1.Cat de mult iubesc oamenii iubitorii de animale?
Nu stiu in ce masura pot fi luat ca etalon, dar mai toate cunostiintele mele care fac parada de iubirea lor pentru caini au ceva probleme de integrare in comunitate, niste frustrari nerezolvatate, un pic de manie a persecutiei. Sigur, nu vorbesc aici de cei care au si ei un caine prin curte, o pisica pentru serile de iarna, un papagal in bucatarie. Vorbesc de cei care colectioneaza cate o duzina, care te-ar sfasia cand ii vorbesti doar de rau odraslele, etc. Adica dragostea exagerata pentru animale ascunde cred o oarecare antipatie pentru mare parte din reprezentantii speciei bipede din care facem parte. Sau “patru picioare bine, doua picioare rau”.
2. Ai tranzactionat la bursa moastelor anul asta?
Cozi kilometrice din nou la Patriarhie, se baga moastele Sfantului Dumitru, ca in fiecare an. N-are nimic de a face cu credinta ce se intampla acolo, este doar o simpla tranzactie. “Sfantule, venim si anul asta, batem cruci si matanii, inghetam in frig, stam la cozi cat ziua de post, dar ai grija de ala micu care da iar la Bac si vezi sa isi gasesca servici si fata cea mica, bine?”Ma mir ca nu e reclamat Sfantul la OPC daca nu se tine de cuvant, doar suntem singurul popor cu repertoriu bogat de injuraturi tintite spre cele sfinte atunci cand n-avem nimic de cerut.
3. Care banca va fi preluata prima de BNR?
Aflu azi ca Banca Nationala si-a contruit un vehicol pentru preluarea bancilor cu probleme (“bridge bank”). Sigur, doar avem banii de la FMI care sunt tocmai buni pentru asa ceva. Cum sa ratam ocazia sa cumparam cu bani grasi niste gaoace cu sedii inchiriate si gunoi cat cuprinde sub pres? Daca e sa pariez pe cineva, eu zic ca Volsbank, Bancpost+Alpha si Banca Romaneasca sunt marii favoriti. Si uite cum veti plati din buzunarul vostru inca o data (banii de la FMI trebuie dati inapoi , nu?), dupa ce v-ati cocosat ca fraierii ani buni sa le dati rate lunare bancherilor “salvati”. Observ tot in ZF ca 1 din 5 credite e cu probleme acum si vor fi trecute de bancheri la pierderi. Mai sunt prosti pe aici care se zbat sa achite lunar peste jumatate din salariu pentru creditele de nevoi personale fara ipoteca, desi nici un executor nu le-ar putea opri mai mult de o treime din venituri?
4.Incearca sa se salveze capitalismul cu primavara araba?
O idee interesanta, preluata de pe blogul lui Lucian Sarbu “News from Romanian Net”. Colapsul imperiului sovietic a venit la tanc pentru a oferi noi piete unui capitalism care incepuse sa oboseasca. A urmat “democratia, privatizarile, libertatea presei” si celelalte lozinci, s-au privatizat profiturile se vor socializa in curand pierderile, etc. O fi o intamplare ca intr-un moment in care capitalismul gafaie serios revolutiile din lumea araba vin sa ofere noi piete pentru companiile occidentale? Egipt, Tunisia, Libia, poate Siria nu sunt chiar de colea. Mai raman apoi calicii din Africa sa cumpere produsele Nestle, Colgate si compania si dupa aia potopul. Poate chiar cel biblic.
luni, 31 octombrie 2011
joi, 27 octombrie 2011
Intre sabloanele fericirii si cantonamentul pentru spiritualitate
Mai nou, observ o avalansa de cursuri de spiritualizare a angajatilor din multinationale pentru o poala de bani (se pretinde subtil ca nu poti aprecia suficient ceva primit gratis), invatati sa intre in rezonanta cu propriul sine, sa isi armonizeze chakrele, sa isi vindece traumele emotionale, “sa fie in loc sa stie”(de parca profunzimea unei sfecle ar trebui sa fie targetul general), sa practice “legea atractiei”, etc, etc, pentru a atinge astfel o forma de fericire spirituala.
Ca si in cazul creditului si in ceea ce priveste spiritualitatea nu tot ce zboara se mananca, nimic nu e bun (sau rau) in proportie de 100%. Creditul poate fi ales inspirat la inceputul unui tendinte de crestere pe piata imobiliara, cat timp nu te indatorezi porceste asa cum aplecandu-te spre spiritualitate poti cadea in cap, autosuficienta sau pretiozitati gaunoase gen Dan Puric. Sunt de acord ca excesul de “minte” incomodeaza, ca e contraproductiv sa incurajezi interminabilul monolog interior, dar nici sa invidiezi stadiul de creier spalat si sa tinzi spre starea de meditatie permanenta nu cred ca ar fi de dorit. Nu stiu cum se face, dar toate citatele memorabile pe care mi le amintesc, toate experientele de viata interesante si teoriile de care m-am simtit apropiat n-au venit din partea unor guru indieni vegetativi la umbra de smochin, ci din partea unor personaje care au oscilat indelung pana sa se fixeze in adevarul propriu.
Imaginati-va 7 miliarde de oameni adoptand sabloanele fericirii occidentale puternic impregnate de materialism. Fiecare chinez cu 2 masini (una de teren), fiecare indian cu casa lui de vacanta-brrr! am putea sa ne cautam deja alta planeta. Luand in calcul un model mai decent, cel al fericirii comunitare, venind din sentimentul de apartenenta, din exersarea empatiei-s-ar putea extinde asta la nivel de Planeta? I-am lasa brusc fara job pe toti slujbasii absolutului institutionalizat, fie ei budisti, musulmani, crestini, etc, ca sa nu mai vorbesc ca asta ar fi intr-adevar sfarsitul istoriei, nu ce credea cetateanul Fukuyama cand cu caderea comunismului. Nu stiu insa daca am mai putea vorbi atunci de Umanitate (umanitate=dualitate?) ca sa nu mai zic ca am dubii serioase ca poate exista fericire in lipsa totala a nefericirii la care sa se raporteze.
Nisa spiritualitatii s-a aglomerat pe nesimtite si destui “intreprinzatori” incearca sa profite de naivitatea si banii unora care au probleme reale (sau doar imaginare) de integrare si echilibrare emotionala sau doar ifose de satisfacut. Si asta sperie si publicul celor care au ceva de oferit celorlalti, fie la nivel teoretic-conceptual, fie la cel al experientei practice. Cu spiritualitatea ca si cu internetul de altfel, iti trebuie multa energie si rabdare sa imparti graul de neghina.
Va recomand sa folositi insa cu incredere una dintre mantrele utilizate frecvent in noul curent. “Ma iubesc si ma accept asa cum sunt”. E chiar foarte buna. Ma felicit deci pentru lucrurile bune din viata mea si incerc sa ma accept in ciuda imperfectiunilor de care sunt constient. Mai important decat sa fiu fericit sau nefericit, spiritual sau materialist, habotnic sau liber-cugetator este ca pur si simplu...SUNT. E o experienta unica sa fiu in pielea mea (buna sau proasta, nu discut acum) si n-as renunta la ea nici pentru un abonament in Nirvana. Asta din simplul motiv ca nu cred in echilibrul perpetuu (imi displace deci si ideea de Rai si Iad, de condamnare sau gratie Vesnica). Orice voi cauta de aici inainte, pe orice drum voi fi tentat sa merg nu va fi la fel de important decat cautarea sau drumul in sine. De cate ori incerci sa “ingheti” ceva intr-o definitie sau convingere iti dai seama ca ai creat un efect de plan inclinat si ca fortele se reaseaza treptat. Pana la urma, singura constanta din Univers este SCHIMBAREA, cum spune un clasic in viata.
Iar in ceea ce priveste fericirea, de multe ori descoperi ca e ..retrospectiva. Stii foarte bine cand ai fost fericit dar nu poti fi la fel de sigur ca esti in momentul prezent. Cat despre spiritualitate si feluriti guru si indrumatori, un singur lucru: avem nevoie de repere pe drumul pe care mergem, ne ajuta sa ne orientam dar trebuie sa le depasim daca vrem sa inaintam.
Ca si in cazul creditului si in ceea ce priveste spiritualitatea nu tot ce zboara se mananca, nimic nu e bun (sau rau) in proportie de 100%. Creditul poate fi ales inspirat la inceputul unui tendinte de crestere pe piata imobiliara, cat timp nu te indatorezi porceste asa cum aplecandu-te spre spiritualitate poti cadea in cap, autosuficienta sau pretiozitati gaunoase gen Dan Puric. Sunt de acord ca excesul de “minte” incomodeaza, ca e contraproductiv sa incurajezi interminabilul monolog interior, dar nici sa invidiezi stadiul de creier spalat si sa tinzi spre starea de meditatie permanenta nu cred ca ar fi de dorit. Nu stiu cum se face, dar toate citatele memorabile pe care mi le amintesc, toate experientele de viata interesante si teoriile de care m-am simtit apropiat n-au venit din partea unor guru indieni vegetativi la umbra de smochin, ci din partea unor personaje care au oscilat indelung pana sa se fixeze in adevarul propriu.
Imaginati-va 7 miliarde de oameni adoptand sabloanele fericirii occidentale puternic impregnate de materialism. Fiecare chinez cu 2 masini (una de teren), fiecare indian cu casa lui de vacanta-brrr! am putea sa ne cautam deja alta planeta. Luand in calcul un model mai decent, cel al fericirii comunitare, venind din sentimentul de apartenenta, din exersarea empatiei-s-ar putea extinde asta la nivel de Planeta? I-am lasa brusc fara job pe toti slujbasii absolutului institutionalizat, fie ei budisti, musulmani, crestini, etc, ca sa nu mai vorbesc ca asta ar fi intr-adevar sfarsitul istoriei, nu ce credea cetateanul Fukuyama cand cu caderea comunismului. Nu stiu insa daca am mai putea vorbi atunci de Umanitate (umanitate=dualitate?) ca sa nu mai zic ca am dubii serioase ca poate exista fericire in lipsa totala a nefericirii la care sa se raporteze.
Nisa spiritualitatii s-a aglomerat pe nesimtite si destui “intreprinzatori” incearca sa profite de naivitatea si banii unora care au probleme reale (sau doar imaginare) de integrare si echilibrare emotionala sau doar ifose de satisfacut. Si asta sperie si publicul celor care au ceva de oferit celorlalti, fie la nivel teoretic-conceptual, fie la cel al experientei practice. Cu spiritualitatea ca si cu internetul de altfel, iti trebuie multa energie si rabdare sa imparti graul de neghina.
Va recomand sa folositi insa cu incredere una dintre mantrele utilizate frecvent in noul curent. “Ma iubesc si ma accept asa cum sunt”. E chiar foarte buna. Ma felicit deci pentru lucrurile bune din viata mea si incerc sa ma accept in ciuda imperfectiunilor de care sunt constient. Mai important decat sa fiu fericit sau nefericit, spiritual sau materialist, habotnic sau liber-cugetator este ca pur si simplu...SUNT. E o experienta unica sa fiu in pielea mea (buna sau proasta, nu discut acum) si n-as renunta la ea nici pentru un abonament in Nirvana. Asta din simplul motiv ca nu cred in echilibrul perpetuu (imi displace deci si ideea de Rai si Iad, de condamnare sau gratie Vesnica). Orice voi cauta de aici inainte, pe orice drum voi fi tentat sa merg nu va fi la fel de important decat cautarea sau drumul in sine. De cate ori incerci sa “ingheti” ceva intr-o definitie sau convingere iti dai seama ca ai creat un efect de plan inclinat si ca fortele se reaseaza treptat. Pana la urma, singura constanta din Univers este SCHIMBAREA, cum spune un clasic in viata.
Iar in ceea ce priveste fericirea, de multe ori descoperi ca e ..retrospectiva. Stii foarte bine cand ai fost fericit dar nu poti fi la fel de sigur ca esti in momentul prezent. Cat despre spiritualitate si feluriti guru si indrumatori, un singur lucru: avem nevoie de repere pe drumul pe care mergem, ne ajuta sa ne orientam dar trebuie sa le depasim daca vrem sa inaintam.
joi, 13 octombrie 2011
Un promo absolut gretos marca Rosia Montana Gold Corporation
Vad tot mai des spoturi siropoase platite de RMGC pe diferite televiziuni. De exemplu, o mamica cu 2 copii (nu reiese clar daca singura sau nu) marturiseste ca face sosete, brodeaza, ia cu imprumut din pensia parintilor ca sa poata sustine financiar cei doi copii scolari care invata de altfel foarte bine. Femeia ar vrea sa inceteze umilintele la care este supusa de contextul geografico-economic, deci este suporter al...exploatarii miniere cu cianuri la Rosia Montana! Vedeti bai desteptilor care semnati petitii si lansati comentarii rautacioase pe forumuri, din cauza voastra o sa rabde copii bietei femei de foame si vor ramane si fara caiete. Daca lasati clontul jos, mama celor doi copii o sa poata da cu tarnacopul, ar putea turna lingourile sau ar putea planta violete pe marginea viitoarei balti de cianura. Daca proiectul porneste, toata lumea va fi deci fericita (poate chiar si mamele singure si fara bani pentru caietele odraslelor din Vaslui, care vor empatiza insa cu cele din Rosia)! Mie genul asta de campanie mi se pare absolut gretos. Pacat ca am semnat deja impotriva proiectului (ceea ce va invit si pe voi sa faceti, poate va exista la un moment dat un referendum pe teme asta daca opozitia publicului creste), ca o mai faceam o data.
La fel de gretos si spotul in care compania se lauda cu banii pe care ii va aduce Romaniei trecand la capitolul asta (grosul de altfel) toate CAS-urile posibile si adunand salarii peste salarii pentru viitoarea forta de munca de parca ar fi al doilea Canal ca anvergura. Sigur, sumele din redeventa sunt cam costelive si trebuia sa le sustina cumva PR-ul cu ceva suplimentar dar sa te lauzi ca respecti legislatia si dai salarii si platesti CAS mi se pare neprofesionist.
Si cum RMGC a devenit un fel de accesoriu obligatoriu in viata publica romaneasca, uite ca sunt si sponsori in aducerea presedintelui Bilderberg la Bucuresti, unde va conferentia alaturi de reprezentantul Romaniei in Comisia Trilaterala, Mugur Isarescu (apropo, m-ar interesa si pe mine cum au ajuns Mugurel si Mihai Tanasescu acolo, au trimis un CV, au sustinut un interviu, au fost recrutati prin Best Jobs Ever, etc?). Daca o tine tot asa, RMGC va sponsoriza obligatoriu si Catedrala Neamului si, la nevoie, o sa ne califice si la un campinat mondial de fotbal. Cine i-ar mai putea rezista atunci?
La fel de gretos si spotul in care compania se lauda cu banii pe care ii va aduce Romaniei trecand la capitolul asta (grosul de altfel) toate CAS-urile posibile si adunand salarii peste salarii pentru viitoarea forta de munca de parca ar fi al doilea Canal ca anvergura. Sigur, sumele din redeventa sunt cam costelive si trebuia sa le sustina cumva PR-ul cu ceva suplimentar dar sa te lauzi ca respecti legislatia si dai salarii si platesti CAS mi se pare neprofesionist.
Si cum RMGC a devenit un fel de accesoriu obligatoriu in viata publica romaneasca, uite ca sunt si sponsori in aducerea presedintelui Bilderberg la Bucuresti, unde va conferentia alaturi de reprezentantul Romaniei in Comisia Trilaterala, Mugur Isarescu (apropo, m-ar interesa si pe mine cum au ajuns Mugurel si Mihai Tanasescu acolo, au trimis un CV, au sustinut un interviu, au fost recrutati prin Best Jobs Ever, etc?). Daca o tine tot asa, RMGC va sponsoriza obligatoriu si Catedrala Neamului si, la nevoie, o sa ne califice si la un campinat mondial de fotbal. Cine i-ar mai putea rezista atunci?
Ghid pentru interpretarea declaratiilor oficiale: optimism fortat vs. pesimism simulat
Cativa sefi de banci centrale (Trichet, Mervyn King) au dat recent cu pesimismul in capul electoratului. Sunt depresivi sau doar ...imaginativi? Spun brusc adevarul sau fac doar mai suportabila doctoria amara ce urmeaza sa fie administrata contribuabilului? Sa vedem mai intai in ce context este folosit de regula optimismul/pesimismul.
“Ne asteptam la cea mai grava criza din 1930 incoace” afirma in urma cu cateva zile seful Bancii Angliei, King (vezi aici). Sperietura destinata bizonului britanic venea imediat dupa noi injectii masive de lichiditate. “Tiparim bani (e vorba de un program de cumparare de obligatiuni guvernamentale) pentru ca nu sunt suficienti in economie”. Cu alte cuvinte, va diminuam puterea de cumparare, va ciuntim economiile (inflatia se apropie de 5% in Marea Britanie in vreme ce dobanda de politica monetara e 0,5%) dar ce putem face avand in vedere amenintarile cu care ne confruntam? In definitiv, un artificiu banal de justificare a unor masuri impopulare: anunti ca vine potopul, confisti umbrelele si apoi bizonul rasufla usurat “bine ca era doar o ploaie de vara si mi-au lasat macar cizmele de cauciuc”. Va amintiti de altfel de discursul autoritatilor cand au anuntat taierea salariilor, pensiilor si majorarea TVA.
Un alt panicos de ultima ora este musiu Trichet. “Problemele cu care se confruntă zona euro pun in pericol întreaga economie mondială, iar criza a atins o „dimensiune sistemica“, a declarat luni Jean-Claude Trichet, presedintele Băncii Centrale Europene. Riscul ca socurile economice sa se extinda tot mai mult in sectorul financiar a crescut semnificativ”. In ce context face viitorul “ex” de la BCE declaratia asta apocaliptica? In contextul in care Franta si Germania au anuntat ca pun la punct un plan de recapitalizare a bancilor si de rezolvare a crizei grecesti (probabil prin stergerea unei parti substantiale din datorie). Cu ce banuti se va face acest lucru? Pai cu banutii tuturor contribuabililor, doar n-o sa fie impozitati exclusiv bogatii Europei, nu? Iar ca saracii sa mai salveze odata bogatii din banci trebuie sa li se arate o pisica mare de tot. Va fi ca in ‘29-‘33, poate muuult-muuult mai rau daca nu acceptati inca un sacrificiu pentru pielea bancherilor. Cam asta e mesajul.
Totusi, cand sunt oficialii optimisti? Pai, simplu, cand vor sa justifice dinamitarea masurilor prudente luate anterior, cand sunt avocatii dereglementarii, etc. Amintiti-va de BNR si majorarea raportului rata/venituri in 2007 pentru creditaci, pe varf de bula imobiliara, de cresterea pensiilor inainte de criza in Romania, de renuntarea la separatia banci de investitii-banci comerciale in SUA, etc.
Onestitatea e o marfa rara spre inexistenta in discursul public, practicata cel mult din opozitie de partidele de “nisa”. Pentru putere insa singura strategie este “batul si morcovul”. De inteles daca ne raportam la gusturile publicului majoritar, la emisiunile care fac rating si ziarele care mai vand cate ceva. Poate de asta sunt inghitite pe nemestecate genul asta de argumente.
“Ne asteptam la cea mai grava criza din 1930 incoace” afirma in urma cu cateva zile seful Bancii Angliei, King (vezi aici). Sperietura destinata bizonului britanic venea imediat dupa noi injectii masive de lichiditate. “Tiparim bani (e vorba de un program de cumparare de obligatiuni guvernamentale) pentru ca nu sunt suficienti in economie”. Cu alte cuvinte, va diminuam puterea de cumparare, va ciuntim economiile (inflatia se apropie de 5% in Marea Britanie in vreme ce dobanda de politica monetara e 0,5%) dar ce putem face avand in vedere amenintarile cu care ne confruntam? In definitiv, un artificiu banal de justificare a unor masuri impopulare: anunti ca vine potopul, confisti umbrelele si apoi bizonul rasufla usurat “bine ca era doar o ploaie de vara si mi-au lasat macar cizmele de cauciuc”. Va amintiti de altfel de discursul autoritatilor cand au anuntat taierea salariilor, pensiilor si majorarea TVA.
Un alt panicos de ultima ora este musiu Trichet. “Problemele cu care se confruntă zona euro pun in pericol întreaga economie mondială, iar criza a atins o „dimensiune sistemica“, a declarat luni Jean-Claude Trichet, presedintele Băncii Centrale Europene. Riscul ca socurile economice sa se extinda tot mai mult in sectorul financiar a crescut semnificativ”. In ce context face viitorul “ex” de la BCE declaratia asta apocaliptica? In contextul in care Franta si Germania au anuntat ca pun la punct un plan de recapitalizare a bancilor si de rezolvare a crizei grecesti (probabil prin stergerea unei parti substantiale din datorie). Cu ce banuti se va face acest lucru? Pai cu banutii tuturor contribuabililor, doar n-o sa fie impozitati exclusiv bogatii Europei, nu? Iar ca saracii sa mai salveze odata bogatii din banci trebuie sa li se arate o pisica mare de tot. Va fi ca in ‘29-‘33, poate muuult-muuult mai rau daca nu acceptati inca un sacrificiu pentru pielea bancherilor. Cam asta e mesajul.
Totusi, cand sunt oficialii optimisti? Pai, simplu, cand vor sa justifice dinamitarea masurilor prudente luate anterior, cand sunt avocatii dereglementarii, etc. Amintiti-va de BNR si majorarea raportului rata/venituri in 2007 pentru creditaci, pe varf de bula imobiliara, de cresterea pensiilor inainte de criza in Romania, de renuntarea la separatia banci de investitii-banci comerciale in SUA, etc.
Onestitatea e o marfa rara spre inexistenta in discursul public, practicata cel mult din opozitie de partidele de “nisa”. Pentru putere insa singura strategie este “batul si morcovul”. De inteles daca ne raportam la gusturile publicului majoritar, la emisiunile care fac rating si ziarele care mai vand cate ceva. Poate de asta sunt inghitite pe nemestecate genul asta de argumente.
luni, 3 octombrie 2011
O magarie cat casa: coafarea bilanturilor bancilor pe spinarea contribuabilului si “salvarea” lui ulterioara prin inflatie
Am avut mai intai asumare de riscuri porcesti de catre sistemul bancar. Bule imobiliare create mai peste tot in lume, credite super-generoase accesate de cei care nu si le permiteau. La un moment dat numarul celor dispusi sa incerce creditul pe viata a scazut dramatic, preturile au inceput si ele in curand sa dea inapoi. Bancile s-au vazut asadar confruntate cu pierderi, putinul lor capital a fost facut praf de ajustarea valorii activelor pe masura ce debitorii se declarau in incapacitate de plata. Ce s-a intamplat apoi?
Statele au intrat in joc salvand pe cei care nu meritau asta. Erau prea mari sa cada rechinii din financiar-bancar, de parca in capitalism alocarea gresita a capitalului trebuia premiata si nu penalizata prin faliment. Ei bine, vesti proaste. Activele neperformante sunt tot acolo, in bilanturi, desi imprumuturile de la stat si noi norme de declarare a valorii acestora (in nici un caz prin marcare la pretul pietei!) au dat o vreme impresia ca se pot ascunde. In plus, statele au nevoie de imprumuturi pentru a-si finanta deficitele, deficite adancite de schemele de salvare a sistemului bancar. Care este solutia? Una care sa impace si capra bugetara si varza financiar-bancara.
Bancile centrale ofera bancilor fonduri nelimitate, la costuri derizorii, cu care bancile crediteaza apoi statele, la dobanzi ceva mai mari, diferenta insemnand profit pentru banci. Vezi de pilda BNR care imprumuta bancile cu 6,25% pentru ca acestea sa mearga repede la Ministerul Finantelor si sa-l imprumute cu 7%. Cu titlurile de stat proaspat achizitionate si puse drept garantie se merge din nou la BNR cu mana intinsa pentru noi fonduri si ciclul se reia. Simultan, bancile centrale au programe de rascumparare de active toxice oferite de banci (bonduri ale porcusorilor de pilda) transferand in bilanturile proprii mizeria de sub presul bancilor.
Cum naiba se iese din aceasta babilonie, cu datorie suverana in crestere perfuzata in bilanturile bancilor? Cu taxe si impozite mai mari pentru ca prostimea sa acopere costurile? Se poate incerca, dar riscul este dinamitarea cresterii economice prin strangularea puterii de cumparare si implicit a cererii. Cu alte cuvinte, deflatia va fi doar o paranteza, inflatia urmand sa stearga repede urmele si sa dea o noua sansa consumului. Vom avea deci inflatie si dobanzi de politica monetara scazute, doar n-o sa vreti ca statele sa nu se poata finanta si refinanta, nu? Asta inseamna ca ponderea datoriilor va scadea gradual, proportional cu valoarea economiilor celor putini care poseda asa ceva.
In concluzie: Statele sunt prea datoare pentru a-si permite deflatia, la fel contribuabilii (in deflatie ponderea datoriilor creste). Dobanzile de politica monetara vor ramane multa vreme jos, ceea ce nu se va intampla cu preturile. Sigur, vor exista mai multe viteze aici, unde s-au facut anterior excese cresterile nu vor apare decat in ultima faza inflationista. Mai devreme sau mai tarziu inflatia o sa apara, cu atat mai repede cu cat statele sunt dispuse sa isi asume mai multa datorie in acest moment. Chiar daca acum cash-ul pare rege, la un moment dat cash-ul o sa fie gunoi la propriu. E doar o chestie de fler si instinct de acum. Castiga cine sesizeaza momentul optim de a iesi din depozite sau de a scoate banul de sub saltea pentru a cumpara la sfarsitul deflatiei ce se poate (actiuni, terenuri agricole, aur-daca ii mai scade pretul, etc). Va recomand un articol inteligent de Florin Catu pe care il gasiti aici.
Statele au intrat in joc salvand pe cei care nu meritau asta. Erau prea mari sa cada rechinii din financiar-bancar, de parca in capitalism alocarea gresita a capitalului trebuia premiata si nu penalizata prin faliment. Ei bine, vesti proaste. Activele neperformante sunt tot acolo, in bilanturi, desi imprumuturile de la stat si noi norme de declarare a valorii acestora (in nici un caz prin marcare la pretul pietei!) au dat o vreme impresia ca se pot ascunde. In plus, statele au nevoie de imprumuturi pentru a-si finanta deficitele, deficite adancite de schemele de salvare a sistemului bancar. Care este solutia? Una care sa impace si capra bugetara si varza financiar-bancara.
Bancile centrale ofera bancilor fonduri nelimitate, la costuri derizorii, cu care bancile crediteaza apoi statele, la dobanzi ceva mai mari, diferenta insemnand profit pentru banci. Vezi de pilda BNR care imprumuta bancile cu 6,25% pentru ca acestea sa mearga repede la Ministerul Finantelor si sa-l imprumute cu 7%. Cu titlurile de stat proaspat achizitionate si puse drept garantie se merge din nou la BNR cu mana intinsa pentru noi fonduri si ciclul se reia. Simultan, bancile centrale au programe de rascumparare de active toxice oferite de banci (bonduri ale porcusorilor de pilda) transferand in bilanturile proprii mizeria de sub presul bancilor.
Cum naiba se iese din aceasta babilonie, cu datorie suverana in crestere perfuzata in bilanturile bancilor? Cu taxe si impozite mai mari pentru ca prostimea sa acopere costurile? Se poate incerca, dar riscul este dinamitarea cresterii economice prin strangularea puterii de cumparare si implicit a cererii. Cu alte cuvinte, deflatia va fi doar o paranteza, inflatia urmand sa stearga repede urmele si sa dea o noua sansa consumului. Vom avea deci inflatie si dobanzi de politica monetara scazute, doar n-o sa vreti ca statele sa nu se poata finanta si refinanta, nu? Asta inseamna ca ponderea datoriilor va scadea gradual, proportional cu valoarea economiilor celor putini care poseda asa ceva.
In concluzie: Statele sunt prea datoare pentru a-si permite deflatia, la fel contribuabilii (in deflatie ponderea datoriilor creste). Dobanzile de politica monetara vor ramane multa vreme jos, ceea ce nu se va intampla cu preturile. Sigur, vor exista mai multe viteze aici, unde s-au facut anterior excese cresterile nu vor apare decat in ultima faza inflationista. Mai devreme sau mai tarziu inflatia o sa apara, cu atat mai repede cu cat statele sunt dispuse sa isi asume mai multa datorie in acest moment. Chiar daca acum cash-ul pare rege, la un moment dat cash-ul o sa fie gunoi la propriu. E doar o chestie de fler si instinct de acum. Castiga cine sesizeaza momentul optim de a iesi din depozite sau de a scoate banul de sub saltea pentru a cumpara la sfarsitul deflatiei ce se poate (actiuni, terenuri agricole, aur-daca ii mai scade pretul, etc). Va recomand un articol inteligent de Florin Catu pe care il gasiti aici.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)