ce s-a incercat pana acum dar timpul nu e trecut, o criza a supraindatorarii tine ani buni (iar daca ne referim la resursele energetice limitate ale planetei, poate ca nici nu e de dorit sa se revina la modelul consumist la nivel global, cum ar fi ca fiecare chinez sa aiba in viitor un SUV cand de abia se respira prin Beijing acum?) Cum va place?
PS: In final, doua documentare interesante care n-ar trebui ratate. Primul, despre mitul expertului (“Necazul cu expertii”) , al doilea despre configuratia actuala a relatiilor de Putere, pe diferite paliere (“THRIVE: What on Earth Will It Take?). Le gasiti aici si aici. ,
1Austeritate, dar nu pentru catei
Dupa o perioda lunga de excese care au slabit bugetele publice si personale, dupa explozia unei bule a creditului si destramarea acestui El Dorado imobiliar global, Au steritatea cu majuscule este vanduta ca panaceu universal. De ce este ea aplicata tuturor de vreme ce participarea la profituri in perioada de boom a fost inegala? Se iluzioneaza cineva ca se poate iesi din criza dinamitand cererea? Sau somerii coplesiti de rate abia asteapta sa rupa usa supermarketurilor?
Stiu, “pietele” silesc Guvernele sa aplice dureroasele masuri. “Investitorii” au devenit brusc sensibili si nu mai imprumuta statele cu datorii si deficite mari decat la randamente super-avantajoase, evident. In paranteza fie spus, n-ati remarcat amnezia recenta a pietelor fata de problemele din SUA si ciclicitatea panicilor investitorilor in bonduri? Prin vara SUA isi pierdea cei trei A din rating, majorarea limitei maxime de indatorare se tot tergiversa, iar euro surclasa dolarul. Nimeni nu se mai focaliza atunci pe problemele Europei desi Grecia & Co tot acolo erau. Acum Europa e in colimator, va urma iarasi SUA dupa o vreme, poate si Japonia, miza fiind desigur obtinerea unor dobanzi mai mari pentru imprumuturile acordate statelor cu probleme proaspat repuse pe tapet. O mostra de recunostiinta a bancilor salvate cu luni in urma prin programe generoase din bani publici, masura care a vulnerabilizat finantele publice ale statelor puse acum la colt. Nu afirm insa ca austeritatea ar trebui exclusa din ecuatie, ci doar indreptata impotriva beneficiarilor de pana acum ai Crizei. Am in vedere:
Impozit progresiv pe proprietate, in functie de valoarea activelor imobiliare si numarul lor. Nimeni nu zice sa majoram impozitul pe garsonierele din Militari, dar cel pe terenurile de sute de metri patrati din orase, pe vilele de neam prost din proprietatea firmelor si a persoanelor fizice ar trebui sa fie realmente usturator. In definitiv, n-ar trebui sa ne bucure ca o astfel de taxare, scazand valoarea imobilelor din piata, ar lichidiza tranzactiile si ar face mai accesibile achizitiile pentru cei care nu dispun inca de o locuinta?
Impozit progresiv pe venit. Dupa episodul Nokia si declaratiile recente de la Viena (bancilor austriece li se recomanda sa o lasa mai moale cu finantarea in Est pentru a nu afecta ratingul de tara al Austriei) se mai iluzioneaza cineva ca prin cota unica atragem altceva decat investitorii speculativi? Adica aia care te lasa cand ti-e lumea mai draga? Descurajarea sistemului de salarii si bonusuri nesimtite poate ar fi atenuat criza subprime si bula imobiliara (agentul avea si el comision din valoarea tranzactiei, nu?).
Impozit pe profiturile speculative, descurajarea mentalitatii speculative. Am mai avut asa ceva si la BVB, cand marcarile de profituri sub o anumita perioada minima de detinere se taxa suplimentar. Ar trebui interzise de asemenea la nivel global tranzactiile speculative derulate de entitati care n-au nici in clin nici in maneca cu activele suport ale produselor financiare tranzactionate (de ce sa se joace o banca cu derivate pe petrol sau grau, de ce se poate acoperi riscul de faliment al unui emitent de bonduri pentru un speculator care n-a detinut in viata sa bondurile respective-vezi “CDS”-urile?, etc, etc). Sa vad daca mai exista apetit pentru speculatii cand grosul castigurilor merge la stat. Aferim re-separarea bancilor comerciale de cele de investitii. Solutia lui Sarkozy-taxarea tranzactiilor financiare nu rezolva nimic, incurajeaza poate robotii de pe Wall Street sa tranactioneze mai des pentru a acoperi costurile cu respectiva taxa (da, oamenii au devenit entitati neglijabile in trading)
Realocari bugetare. In loc sa scadem numarul si valoarea serviciilor de asistenta sociala, sa regandim politica de investitii. Eu prefer insule de performanta in Invatamant si spitale decente in loc de autostrazi la costuri exorbitante si Sali de sport in sate unde tinerii sunt marfa rara. Or fi bune si astea, dar nu in perioadele de criza, nu cand trebuie sa echilibram bugetul public si sa refinantam niste datorii babane. In loc sa tai bani de la invatamant sa luam de pilda de la serviciile speciale, marii privilegiati ai ultimilor ani (fondul de salarii cumulat pentru SPP, SRI, SIE, STS depaseste cheltuielile cu angajatii pentru Ministerul Economiei, Muncii, Transporturilor, Sanatatii, Comunicatiilor luate impreuna). In loc sa pandesti sa tai din pensiile amaratilor care au cotizat la sistem, mai bine rupi din pensiile speciale (apropo, pensia medie la SRI este de 3.000 lei!).
2. “Impozitarea bogatilor va dinamita intreaga economie”. Of-of, mai-mai
Cel mai parsiv argument vehiculat in Romania in acest sens e “marile averi s-au construit cinstit, din bani care au fost impozitati inainte de a intra in buzunarele bogatilor. De ce sa-i mai taxam odata?” Las la o parte averile care s-au format din contrabanda, munca la negru (manelisti), incalcarea legii. Pe astia nu ii impozitezi, ii condamni si le confisti ce ai de confiscat, daca iti permite..Justitia. Sa vorbim de afacerile de monopol, de marjele lor nesimtite de profit, de baietii destepti din energie, de castigatori de licitatii trucate de tot felul, de profitorii contextului econimic (cei care au incurajat formarea unor bule marcand inteligent profitul la timp). Ne induioseaza soarta lor? Le suntem atat de recunoscatori pentru cei 16% impozit pe profit varsati anterior? Oare de ce nu li se plange de mila la fel prin Europa, majoritatea statelor taxand mult mai sever si proprietatea si veniturile? Daca vor sa nu fie impozitati mai mult n-au decat sa nu-si marcheze atunci profiturile, sa le lase in afacerea lor minunata, sa o dezvolte, sa nu scoata bani din ea, sa se multumeasca doar cu recompensele egoului din pozitia lor de guru de business si sef de gospodarie corporatista. Pentru ca suntem in Criza putem mentine impozitul pe profit (oricum cine vrea il ascunde contabil), la fel pe cel pe dividende (ca sa nu tuflim spiritul “antreprenorial”). Cu asta sper sa nu mai aud argumentul “daca taxam profiturile bogatii isi retrag banii, sufera intreaga economie, saracii vor suferi mai mult”. In stilul asta nu s-ar mai fi desfiintat niciodata sclavia, doar bietele unelte umblatoare ar fi murit de foame fara suportul capitalui proprietarului, nu?
3. “Odihneasca-se in pace robul tau, Keynes”.
Ce a mers pe vremea Marii Depresini nu mai tine azi. Cheltuielile publice furibunde care sa compenseze timiditatea sectorului privat in vremuri de criza functionau cata vreme economiile aveau un grad decent de indatorare. Ia sa vedem cine mai cumpara azi bonduri cand ai datorie publica de 100% din PIB, deficit de 5% si nici nu poti dispune de tipar dupa bunul plac (cum se intampla in UE)? Banca Centrala ca imprumutator de ultima instanta e o figura care merge pe termen scurt, dar care poate fi falimentara pe termen lung (nu ca ar plange cineva dupa Bancile Centrale). Ce punem atunci in loc? Dupa modesta mea parere, Restructurarea datoriilor. A mers in cazul Greciei (desi intr-o proportie insuficienta, grecii sunt iarasi azi cu mana intinsa la FMI), va merge si in cazul Italiei, Portugaliei, etc. In definitiv, in loc sa moara debitorii strangand cureaua tot mai mult, pana ajung sa o stranga in jurul gatului, mai bine sa moara creditorii care au alocat gresit capitalul, ca parca asa e in capitalism. Fie ca vrem, fie ca nu vrem, la restructurarea datoriilor se va ajunge in cele din urma, apetitul pentru bail-out-uri e oricum in scadere, creditorii privati (banci, fonduri de pensii, fonduri de investitii) urmand sa ia o parte din pierderi acasa secondati intr-un final de insusi FMI. Cine strange la urma cioburile falimentelor bancare, se poate gandi la o strategie care sa refaca imaginea sistemului monetar, poate la etalonul aur regretat se pare de Greenspan fostul sef al Fed (!), poate la un cos de produse energetice. Una peste alta, avem in concluzie urmatoarele solutii anti-criza: Restructurarea datoriilor publice cu falimentele bancare de rigoare plus Austeritate pentru bogati (taxe crescute pe activele imobiliare, profituri speculative si venituri). Foarte departe de ce s-a incercat pana acum dar timpul nu e trecut, o criza a supraindatorarii tine ani buni (iar daca ne referim la resursele energetice limitate ale planetei, poate ca nici nu e de dorit sa se revina la modelul consumist la nivel global, cum ar fi ca fiecare chinez sa aiba in viitor un SUV cand de abia se respira prin Beijing acum?) Cum va place?
PS: In final, doua documentare interesante care n-ar trebui ratate. Primul, despre mitul expertului (“Necazul cu expertii”) , al doilea despre configuratia actuala a relatiilor de Putere, pe diferite paliere (“THRIVE: What on Earth Will It Take?). Le gasiti aici si aici. ,
miercuri, 23 noiembrie 2011
Administratoru’ lu’ Peste: “Frankie” Templeton de la FePe
Daca si-ar vinde actiunile Erste si Raiffeisen Bank cumparate la inceputul anului la Viena Fondul Proprietatea ar marca o pierdere de 60-70% din investitie (un fleac de vreo 50 milioane euro). Pentru ca “tocmai se terminase criza”, administratorul s-a gandit in ianuarie sa renunte la grosul cash-ului intrand mai adanc pe sectorul financiar, ocazie cu care pe langa actiunile listate la Viena a cumparat si actiuni ale Bancii Transilvania la BVB majorand si detinerile la BRD. Adaugati pe lista rascumpararile de actiuni proprii la un pret mediu cu peste 10% peste cel actual si intelegem de ce activitatea “profesionistilor” de la Franklin Templeton costa actionarii FP cam 30 de milioane de lei pe an (aproape 0,5% din activul net).
La inceputul anului FP-ul avea prin camara ceva peste 1 miliard de lei in depozite (fata de capitalizarea actuala de 6 miliarde lei suma nu e de colo). Banuti albi pentru zile negre-poate cade ceva din pod si intra la categoria chilipir in portofoliul Fondului, poate companiile unde are Fondul detineri nu prea mai dau dividende si se folosesc temporar in acelasi scop dobanzile bancare- ma rog, la ce se poate gandi un om gospodar care tine de cash in vremuri de criza. Administratorul “Frankie” Templeton a avut insa o revelatie: criza tocmai s-a sfarsit, gunoiul din portofoliul bancilor s-a volatilizat, contribuabilul isi da cuvantul de onoare sa acopere el nota de plata. Asa ca s-a pus pe achizitii furibunde de actiuni bancare iar in septembrie 2011 FP mai avea in depozite doar 300 milioane lei. Cu diferenta s-au cumparat actiuni la Viena (Erste si Raiffeisen Bank), s-a majorat detinerea la BRD, s-au cumparat actiuni la Banca Transilvania, s-au rascumparat actiuni proprii de 120 milioane lei (la un pret mediu de 0,499 lei, cu 10% peste valoarea actuala de piata, in conditiile in care un cumparator de asemenea anvergura ar fi trebuit sa traga in conditii normale pretul in sus). Singura decizie oarecum contrara “trendului” a fost cresterea cotei la Azomures ( de la 8,75% in trimestrul I la 11% din actiunile companiei), o decizie inspirata avand in vedere evolutiile ulterioare de pret ca urmare a speculatiilor privind vanzarea companiei.
Sa ne ocupam insa de cele mai neinspirate achizitiii, cele de actiuni austriece. In septembrie FP detinea 1,227 milioane de actiuni Erste si 1,085 milioane actiuni Raiffeisen Bank. Le cumparase in cel mai prost moment posibil avand in vedere ca in martie avea deja grosul achizitiei facut (0,977 milioane actiuni Erste si 0,855 milioane actiuni Raiffeisen). In primul trimestru actiunile Erste au atins un maxim de 39 de euro iar cele ale Raiffeisen de 45 euro. Nu stim la ce pret le-a cumparat FP pe ale sale dar in raportarea din martie sunt prinse in portofoliu la valoarea de piata, adica 39 euro la Raiffeisen si 35 euro la Erste. In raportarea din septembrie preturile se fasaisera spectaculos-19 euro Erste si 22 euro Raiffeisen- pentru ca ieri o actiune Raiffeisen Bank sa fie 14,9 euro (minimul din 2009, cand cu baiatul ala, Lehman, a fost de 13 euro!) iar una Erste doar 10,7 euro (minim de 7 euro in 2009). Per total, o pierdere potentiala de 60-70% din valoarea investitiei in actiuni austriece, o mica bagatele de vreo 50 milioane euro, rotunjit. Daca ne gandim ca BRD a picat in acest an de la 15 la 10 lei/actiune iar Banca Transilvania de la 1,5 la 0,9 lei avem intreaga dimensiune a investitiilor derulate de Franklin Templeton in acest an. La o pierdere medie plasata cu generozitate la numai 50%, asta tot inseamna peste 350 milioane lei din cele 600 mobilizate pentru “diversificare” in 2011. E mult? Nici vorba, suma nu reprezinta decat comisioanele de administrare (0,1% activul net) si gestionare de active (0,379% din activul net) insumate pe vreo 12 ani. Un mizilic!
La inceputul anului FP-ul avea prin camara ceva peste 1 miliard de lei in depozite (fata de capitalizarea actuala de 6 miliarde lei suma nu e de colo). Banuti albi pentru zile negre-poate cade ceva din pod si intra la categoria chilipir in portofoliul Fondului, poate companiile unde are Fondul detineri nu prea mai dau dividende si se folosesc temporar in acelasi scop dobanzile bancare- ma rog, la ce se poate gandi un om gospodar care tine de cash in vremuri de criza. Administratorul “Frankie” Templeton a avut insa o revelatie: criza tocmai s-a sfarsit, gunoiul din portofoliul bancilor s-a volatilizat, contribuabilul isi da cuvantul de onoare sa acopere el nota de plata. Asa ca s-a pus pe achizitii furibunde de actiuni bancare iar in septembrie 2011 FP mai avea in depozite doar 300 milioane lei. Cu diferenta s-au cumparat actiuni la Viena (Erste si Raiffeisen Bank), s-a majorat detinerea la BRD, s-au cumparat actiuni la Banca Transilvania, s-au rascumparat actiuni proprii de 120 milioane lei (la un pret mediu de 0,499 lei, cu 10% peste valoarea actuala de piata, in conditiile in care un cumparator de asemenea anvergura ar fi trebuit sa traga in conditii normale pretul in sus). Singura decizie oarecum contrara “trendului” a fost cresterea cotei la Azomures ( de la 8,75% in trimestrul I la 11% din actiunile companiei), o decizie inspirata avand in vedere evolutiile ulterioare de pret ca urmare a speculatiilor privind vanzarea companiei.
Sa ne ocupam insa de cele mai neinspirate achizitiii, cele de actiuni austriece. In septembrie FP detinea 1,227 milioane de actiuni Erste si 1,085 milioane actiuni Raiffeisen Bank. Le cumparase in cel mai prost moment posibil avand in vedere ca in martie avea deja grosul achizitiei facut (0,977 milioane actiuni Erste si 0,855 milioane actiuni Raiffeisen). In primul trimestru actiunile Erste au atins un maxim de 39 de euro iar cele ale Raiffeisen de 45 euro. Nu stim la ce pret le-a cumparat FP pe ale sale dar in raportarea din martie sunt prinse in portofoliu la valoarea de piata, adica 39 euro la Raiffeisen si 35 euro la Erste. In raportarea din septembrie preturile se fasaisera spectaculos-19 euro Erste si 22 euro Raiffeisen- pentru ca ieri o actiune Raiffeisen Bank sa fie 14,9 euro (minimul din 2009, cand cu baiatul ala, Lehman, a fost de 13 euro!) iar una Erste doar 10,7 euro (minim de 7 euro in 2009). Per total, o pierdere potentiala de 60-70% din valoarea investitiei in actiuni austriece, o mica bagatele de vreo 50 milioane euro, rotunjit. Daca ne gandim ca BRD a picat in acest an de la 15 la 10 lei/actiune iar Banca Transilvania de la 1,5 la 0,9 lei avem intreaga dimensiune a investitiilor derulate de Franklin Templeton in acest an. La o pierdere medie plasata cu generozitate la numai 50%, asta tot inseamna peste 350 milioane lei din cele 600 mobilizate pentru “diversificare” in 2011. E mult? Nici vorba, suma nu reprezinta decat comisioanele de administrare (0,1% activul net) si gestionare de active (0,379% din activul net) insumate pe vreo 12 ani. Un mizilic!
sâmbătă, 19 noiembrie 2011
Doar o “poveste” mai salveaza Loteria
Marele premiu de peste 7 milioane euro s-a dat in data de 13 la ora 13,13. O tripleta fantastica, o poveste reusita. Suficient sa incerci data viitoare numarul de la pantofi, varsta nevestei si numarul de aventuri galante din viata ta, daca sunt identice, nu? In conditiile in care marile premii se iau cam de doua ori pe an (precedentul castig substantial-41 milioane lei, fata de 31 milioane duminica trecuta-data din aprilie), numarul de variante jucate pe 13 noiembrie n-a reprezentat decat un procent anemic de... 9%.
Cat ia statul din toata afacerea asta? Se vede foarte bine din datele oferite publicului dupa marele castig din 13 noiembrie. La urmatoarea extragere (17.11), incasarile au fost de peste 944.000 lei iar premiile totale insumau doar 434.000 lei. Cu alte cuvinte, jucatorii s-au batut pe 45% din incasari. Evident, reportul de la categoria I (220.000 lei) a reprezentat grosul.
Ce sanse sunt de a prinde un castig la categoria I dupa ce acesta tocmai se daduse cu o extragere in urma? Evident, infime. Dintr-un numar de aproape 14 milioane de variante posibile (13,983 milioane mai exact), pe 17 noiembrie s-au jucat doar 196.860, adica 1,4%! Intelegem de aici si de ce marile castiguri vin atat de rar. Nici in 13 noiembrie, data marelui castig de peste 7 milioane euro, numarul total de variante jucate n-a fost extraordinar de mare; in procente, sub 9%, adica 1,2 milioane variante (pe larg aici)
De ce s-au plictisit de loterie fanii sai? In primul rand pentru ca organizatorii, spre deosebire de jucatori, merg mereu la sigur plecand cu grosul sumelor colectate. Ati vazut mai sus cat se vireaza spre fondul de castiguri din incasarile totale. Nu uitati insa ca si castigurile acordate sunt impozitate. Iar impozitul merge pana la 25% pentru castigurile mari. De pilda, pe 13 noimebrie, ziua cea mare cu 3 x 13, fondul total de castiguri a fost de 32,9 milioane lei iar premiul de la categoria I de 31,5 milioane lei. Din cele 31,5 milioane, 25% au fost retinute ca impozit (aproape 8 milioane lei). Adaugati asta la sumele deja retinute din incasarile fiecarei extrageri (partea leului) si avem explicatia apetitului anemic pentru cele “6 bile norocoase”.
Apoi, chiar daca sansele reale de a da marea lovitura sunt mici (doar doua mari castiguri in 2011, la fel ca in 2009 de altfel) nici cei cei clasati pe locul doi (5 numere exacte) nu dau lovitura. De pilda, norocosii cu 5 numere pe 13 noiembrie (20 castiguri) n-au luat decat 20.000 lei, o suma care e bine sa-ti pice din cer dar care nu te scoate din foame pentru o viata. Si nici macar daca acest castig il ia o singura persoana (pe 17 noiembrie a existat un castigator la categoria a II-a, cu 5 numere, la care au mers 73.000 lei inainte de impozitare) lucrurile nu se schimba substantial.
In concluzie, Loteria avea nevoie de un carlig de marketing pentru a alimenta folclorul in jurul celui mai popular joc al sau, 6/49. Pica deci la tanc o noua provocare numerologica (13 noimebrie, ora 13,13-apropo, 13 e cel mai jucat numar la 6/49!). In lipsa unui numar mai mare de jucatori, e buna si o poveste. Cine zice ca Loteria nu are "Noroc"?
Cat ia statul din toata afacerea asta? Se vede foarte bine din datele oferite publicului dupa marele castig din 13 noiembrie. La urmatoarea extragere (17.11), incasarile au fost de peste 944.000 lei iar premiile totale insumau doar 434.000 lei. Cu alte cuvinte, jucatorii s-au batut pe 45% din incasari. Evident, reportul de la categoria I (220.000 lei) a reprezentat grosul.
Ce sanse sunt de a prinde un castig la categoria I dupa ce acesta tocmai se daduse cu o extragere in urma? Evident, infime. Dintr-un numar de aproape 14 milioane de variante posibile (13,983 milioane mai exact), pe 17 noiembrie s-au jucat doar 196.860, adica 1,4%! Intelegem de aici si de ce marile castiguri vin atat de rar. Nici in 13 noiembrie, data marelui castig de peste 7 milioane euro, numarul total de variante jucate n-a fost extraordinar de mare; in procente, sub 9%, adica 1,2 milioane variante (pe larg aici)
De ce s-au plictisit de loterie fanii sai? In primul rand pentru ca organizatorii, spre deosebire de jucatori, merg mereu la sigur plecand cu grosul sumelor colectate. Ati vazut mai sus cat se vireaza spre fondul de castiguri din incasarile totale. Nu uitati insa ca si castigurile acordate sunt impozitate. Iar impozitul merge pana la 25% pentru castigurile mari. De pilda, pe 13 noimebrie, ziua cea mare cu 3 x 13, fondul total de castiguri a fost de 32,9 milioane lei iar premiul de la categoria I de 31,5 milioane lei. Din cele 31,5 milioane, 25% au fost retinute ca impozit (aproape 8 milioane lei). Adaugati asta la sumele deja retinute din incasarile fiecarei extrageri (partea leului) si avem explicatia apetitului anemic pentru cele “6 bile norocoase”.
Apoi, chiar daca sansele reale de a da marea lovitura sunt mici (doar doua mari castiguri in 2011, la fel ca in 2009 de altfel) nici cei cei clasati pe locul doi (5 numere exacte) nu dau lovitura. De pilda, norocosii cu 5 numere pe 13 noiembrie (20 castiguri) n-au luat decat 20.000 lei, o suma care e bine sa-ti pice din cer dar care nu te scoate din foame pentru o viata. Si nici macar daca acest castig il ia o singura persoana (pe 17 noiembrie a existat un castigator la categoria a II-a, cu 5 numere, la care au mers 73.000 lei inainte de impozitare) lucrurile nu se schimba substantial.
In concluzie, Loteria avea nevoie de un carlig de marketing pentru a alimenta folclorul in jurul celui mai popular joc al sau, 6/49. Pica deci la tanc o noua provocare numerologica (13 noimebrie, ora 13,13-apropo, 13 e cel mai jucat numar la 6/49!). In lipsa unui numar mai mare de jucatori, e buna si o poveste. Cine zice ca Loteria nu are "Noroc"?
vineri, 18 noiembrie 2011
Un nevertebrat de PR vinde Rosia Montana ca proiect …anticomunist
Am citit azi in Evenimentul Zilei (repetati neaparat cu lamaie) creatia domnului ziarist de PR si pres remunerat al RMGC, Marius Ghilezan-“De ce sustin proiectul de la Rosia Montana?”. Omul persevereaza de altfel-jos palaria pentru consecventa!-creatile sale din ultima vreme rezumandu-se la ridicarea in slavi a companiei canadiene si viitorului luminos al locuitorilor. Ma rog, stilul e poticnit si mai mult face rau decat convinge, dar nu toti propagandistii trebuie sa aiba stil. Azi, Goebbels-Ghilezan sustine “proiectul Rosia Montana” (a imprumutat pana si brandul de la agentia de PR, nu sustine deci exploatarea, RMGC, etc, nu, el sustine “proiectul”) facand o paralela dezgustatoare cu pretinsele sale afinitati taranisto-liberale si persecutiile marilor familii de industriasi interbelici. Legatura? “Proiectul” are printre actionari nume mari din business, cum existau odata intre razboaie pe aici, deci e bun, deci aduce prosperitate, deci ..... Ghilezan mai are putin si declara ca RMGC lupta cu comunismul (vezi istoria din finalul articolului). Oricum ne aminteste ca a sustinut fara rezerve privatizarile pe 1 dolar in anii ’90. Ma rog, trebuie sa ai mare caracter ca sa afirmi ca privatizarea profiturilor de stat (dupa socializarea pierderilor evident) e de mare viitor. Sa ne uitam de pilda la marele investitor OMV si compania Petrom, care a devenit foarte profitabilA dupa privatizare, cu pretul majorarii preturilor si batutul in cuie pentru 10 ani a unei redeventei ridicol de mici. Ghilezan incheie apoteotic: "nu ne vindem tara" reprezinta o mentalitate toxica. Aici ii inteleg frustrarea, el reprezinta specia de ziarist la care totul e de vanzare, doar pretul e negociabil.“Creatia” ghilezaniana aici. Observ in treacat transformarea Evz intr-o fituica de propaganda ieftina (corporatista, pdl-ista, si ce-o mai vrea maria sa, platitorul de bannere mascate sau nu) dupa ce Capital s-a transformat la randul sau intr-un tabloid economic.
luni, 14 noiembrie 2011
Cooperativa “Ochiul si Timpanul” n-a auzit si n-a vazut inca Recesiunea
Cand 10.000 de politisti au parasit schema MAI in acest an, s-a invocat media europeana, eram mult prea bine reprezentati la sectiunea “cashchete”. Cat priveste “ochii albastri” comparatiile se fac mai greu, numarul alor nostri e informatie clasificata. Bugetele lor insa nu, iata cateva paralele interesante privind cheltuielile cu personalul ale SRI+SIE+STS+SPP in 2012 vs. restul lumii. Stiati de pilda ca toate salariile din invatamant, cumulate, sunt cu 10% mai mici decat salariile din “servicii”(si nici macar n-am luat in discutie toate salariile baietilor, exista servicii plasate sub umbrele mai largi, gen DGIPI, unde bugetele sunt mai greu de dibuit)? Sau ca salariile din cele 4 institutii “ochiul si timpanul” acopera salariile cumulate din Ministerul Economiei, Muncii, Transporturilor, Sanatatii, Comunicatiilor? Pai austeritatea asta e doar pentru catei, nu si pentru dulaii sub acoperire? Apropo, am scazut demografic, luam in discutie scaderea numarului de parlamentari si nu diluam si serviciile de informatii?
Bugetul pe 2012 este unul auster, cu reduceri de cheltuieli cu personalul bugetar, alocari mai sarace pentru asistenta sociala, etc. Sunt insa cativa privilegiati care primesc mai multi bani pentru angajatii din dotare. Exact unde merge mai bine in Romania: justitia, ministerul public, SRI, STS, SPP, SIE se vor lua mai multi bani. Daca de la Munca, Transporturi, Economie, Sanatate si Comunicatii se taie intre 9-24%, la servicii baietii sunt remunerati cu un plus de 2,5-4%. Bugetele institutiilor in cauza au continuat sa se umfle incontrolabil in ultimii zece ani fiind de cateva ori mai mari decat in 2000 de pilda. In intervalul 2000-2008 bugetele celor patru institutii au crescut cu procente cuprinse intre 400-800% (cel mai mult SPP, SRI are “:doar” 531% plus). Iar intre 2008-2011, ani de criza si austeritate, au fost indexate cel putin proportional cu inflatia (in 2011 SRI a primit totusi pentru angajati cu 17% mai multi bani ca in 2010). In momentul de fata, costurile cu personalul ating 1,1 miliarde lei in cele 4 institutii (729 milioane lei SRI, 103 milioane lei SPP, 106 milioane SIE si 156 milioane STS). Ministerul Educatiei cheltuie cu angajatii sai mai putin de 1,1 miliarde lei iar in Sanatate cheltuielile de personal sunt de numai 204 milioane lei.
Binenteles, un om din servicii nu se poate trage la vatra cu pensie modesta la cata informatie a inmagazinat. Pensiile speciale au crescut dupa reforma sistemului cu 17% fata de 2010, in timp ce restul muritorilor pensionari iau mai putini bani decat atunci. De altfel, o pensie medie din SRI (3000 lei) este de peste 4 ori mai mare decat pensia medie pentru restul lumii, pentru “nespeciali”adica (747 lei). Una peste alta, daca veniturile serviciilor erau asa in 1989 mai intelegeam ceva, costa sa ai 22 milioane de hamesiti sub observatie, sa pazesti secrete economice, sa lupti cu “bubulii” imperialisti. Dar asa? Cand facem parte dintr-o alianta a tuturor impotriva mai nimanui (NATO), cand nu mai avem secrete economice pentru ca nu mai avem economie totul venind din import, cand suntem in criza si taiem salarii si in curand pensii, cand facem parada de austeritate, cum naiba de ingrasam zeci de mii de securisti?!? Pai unde sunt bugetarii grasi care cocoseaza bietul angajat de la privat?
In definitiv, cati angajati o avea SRI-ul? FBI, o institutie care a auzit de transparenta, are 33.000, din care 13.000 (!) agenti si restul auxiliari (traducatori, analisti, angajati la “tehnic”, etc). Pai SUA are o populatie de vreo 15 ori mai mare decat Romania, are secrete de aparat si amenintari teroriste de constracarat, in mod serios. Ar insemna ca 2.000 de vigilenti ne ajung si noua? Sa ne raportam mai bine la cei 4000 de angajati MI5?
De ce se vorbeste atunci de peste 12.000 la SRI, peste 3000 la SIE, ceva mai putin la DGIPI, cifre oferite de fosti sefi ai institutiilor in cauza (aici)? Si presupun ca cifrele sunt modeste, fiind oferite inainte de 2008, dupa care tot sectorul bugetar a explodat numeric. Pana la urma intrebarea care se pune este urmatoarea: isi permite Romania servicii speciale atat de stufoase? Daca da, faceti-o domnilor guvernanti transparent, sa plateasca fiecare lefegiu din Romania o taxa pentru “siguranta nationala”, taxa Big Brother, sa stim cel putin o socoteala.
Bugetul pe 2012 este unul auster, cu reduceri de cheltuieli cu personalul bugetar, alocari mai sarace pentru asistenta sociala, etc. Sunt insa cativa privilegiati care primesc mai multi bani pentru angajatii din dotare. Exact unde merge mai bine in Romania: justitia, ministerul public, SRI, STS, SPP, SIE se vor lua mai multi bani. Daca de la Munca, Transporturi, Economie, Sanatate si Comunicatii se taie intre 9-24%, la servicii baietii sunt remunerati cu un plus de 2,5-4%. Bugetele institutiilor in cauza au continuat sa se umfle incontrolabil in ultimii zece ani fiind de cateva ori mai mari decat in 2000 de pilda. In intervalul 2000-2008 bugetele celor patru institutii au crescut cu procente cuprinse intre 400-800% (cel mai mult SPP, SRI are “:doar” 531% plus). Iar intre 2008-2011, ani de criza si austeritate, au fost indexate cel putin proportional cu inflatia (in 2011 SRI a primit totusi pentru angajati cu 17% mai multi bani ca in 2010). In momentul de fata, costurile cu personalul ating 1,1 miliarde lei in cele 4 institutii (729 milioane lei SRI, 103 milioane lei SPP, 106 milioane SIE si 156 milioane STS). Ministerul Educatiei cheltuie cu angajatii sai mai putin de 1,1 miliarde lei iar in Sanatate cheltuielile de personal sunt de numai 204 milioane lei.
Binenteles, un om din servicii nu se poate trage la vatra cu pensie modesta la cata informatie a inmagazinat. Pensiile speciale au crescut dupa reforma sistemului cu 17% fata de 2010, in timp ce restul muritorilor pensionari iau mai putini bani decat atunci. De altfel, o pensie medie din SRI (3000 lei) este de peste 4 ori mai mare decat pensia medie pentru restul lumii, pentru “nespeciali”adica (747 lei). Una peste alta, daca veniturile serviciilor erau asa in 1989 mai intelegeam ceva, costa sa ai 22 milioane de hamesiti sub observatie, sa pazesti secrete economice, sa lupti cu “bubulii” imperialisti. Dar asa? Cand facem parte dintr-o alianta a tuturor impotriva mai nimanui (NATO), cand nu mai avem secrete economice pentru ca nu mai avem economie totul venind din import, cand suntem in criza si taiem salarii si in curand pensii, cand facem parada de austeritate, cum naiba de ingrasam zeci de mii de securisti?!? Pai unde sunt bugetarii grasi care cocoseaza bietul angajat de la privat?
In definitiv, cati angajati o avea SRI-ul? FBI, o institutie care a auzit de transparenta, are 33.000, din care 13.000 (!) agenti si restul auxiliari (traducatori, analisti, angajati la “tehnic”, etc). Pai SUA are o populatie de vreo 15 ori mai mare decat Romania, are secrete de aparat si amenintari teroriste de constracarat, in mod serios. Ar insemna ca 2.000 de vigilenti ne ajung si noua? Sa ne raportam mai bine la cei 4000 de angajati MI5?
De ce se vorbeste atunci de peste 12.000 la SRI, peste 3000 la SIE, ceva mai putin la DGIPI, cifre oferite de fosti sefi ai institutiilor in cauza (aici)? Si presupun ca cifrele sunt modeste, fiind oferite inainte de 2008, dupa care tot sectorul bugetar a explodat numeric. Pana la urma intrebarea care se pune este urmatoarea: isi permite Romania servicii speciale atat de stufoase? Daca da, faceti-o domnilor guvernanti transparent, sa plateasca fiecare lefegiu din Romania o taxa pentru “siguranta nationala”, taxa Big Brother, sa stim cel putin o socoteala.
joi, 10 noiembrie 2011
O abureala despre cota unica vs. impozitul progresiv
Am citit aici opinia unui distins profesor la ASE. Omul se chinuie sa “demaste” impozitul progresiv, face niste simulari alese strategic pentru a-i ilustra concluzia trasa mult inainte de inceperea demonstratiei, si sfarseste cu urmatoarea cugetare: “cel mai probabil, prin folosirea acestui sistem de deduceri doar se vor reaşeza veniturile în grila de impozitare. Nu dispare însă efectul pe care îl are cota progresivă care penalizează pe cel care vrea să muncească şi îl premiază pe cel care taie frunză la câini (considerat după nişte criterii absolut arbitrare că este defavorizat)”.
Cu alte cuvinte, impozitul de 16% premiaza munca, si nu contextul de piata. Incearca sa dai cu tarnacopul 10 ore pe zi in loc de numai 8 si vezi cum ajungi milionar, nu? Ma gandesc cu disperare cum i-ar fi descurajat un impozit pe venit mai mare pe bancherii care se calcau pe bataturi sa dea credite cu sau fara buletin, doar sa le iei mai repede. Cum am fi ramas fara produse inovatoare la nivel global gen credte suprime, derivate, roboti de tranzactionare, CDS-urile lui Basescu, etc. Bietii oameni care dadeau in branci de spirite inovatoare ce se aflau ar fi ramas poate la traditionalul model de business, si ce ne faceam acum? Ganditi-va la salariile agentilor imobiliari pe varful bulei, la veniturile vanzatorilor de polite de asigurare de viata cand piata pornea de la zero, la oamenii de vanzari din pharma, etc, etc. Veniturile nesimtite vin in marea lor majoritate din specularea unui context si sunt stimulente potrivite construirii unor bule speculative pentru care intreaga societate va suferi cand vor pocni. Despre ce incurajare a muncii vorbim atunci?
A, poate distinsul domn profesor a vrut sa spuna ca am descuraja prin impozitul progresiv inventivitatea, imaginatia constructiva si nu distructiva, etc. Dar cati inventivi si imaginativi avem noi in economie? Care sa fie raportul intre inventivi de acest tip si ..agentii de vanzari de iluzii sau bunuri supraevaluate? Merita sa-i iertam pe viitorii tepari de dragul “inventivilor” si sa condamnam serviciile sociale la stramtorare? Eu zic ca nu, din simplul motiv ca irationalitatea pietelor de orice fel ar fi temperata daca taxam mai bine veniturile “agitatorilor”.Iar la spargerea bulelor sufera si IT-istii, si softistii si restul inventivilor "buni" cot la cot cu intreaga societate, fara sa aiba vreo vina spre deosebire de cei care au orchestrat o noua mostra de lacomie irationala si care deseori sunt salvati-tot ei!- din bani publici.
Cu alte cuvinte, impozitul de 16% premiaza munca, si nu contextul de piata. Incearca sa dai cu tarnacopul 10 ore pe zi in loc de numai 8 si vezi cum ajungi milionar, nu? Ma gandesc cu disperare cum i-ar fi descurajat un impozit pe venit mai mare pe bancherii care se calcau pe bataturi sa dea credite cu sau fara buletin, doar sa le iei mai repede. Cum am fi ramas fara produse inovatoare la nivel global gen credte suprime, derivate, roboti de tranzactionare, CDS-urile lui Basescu, etc. Bietii oameni care dadeau in branci de spirite inovatoare ce se aflau ar fi ramas poate la traditionalul model de business, si ce ne faceam acum? Ganditi-va la salariile agentilor imobiliari pe varful bulei, la veniturile vanzatorilor de polite de asigurare de viata cand piata pornea de la zero, la oamenii de vanzari din pharma, etc, etc. Veniturile nesimtite vin in marea lor majoritate din specularea unui context si sunt stimulente potrivite construirii unor bule speculative pentru care intreaga societate va suferi cand vor pocni. Despre ce incurajare a muncii vorbim atunci?
A, poate distinsul domn profesor a vrut sa spuna ca am descuraja prin impozitul progresiv inventivitatea, imaginatia constructiva si nu distructiva, etc. Dar cati inventivi si imaginativi avem noi in economie? Care sa fie raportul intre inventivi de acest tip si ..agentii de vanzari de iluzii sau bunuri supraevaluate? Merita sa-i iertam pe viitorii tepari de dragul “inventivilor” si sa condamnam serviciile sociale la stramtorare? Eu zic ca nu, din simplul motiv ca irationalitatea pietelor de orice fel ar fi temperata daca taxam mai bine veniturile “agitatorilor”.Iar la spargerea bulelor sufera si IT-istii, si softistii si restul inventivilor "buni" cot la cot cu intreaga societate, fara sa aiba vreo vina spre deosebire de cei care au orchestrat o noua mostra de lacomie irationala si care deseori sunt salvati-tot ei!- din bani publici.
miercuri, 9 noiembrie 2011
Statul politienesc poate fi ultima masura anti-criza
Daca autoritatile vor continua sa salveze principalii beneficiari ai crizei cu banii victimelor acesteia, cum au facut pana acum, violenta nascuta din frustrarile strazii poate deveni pretextul potrivit pentru restrangerea libertatilor cetatenesti dupa modelul 11 septembrie (bineinteles, cu un scop “nobil”-apararea vietii si proprietatii cetatenilor onesti).Spre deosebire insa de teroristii religiosi sau politici, teroristii financiari au scapat momentan cu o cearta parinteasca si bonusuri intacte
Repetitia generala s-a facut la Londra, infiltrarea miscarii “Ocupy Wall Street” cu anarhisti si provocatori poate oferi pretextul asteptat de autoritati in SUA iar grecii, spaniolii, italienii vor contribui la randul lor la tabloul haosului global pentru eradicarea caruia autoritatile vor primi tot mai multe somatii sa intervina din partea comunitatii de afaceri si a “oamenilor de bine” de pretutindeni. Dupa toate seturile de masuri anti-criza adoptate pana acum care mai mult au adancit-o, conservarea privilegiilor si a marilor averi dobandit in anii de boom nu poate fi obtinuta decat printr-un regim de mana forte iar asta pare o explicatie posibila a “lipsei de inspiratie” de care au dat dovada factorii de decizie in ultimii 4 ani. Cand bancile au fost salvate cu bani publici, cine isi imagina ca oamenii simpli, deja afundati in datorii, vor accepta senini sa preia si nota asta de plata?
In plus, s-a facut ceva intre timp pentru a descuraja macar pe viitor mentalitatea speculativa? Taxarea tranzactiilor financiare pentru care se impauneaza Sarkozy (pe lista de prioritati pentru...2012 in Europa, SUA nefiind de acord) nu e decat praf in ochii celor saraci cu duhul. Nu tranzactiile speculative trebuie taxate ci profiturile speculative. Ce-i impiedica pe robotii care fac grosul tranzactiilor la bursele din SUA sa fie mai activi pentru a compensa modesta taxa impusa de autoritati? Alta ar fi situatia daca grosul profiturilor obtinute din astfel de speculatii (operatiunile cu derivate derulate de entitati fara capacitati productive, detinerile de actiuni sub o anumita perioada minima, speculatiile cu CDS-uri din partea celor care nu detin efectiv bonduri, etc) ar ajunge la stat. Similar, despre proscrierea paradisurilor fiscale se vorbeste din 2009 fara rezultate palpabile. Bancile salvate de state pot da in continuare bonusuri si dividende. Si exemplele de decizii in favoarea celor vinovati de criza si dispretul suveran al celor loviti dar pusi sa plateasca oalele sparte pot continua.
In Romania, mi-e teama ca vom utiliza o buna parte din imprumutul FMI pentru a cumpara pe varful crizei gaoacele parasite ale catorva banci straine proaspat falimentare. Oricum, faptul ca un stat cu probleme de finantare precum Romania trebuie sa isi majoreze anul viitor contributia la FMI cu peste 800 milioane euro pentru ca institutia sa poata “lupta” mai bine cu criza, spune multe Simultan, s-au taiat otova salarii si cat p-aici pensii dar au ramas neatinse marile averi facute prin spolierea statului in ultimii 20 de ani, nu avem o lege a falimentului personal, nici vorba de taxarea bancilor,etc.
Cum va reactiona electoratul in cele din urma? Resemnandu-se sa plateasca generatii pentru lacomia si prostia gulerelor albe din financiar-bancar si complicitatile politicienilor? Strangand cuminte cureaua? Sau rabufnind in miscari violente abil incurajate de puterea politica? Totul este ca replicile violente sa vina relativ repede, cand nemultumirea generala nu a apucat inca sa se coaguleze sub un anumit steag, cand nu exista inca platforme politice si revendicari punctuale iar Strada nu s-a transformat in concurent pentru actiuala clasa politica. Represiunea si restrangerea preventiva a libertatilor cetatenesti (“pentru ca astfel de excese sa nu se mai repete”) este posibila cat timp miscarile de protest sunt expresia unor grupuri eterogene, amestec de flower-power, fani Che Guevara & Bakunin si ecologisti/spiritualisti aerieni. Cat timp nemultumitii pot atrage simpatii dar nu si voturi, cat timp doar critica fara sa ofere alternative inchegate miscarile de protest pot fi “ajutate” usor sa devina generatoare de haos si amenintari la adresa cetatenilor responsabili si tratate ca atare. Daca avem ghinion, asta se va si intampla si vom avea si austeritate economica si incorsetare a libertatii de expresie. Daca avem noroc, clasa politica se poate pricopsi cu un concurent serios care sa forteze in timp schimbarea actualului echilibru de forte.
Repetitia generala s-a facut la Londra, infiltrarea miscarii “Ocupy Wall Street” cu anarhisti si provocatori poate oferi pretextul asteptat de autoritati in SUA iar grecii, spaniolii, italienii vor contribui la randul lor la tabloul haosului global pentru eradicarea caruia autoritatile vor primi tot mai multe somatii sa intervina din partea comunitatii de afaceri si a “oamenilor de bine” de pretutindeni. Dupa toate seturile de masuri anti-criza adoptate pana acum care mai mult au adancit-o, conservarea privilegiilor si a marilor averi dobandit in anii de boom nu poate fi obtinuta decat printr-un regim de mana forte iar asta pare o explicatie posibila a “lipsei de inspiratie” de care au dat dovada factorii de decizie in ultimii 4 ani. Cand bancile au fost salvate cu bani publici, cine isi imagina ca oamenii simpli, deja afundati in datorii, vor accepta senini sa preia si nota asta de plata?
In plus, s-a facut ceva intre timp pentru a descuraja macar pe viitor mentalitatea speculativa? Taxarea tranzactiilor financiare pentru care se impauneaza Sarkozy (pe lista de prioritati pentru...2012 in Europa, SUA nefiind de acord) nu e decat praf in ochii celor saraci cu duhul. Nu tranzactiile speculative trebuie taxate ci profiturile speculative. Ce-i impiedica pe robotii care fac grosul tranzactiilor la bursele din SUA sa fie mai activi pentru a compensa modesta taxa impusa de autoritati? Alta ar fi situatia daca grosul profiturilor obtinute din astfel de speculatii (operatiunile cu derivate derulate de entitati fara capacitati productive, detinerile de actiuni sub o anumita perioada minima, speculatiile cu CDS-uri din partea celor care nu detin efectiv bonduri, etc) ar ajunge la stat. Similar, despre proscrierea paradisurilor fiscale se vorbeste din 2009 fara rezultate palpabile. Bancile salvate de state pot da in continuare bonusuri si dividende. Si exemplele de decizii in favoarea celor vinovati de criza si dispretul suveran al celor loviti dar pusi sa plateasca oalele sparte pot continua.
In Romania, mi-e teama ca vom utiliza o buna parte din imprumutul FMI pentru a cumpara pe varful crizei gaoacele parasite ale catorva banci straine proaspat falimentare. Oricum, faptul ca un stat cu probleme de finantare precum Romania trebuie sa isi majoreze anul viitor contributia la FMI cu peste 800 milioane euro pentru ca institutia sa poata “lupta” mai bine cu criza, spune multe Simultan, s-au taiat otova salarii si cat p-aici pensii dar au ramas neatinse marile averi facute prin spolierea statului in ultimii 20 de ani, nu avem o lege a falimentului personal, nici vorba de taxarea bancilor,etc.
Cum va reactiona electoratul in cele din urma? Resemnandu-se sa plateasca generatii pentru lacomia si prostia gulerelor albe din financiar-bancar si complicitatile politicienilor? Strangand cuminte cureaua? Sau rabufnind in miscari violente abil incurajate de puterea politica? Totul este ca replicile violente sa vina relativ repede, cand nemultumirea generala nu a apucat inca sa se coaguleze sub un anumit steag, cand nu exista inca platforme politice si revendicari punctuale iar Strada nu s-a transformat in concurent pentru actiuala clasa politica. Represiunea si restrangerea preventiva a libertatilor cetatenesti (“pentru ca astfel de excese sa nu se mai repete”) este posibila cat timp miscarile de protest sunt expresia unor grupuri eterogene, amestec de flower-power, fani Che Guevara & Bakunin si ecologisti/spiritualisti aerieni. Cat timp nemultumitii pot atrage simpatii dar nu si voturi, cat timp doar critica fara sa ofere alternative inchegate miscarile de protest pot fi “ajutate” usor sa devina generatoare de haos si amenintari la adresa cetatenilor responsabili si tratate ca atare. Daca avem ghinion, asta se va si intampla si vom avea si austeritate economica si incorsetare a libertatii de expresie. Daca avem noroc, clasa politica se poate pricopsi cu un concurent serios care sa forteze in timp schimbarea actualului echilibru de forte.
sâmbătă, 5 noiembrie 2011
Va supara ideea de viol, de furt sau asasinat? Sa le descurajam cu o taxa aplicata raufacatorilor!
Cam la asta se reduce solutia marelui demagog in cautare de voturi pentru alegerile din primavara-Sarkozy- in ceea ce priveste cumintirea pietelor financiare. Sa taxezi tranzactiile financiare (cu o suma simbolica, evident!) e ca si cum ai incuraja robotii de pe Wall Street sa se incinga mai tare. Bineinteles, SUA n-a fost de acord cu Sarko la Cannes, doar Goldman Sachs mai are un cuvant de spus, ce mama naibii! De ce nu s-au gandit baietii sa taxeze sever PROFITUL speculativ? Sa limiteze produsele derivate pentru cei care nu au nici in clin nici in maneca cu produsul efectiv care sta la baza lor (de ce sa tranzactioneze bancile…contracte pe cupru sau grau, de ce sa poti tranzactiona CDS-uri daca nu esti emitent sau detinator de bonduri?)? Sa taxeze marcarile de profit in urma detinerii de actiuni de numai cateva saptamani (o tempora, asta chiar se intampla candva la BVB)? Pai, simplu, nu s-au gandit sa limiteze in mod real fenomenul si mentalitatea speculativa, ci doar sa simuleze asta pentru tribuna in care va lua loc electoratul in 2012.
vineri, 4 noiembrie 2011
Pseudo-economia intr-o lectie: “bogatii sunt sarea pamantului”
Orice tentativa de a-i taxa/impozita mai mult pe cei cu venituri/averi mari starneste un cor bine dirijat de urlete: “daca le iei banutii prabusesti economia, bogatii prin cheltuielile pe care le fac intretin intreaga societate deci dau de mancare si saracilor, bai comunistule!”. Pe logica asta, omenirea n-ar fi trebuit sa renunte niciodata la sclavagism de teama ca bietele unelte umblatoare ar face foamea in lipsa cojii de paine aruncate de mana cu biciul. Ca sa nu mai pomenesc de hibele regulii “80-20” (80% din averea natiunilor bogate sunt concentrate in mana a 20% din populatie) cand vine vorba de redistributie: sa afirmi ca fara cheltuielile celor 20% privilegiati ai sortii s-ar duce de rapa universul simplu mobilat al celorlalti 80% e ca si cum ai spune ca cei lasati la baza unei scheme Ponzi depind de stilul de viata al celor cocotati pe seama lor in varful piramidei baietilor destepti!
Aparent, buzduganul fiscalitatii nu produce redistributie. Iei de la bogati, nu dai la saraci. Bogatii isi vor tempera consumul, saracii vor pierde locuri de munca, etc. Dar daca nu e asa? Daca luand de la bogati, proportional cu averea si veniturile (impozit progresiv si taxare graduala a proprietatii) generezi o schimbare de mentalitate de care sa beneficieze in final intreaga societate?. In loc sa incurajezi fericirea in dauna celorlalti de ce sa nu construim bunastarea unei paturi cat mai largi de populatie cum reusesc nordicii? Este exagerat sa afirm ca descurajarea acumularii rapide de bogatie va duce in final la marje de profit mai mici si la un mod de a face afaceri mai uman? In loc sa ai un angajat-model care sa moara eroic la job dupa modelul Raluca Stroescu, ai putea sa imparti aceeasi treaba la doi angajati, unul full time si altul part-time (poate in felul asta vor apuca urmasele Ralucai Stroescu sansa de a se ocupa de odrasle avand simultan si o sursa de venit pentru ele). Decat 10 angajati super-platiti-alergati-frustrati, mai bine 15 lefegii care sa-si mai vada si de viata personala, nu?
Si daca tot am ajuns aici, chiar avem nevoie de o industrie a joburilor part-time pentru actualele si viitoarele mame, care sa dea notiunii de familie un sens mai putin abstract, nu credeti? Ma gandesc ca statul ar fi cel mai in masura sa ofere un exemplu in acest sens, oricum se arde gazul 8 ore in joburile bugetare, pe salarii de mizerie in mult cazuri. Nu vad de ce n-ar putea fi transformate o parte din aceste posturi in joburi part-time pentru mame, daca tot ne sperie scaderea si imbatranirea populatiei.
Un exces nu-l scuza pe altul
Se indoieste cineva ca avem capitalism “salbatic” din cauza egalitarismului fortat? Si avem o societate coruptibila ca urmare a dilatarii instictului de supravietuire din aceeasi perioada? Cum ar fi sa revenim si la miscari de extrema dreapta, pogromuri si vinovatii colective ca in anii ’40 ca efect al disparitatilor pe care le incurajam atat de “subtil”? Frustrarile acumulate zeci de ani pot crea dezechilibre mai mari decat cele care le-au generat. Si lumea pare ca se indreapta in directia pedepsirii vinovatilor acum. Incet-incet vor apare si partidele care sa arate cu degetul spre capitalistii verosi, bancherii fara scrupule, speculatorii fara inima asa cum evreii, mosierii, burghezia a mai fost tinta candva. Daca nu construim din timp o societate echilibrata, vom obtine o rupere a echilibrului actual cu forta. Traim intr-o lume polarizata, indatorata, cu resurse imputinate. Un context in care distributia 80-20 nu va mai putea fi mentinuta decat intr-un stat politienesc. Chiar vrem asa ceva?
PS: Arunc seara un ochi stingher pe PRO TV si vad un interviu cu Elena Merisoreanu,mandra foc de casuta ei cu 11 camere. Culmea e ca se si lauda cu asta, plus blanurile ei de neam prost, haurul, etc. Bineinteles, daca ar plati un impozit mai mare pentru Taj Mahal-ul din dotare (cu bonus pentru kitsch), asta n-ar face decat sa dauneze calicilor din cartier, dupa logica unor distinsi comentatori. Reportajul se incheie cu Maruta servil "aveti o casa foarte frumoasa".
Aparent, buzduganul fiscalitatii nu produce redistributie. Iei de la bogati, nu dai la saraci. Bogatii isi vor tempera consumul, saracii vor pierde locuri de munca, etc. Dar daca nu e asa? Daca luand de la bogati, proportional cu averea si veniturile (impozit progresiv si taxare graduala a proprietatii) generezi o schimbare de mentalitate de care sa beneficieze in final intreaga societate?. In loc sa incurajezi fericirea in dauna celorlalti de ce sa nu construim bunastarea unei paturi cat mai largi de populatie cum reusesc nordicii? Este exagerat sa afirm ca descurajarea acumularii rapide de bogatie va duce in final la marje de profit mai mici si la un mod de a face afaceri mai uman? In loc sa ai un angajat-model care sa moara eroic la job dupa modelul Raluca Stroescu, ai putea sa imparti aceeasi treaba la doi angajati, unul full time si altul part-time (poate in felul asta vor apuca urmasele Ralucai Stroescu sansa de a se ocupa de odrasle avand simultan si o sursa de venit pentru ele). Decat 10 angajati super-platiti-alergati-frustrati, mai bine 15 lefegii care sa-si mai vada si de viata personala, nu?
Si daca tot am ajuns aici, chiar avem nevoie de o industrie a joburilor part-time pentru actualele si viitoarele mame, care sa dea notiunii de familie un sens mai putin abstract, nu credeti? Ma gandesc ca statul ar fi cel mai in masura sa ofere un exemplu in acest sens, oricum se arde gazul 8 ore in joburile bugetare, pe salarii de mizerie in mult cazuri. Nu vad de ce n-ar putea fi transformate o parte din aceste posturi in joburi part-time pentru mame, daca tot ne sperie scaderea si imbatranirea populatiei.
Un exces nu-l scuza pe altul
Se indoieste cineva ca avem capitalism “salbatic” din cauza egalitarismului fortat? Si avem o societate coruptibila ca urmare a dilatarii instictului de supravietuire din aceeasi perioada? Cum ar fi sa revenim si la miscari de extrema dreapta, pogromuri si vinovatii colective ca in anii ’40 ca efect al disparitatilor pe care le incurajam atat de “subtil”? Frustrarile acumulate zeci de ani pot crea dezechilibre mai mari decat cele care le-au generat. Si lumea pare ca se indreapta in directia pedepsirii vinovatilor acum. Incet-incet vor apare si partidele care sa arate cu degetul spre capitalistii verosi, bancherii fara scrupule, speculatorii fara inima asa cum evreii, mosierii, burghezia a mai fost tinta candva. Daca nu construim din timp o societate echilibrata, vom obtine o rupere a echilibrului actual cu forta. Traim intr-o lume polarizata, indatorata, cu resurse imputinate. Un context in care distributia 80-20 nu va mai putea fi mentinuta decat intr-un stat politienesc. Chiar vrem asa ceva?
PS: Arunc seara un ochi stingher pe PRO TV si vad un interviu cu Elena Merisoreanu,mandra foc de casuta ei cu 11 camere. Culmea e ca se si lauda cu asta, plus blanurile ei de neam prost, haurul, etc. Bineinteles, daca ar plati un impozit mai mare pentru Taj Mahal-ul din dotare (cu bonus pentru kitsch), asta n-ar face decat sa dauneze calicilor din cartier, dupa logica unor distinsi comentatori. Reportajul se incheie cu Maruta servil "aveti o casa foarte frumoasa".
joi, 3 noiembrie 2011
Sa ne temem de austeritatea pentru ...bogati?
“Pedepsirea” bogatilor cu taxe si impozite mai mari suna a erezie in reduta capitalismului de cumetrie. “Vrei sa le atrofiezi spiritul antreprenorial, sa-i provoci sa-si ia jucariile inapoi si sa-si trimita angajatii in somaj, vrei sa fie vai si amar de saraci daca impozitezi mai mult bogatii”? Prin reducere la absurd, s-ar intelege ca viata saracilor ar fi un Paradis daca bogatii n-ar mai fi impozitati deloc. Dar daca banii nu reprezinta motivatia absoluta a marilor detinatori de active? Si cum s-ar comporta ei in cazul unui impozit progresiv pe avere?
Care o fi diferenta intre ocupantul locului 5 si cel de pe ultima pozitie in Top 300 din perspectiva sentimentului de automultumire? Se simt oare mai impliniti cei cu cateva sute de milioane de euro in cont decat cei cu “doar” cateva” zeci?. Cine are un singur milion de euro disponibil e de peste 1.000 de ori mai nefericit decat Dinu Paturiciu, proportional cu diferenta de avere? Ramane intacta dorinta de acumulare dupa ce ai bifat cateva milioane de euro si ai convingerea ca tu si urmatoarele generatii au traiul asigurat? Eu cred ca dupa ce aduna o anumita suma “de siguranta”, motivatiile se muta din zona materialului spre satisfacerea egoului in alt mod-prestigiu, pozitie, influenta. Dupa ce ai strans suficient vrei cel mult sa castigi la capitolul recunoastere in comunitate. Chiar daca ramai activ in propriul business o faci doar pentru a-ti conserva spiritul de jucator, pentru a demonstra ca poti castiga intr-o competitie de afaceri, pentru a contabiliza si castigurile egoului.
Ce vor face oamenii astia impozitati mai mult? Se vor retrage intr-o statiune elvetiana sa manance icre negre si sa-si scrie memoriile in anonimat? Nu prea se potriveste cu stilul lor. Mai degraba vor ramane pe mai departe in jocul global de monopoly, incercand sa-si intareasca stima de sine prin afaceri reusite. Sigur, daca vor obtine mai greu profit se vor simti loviti in amorul propriu si ar putea trage obloanele in cazul extrem. Din acest motiv, in recesiune, n-ar trebui provocati marii antreprenori prin taxare suplimentara a profitului. Valabil si pentru jucatorii institutionali sau pentru companiile listate, cu mici actionari flamanzi. Impozitarea mai severa a profitului i-ar pune pe fuga, de acord.
Ce se intampla insa cu profitul deja marcat si transformat in active? E la fel de riscant sa impozitezi casoaie, masini de lux, terenuri de mii de metri patrati in intravilan precum profitul si veniturile? Eu cred ca nu. Ba chiar impiedicam initiativa privata sa-si lase burta. Companiile se vor concentra mai mult pe profit gandindu-se de cateva ori cand vine vorba de achizititii, patronii vor fi mai legati de afacerea proprie fiind mai putini dornici de retragere prematura, angajatii cu super-salarii isi vor amana consumul si implicit aparitia bulelor speculative va fi incetinita. Sa lasam deci intacte jucariile antreprenorilor cand vine vorba de circuitul de business, dar sa ii descurajam cand vor sa retraga bani pentru a-i plasa pe piata imobiliara, obiecte de lux, asta e ideea. Un impozit progresiv in functie de valoarea si numarul proprietatilor imobiliare, valoarea masinilor, obiectelor de arta nu poate fi decat salutar. Achizitia de titluri de stat si depozitele bancare ar trebui sa fie singurele refugii tratate permisiv de Fisc, pentru a incuraja sustinerea micilor afaceri de banci si acoperirea deficitului public. Impozitarea suplimentara a bogatilor in...active nefinanciare nu va fi benefica doar pentru veniturile bugetare ci si pentru nivelurile la care se negociaza tranzactiile in imobiliar, piata auto, etc. Si ce e rau in a avea preturi mai mici? Pe cine deranjeaza ca viitorii posesori de credit ipotecar nu vor mai trebui sa se indatoreze pe 30-40 de ani ci pentru o perioada injumatatita?
PS: Sa nu se inteleaga ca cei cu un amarat de apartament de 2 camere in Militari ar trebui sa fie stransi cu usa sa plateasca impozit mai mare. Daca insa apartamentul are peste 100 mp, finisaje de lux si o locatie centrala, poate ca impozitul ar trebui sa fie de 10 ori mai mare decat cel din prezent. Nu mai vorbesc de posesori de penthouse, vile somptoase, etc, ati inteles ideea.
Care o fi diferenta intre ocupantul locului 5 si cel de pe ultima pozitie in Top 300 din perspectiva sentimentului de automultumire? Se simt oare mai impliniti cei cu cateva sute de milioane de euro in cont decat cei cu “doar” cateva” zeci?. Cine are un singur milion de euro disponibil e de peste 1.000 de ori mai nefericit decat Dinu Paturiciu, proportional cu diferenta de avere? Ramane intacta dorinta de acumulare dupa ce ai bifat cateva milioane de euro si ai convingerea ca tu si urmatoarele generatii au traiul asigurat? Eu cred ca dupa ce aduna o anumita suma “de siguranta”, motivatiile se muta din zona materialului spre satisfacerea egoului in alt mod-prestigiu, pozitie, influenta. Dupa ce ai strans suficient vrei cel mult sa castigi la capitolul recunoastere in comunitate. Chiar daca ramai activ in propriul business o faci doar pentru a-ti conserva spiritul de jucator, pentru a demonstra ca poti castiga intr-o competitie de afaceri, pentru a contabiliza si castigurile egoului.
Ce vor face oamenii astia impozitati mai mult? Se vor retrage intr-o statiune elvetiana sa manance icre negre si sa-si scrie memoriile in anonimat? Nu prea se potriveste cu stilul lor. Mai degraba vor ramane pe mai departe in jocul global de monopoly, incercand sa-si intareasca stima de sine prin afaceri reusite. Sigur, daca vor obtine mai greu profit se vor simti loviti in amorul propriu si ar putea trage obloanele in cazul extrem. Din acest motiv, in recesiune, n-ar trebui provocati marii antreprenori prin taxare suplimentara a profitului. Valabil si pentru jucatorii institutionali sau pentru companiile listate, cu mici actionari flamanzi. Impozitarea mai severa a profitului i-ar pune pe fuga, de acord.
Ce se intampla insa cu profitul deja marcat si transformat in active? E la fel de riscant sa impozitezi casoaie, masini de lux, terenuri de mii de metri patrati in intravilan precum profitul si veniturile? Eu cred ca nu. Ba chiar impiedicam initiativa privata sa-si lase burta. Companiile se vor concentra mai mult pe profit gandindu-se de cateva ori cand vine vorba de achizititii, patronii vor fi mai legati de afacerea proprie fiind mai putini dornici de retragere prematura, angajatii cu super-salarii isi vor amana consumul si implicit aparitia bulelor speculative va fi incetinita. Sa lasam deci intacte jucariile antreprenorilor cand vine vorba de circuitul de business, dar sa ii descurajam cand vor sa retraga bani pentru a-i plasa pe piata imobiliara, obiecte de lux, asta e ideea. Un impozit progresiv in functie de valoarea si numarul proprietatilor imobiliare, valoarea masinilor, obiectelor de arta nu poate fi decat salutar. Achizitia de titluri de stat si depozitele bancare ar trebui sa fie singurele refugii tratate permisiv de Fisc, pentru a incuraja sustinerea micilor afaceri de banci si acoperirea deficitului public. Impozitarea suplimentara a bogatilor in...active nefinanciare nu va fi benefica doar pentru veniturile bugetare ci si pentru nivelurile la care se negociaza tranzactiile in imobiliar, piata auto, etc. Si ce e rau in a avea preturi mai mici? Pe cine deranjeaza ca viitorii posesori de credit ipotecar nu vor mai trebui sa se indatoreze pe 30-40 de ani ci pentru o perioada injumatatita?
PS: Sa nu se inteleaga ca cei cu un amarat de apartament de 2 camere in Militari ar trebui sa fie stransi cu usa sa plateasca impozit mai mare. Daca insa apartamentul are peste 100 mp, finisaje de lux si o locatie centrala, poate ca impozitul ar trebui sa fie de 10 ori mai mare decat cel din prezent. Nu mai vorbesc de posesori de penthouse, vile somptoase, etc, ati inteles ideea.
marți, 1 noiembrie 2011
Grecii se pregatesc sa o ia pe urmele islandezilor. Foarte tare!
Iata ca grecii nu se dau “salvati” cu una cu doua si vor avea referendum pentru acceptarea masurilor de austeritate ce acompaniaza salvarea. Pe ce pariem ca grecii vor semana cu islandezii la inceputul anului viitor, cand se voteaza efectiv? Daca va imaginati ca o populatie accepta sa stranga cureaua in jurul gatului doar pentru ca bancherii sa traiasca pe mai departe comod, va inselati. Or vor da cu referendumul in capul guvernantilor, or ii vor castra la proximele alegeri libere. Hai sa vedem ce se intampla cu scaunul de sub fundul cuplului Merkel-Sarkosi anul viitor, ca si ei vor trebui sa treaca prin alegeri, si cu ce fata va iesi in lume Obama stiindu-se legat de gemenii Bernanke-Krugman. Vom vedea tot in 2012 ca miscarea Ocupy Wall Street are resorturi mai adanci decat banuim, cel putin sunt sanse mari pentru asta. Si uite cum islandezii ameninta sa devina un model contagios.
In alta ordine de idei, vreau sa combat bocitoarele care plang deja pe umarul bogatilor ce risca o impozitare mai severa in viitor. Nu dragilor, un impozit mai mare pe active n-o sa determine nici un exod, imobiliarele nu pot fi mutate. De acord, taxarea suplimentara a profitului s-ar putea sa-i demoralizeze un pic si sa le afecteze spiritul antreprenorial. Ok, sa nu pedepsim deci acumularea capitalului, ci marcarea profitului prin achizitii. Sa plateasca mai mult pentru casoaiele si terenurile din dotare, pentru masinile de fite si yachturi. Un impozit progresiv pe proprietate, in functie de numarul si valoarea bunurilor detinute, asta ne trebuie. In felul asta motivatia acumularii nesimtite de bunuri scade, la fel frustrarile celor din jur, tentatia reintroducerii banilor in circuitul productiv creste.
In alta ordine de idei, vreau sa combat bocitoarele care plang deja pe umarul bogatilor ce risca o impozitare mai severa in viitor. Nu dragilor, un impozit mai mare pe active n-o sa determine nici un exod, imobiliarele nu pot fi mutate. De acord, taxarea suplimentara a profitului s-ar putea sa-i demoralizeze un pic si sa le afecteze spiritul antreprenorial. Ok, sa nu pedepsim deci acumularea capitalului, ci marcarea profitului prin achizitii. Sa plateasca mai mult pentru casoaiele si terenurile din dotare, pentru masinile de fite si yachturi. Un impozit progresiv pe proprietate, in functie de numarul si valoarea bunurilor detinute, asta ne trebuie. In felul asta motivatia acumularii nesimtite de bunuri scade, la fel frustrarile celor din jur, tentatia reintroducerii banilor in circuitul productiv creste.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)