luni, 27 iunie 2022
Ce este o femeie?
vineri, 20 mai 2022
De la evacuarea obiectivității la predarea bunului simț în media
Șocantă pentru mine nu a fost atât știrea în sine, în definitiv când te confrunți cu lipsa hranei și împuținarea muniției predarea e mutarea rațională, ci modul în care aceasta a fost reflectată în presă naționala și internațională.
Titlurile comunicau fie că a fost vorba de o evacuare acolo, fie că Ucraina a decis încheierea misiunii din Azovstal. Asta în timp ce canalele de Telegram rusești vorbeau la unison de o predare necondiționată. De fapt, cum poți numi altfel fenomenul după ce apar imagini cu militari care predau armele și sunt percheziționați?
În primele momente de la aflarea știrii, a existat o suspectă unitate de abordare prin media națională și internațională, precum în cazul presei de război care primește liniile directoare de la șeful cenzurii și le reflectă corespunzător pentru cititori. Numai că aici nu avem de-a face cu un război declarat iar lumea liberă occidentală nu e parte directă în conflict.
Așa că mulți se întreabă cum se obține o abordare atât de unitară în lipsa unor directive explicite de la o autoritate exterioară redactiilor?
Din experiența mea jurnalistică, pot afirmă că nota dominantă, tușele decisive, pleacă din partea redactorilor-șefi și rareori sub formă ultimativă.
Cel mai frecvent, se merge pe linia „argumentele șefului sunt cele mai puternice”.
Țin minte că în perioada în care lucram la un cotidian național, prin 2013-2014, am avut o discuție cu redactorul-șef (persoană importantă și acum, ajuns șef la o instituție media de stat) pe baza abordării mele că economia autohtonă a fost distrusă iar resursele transferate către investitorii străini care au mituit când era cazul autoritățile naționale pentru a cumpăra subevaluat afaceri importante. Mi s-a spus că greșeam pentru că vina principala nu e a străinilor care își văd interesele ci a decidenților români care ar trebui să apere interesele naționale iar ei lăsându-se mituiți trădează aceste interese. Am mai întâlnit de atunci argumentul asta așa că mă întreb dacă nu face cumva parte dintr-un punctaj. Știu că atunci am replicat că vina principala e a celui care inițiază actul de corupție, dând exemplul biblic când cel care ispitește e răul absolut dar argumentele șefului s-au impus. Important e că nu mi se băgase pumnul în gură ci fusese un schimb de argumente, nu?
Sigur, nu e obligatoriu ca subordonațîi să le accepte dar în felul asta se economisește timp, nervi și se salvează o relație cu șeful, care ajunge în timp să își formeze echipe de fideli pe care ii poartă cu el când migrează de la un organ de presă la altul.
Iar când nu se poate cu argumente, când pur și simplu acestea ar fi prea forțate pentru a împiedica emiterea unor idei sau informații, atunci se pot găsi bariere procedurale. Îmi amintesc că la același cotidian, nu am putut publica un articol în care se vorbea (în titlu, conținutul nu era la fel de contondent) despre lobbyul pe care ambasada SUA îl face pentru Fondul Proprietatea în România. Articolul nu a plecat pentru că nu exista un punct de vedere al ambasadei și în așteptare a și murit pentru că acesta nici nu a venit vreodată. Deontologia înainte de orice.
Dincolo de relația cu șeful pe care cei mai mulți o vor menajată, există și relația cu alte organisme exterioare-ONG-uri importante, structuri europene și euroatlantice, comitete și comiții. Cultivarea prezenței unor anumiți jurnaliști pe la tot soiul de evenimente prin care se învârt acestea, cu avantaje de rigoare, poate asigura începutul unei frumoase prietenii deși pentru jurnalist interesul publicului ar trebui să primeze.
Ca să dau un exemplu tot din experiența mea, am făcut la un moment dat o deplasare într-un grup de jurnaliști la Frankfurt, pentru a discuta cu oficiali BCE în mod neoficial. Deci nu trebuia să scriu ceva, doar să înregistrez puncte de vedere și să cultiv contacte. Au fost 5 zile de cazare, masă și ceva bani de buzunar (diurnă de 500 euro din partea Comisiei Europene) după care, pentru mulți, a scrie ceva negativ negativ despre autoritățile europene ar fi reprezentat un hop cam greu de trecut. Asta pentru că destui colegi au privit tratamentul bun de care au avut parte ca o facilitate pentru cititorii lor, pentru punctele de vedere oferite acestora ci au luat-o personal, ca un efort de câștigare a bunavoinitei care poate fi oricând retras iar mesagerul înlocuit dacă mesajul începe să nu mai corespundă.
Așa că ne mai mirăm că presa s-a transformat în portavoce a autorităților în situații excepționale, când la orizont s-au profilat amenințări sanitare (vezi unitatea de opinii la televiziunile de știri în pandemie) sau geopolitice (toată media românească s-a transformat în presă de război la invazia Ucrainei, precum cu 70 de ani în urmă în campania pentru Stalingrad)?
Adevărul este că sunt doar o mână de oameni care dau tonul marilor publicații și care pot deturna simțul critic al angajaților sub diferite pretexte (apărarea interesului național, a sănătății publice, piețelor libere, etc) și strategii (focalizarea pe anumite surse și blocarea altora, echidistantă invocată pentru unele subiecte sensibile și stilul militant favorizat pentru alte subiecte sensibile în funcție de interese, etc). Iar mâna aceasta de oameni poate fi influențată în timp prin strategii de tipul bățul (șantaj economic) și morcovul (avantaje materiale, carieră politică) astfel încât puțini reușesc să își păstreze echidistanța. Ne mai mirăm atunci că numărul consumatorilor de media scade an după an?
marți, 10 mai 2022
Ne-am lamurit si cu pandemia. Vai de noi...
joi, 24 martie 2022
De la petrodolar la agrorublă?
sâmbătă, 19 martie 2022
Cum arata fatalaii care fac agenda media
vineri, 21 ianuarie 2022
Copilăria de ieri, de azi și de mâine. Avem motive de panică
vineri, 3 decembrie 2021
Șoc și groază-cum arată notificările furnizorilor de energie pentru clienții casnici
duminică, 24 octombrie 2021
În jumătate din Romania sunt oameni liberi
sâmbătă, 23 octombrie 2021
Nu pot ei restrictiona cat ne putem noi fofila
marți, 19 octombrie 2021
De ce nu se vaccineaza romanul. Sau ce știe tata Floarea intuitiv iar experții se fac ca uita progresiv
vineri, 24 septembrie 2021
Pe culmile prostiei, în zbor
luni, 13 septembrie 2021
Noutăți de pe frontul Covid
joi, 12 august 2021
De ce n-au companiile listate la bursă măcar un director bolnav mintal?
Vestea săptămânii pentru mine a venit din SUA, legată de Nasdaq mai precis, unde toate companiile tranzacționate vor trebui de acum să îndeplinească anumite cote de diversitate rasială și sexuală. Mai exact, companiile listate vor trebui să aibă cel puțin un director care se identifică drept femeie și cel puțin un director care se autoidentifică drept negru sau afro-american, hispanic, asiatic, nativ american sau nativ din Alaska, nativ din Hawaii sau aparținând comunității LGBTQ+.
Decizia a stârnit și nemulțumiri din partea...altor minorități. De pildă, Asociația Americană a Persoanelor cu Dizabilități a cerut Nasdaq să includă și persoanele cu dizabilități în această regulă, pentru că „incluziunea persoanelor cu handicap este importantă pentru investitori”. Altfel, reacții timide pentru că în SUA puțini riscă să se pună împotriva curentului progresist, chiar dacă e vorba de aberații de acest tip.
Unde mai e criteriul legat de compentență? Unde mai e concursul prin care cel mai bun ocupă poziții executive, indiferent de orientarea sexuală sau apartenența etnică? Parcă facem un salt înapoi pe vreme comunismului timpuriu, unde fii de munctori și țărani intrau la facultate pe locuri asigurate în vreme ce urmașii chiaburilor se băteau pe câteva locuri amărâte. Va amintiți sceneta cu Toma Caragiu în care se dorea angajarea unei balerine la opera și toți directorașii și politrucii își angajau protejatele astfel încât schema trebuia dilatată să încapă și balerina profesionistă și pilele potentaților? Cam ca în acest caz, doar ca e vorba de alte “balerine”.
Mă gândesc că de acum companiile de pe Nasdaq vor trebui să își dilate schema de personal, să inventeze niște poziții executive pentru a se încadra în respectiva cerință, posturi pe care mulți „minoritari” vor tăia frunză la câini aplaudând nobilele principii ale diversității. Evident, pe banii acționarilor.
Să mai spunem că Nasdaq a prezentat pentru prima dată propunerea de modificare a regulii către Comisia americană de valori mobiliare (SEC, ASF-ul lor) în decembrie astfel încât nu e ceva impus de politruci, ci e o măsură dorită chiar de instituție și va afecta cam 3.000 de companii (nu cred însă că s-a făcut vreun sondaj printre acestea pentru că principiile diversității s-ar fi lovit frontal de pricipiile contabilității și ar fi sfârșit cu capul spart).
Ce urmează acum? Să avem minim un director bolnav mintal printre directorii de companii listate? Că și ei sunt minoritari, îi iubim, și îi vrem reintegrați. Minim un director emigrant? Cel puțin un executiv care lupta activ împotriva încălzirii globale?Un procent minim de angajați care să fie obligați să vină pe biciclete?
Comunismul parcă ar vrea să revină pe ușa din dos, camuflat în alte lozinici, cu alt public țintă și la fel de nociv-egalitatea cu forța va sfârși în privilegii și în final la colapsul societăților construite pe aberații. Ironia sorții, dacă prima dată comunismul venea pe fondul unor dezechilibre sociale pe care dorea să le corecteze făcând din săraci soldații săi devotați, comunismul de rit nou se sprijină pe fițele clasei mijlocii care nu mai știe ce să mai facă în căutarea unui sens. Și cum familia, religia, națiunea au fost puse la colț în retorica oficială, se găsesc tot soiul de cauze “alternative” bune de mobilizat generațiile crescute pe rețelele sociale.
joi, 22 iulie 2021
Gata cu isteria Covid în Marea Britanie. Se pregătește Franța
duminică, 11 iulie 2021
De la sarea (si grafitul) Romaniei la finantarea prin piața de capital
miercuri, 23 iunie 2021
Pe cine (mai) sperie valul patru?
duminică, 6 iunie 2021
De ce a fost "crucificat" Fauci si "expusa" (din nou) China?
marți, 1 iunie 2021
Vietnam, noua sperietoare
marți, 11 mai 2021
Ce e val, ca valul (pandemic) trece
joi, 6 mai 2021
În loc să amenințăm subtil nevaccinații, nu mai bine îi marcăm discret cu o steluță galbenă?
sâmbătă, 24 aprilie 2021
Aplicația Dana Budeanu....Mai mult deca crezi, mai ieftin decât pare
miercuri, 14 aprilie 2021
Spre un Guvern de Uniune Nationala cu Ciuca premier?
luni, 12 aprilie 2021
Breaking-news: câți bolnavi de cancer au murit ieri?
Cum pandemia face în continuare primele știri în media, pe mulți îi va surprinde, poate, constatarea că numărul victimelor din alte cauze nu e deloc mai mic.
Dacă în România, după un an de pandemie, am ajuns la 25.000 de morți de Coronavirus, în 2019 de pildă, am avut 50.000 de decese cauzate de cancer iar în 2020, pe fondul scăderii dramatice a numărul de internări (resursele sistemului a fost redirecționate pentru lupa împotriva Covid-19), am avut alte 60.000 de decese. Nu ați auzit nimic însă în ultima vreme despre numărul de noi îmbolnăviri zilnice de cancer, despre numărul de decese și nici despre numărul celor recent vindecați (aici cancerul pierde și mai spectaculos lupta mediatică, se fac mai puțini bine de cancer decât de Covid, procentual vorbind). Cancerul a surclasat Covid dar stați să vedeți ce se întamplă dacă îl vom compara cu bolile cardiovasculare. În România, mortalitatea din boli cardiovasculare este de trei ori mai mare decât cea prin cancer spunea în 2019 președintele societății române de cardiologie, Dragoș Vinereanu, intervievat de Libertea. Dacă am trage linie, ar rezulta că raportat la motivul național de panică, adică pandemia de Coronavirus, avem de șase ori mai multe șanse să murim de inima și de două ori mai multe șanse să murim de cancer, în condițiile în care împotriva cancerului și a infarctului nu există vaccin. De ce ne-am panicat totuși atât de tare?
Iar răspunsul este, previzibil, din cauza contribuției media. Dacă zilnic am fi bombardați cu știri panicoase despre decesele cauzate de cancer, dacă ni s-ar descrie suferința bolnavilor de cancer, dacă am vedea vedetele care suferă și ele din aceeași cauză și asta la fiecare jurnal de știri, cum ne-am comporta? Dar dacă am relua prelucrarea media pentru bolile cardivasculare? Am mai mânca la fast food, ne-am mai lasă copleșiți de stres cu ușurință, ne-am mai bate joc de sanătatea noastră ca până acum?
Nu se cheltuie milioane de euro pe informare și infricoșare pentru a combate cauzele care generează bolile de inimă sau cancerul cum s-a cheltuit în cazul pandemiei iar atitudinea publicului este în consecință. Dacă fiecare ar analiza cu calm probabilități, dacă ar calcula incidența bolii, riscurile aferente (totuși, după un an de pandemie la nivel global au murit doar 2,9 milioane de oameni, adică 0,04% din populația planetei, în condițiile în care la o parte însemnată din decese existau comorbidități serioase asociate) poate că atitudinea ar fi alta. Când însă suntem bombardați de posturile de știri la unison cu știri panicate, din care aflăm despre decese și îmbolnăviri, vedem testimonialele unor vedete afectate de virus și mult mai puțin spațiu este alocat vindecarilor și formelor foarte ușoare ale bolii, la ce să ne așteptam? Cei mai mulți intepretează această masivă sincronizare în vederea generării panicii ca o radiografie a opiniei majoritare și instinctiv vor să facă parte din grupul cel mai numeros, al majoritarilor. Minoritatea nu e o povara ușor de dus psihologic iar tot acest concert media a reușit să dea impresia că cei care nu cântă aceeași partitură sunt minoritari. Buni deci de marginalizat sau condamnat.
Să nu ne mirăm prea mult că simțul critic e pus ușor în paranteză, în urmă cu mai bine de 80 de ani, regizorul Orson Welles a întrerupt un program muzical la o emisiune de radio pentru a insera anunțuri panicoase despre o invazie a extratereștrilor. Iar ceea ce se dorea o strategie de promovare a unui teatru radiofonic (Războiul lumilor, după HG Wells) a dus la o panică de toată frumusețea, cu mase de oameni alergând îngroziți pe străzi. Pentru cei mai mulți e mai comod să ia de bune concluziile vânturate prin toată media decât să treacă totul prin filtrul propriei rațiuni. Și iată cum Covidul a ajuns mai mortal decât orice altceva, deci dacă ne uităm la cancere și boli cardio situația stă exact pe dos.