Statul politienesc poate fi ultima masura anti-criza

Daca autoritatile vor continua sa salveze principalii beneficiari ai crizei cu banii victimelor acesteia, cum au facut pana acum, violenta nascuta din frustrarile strazii poate deveni pretextul potrivit pentru restrangerea libertatilor cetatenesti dupa modelul 11 septembrie (bineinteles, cu un scop “nobil”-apararea vietii si proprietatii cetatenilor onesti).Spre deosebire insa de teroristii religiosi sau politici, teroristii financiari au scapat momentan cu o cearta parinteasca si bonusuri intacte

Repetitia generala s-a facut la Londra, infiltrarea miscarii “Ocupy Wall Street” cu anarhisti si provocatori poate oferi pretextul asteptat de autoritati in SUA iar grecii, spaniolii, italienii vor contribui la randul lor la tabloul haosului global pentru eradicarea caruia autoritatile vor primi tot mai multe somatii sa intervina din partea comunitatii de afaceri si a “oamenilor de bine” de pretutindeni. Dupa toate seturile de masuri anti-criza adoptate pana acum care mai mult au adancit-o, conservarea privilegiilor si a marilor averi dobandit in anii de boom nu poate fi obtinuta decat printr-un regim de mana forte iar asta pare o explicatie posibila a “lipsei de inspiratie” de care au dat dovada factorii de decizie in ultimii 4 ani. Cand bancile au fost salvate cu bani publici, cine isi imagina ca oamenii simpli, deja afundati in datorii, vor accepta senini sa preia si nota asta de plata?

In plus, s-a facut ceva intre timp pentru a descuraja macar pe viitor mentalitatea speculativa? Taxarea tranzactiilor financiare pentru care se impauneaza Sarkozy (pe lista de prioritati pentru...2012 in Europa, SUA nefiind de acord) nu e decat praf in ochii celor saraci cu duhul. Nu tranzactiile speculative trebuie taxate ci profiturile speculative. Ce-i impiedica pe robotii care fac grosul tranzactiilor la bursele din SUA sa fie mai activi pentru a compensa modesta taxa impusa de autoritati? Alta ar fi situatia daca grosul profiturilor obtinute din astfel de speculatii (operatiunile cu derivate derulate de entitati fara capacitati productive, detinerile de actiuni sub o anumita perioada minima, speculatiile cu CDS-uri din partea celor care nu detin efectiv bonduri, etc) ar ajunge la stat. Similar, despre proscrierea paradisurilor fiscale se vorbeste din 2009 fara rezultate palpabile. Bancile salvate de state pot da in continuare bonusuri si dividende. Si exemplele de decizii in favoarea celor vinovati de criza si dispretul suveran al celor loviti dar pusi sa plateasca oalele sparte pot continua.

In Romania, mi-e teama ca vom utiliza o buna parte din imprumutul FMI pentru a cumpara pe varful crizei gaoacele parasite ale catorva banci straine proaspat falimentare. Oricum, faptul ca un stat cu probleme de finantare precum Romania trebuie sa isi majoreze anul viitor contributia la FMI cu peste 800 milioane euro pentru ca institutia sa poata “lupta” mai bine cu criza, spune multe Simultan, s-au taiat otova salarii si cat p-aici pensii dar au ramas neatinse marile averi facute prin spolierea statului in ultimii 20 de ani, nu avem o lege a falimentului personal, nici vorba de taxarea bancilor,etc.

Cum va reactiona electoratul in cele din urma? Resemnandu-se sa plateasca generatii pentru lacomia si prostia gulerelor albe din financiar-bancar si complicitatile politicienilor? Strangand cuminte cureaua? Sau rabufnind in miscari violente abil incurajate de puterea politica? Totul este ca replicile violente sa vina relativ repede, cand nemultumirea generala nu a apucat inca sa se coaguleze sub un anumit steag, cand nu exista inca platforme politice si revendicari punctuale iar Strada nu s-a transformat in concurent pentru actiuala clasa politica. Represiunea si restrangerea preventiva a libertatilor cetatenesti (“pentru ca astfel de excese sa nu se mai repete”) este posibila cat timp miscarile de protest sunt expresia unor grupuri eterogene, amestec de flower-power, fani Che Guevara & Bakunin si ecologisti/spiritualisti aerieni. Cat timp nemultumitii pot atrage simpatii dar nu si voturi, cat timp doar critica fara sa ofere alternative inchegate miscarile de protest pot fi “ajutate” usor sa devina generatoare de haos si amenintari la adresa cetatenilor responsabili si tratate ca atare. Daca avem ghinion, asta se va si intampla si vom avea si austeritate economica si incorsetare a libertatii de expresie. Daca avem noroc, clasa politica se poate pricopsi cu un concurent serios care sa forteze in timp schimbarea actualului echilibru de forte.