Legătura dintre teroriștii din decembrie 1989 și Elon Musk

Mass media locală a fost bulversată la sfârșitul lunii trecute de vestea că celebrul Elon Musk va face o petrecere privată de Hallowen în România, unde închiriase Castelul Bran pentru el și o mulțime de alte vedete (printre care și Angelina Jolie).

Isteria a ținut aproape 2 zile, presa a mutat la Bran o droaie de corespondenți, apăruseră chiar și martori (cu identitate protejată-oare de ce? ) care declarau că i-au văzut cu ochii personali pe Musk și Angelina, patronii de restaurante de prin părțile locului jurau la rândul lor că Musk va apare sau apăruse deja. În final, toată desfășurarea de forțe s-a rezumat la un fake, Musk nici măcar nu intenționase să ajungă la Bran. Cum de a fost posibil ca toată presă din România să înghită și să regurgiteze o asemenea gogoașa?

Pentru o explicație care să meargă mai departe decât obsesia presei noastre pentru can-can și divertisment în dauna unor subiecte mai serioase, m-aș întoarce tocmai la Revoluția din decembrie 1989. La teroriștii care trăgeau din toate pozițiile, apa otrăvită, cei 60.000 de morți, etc.

Și acolo simțul critic lipsise cu desăvârșire, toată media s-a întrecut în a înghiți pe nemestecate dezinformarile livrate și a le trece tot pe nemestecate către publicul avid de noutăți.

Explicația fenomenelor de mai sus e destul de simplă-când informația livrată nu are potențial de controversă și vine pe un orizont de așteptare al publicului, nimeni n-o va contesta din primul moment și potențialul de dezinformare este imens pe termen scurt.

Toată lumea îl ura pe Ceaușescu înainte de Revoluție așa că știrile cu chiuvetele sale aurite și teroriștii care să îl protejeze luptând până la unul au fost înghițite fără întrebări. Luna trecută, pe fondul pasiunii noastre pentru bârfă și divertisment, informația că mari vedete ajung la castelul lui Dracula a picat mănușă pe așteptările publicului (dar și pe interesele comerciale din zona) neexistând nicio tabăra importantă care să se poziționeze prin interese și preocupări împotriva unei astfel de informații.

Să ne amintim însă și de povestea intervenției jandarmilor pe 10 august 2019 după demonstrația soldată cu violențe din fața Guvernului. Cum societatea era destul de divizată în jurul manifestațiilor de protest din acea perioada, părerile au fost repede împărțite în ceea ce privește mijloacele folosite.

Ori scandalul cu diaspora care nu e lăsată să voteze la alegerile prezidențiale din 2015. Televizunile erau deja împărțite, în funcție de tabăra politică sprijinită, dar chiar dacă nu a existat atunci un consens, fabricarea poveștii a folosit pentru mobilizarea dreptei (sau pentru justificarea unei fraude, depinde de scanariul care va place mai mult).

Iar mai aproape de noi, să ne amintim cum în primele zile de la declanșarea invaziei din Ucraina, când capitalul de simpatie al occidentului era asigurat, am putut vedea pe televizuni tot soiul de fake-uri lacrimogene (fantoma din Kiev, bătrâna care dobora dronele cu borcanul de murături, secvențe dintr-un joc video prezentate în direct ca episoade de lupta în aer, etc, etc).

Dacă am reține ceva din poveștile de mai sus ar fi observația că manipulările reușite vin pe fondul lipsei controverselor față de subiectul respectiv, fiind plasate în orizontul de așteptare al publicului (sau unei majorități din rândurile acestuia) și că succesul lor este asigurat pentru o perioada limitată de timp, folosită de multe ori pentru a impune decizii contestabile (să ne amintim de Colin Powell, fostul secretar de stat american sub George W. Bush, agitând o sticluța pentru a susține existența armelor de distrugere în masă înainte de a doua invazie a Irakului, afirmație dovedită ulterior ca falsă).

5 măsuri urgente pentru a grăbi intrarea României în spațiul Schengen

După adoptarea pe repede înainte a noilor legi ale justiției, cu cedarea de suveranitate aferentă prin adoptarea mecanismelor care permit ca judecătorii să treacă peste deciziile CCR când găsesc vreo decizie mai interesantă a justiției comunitare de care să se agațe, a venit și recompensa din Olanda.

Parlamentul olandez a adoptat o rezoluție care recomandă Guvernului să nu voteze încă pentru admiterea României și Bulgariei în spațiul Schengen pentru că mai sunt chestiuni de lucrat, lucruri de îndreptat pe partea de luptă împotriva corupției, etc.

Unii au spus că e doar un interes economic meschin aici-traficul prin portul Roterdam, care e responsabil cam de 10% din PIB-ul Olandei, nu merita concurat de cel din portul Constanța după intrarea României în Schengen. Alții, mai prăpăstioși, că România și Bulgaria ar fi puse pe un bilețel pentru viitoarele negocieri post-război Nato-Rusia (vezi retragerea Ford, Exxon de aici, zvonurile că BSOG ar cauta un cumpărător și că norvegienii care au făcut oferta pentru OMV nu sunt interesați și de Petrom).

Au apărut chiar cereri de represalii, precum ideea lui Rareș Bogdan de a refuză să mai transportăm cerealele din Ucraina prin România (calmat prompt a două zi de președintele Iohanis) sau sugestia lui Ion Cristoiu într-un moment de curaj de a refuză să aprobăm în Parlament extinderea Nato cu Finlanda și Suedia dacă suntem ținuți în continuare la porțile spațiului Schengen.

Dar astea sunt doar reacții la nervi, cred că am putea trece peste dezamăgirea olandeză suflecându-ne mânecile pentru a da noi dovezi de îndreptare în față criticilor noștri europeni. Iată câteva măsuri care, adoptate urgent, ar putea să ne aducă admiterea în Schengen mai repede.

1. România va înlocui imnul Deșteaptă-te Române cu Slavă Ucraina! iar funcționarii statului vor face cerere pentru a dobândi dublă cetățenie, româno-ucrainiană. Avantaje-vameșul corupt român ar deveni vameșul cinstit ucrainian. Înainte de război Ucraina era polul corupției din Europa iar acum e vindecată complet de acest flagel și lăudată de peste tot deci cine ar mai acuză administrația românească de corupție dacă ar defila cu steagul, imnul și cetățenia vecinilor?

În plus, cetățenia ucrainiană poate aduce o sursă importantă de venit pentru economie. În Germania, ucrainienii refugiați primesc ajutor social de 1.000 de euro iar cum nimeni nu verifică dacă aceștia rămân sau nu în țară după ce au depus cererea, s-a dezvoltat o afacere de succes-turismul de război cu autocare Flixbus. Oamenii plătesc 180 de euro dus-întors, ajung în Germania, încasează ajutoarele și pleacă acasă în Ucraina până la sfârșitul lunii să cheltuie diferența de 820 de euro. Poate fi un model de succes și pentru o parte dintre compatrioții noștri.

2. România, criticată foarte des pentru că nu respectă drepturile minorităților sexuale, va regândi modul în care este bifată casuța legată de identitiatea sexuală în cărțile de identitate. În loc de M/F ar trebui să avem toți autobifată litera B, de la bisexual. Avantaje-dacă vom deveni toți bisexuali, cine ar putea să ne mai acuze că nu suntem suficient de emancipați în chestiunea minorităților sexuale, că nu acceptăm conceptul gender fluid, etc?

3. Vom permite cultivarea de cânepă în gospodăriile țărănești și vânzarea ei în piețe. Avantaje-asta ar fi pe placul exigenților olandezi care pot trage câte un joint la colțul străzii, în pauză de masă de la job. Dacă și în România am putea trage câte un fum la măsuțele din piață, la o gustare asezonată cu un mic și o bere, nu am părea mai europeni, deci demni de spațiul Schengen? Mă rog, la o adică, și fetele din Mătăsari ar putea fi expuse în vitrine, ca în cartierul roșu din Amsterdam, pentru un plus de crediblitate.

4. Vom comanda urgent 80 de milioane doze de vaccinuri ambivalente pentru a ne apară de valul 7 Covid. De la fiecare producător un număr de doze egal cu cel al populației totale. Avantaje-am acționa după modelul brevetat de șefa Comisiei Europene care ar aprecia în acest fel sprijinul tacit primit din partea României.

5. Am lăsat la urmă partea mai dură, care va fi folosită ca ultima soluție. România are experiența birurilor impuse de Imperiul Otoman și uite că am supraviețuit iar agresorul nostru e bine mersi și el, membru Nato. Un număr de 1.000 de copii din România vor fi oferiți anual Uniunii Europene pentru a fi educați corespunzător, în lumina principiilor progresismului, pentru a deveni experți anti-corupție, funcționari la Bruxelles, șefi de ONG, etc. La care să se adauge și o cota importantă din rezervele noastre de gaze și petrol pentru a sprijini embargoul anti-Rusia. Avantaje-tributul nu a fost o chestie chiar așa de rea în relația cu Înalta Poartă, ne-a permis să ne păstram o oarecare politică internă dar și religia strămoșească, putem repeta figura dacă interesele noastre în Europa o cer iar intrarea în spațiul Schengen merită toate eforturile.

Presa românească a ajuns pe fundul oceanului și continuă să sape

Miercuri seara, la Antena 3, un fost călugăr aducea acuzații grave de pedofilie și orgii sexuale unor capi ai Bisericii. Invitații din studio, parte a cremei jurnalismului romanesc, se limitau sa îl ironizeze si să îl contrazică prin punctele esențiale când lansa acuzații și teorii. Nimeni nu își punea însă întrebarea dacă e deontologic să permiți ca oricine să poată acuza de orice pe oricine în lipsa unor dovezi concrete, doar cu prezența avocatului celui incriminat care să ofere aparența echidistanței?

O seară mai târziu, Ion Cristoiu se întreba în jurnalul său video dacă o persoană care ar fi dorit să o acuze de adulter pe Carmen Iohanis ar fi găsit la fel de repede spațiu de emisie. Probabil că nu, chiar și cu dovezile aferente, din cauza sensibilității subiectului, în vreme ce Teodosie al Constanței putea fi târât mai ușor în noroi având în vedere aura sa de contestatar al adevărurilor oficiale din pandemie. 

CNA  a asistat pasivă la demonstrația de jurnalism șchiop de miercuri astfel încât joi seara, același personaj dubios, la granița dintre patologic și bufonerie, se lăfăia pe ecranul România TV, un post gelos probabil pe audienta concurenței. 

Ce rămâne acum, să apară și un reality-show pe tema asta? Sau să îl vedem pe denunțător plimbat pe la televiziuni și săptămâna viitoare, eventual și la Animal Planet, doar sexul are și o dimensiune animalică?

Dar nu vorbim de un caz izolat aici, ne amintim ce demonstrație de propaganda șchioapă și simț critic amputat ne-a servit media locală în pandemie și cum se comportă acum în vremuri de război când s-a trecut de la canale cu profil medical la oficine de propagandă fără perdea. 

Miercuri, aflam că s-a găsit o cameră de tortura în regiunea Harkov unde rușii scoteau dinții de aur din gura ucrainienilor. Plus o victimă îngropată de vie. Parcă te duce gândul la lagărele naziste. Am citit știrea asta mai peste tot, inclusiv în presa „quality” gen Digi24 și Hotnews. Apoi, la o zi distanță, altă știre. O ancheta Bild demostreaza că dinții de aur de fapt fuseseră furați de la cabinetul unui stomatolog local, hoții confundând otelul inoxidabil cu aurul. Dar sunt mult mai puține surse care preiau știrea cu stomatologul decât cele care au făcut paralela dintre dinții de aur și Auschwitz. 

Ne mai amintim de fantoma de la Kiev, bunicuțele care doborau dronele cu borcanul de murături sau care otrăveau soldații inamici cu prăjiturele, de jocul Arma 3 prezentat la Antena 3 ca scene reale de luptă, etc. O minimă prudență ar fi determinat presa locală când mai preia știri cu iz de fake dinspre Ucraina să le pună sub semnul întrebării, să caute surse alternative, să amintească de dezinformările precedente. 

Material aveau la dispoziție din belșug, inclusiv declarațiile fostului Avocat al Poporului din Ucraina, acum demisionar, care mărturisea că multe dintre abuzurile dezvăluite la un moment dat (printre care violarea copiilor în prezența mamelor) erau pure invenții, la sfatul serviciilor speciale, Ucraina încercând să atragă simpatia occidentală și noi transporturi de arme. 

De fiecare dată când Rusia lansa aluzii legate de armele nucleare prin reprezentanții săi mai mult sau mai puțin oficiali știrea era preluată prompt de media românească și dilatată emoțional corespunzător. Joi, președintele Ucrainei, în calitate de video-invitat la un institut din Australia, declara ferm că NATO ar trebui să bombardeze nuclear preventiv Rusia pentru a o împiedica...să facă același lucru în Ucraina. N-am văzut aceeași isterie mediatica locală deși toți cei care ventilează idea anihilării complete a vieții pe Pământ (nu e o metaforă, armele nucleare de care dispun Rusia și SUA permit asta) mi se par la fel de dezechilibrați. 

Sigur, se poate invoca faptul că până la întâlnirea G20 din noiembrie, Biden afirmând recent că nu respinge ideea unei întâlniri cu Putin, lucrurile pot escalada în vederea apropierii de o soluție negociată mai repede, la cererea publicului vlăguit emoțional corespunzător, dar de ce să existe totuși o dublă măsură atât de evidentă?

Una peste alta, ne apropiem de statutul presei comuniste, care făcea risipă de logoree deși credibilitatea ei tindea spre zero. 

Nu riscăm să ducem și audientele în preajma celor de atunci pentru că ni se livrează consecvent circ azi ceea ce ieri nu se întâmpla, dar tot mai mulți oameni care vor să afle și puncte de vedere alternative evadează pe canalele de Telegram sau Youtube, singurul impediment pentru ca această mutare să se transforme în sport de masă fiind deocamdată bariera lingvistică.

Tot jucând tontoroiul antirusesc să nu ne iasă Ardealul pe nas

Două evenimente de joi, 21 iulie, mai puțin comentate în presa noastră, mi se par pline de semnificații geopolitice. Mai întâi, vizita ministrului ungar de externe, Szijjarto, la Serghei Lavrov acasă. Ungaria vrea mai mult gaz rusesc exact în momentul în care Europa vorbește de raționalizări și alternative.

De ce nu a venit chiar Orban în Rusia? Pentru că era ocupat să susțină spre seară Sepsi Sfântul Gheorghe în preliminariile Conference League, echipat regulamentar în tribună cu fular în culorile echipei și ovaționat de parcă era Ronaldo însuși.

Ungaria, care nu a renunțat la revizionism și privește cu regret spre Ucraina Transcarpatică și Ardealul autohton, susține de ceva vreme sportul din Har-Cov iar performanțele necunoscutei până mai ieri Sepsi (câștigătoarea supercupei României printre altele în acest an) reflectă bine asta.

Să ne amintim și că prin luna mai președinta Ungariei, Katalin Novak, vizita România focalizandu-se tot în zonele ocupate de maghiari și declara că „reprezintă toți maghiarii”, deci și pe cei din România.

Având în vedere interesele Ungariei și politica să externă, ar părea înțelept să însoțim Ungaria în toate structurile în care aceasta aderă și prin toate parteneriatele importante, nelăsând-o să monopolizeze aliați puternici cu care să își apropie aceste obiective. A intrat Ungaria în UE și NATO, a urmat-o și România. Acum Ungaria s-a apropiat foarte mult de Rusia lui Putin iar România joacă cartea antirusismului agresiv. O fi bine?

E drept, nu ne putem imagina acum un scenariu în care Ungaria intră cu trupe în Transilvania și ocupă zonele din centrul țării unde sunt masați vorbitorii de maghiară, după modelul Donbas. Dar ce ziceți de o anexare mai întâi economică, apoi politică și administrativă, a unor zone de interes pentru Ungaria?

Există destule voci în Ardeal supărate pe miticii din București, pe hoția centrului față de periferia ardeleană, destule aere de superioritate transilvană. Cum ar fi acestea exarcerbate în cazul unei crize majore?

Dacă riscul de faliment în ceea ce ne privește vi se pare neglijabil să ne mai uităm odată la datoria publică (49% din PIB), la veniturile statului (în jur de 31% din PIB, cele mai mici din UE, în vreme ce în Ungaria sunt de peste 42%) și la dobânzile pe care le plătim în aceste momente pentru refinanțarea datoriei publice, cele mai mari din UE (peste 9%, atât pe termen scurt-1 an cât și pe termen lung-10 ani). Unde vom ajunge dacă datoria publică va continua să crească și la fel o vor face și dobânzile?

Sigur, ne putem liniști și la ideea că Nato, adică SUA, e aici să ne apere de toate relele. Avem baze, avem trupe străine, deci nimic rău nu se poate întâmpla. De ce atunci au început americanii deja retragerea din economie? Fondul Proprietatea, după ce ani de zile a bătut la cap statul să listeze Hidroelectrica, a decis să vândă singur participația detinută acolo (20%) și vine spre sfârșitul anului cu o ofertă la bursă. Cam ciudată graba având în vedere criză energetică și faptul că energia hidro, nepoluantă, e la mare preț. Dar și Exxon a ieșit din exploatarea din Marea Neagră lăsând Romgazului cota sa pentru un miliard de dolari. Gazul e scump acum dar Exxon nu a mai ținut cont de asta. Iar Ford a pasat unor turci fabrică de automobile de la Craiova.

Să aruncăm un ochi pe hartă. Ucraina e tocată mărunt de ruși, Ungaria e apropiată de Moscova, Serbia la fel, în Bulgaria tocmai a căzut un guvern # rezist iar Turcia, vecina noastră de Marea Neagră, are o politică volatilă, vezi și recenta întâlnire în trei Turcia-Iran-Rusia. Devenim un cap izolat de pod în regiune. 

Vor dori aliații occidentali păstrarea sa cu orice preț sau vom retrăi modelul Yalta? Investitorii americani nu au dorit să mai riște pe aici, pentru noi speranța moare ultima.

Ce este o femeie?

Va recomand sa nu ratati documentarul "Ce este o femeie?". Vedeti acolo defiland toata fauna din jurul miscarii LGBT, genuflexiunile logice in apararea teoriei de gen, modul in care copiii sunt directionati fara prea mare consiliere spre spitalele care fac operatii de schimbare de sex, dementa non-binaritatii si multe altele. 

De ce atata tevatura in Vest pe tema asta de vreme ce Restul nu pare dispus sa defileze sub curcubeu? Descurajarea familiei traditionale, limitarea cresterii populatiei prin transformarea comunitatii LGBT in grup aspirational aproape, pare doar un moft cata vreme sunt 1 miliard in Occident si restul de 6 miliarde au alte valori...Nu va grabiti insa. Occidentul are rolul de trompeta si model. Multi privesc cu admiratie spre Occiedent si incearca sa copieze modelele furnizate de "lumea civilizata". Media occidentala livreaza prompt (vedeti cu cata incapatanare ne ofera Netfllix, HBO filme cu personaje LGBT in prim plan, cum rolurile acestora sunt exclusiv pozitive iar invatamantul a inceput sa se axeze pe inducerea ideii ca orientarile homosexuale reprezinta o alternativa nu o anomalie.....

Sa nu subestimam deci capacitatea mediei de a genera curente de opinie, sa ne amintim cum a fost in pandemie si in primele luni de razboi in Ucraina....Am gasit flimul pe site-ul Iesirea din Matrix, destul de slabut tradus, dar cred ca il gasiti si prin alte parti, inclusiv torente...

PS: Textul acesta a rezistat 10 minute pe Facebook dupa care a fost suspendat contul autorului pt o luna....

De la evacuarea obiectivității la predarea bunului simț în media

În urmă cu câteva zile, știrea momentului era predarea luptătorilor ucrainieni baricadați de săptămâni bune în combinatul Azovstal. După apeluri disperate la marile puteri din zonă, papa de la Roma și chiar Elon Musk, aceștia au decis în final să depună armele.

Șocantă pentru mine nu a fost atât știrea în sine, în definitiv când te confrunți cu lipsa hranei și împuținarea muniției predarea e mutarea rațională, ci modul în care aceasta a fost reflectată în presă naționala și internațională.

Titlurile comunicau fie că a fost vorba de o evacuare acolo, fie că Ucraina a decis încheierea misiunii din Azovstal. Asta în timp ce canalele de Telegram rusești vorbeau la unison de o predare necondiționată. De fapt, cum poți numi altfel fenomenul după ce apar imagini cu militari care predau armele și sunt percheziționați?

În primele momente de la aflarea știrii, a existat o suspectă unitate de abordare prin media națională și internațională, precum în cazul presei de război care primește liniile directoare de la șeful cenzurii și le reflectă corespunzător pentru cititori. Numai că aici nu avem de-a face cu un război declarat iar lumea liberă occidentală nu e parte directă în conflict.

Așa că mulți se întreabă cum se obține o abordare atât de unitară în lipsa unor directive explicite de la o autoritate exterioară redactiilor?

Din experiența mea jurnalistică, pot afirmă că nota dominantă, tușele decisive, pleacă din partea redactorilor-șefi și rareori sub formă ultimativă.

Cel mai frecvent, se merge pe linia „argumentele șefului sunt cele mai puternice”.

Țin minte că în perioada în care lucram la un cotidian național, prin 2013-2014, am avut o discuție cu redactorul-șef (persoană importantă și acum, ajuns șef la o instituție media de stat) pe baza abordării mele că economia autohtonă a fost distrusă iar resursele transferate către investitorii străini care au mituit când era cazul autoritățile naționale pentru a cumpăra subevaluat afaceri importante. Mi s-a spus că greșeam pentru că vina principala nu e a străinilor care își văd interesele ci a decidenților români care ar trebui să apere interesele naționale iar ei lăsându-se mituiți trădează aceste interese. Am mai întâlnit de atunci argumentul asta așa că mă întreb dacă nu face cumva parte dintr-un punctaj. Știu că atunci am replicat că vina principala e a celui care inițiază actul de corupție, dând exemplul biblic când cel care ispitește e răul absolut dar argumentele șefului s-au impus. Important e că nu mi se băgase pumnul în gură ci fusese un schimb de argumente, nu?

Sigur, nu e obligatoriu ca subordonațîi să le accepte dar în felul asta se economisește timp, nervi și se salvează o relație cu șeful, care ajunge în timp să își formeze echipe de fideli pe care ii poartă cu el când migrează de la un organ de presă la altul. 

Iar când nu se poate cu argumente, când pur și simplu acestea ar fi prea forțate pentru a împiedica emiterea unor idei sau informații, atunci se pot găsi bariere procedurale. Îmi amintesc că la același cotidian, nu am putut publica un articol în care se vorbea (în titlu, conținutul nu era la fel de contondent) despre lobbyul pe care ambasada SUA îl face pentru Fondul Proprietatea în România. Articolul nu a plecat pentru că nu exista un punct de vedere al ambasadei și în așteptare a și murit pentru că acesta nici nu a venit vreodată. Deontologia înainte de orice.

Dincolo de relația cu șeful pe care cei mai mulți o vor menajată, există și relația cu alte organisme exterioare-ONG-uri importante, structuri europene și euroatlantice, comitete și comiții. Cultivarea prezenței unor anumiți jurnaliști pe la tot soiul de evenimente prin care se învârt acestea, cu avantaje de rigoare, poate asigura începutul unei frumoase prietenii deși pentru jurnalist interesul publicului ar trebui să primeze.

Ca să dau un exemplu tot din experiența mea, am făcut la un moment dat o deplasare într-un grup de jurnaliști la Frankfurt, pentru a discuta cu oficiali BCE în mod neoficial. Deci nu trebuia să scriu ceva, doar să înregistrez puncte de vedere și să cultiv contacte. Au fost 5 zile de cazare, masă și ceva bani de buzunar (diurnă de 500 euro din partea Comisiei Europene) după care, pentru mulți, a scrie ceva negativ negativ despre autoritățile europene ar fi reprezentat un hop cam greu de trecut. Asta pentru că destui colegi au privit tratamentul bun de care au avut parte ca o facilitate pentru cititorii lor, pentru punctele de vedere oferite acestora ci au luat-o personal, ca un efort de câștigare a bunavoinitei care poate fi oricând retras iar mesagerul înlocuit dacă mesajul începe să nu mai corespundă.

Așa că ne mai mirăm că presa s-a transformat în portavoce a autorităților în situații excepționale, când la orizont s-au profilat amenințări sanitare (vezi unitatea de opinii la televiziunile de știri în pandemie) sau geopolitice (toată media românească s-a transformat în presă de război la invazia Ucrainei, precum cu 70 de ani în urmă în campania pentru Stalingrad)?

Adevărul este că sunt doar o mână de oameni care dau tonul marilor publicații și care pot deturna simțul critic al angajaților sub diferite pretexte (apărarea interesului național, a sănătății publice, piețelor libere, etc) și strategii (focalizarea pe anumite surse și blocarea altora, echidistantă invocată pentru unele subiecte sensibile și stilul militant favorizat pentru alte subiecte sensibile în funcție de interese, etc). Iar mâna aceasta de oameni poate fi influențată în timp prin strategii de tipul bățul (șantaj economic) și morcovul (avantaje materiale, carieră politică) astfel încât puțini reușesc să își păstreze echidistanța. Ne mai mirăm atunci că numărul consumatorilor de media scade an după an?

Ne-am lamurit si cu pandemia. Vai de noi...

A aparut un documentar inteligent despre fraudarea alegerilor in SUA-2000 Mules. Pentru ca frauda sa poata fi instrumentata era nevoie de instituirea votului prin corespondenta. Iar pentru aparitia votul prin corespondenta era nevoie de pandemie. 

Pandemie care apare in Wuhan, la unul dintre laboratoarele biologice coordonate de armata americana prin interpusi. Lucrurile incep sa se lege, nu? De ce trebuia debarcat Trump? Razboiul din Ucraina, invingerea Rusiei, aparitia unui nou Eltsin care sa puna la dispozitie resursele Rusiei...

Rusia a atacat si asa am aflat si despre laboratoarele din Ucraina...Va reveni pandemia? Doar daca alegerile viitoare din SUA risca sa fie castigate de cine nu trebuie astfel incat sa fie necesar un nou vot prin corespondenta, in izolare...

Sunt paranoici chinezii cu zero Covid? Poate, dar acum sufla si in iaurt. Daca le-au pregatit prietenii de peste mari o tulpina dedicata? 

Doar se tot studiaza razboiul biologic in sutele de biolaboratoare ale SUA raspandite peste tot in lume. 

Asta e noua arma de distrugere in masa dupa ce bomba atomica s-a democratizat fiind detinuta de toate marile puteri. Si se pare ca SUA au deocamdata un avantaj pe partea asta. 

Asa ca de fiecare data cand apar primele cazuri barda partidului chinez loveste repede taind circulatia virusului...Una peste alta, pandemia a fost o operatiune de tip militar nu medical...

Intrebarea de 100 puncte este ce vor face Rusia si China? 

Vor accepta sa fie distruse/santajate biologic sau vor ataca preventiv nuclear-conventional? Ca sansele unei reasezari geopolitice in sensul multipolararitatii pasnice par tot mai mici...

PS: Retragerea intempestiva din Afganistan anunta intentia SUA legata de razboiul din Ucraina. Ar fi fost greu sa se sustina 2 razboaie simultan. Daca va intrebati si de ce s-a retras Exxon din Romania...

De la petrodolar la agrorublă?

Vestea că Rusia va cere țărilor „neprietene” să plătească gazul importat în ruble în loc de dolari a stârnit un șoc în piețele financiare. Primul efect vizibil a fost creșterea cotațiilor gazului natural cu 25% și a petrolului cu 5% iar rubla s-a întărit în fața euro și a dolarului până la o cotație de 95 ruble/dolar și 110 ruble euro. De amintit că înainte de invazia din Ucraina, euro valora 85 ruble iar dolarul 75 iar minimul atins de rublă după primul val de sancțiuni a presupus un curs de 132 ruble/dolar și 147 ruble/euro.

Decizia Rusiei deschide însă calea spre dedolarizarea economiei globale. După abandonarea standardului aur, dolarul și-a inventat o acoperire în mărfuri, petrolul Arabiei Saudite fiind tranzacționat în dolari iar banii fiind investiți de arabi în bonuri americane de trezorerie. În felul acesta, cererea de dolari era asigurată iar SUA putea rula fără migrene deficite bugetare enorme. Rusia deschide însă o breșă în această filosofie monetară și rămâne de văzut dacă vor urma și altele-tranzacționarea petrolului rusesc în ruble, schimburi comerciale cu China în yani și, de ce nu, tranzacționarea mărfurilor agricole rusești/belaruse/kazahe în ruble.

Pentru piețele de capital este însă o veste proastă, șubrezirea statului dolarului echivalând cu posibile creșteri de dobândă, pe filosofia cerere mai mică pentru dolari egal dobânzi mai mari în compensație. Oricum, dobânzile mai mari erau în grafic pentru combaterea inflației. Iar dobânzi mai mari înseamnă profituri mai mici pentru companii, deci dividende și cotații mai mici.

Ironia sorții, după ce cu câteva săptămâni în urmă nimeni nu s-ar mai fi aplecat după o rublă, azi percepția se schimbă radical (dobânda de politică monetară este la rândul sau semnificativă în Rusia) și putem vedea creșteri susținute dacă, la începutul lunii aprilie, începe să se tranzacționeze efectiv gaz rusesc în ruble. Cum ar fi să vedem în câțiva ani rubla că moneda de rezervă, într-un coș cu dolarul, euro și yuanul? Pare fantezie pură dar și ideea unui conflict armat părea la fel de SF în Europa anul trecut ca să nu mai pomenesc de cea a unuia nuclear.

Dacă pentru energie există alternativa mersului pe jos și a hainei mai groase iarna, cum ne sfătuia un personaj istoric care a sfârșit împușcat în decembrie 1989, pentru produsele alimentare nu există decât alternativa foamei. Iar Rusia, Ucraina, Belarus și Kazahstan reprezintă cam 40% din exporturile de cereale, ca să nu mai vorbim și de exporturile rusești de îngrășăminte. Rămâne de văzut dacă vom mai avea vreo vară arabă în 2022, pe fondul creșterilor prețurilor la cereale, precum primăvara arabă din urmă cu câțiva ani. Oricum, alternativele la foame se anunța la fel de descurajante, voci tot mai numeroase cerând de pildă importarea culturilor modificate genetic din SUA. Mă rog, amenințările unor complicații legate de cancer ar veni mai târziu decât foamea dar cine și le dorește totuși?

Una peste alta vin vremuri tulburi. Și, ca de fiecare dată când apare la orizont incertitudinea, cea mai bună strategie rămâne diversificarea portofoliului de investiții. Până la urmă, viitorul reprezintă rezultanta a foarte multe forțe-pe unele le vedem, pe altele le intuim dar sunt și forțe despre care habar nu avem și care pot influența rezultatul final în mod decisiv. Astfel încât nu are rost să ne spargem capetele pentru a găsi soluțiile ideale, e suficient să prindem printre opțiuni o gama cât mai vastă de soluții posibile.

Cum arata fatalaii care fac agenda media

Am dat de Marco Badea urmărind ce mai debiteaza cunoscută trompeta militarista Mandruta. Lucica dadea link spre Marco, jurnalist la Digi acest Marco și autor de rezumate zilnice ale situatiunii de pe front. Ei bine am urmărit de curiozitate câteva astfel de rezumate. Selecție partinitoare, în linia propagandistica cu care ne-a obișnuit media romaneasca. Așa ca i-am dat un mesaj acid intreband „unde sunt inserate in pomelnicul asta si declaratiile, filmarile, pozitiile rusesti? ce rahat de jurnalism e asta? nu trebuie sa ai pozitiile ambelor parti iar publicul sa decida care reflecta cel mai bine realitatea?”. Raspunsul lui Marco Badea: “găsiți totul în text. Faptele sunt evidente. Putin a pornit un război nejustificat și armata rusă a omorât civili!”. Adica o sentinta si nu o justificare a selectiei partinitoare. 

Omul nu e blogger sau manuitor de Facebook oarecare, face astfel de compilatii pentru Digi. 

Asa ca am aruncat o privire pe profilul sau de Facebook. Marco apare in poza de profil purtand masca si are o deviza dar si o scurta prezentare. “Cum să rămâi ignorant, când lumea are nevoie de disciplina ta individuală pentru a câștiga bătălia cu COVID-19?!”. Iar prezentarea paginii de Facebook suna asa  “Informații cu substanță și o corectă democrație a opiniilor. 🌍Climate Change is a global issue!”. Deci a impuscat din 2 fraze obsesiile rezistilor fara frontiere-schimbarile climatice si isteria Covid. 

Ce background are Marco? Foarte interesant si asta. Mai intai studiile, o sa vedeti un ghiveci delicios. . 

A studiat la Centrul de Excelenta in Filosofie-CEX, a facut Stiinte Politce la Universitatea Bucuresti, a trecut apoi la Facultatea de Istorie tot din UB, apoi la Drept la Titu Maiorescu si a incheiat tot la Drept dar la Universitatea Bucuresti. Nu stiu cum cineva isi poate incepe pregatirea la un centru de excelenta in filosofie, dupa care sa bifeze stiinte politice, istorie si drept (la doua facultati, o fi inceput la una si a terminat la alta sau la una a facut facultatea si la alta masterul?). O fi vreun geniu? Dupa poza, cat se vede de la radacina nasului in sus pentru ca omul nostru s-a pozat cu masca, ar avea in jur de 35 de ani. Le-o fi facut in paralel, s-o fi plimbat prin facultati fara sa le termine pe toate, doar ca sa dea bine in CV, si-o fi inflorit CV-ul? Orice e posibil...

Sa vedem acum si experienta profesionala. Voluntar la IUF-International University Fair, angajat la centrul ceh, apoi la New Europe Colege (nu spune si ce facea pe acolo), proiect manager la UNHCR Romania, corespondent la European Youth Press apoi-asta imi place cel mai mult!-actor la Clubul de Arta Aidol (sa faci filosofie, stiinte politice, istorie si drept pentru a te juca de-a actoria, asta da realizare!), secretar de transmisie la Digi FM, membru fondator Legal Runners (asta da job!), trainer la Leader Mindset Training (da, cand te-ai jucat de-a joburile pana atunci esti calificat sa fi trainer pentru altii), proprietar si fondator al Dialectica, apoi membru la Future Energy Leaders si, in final, evident apoteotic, jurnalist la digi24.ro

Cumva omul e un soi de portret robot pentru o specie tot mai numeroasa. Vanatori de burse si granturi, atarnatori de parinti pana la varste inaintate ca sa se joace de-a boemii, focalizati pe temele la moda care pot aduce finantari pe ONG-ul personal, trompete ale propagandei globaliste ca sa manance si gura lor ceva.

PS: Marco a terminat liceul in 2015, am descopwrit asta pe pagina lui. Deci are vreo 25 de ani. Va dati seama cata valoare...?

Copilăria de ieri, de azi și de mâine. Avem motive de panică

Am copilărit în București, în mahalaua Gurgiului, lângă Piața Progresul. Aveam și apartament la bloc dar cum nu avea cine să stea cu mine când mama era la lucru am aterizat la bunica. Casă de cărămidă netencuită, WC în curte, apă la colțul străzii la cișmea. M-a prăbușit lipsa de confort? Nici nu am băgat de seamă. Stradă era lată și pietruită, cu tei mari care miroseau dumnezeiește la începutul verii și foarte lată pentru standardele de azi. Și înfundată. Aveam 5-6 copii de vârste apropiate. Adică fotbal, țurca, prinselea. În nopțile de vară stat la povești și felinare din dovleci. Iarna derdeluș și bătăi cu bulgari. Eram vecin cu școala! Va dați seama ce înseamnă să poți merge la școala sărind un gard?

De prin clasa a cincea ne-am mutat terenul de joacă în curtea școlii. O curte mare, cu un tren de baschet, unul de volei (în care se juca mai mult tenis cu piciorul), unul mare de fotbal, mese de ping-pong și o suprafață cu iarbă pe unde ne băteam cu cornete. Eram toată ziua în curtea școlii pentru că nimeni nu interzicea accesul după cursuri ca azi. Acum a răsărit o ditamai sala de sport care a înghițit bună parte din suprafața liberă dar care zace goală după ore și au dispărut instalațiile sportive de pe terenul rămas (ca nu vină golanii în timpul liber). Oricum copiii nu mai aveau acces după ore.

Cum arată copilăria băiatului meu? Din fericire stăm la curte, una destul de mare, astfel încât avem câini, pisici, pești de iaz și acvariu, canari. Sunt prietenii lui de joacă când nu mă găsește pe mine la o miuță prin curte pentru că pe stradă nu se mai poate juca nimeni la ce trafic este. Și oricum nu există decât un singur copil de vârsta lui cu care nici nu prea se intersectează. În curtea școlii nu se poate juca un fotbal precum o făceam eu pentru că accesul nu mai e permis așa că joacă FIFA în rețea. Mai mergea prin parculetele de lângă blocuri cu colegii înainte de pandemie dar nici asta nu mai face pentru că ceilalți copii au fost speriați cu succes de părinți și nu mai interacționează în aer liber să nu se infecteze. Școala online e o glumă, ce să înveți cu 30 de copii conectați la internet, fără ieșit la tablă, fără supravegherea profesorului directă (mulți copii își închid oricum camerele la orele online)?

Eu nu aveam internet în copilărie și pândeam desene animate 10 minute pe zi și 15 minute sâmbăta când toți știam cine era Viorica Bucur. Dar citeam, mai ales iarna când era zăpada prea mare sau viscolul mai oprea și școlile (da, băiatul meu nu își imaginează acum fenomenul asta). Cireșarii, personajele lui Jules Verde, Haralab Zincă, Rodica Ojog Brașoveanu mi-au populat o parte a copilăriei. Citind am învățat să urmăresc un raționament în pași, să nu îmi pierd răbdarea la o demostrație. Copiii de azi nu mai vor demonstrații vor doar concluzii și alea scurte. Au însă gadgeturi pe care derulează la infinit pagini de jocuri, filmulețe inepte de pe Tik Tok ori clipuri vulgare de pe You Tube.

Copiii de azi au tehnologie dar nu prea mai au copilărie dar cum vor arăta copiii de mâine? Evident, cu și mai multă tehnologie. Am văzut zilele trecute o știre în care se anunța trecerea completă în Matavers a unei școli din Statele Unite. Am văzut și o reclamă la Synevo în care un copil era momit cu niște ochelari de realitate virtuală ca să stea cuminte la analize. Va imaginați cum vine asta? Ca și cum ar avea o consolă pe cap și două ecrane de telefoane mobile montate în fața ochilor. Pentru ei se construiește Metaversul, își vor pierde și bruma de interacțiune socială pe care o mai au copiii de azi, ce să mai pomenesc eu de copiii de ieri. Vor începe cu jocuri în rețea, ceva mai realiste, mai imersive decât cele de pe consolă. Apoi vor primi o lume virtuală în care să interacționeze social cu alții, cu joburi mutate în Metavers treptat pentru o parte din noi, ca animatori. Că în virtual ai amprenta de carbon mică și nici nu riști să iei nu știu ce nouă tulpină dacă te plimbi prea mult pe afară. Pandemia ne va facilita prizonieratul în virtual, ne-a obișnuit cu munca online, cu școala online, cu întâlnirea prietenilor pe Skype sau Zoom și nu față în față. Când am reflexe conspiraționiste mă întreb dacă nu cumva asta era și scopul.

În concluzie, de la genunchi juliți, mingea bătută pe maidan și cățărat prin copaci sau derdelș și bulgărit am sărit la fotbal pe calculator și întâlnit cu copii doar prin parcurile de lângă bloc și ne așteaptă o lume în care copiii se vor lovi isteric de obiectele din casă încercând să vâneze monștri virtuali (dar foarte reali în ochelarii lor) sau să dea un gol din foarfecă si aterizare pe canapea. Un copil cu ochelari imenși montați pe cap împleticindu-se într-un spațiu mobilat sărăcăcios e o imagine care mă înspăimântă tot mai mult. Nici n-ar mai fi o distanță prea mare față de lumea din Matrix, cu viețile care migrează în virtual pentru a lăsa în urmă o realitate deprimantă. Om mai avea timp să luăm pilula corectă și, mai ales, o mai avea cine să ne-o ofere?

Șoc și groază-cum arată notificările furnizorilor de energie pentru clienții casnici

Sunt client Electrica de ceva vreme. Am migrat la societatea în cauză nu neapărat pentru economia la facturi, cât pentru ideea de a fi clientul unei companii unde statul e încă acționarul cel mai mare, deci pentru a contribui la prestațiile sociale pe care le așteptam de la bugetele publice (statul ia grosul dividendelor de la Electrica, bani cu care se alimentează bugetele sănătății, protecției sociale, etc). Dacă tot ne plângem că banii statului sunt insuficienți, măcar să punem umărul și să facem ceva pentru a mai crește fondurile publice, gândeam atunci.

În ultima săptămână din noiembrie am primit din partea Electrica notificări privind modificarea tarifelor începând din ianuarie, atât la gaze naturale cât și la energia electrică. Trec peste faptul că mie îmi expirase perioada contractuală inițială prin vară iar în mail sunt anunțat că aceasta se va petrece în decembrie, probabil o eroare internă, și mă uit atent la noile tarife.

Ei bine, pentru componenta de gaze, noul preț din 2022 pentru pachetul meu (Împreuna 30) va fi de 678 lei/Mwh doar pentru gaze și 891 lei cu restul costurilor incluse (transport, distribuție, aciza, tva, abonament). Pentru energia electrică, noul tarif va fi de 826 lei/Mwh pentru componenta efectivă de energie, restul taxelor (transport, serviciu sistem, distribuție, cogenerare, certificate verzi, abonament, acciza, tva) urcând prețul final la 1.432 lei.

Și acum să vedem de ce am făcut ochii mari și mi s-au bulucit la gură cuvinte pe care nu le pot reproduce aici...din lipsa de spațiu. La Electrica, la gaze, plăteam până atunci 214 lei/Mwh preț final cu tva inclus, cu 170 lei/Mwh doar prețul gazului fără tva și un abonament de 12 lei pe lună. Or, între 214 și 891 lei e o mică mare diferență, facturile cresc de peste 4 ori iar eu stau la casă (una de 120 mp, nu va gândiți la palate, dar suficient de mare încât să nu mă încadrez în plafonul de consum de 1.000 mc în perioada rece stabilit de autorități, gândit mai degrabă pentru posesorii de centrale de apartament, deci plătesc integral creșterea). La energia electrică, plăteam 892 lei/Mwh cu tot cu TVA și restul tarifelor, din care energia electrică era de 450 lei/Mwh. Din nou, între 892 și 1.432 lei e o mică mare diferența.

S-o fi supărat atât de tare Electrica pe abonați sau or fi crescut chiar atât de mult tarifele la care cumpăra energia din piața liberă? Să vedem ce alternative am dacă mă decid să emigrez la alt furnizor. Pe 2 decembrie, conform comparatoarelor ANRE, cea mai bună oferta din piața energiei electrice pentru București este la Hidroelectrica cu 630 lei preț final per Mwh din care 251 lei este prețul energiei electrice. Ce să fac, să stau la Electrica pentru 1.432 lei/Mwh sau să plec la Hidroelectrica la 630 lei? Grea întrebare!

La gaze, cea mai bună oferta era la E.ON cu un preț de furnizare de 338 lei/Mwh (deci valoarea fără TVA) din care prețul gazelor era de 300 lei/Mwh. Ce să fac, să plătesc 400 lei la E.ON per Mwh sau rămân la Electrica cu 890 lei/Mwh? Cam ce ar alege un om normal dacă ar avea de plătit de la simplu la mai mult decât dublu? S-ar mai gândi ca mine initial că din dividendele Electrică se alimentează și bugetele sociale ale statului sau ar fugi mâncând pământul unde nu este spoliat? Dacă Hidroelectrica este producător și ar avea noimă tarifele mai mici decât la furnizori (totuși, nu chiar de la simplu la dublu) în cazul comparației dintre E.ON și Electrica pe gaze, ambii furnizori, mișcarea Electrica nu prea are sens.

Știu, poate fi un calcul al companiei pornind de la faptul că cea mai mare parte a cllientilor va fi ajutată de plafonul stabilit de stat (prețurile nu pot depăși 370 lei/Mwh la gaze și 1.000 lei/Mwh la energia electrică în intervalul noiembrie-martie) astfel încât aceștia nu plătesc oricum mai mult ca la concurență iar Electrică încasează de la stat diferența, deci win-win. Asta până trece iarna și descoperă și clienții în facturi prețurile neplafonate. De altfel, oferta Electrica e făcută pentru 6 luni și e posibil că societatea să vină cu ajustări masive din iulie dacă constată o migrație serioasă a clienților spre alți furnizori. Chiar dacă poate fi o găselniță de management inspirată pentru rezultatele companiei raportate la BVB, unde cotațiile sunt oricum sub presiune, comparația cu E.ON (companie germană, nu una cu acționar statul român cu 49%) sau cu Hidroelectrica va rămâne multă vreme pe rețina foștilor clienți Electrica.

În jumătate din Romania sunt oameni liberi

La noi cam 40% din populatie trăiește la țara. Independenți alimentar și greu de santajat în dictatura medicala. Nu au de la ce serviciu să fie dați afara dacă nu se prezinta cu nazipass, nu au magazine care sa le tranteasca ușa în nas. Pot supraviețui deci fără mall, discoteca și piscina și se pot abține sa meargă la Untold. Și, poate la fel de imporant ca independenta alimentara, sunt independenți financiar. Da, poți fi indendent financiar și cu o pensie de mizerie câtă vreme nu ai datorii și nu riști sa te execute vreo banca pentru ratele restante la casa. Povestea  pandemiei o să ne facă sa meditam la statutul lor, la alegerea intre confort și libertate. Cum vor fi santajati țăranii de luni? Ii vor ironiza poate mai tare în Las Fierbinți, îi vor pune pe Giani și Bobita să se vaccineze în episodul următor? Nu tine, băieți, știți ca nu tine, e nevoie de ceva mai mult decât propaganda când nu ai cum sa fortezi lucrurile ca în Italia sau Franța unde o populatie mult mai urbanizata e dependentă de veniturile de la job și terorizata cu ratele la banca. 

Tot în Romania avem câteva milioane bune de pensionari la oraș. Unii s-au vaccinat deja, alții ezita, unii nu vor și pace. Iată încă o mostra de independenta financiara. Cât ai asigurat puțin, nu îți trebuie mult ca sa refuzi santajul. Pe ei ii pot obliga la extrem trantindu-le ușa magazinelor în nas. Dar ar fi o premiera în Europa și ar rasturna complet sistemul de partide în Romania, sa văd și eu cine mai voteaza alternanta la guvernare în felul în care a făcut-o pana acum. 

Mai avem și mici meseriasi de la orase, micii prestatori de servicii. Un instalator, o coafeza, băieții care pun termopane. Pe ei cum ii santajezi? La fel ca pe pensionari, cu magazinele inchise. Dar ei au în mod sigur și ramificatii la țara. Mai au părinți,rude, la care pot apela când în oraș se face foamea, la fel ca pe timpul lui Ceausescu de care ne aduc tot mai multe lucruri aminte (frigul din case la iarna?). 

Astfel încât, tot ce mai pot stoarce prin campania asta mizerabila de restrictii și suspendari a unor drepturi elementare este sa adune încă 1-1,5 milioane de noi vaccinati. Ca nu vom depasi 50-55% mi-e clar privind și la structrura populatiei, unde câteva milioane bune care apar în statistici nu mai locuiesc de mult în țara iar dacă aleg vaccinarea o vor face aproape de locul de munca, nu vor veni doar pentru asta acasă. 

Tot aud ca e vorba de siguranța comunității vs drepturie individului. Ca oameni, consider ca dreptul la libertate e mai important decât dreptul la securitate. La securitate și asistenta au acces și animalele din ferma, se fac bine cu antibiotice și merg apoi la sacrificat. Lăsați-mă sa aleg liber ,sa masor de câte ori cred ca e cazul, sa aștept pana sunt convins ca nu apar reactii negative post-vaccinare și poate în final ma și vaccinez, cu vaccinunl pe care îl consider potrivit (poate vreau unul clasic, poate nu vreau unul de la companii care nu s-au ocupat cu așa ceva pana la pandemiee). Și oferiti-mi medicamente în farmacii pentru tratament ambulatoriu, nu ma mânați voi la ATI când ma îmbolnăvesc doar pentru a ma convinge ca fără vaccin sunt condamnat. 

Știu ca libertatea nu tine de foame și nu plătește abonamentul la Netflix dar nu totul se reduce la terase, cluburi, filme și city-breakuri. Altfel alegerea ar fi simpla, securitatea înainte de orice, să facem totul sa păstram cât mai mult beneficiile lumii actuale dacă totul se reduce la aici și acum. Când crezi însă ca viața e o călătorie iar experiența de aici doar o halta, ai alta dimensiune a alegerilor. Când crezi ca dreptul de a opta nu ti-l poate impune nimeni, atunci vaccinarea nu mai e o alegere de sănătate ci una de stil de viața. Prin Occidentul secularizat, toropit de consumism, alegerea a fost simpla-vaccinul care ne garantează ca vom păstra lumea așa cum era înainte de virus-iar ratele mari de vaccinare se bazează pe pariul pe „aici și acum”. La ei atasamantul pentru stilul de viața a trecut înaintea scepticismului iar urbanizarea a făcut ca santajul cu malul și jobul sa funcționeze. Aici la noi, în Balcani, va fi mai greu însă cu aratarea morcovului-multi și-l cultiva la ei în curte. 

Nu pot ei restrictiona cat ne putem noi fofila

1. Ai un mic magazin cu de toate si te temi de ca luni ti se reduc vanzarile la sfert? Auzi cum bate in departare toaca falimentului? Nu dispera, trebuie sa ai imaginatie.Daca ai decupa o mica fereastra in geamul magazinului prin care o fata sa vanda si nevaccinatilor? Din vreme in vreme poti iesi chiar tu sa intrebi lumea ce mai vrea, faci o lista, le aduci oamenilor cosul plin si ti-ai facut o pomana si cu nevaccinatii calcati pe cap de dictatura sanitara si iti hranesti mai bine si copiii.

2. Esti frizer sau coafeza si vezi ca ti se subtiaza brusc clientela? Nu-i nimic, plaseaza strategic numarul de telefon in geam, vei fi rugata de nevacciniati sa executi prestatii la domiciliu cu deplasarea decontata, suntem oameni, trebuie sa ne ajutam. 

3. Esti artist si crezi ca vei ramane fara buna parte din public? Da un concert pe pagina ta de Facebook doar pentru nevaccinati. Vei contabiliza la capitolul imagine si vei monetiza mai tarziu. Niciodata artistul n-ar trebui sa pactizeze cu dictatura, doar nu sunteti toti Marius Manole. 

4. Ai o librarie care isi va dilua brusc vanzarile de luni, cand doar vaccinatii pot intra sa rasfoiasca o carte? Iesi in prag si ofera-le clientilor fideli cartile dorite, sa le pipaie, sa citeasca pasaje acolo, la intrare. Cultura nu tine cont de vaccinati si nevaccinati. 

5. Ai un restaurant si bate vantul in interior? Publica un meniu la pachet la intrare astfel incat si nevaccinatii sa treaca sa ia o gustare, chiar si pe bancile din jur. 

6. E goala sala de fitness dupa segregarea lui Iohanis? Poti face mici antrenamente cu elevii si prin parcuri, va prefaceti ca faceti jogging. 

7. Esti curva batrana si cam proasta si nu prea mai ai clienti? Reinventeaza-te cu servicii exclusive pentru nevaccinati. Saracii, cum sunt izgoniti de peste tot, vor aprecia una dintre putinele exclusivitati. Sau inscrie-te in PSD, se cauta curve, ei s-au lasati batjocoriti si de Basescu cand au intrat la guvernare cu PDL-ul, asa ca apreciaza versatilitatea. 

In concluzie, cum avem experienta unei dictaturi politice, putem supravietui si uneia sanitare. Ne putem reinventa sistemul de pile si relatii care sa dinamiteze excluderile, vom glumi subversiv pe Facebook dar cifrat sa nu se prinda algoritmii si iarna cand frigul ne va face sa tremuram de teama facturilor, ne vom strange la cate un ceai dansant uitand de restaurante si cluburi. 

Restrictionati din toate tarile, uniti-va! Sa ne simtim bine chiar daca ei vor sa ne faca sa ne simtim rau! Sa redescoperim subversivitatea si solidaritatea. Uniti vom invinge!

De ce nu se vaccineaza romanul. Sau ce știe tata Floarea intuitiv iar experții se fac ca uita progresiv

Am citit pe pagina unui cetatean progresist și userist de felul sau, Alex Anitei, un calcul care trebuia să mă inspaimante. Dacă ești tânăr, fără comorbiditati și nevaccinat tot ai șanse de 1 la 10.000 sa mori de Covid pe când dacă ești vaccinat, șansele de miocadita sunt de 1 la 50.000 iar de tromboza de 1 la 100.000. Deci, marș la vaccinare, daca nici nu mai esti tanar esti chiar mai in pericol!

Suna logic? Ei bine nu e deloc. Iau cifrele lui de bune. Dacă ești vaccinat se contabilizeaza automat șansele de tromboza & miocardita dar dacă ești tânăr nevaccinat probabilitatea de deces ar trebui inmultita cu cea de a lua boala. Ca nu poți muri de Covid dacă nu te-ai infectat, corect? 

Iar dacă ne raportam la ultimii 2 ani, șansele de a lua boala evidentiata prin test au fost de sub 1 la 10 sau 0,1. Ca s-au infectat 1,4 milioane din vreo 15 câți mai suntem prin țara. Dacă înmulțim acum probabilitatile ne da oricum 1 la 500.000, deci stăm mai bine ca la miordite și tromboze. 

Da, mi-a replicat amicul Anitei, dar prin boala asta vom trece cu toții! Serios? Las la o parte ca nicio pandemie nu afecteaza 100% din populatie, cam în câți ani ar trebui sa avem noi 80% infectati per total în ritmul actual? Încă 5, 10 ani? Habar nu am dar știu ca pana atunci vor mai trebui și vaccinatii sa facă boostere și rapeluri într-o veselie. Iar probabilitatile de complicatii trebuie înmulțite aici cu toate rapelurile anuale sau bianuale. 

Bonus-imunizarea naturala e de durata mai lunga iar Pfizerul dispare în 6 luni ca protecție, vezi Israel. Deci avantaj probabilistic pentru nevaccinati. 

De ce ne freaca atunci sistemul icrele cu vaccinarea? E foarte simplu Watson! Dacă dai coltu din tromboza sau miocardita sau alte complicatii o faci în liniște acasă de cele mai multe ori, nu mai aglomerezi ATI-urile, ceea ce nu se întâmpla dacă ai Covid o forma mai grava. Așa ca sistemul te vrea mai degrabă un mort liniștit decât unul fazendat de media apocaliptica iar politicieniii nu vor sa riste pierderea alegerilor din cauza mortilor fotogenici, prefera să piardă voturile mortilor discreti. 

Pe culmile prostiei, în zbor

Joi 23 septembrie ședință cu părinții la clasa a VII a. Participă și profesorul de sport care anunța părinții, printre altele, că ora de educație fizică nu mai poate fi făcută în sala de sport din cauza creșterii numărului de cazuri Covid. Iar dacă vremea se strică se va face sportul în clasă. Cu alte cuvinte, copiii pot sta 30 în clasă într-un spațiu relativ mic, dar nu pot întra tot 30 în sala de sport într-un spațiu mult mai mare. Cineva sugerează să se înceapă ora de sport în curtea școlii chiar dacă e frig și să se continue în sala de sport pentru a împușcă 2 iepuri păstrând aparențele. Nu se poate, avem o secție de poliție lângă noi, putem fi amendați-răspunde profesorul.

Inițial, copii de peste 6 ani urmau să prezinte certificatul verde la intrarea în restaurante sau săli de sport dacă își însoțeau părinții, chiar dacă aceștia din urmă erau vaccinați. Apoi autoritățile au intervenit sesizând absurditatea, copiii se puteau vaccina abia de la 12 ani.

Măsurile de carantină din weekend presupun, în cazul în care ajungem iar acolo, rămânerea în case după ora 8 seara în weekend. Mai nou, se propune ca acest lucru să se întâmple cu excepția vaccinaților care sunt liberi să umble pe străzile pustii, cu marea majoritate a magazinelor închise, și după ora 8 seara.

Astea sunt însă doar ultimele mostre de gândire adâncă, strategico-pandemică. Va mai amintiți cum la începutul isteriei Covid măștile urmau să fie purtate doar de cei bolnavi, celor sănătoși nefiindu-le recomandate, cum eram sfătuiți să dezinfectam produsele achiziționate din hipermarket și cum era ideal dacă aveam preșul de la intrare spălat cu clor și ne schimbam hainele la intrarea în casă? Azi bolnavii de Covid se tratează ambulatoriu dacă nu au forme grave, dar am trecut și prin perioada în care erau culeși cu izoletele chiar dacă erau asimptomatici. Și unde sunt bolnavii care să cadă din picioare pe stradă, cum am văzut la televizor în China în primele zile ale pandemiei?

Am suspendat toate activitățile și ne-am închis în case în România la câteva sute de cazuri pe zi în prima stare de urgență iar acum descoperim că se poate trăi aproape normal la câteva mii de cazuri pe zi.

Despre vaccinuri știam că e nevoie de câțiva ani de teste pentru a fi aprobată introducerea lor pe piață. Apoi, s-a putut brusc într-un singur an, arzând etapele. În primele zile de la apariția vaccinurilor știam că sunt eficiente în proporție de peste 90%, apoi (după povestea din Israel) s-a vorbit de sub 60%, apoi de sub 40%. La început era nevoie de o singură doză, acum se vorbește de a doua, a treia și cine mai știe câte, ca la antigripal, am putea să facem și anual dacă e cazul. Faptul că la antigripal se folosește tehnologia virusului inactivat iar la Covid se lucrează cu ARN mesager, o tehnologie nouă și insuficient testată (aprobarea s-a făcut sărind peste etape) nu pare să deranjeze multă lume.

Dacă stai la masă la terasă în aer liber, ar fi ok fără certificat verde. Dacă vrei să mergi la toaletă în interior, ar trebui să ai unul. În același timp, poți merge cu autobuzul la orele de vârf, umăr lângă umăr cu alți călători, dar fără certificat verde.

La un moment dat, ca o măsură de protecție împotriva infectărilor în creștere, bătrânii erau obligați să se înghesuie toți la magazine în același interval orar, 2 ore în timpul dimineții.

Dar de combaterea pandemiei în lockdown cu imnul pus patriotic din megafoanele mașinilor de poliție ce credeți acum? Sau de amenzile cu incredibil de multe zerouri la nepurtarea măștii în starea de urgență?

Ce o să credem de toate aceste lucruri peste câțiva ani când lucrurile se vor liniști? Cum ne vom privi în oglindă? Ce le vom spune copiilor? Cum vom explică asta bunicilor care au prins războaie, foamete, cutremure, dezastre în adevăratul înțeles al cuvântului și nu au tremurat că piftiile la un soi de gripă mai agresivă, care a afectat 3% din populația globului în aproape 2 ani și a răpus mai puțin de 3% din cei infectați (de fapt mult mai puțini dacă luăm în calcul și asimptomaticii)?

Noutăți de pe frontul Covid

Imaginea ultimelor zile în România va fi probabil mixarea stop-cadrurilor de la Untold, un loc unde zeci de mii de oameni liberi și fără mască s-au distrat în voie (uneori și cu ceva droguri pentru întreținerea atmosferei, după cum rezultă din rapoartele Poliției), cu cele de la deschiderea anului școlar, cu sute de prichindei speriați în spatele măștilor de contactul cu nouă instituție din viața lor. Mă rog, nu suntem toți egali în fața pandemiei.

Dar principala veste pe care o avem este că celebrul val patru și-a atins maximul și a luat-o deja pe pantă descendentă. La nivel global, evident, pentru că România a intrat un pic mai târziu în valul pandemic și va ieși, de asemenea, un pic mai târziu de pe pantă ascendentă. La nivel global deci, conform Worldometer, după un maxim de 746.000 de cazuri zilnice pe 12 august, s-a intrat sub 500.000 recent. Numărul deceselor zilnice este de asemenea în scădere, fapt ce subliniază trendul descendent dat fiind faptul că între curba infectarilor și cea a deceselor este un anumit decalaj.

Anglia a renunțat la pașaportul verde și asta e o mare breșă deschisă în clubul panicosilor, după cea provocată de decizia din Danemarca de a renunța la orice restricții și a considera Covidul o boală ca oricare altă, gestionabilă de sistemul sanitar. Cei care vor protesta invocând rata mare de vaccinare din Anglia și Danemarca, le reamintesc că narațiunea oficială subliniază în prezent nevoia de vaccinare periodică, la 6-8 luni, deci britanicii și danezii au decis să își recupereze viețile dinainte de pandemie și fără a mai controla cât de disciplinat se respectă recomandarea în cauză ulterior.

Cum în România începutul valului 4 este așezat pe grafice la începutul lui august și cum experiența majorității țărilor de prin preajma care au trecut prin valuri succesive Covid arată că durează cam o lună și jumătate până se atinge maximul, ar rezultă că finalul lunii septembrie să aducă și aici maximul acestui val de infectari și apoi să mergem în scădere, indiferent ce măsuri se iau sau nu.

Cât de sus se va plasa vârful valului 4 în România? Dacă am face o proiecție liniară pornind de la evoluția de acum, de la minimul din august, aș miza pe o valoare sub 4.000 de cazuri zilnice. Și, dacă tot suntem la partea cu prognozele, să reținem opiniile a doi specialiști.

Beatrice Mahler, Managerul Institutului de Pneumoftiziologie „Marius Nasta”, este de părere că valul patru al pandemiei nu va fi mai blând decât cele anterioare și riscă o estimare de 10.000 de cazuri zilnice de Covid-19, pentru luna octombrie. Similar, epidemiologul Octavian Jurma folosește un tabel de predicție conform căruia evoluția valului 4 se apropie de un vârf în jurul a 8.500 de cazuri pe zi la mijlocul lunii octombrie. E bine să reținem aceste valori și aceste predicții pentru a le confrunta apoi cu realitatea. Nici nu trebuie să așteptam prea mult pentru a confrunta prezicatorul cu predicția și, în cazul în care așteptările panicoșilor nu se confirmă, să le dăm șansa să se abțină data viitoare. Sau măcar să își pondereze pesimismul. Evident, nu e absolut sigur că o vor face. Domnul Jurma de pildă era de părere prin noiembrie 2020 că doar un lockdown de 2 săptămâni ne-ar mai putea salva de la dezastru, adică de la 1.000 de morți pe săptămână. Nu am avut blocarea economiei, nu am stat în case de sărbători iar valul Covid și-a urmat trendul și a scăzut după cele 5-6 săptămâni în care se forțase să își atingă maximul. Prin ianuarie prognoza că se vor depăși iar 8.000 de cazuri pe zi și nu au fost decât 6.600 pe vârful valului 3, etc.

În prezent, conform Worldometer, avem 20.100 de cazuri active și 600 de forme serioase, critice ale bolii (3% din total). Iar de la începutul pandemiei, am avut 58.730 de cazuri de infectare la milionul de locuitori și 1.833 decese la milionul de locuitori (3,1% din cei infectați). Dacă privim la rece cifrele parcă n-ar mai fi motivele de panică la fel de mari sau nu într-atât de mari pe cât ar vrea unii.

De ce n-au companiile listate la bursă măcar un director bolnav mintal?

Vestea săptămânii pentru mine a venit din SUA, legată de Nasdaq mai precis, unde toate companiile tranzacționate vor trebui de acum să îndeplinească anumite cote de diversitate rasială și sexuală. Mai exact, companiile listate vor trebui să aibă cel puțin un director care se identifică drept femeie și cel puțin un director care se autoidentifică drept negru sau afro-american, hispanic, asiatic, nativ american sau nativ din Alaska, nativ din Hawaii sau aparținând comunității LGBTQ+.

Decizia a stârnit și nemulțumiri din partea...altor minorități. De pildă, Asociația Americană a Persoanelor cu Dizabilități a cerut Nasdaq să includă și persoanele cu dizabilități în această regulă, pentru că „incluziunea persoanelor cu handicap este importantă pentru investitori”. Altfel, reacții timide pentru că în SUA puțini riscă să se pună împotriva curentului progresist, chiar dacă e vorba de aberații de acest tip.

Unde mai e criteriul legat de compentență? Unde mai e concursul prin care cel mai bun ocupă poziții executive, indiferent de orientarea sexuală sau apartenența etnică? Parcă facem un salt înapoi pe vreme comunismului timpuriu, unde fii de munctori și țărani intrau la facultate pe locuri asigurate în vreme ce urmașii chiaburilor se băteau pe câteva locuri amărâte. Va amintiți sceneta cu Toma Caragiu în care se dorea angajarea unei balerine la opera și toți directorașii și politrucii își angajau protejatele astfel încât schema trebuia dilatată să încapă și balerina profesionistă și pilele potentaților? Cam ca în acest caz, doar ca e vorba de alte “balerine”. 

Mă gândesc că de acum companiile de pe Nasdaq vor trebui să își dilate schema de personal, să inventeze niște poziții executive pentru a se încadra în respectiva cerință, posturi pe care mulți „minoritari” vor tăia frunză la câini aplaudând nobilele principii ale diversității. Evident, pe banii acționarilor.

Să mai spunem că Nasdaq a prezentat pentru prima dată propunerea de modificare a regulii către Comisia americană de valori mobiliare (SEC, ASF-ul lor) în decembrie astfel încât nu e ceva impus de politruci, ci e o măsură dorită chiar de instituție și va afecta cam 3.000 de companii (nu cred însă că s-a făcut vreun sondaj printre acestea pentru că principiile diversității s-ar fi lovit frontal de pricipiile contabilității și ar fi sfârșit cu capul spart).

Ce urmează acum? Să avem minim un director bolnav mintal printre directorii de companii listate? Că și ei sunt minoritari, îi iubim, și îi vrem reintegrați. Minim un director emigrant? Cel puțin un executiv care lupta activ împotriva încălzirii globale?Un procent minim de angajați care să fie obligați să vină pe biciclete?

Comunismul parcă ar vrea să revină pe ușa din dos, camuflat în alte lozinici, cu alt public țintă și la fel de nociv-egalitatea cu forța va sfârși în privilegii și în final la colapsul societăților construite pe aberații. Ironia sorții, dacă prima dată comunismul venea pe fondul unor dezechilibre sociale pe care dorea să le corecteze făcând din săraci soldații săi devotați, comunismul de rit nou se sprijină pe fițele clasei mijlocii care nu mai știe ce să mai facă în căutarea unui sens. Și cum familia, religia, națiunea au fost puse la colț în retorica oficială, se găsesc tot soiul de cauze “alternative” bune de mobilizat generațiile crescute pe rețelele sociale.

Gata cu isteria Covid în Marea Britanie. Se pregătește Franța

Cine aruncă un ochi pe curba infectarilor zilnice își dă seama că numărul cazurilor Covid din Marea Britanie este pe pantă descendentă, după ce a atins un maxim în 17 iulie (54.000 cazuri). Reamintim că din 19 iulie Guvernul britanic a înlăturat cea mai mare parte a restricțiilor (de exemplu, purtarea măștii nu mai este obligatorie în transportul public și magazine, doar recomandată, stadioanele se pot deschide la capacitate maximă, etc), o măsură care părea cu ceva săptămâni în urmă foarte curajoasă dar care s-a dovedit ulterior doar bine sincronizată cu evoluția pandemiei. Din 17 iulie numărul zilnic de cazuri a început să scadă iar pe 21 iulie au fost de pildă cu 10.000 mai puține decât în ziua vârfului (44.000 versus 54.000). 

Cum am văzut și la precedentele valuri, dacă nu e vorba de țări-continent precum Brazilia sau Rusia, unde propagarea virusului durează mai mult din cauza suprafeței mari ce trebuie acoperită și variațiilor climatice zonale, un val poate ține 2-2,5 luni. Iar cum valul 4 începuse în Marea Britanie la sfârșitul lui mai, la jumătatea lui august acesta va reprezenta o amintire. Iar strategia guvernamentală a fost bine țintită pe acest profil, relaxarea s-a produs după atingerea maximului, când șansele pentru o traiectorie descendentă crescuseră.

Cu toate astea, în următoarele 2-3 săptămâni vom vedea o creștere a mortalității în Marea Britanie, pentru că victimele din acea perioadă vor fi cei care au contractat virusul aproape de maximul curbei valului 4, când numărul de îmbolnăviri era mare și, implicit, numărul de potențiale cazuri letale era mai mare. 

Față de valul trei mortalitatea a fost mult mai redusă în Marea Britanie-de la un vârf de 1.100 de decese în valul 1, 700 de decese vârful valului doi și 1.800 pentru valul trei, numărul deceselor zilnice abia acum se apropie de 100 în Marea Britanie în timpul valului 4. Cum de au scăzut atât de mult? Este un efect ce poate fi pus pe seama caracteristicilor tulpinii Delta, e posibil că virusul evoluând să devină mai puțin letal, dar și pe seama vaccinării marii majorități a populației cu grad mare de risc (segmentul de vârsta de peste 50 de ani). Oricum virusul atinsese deja o bună parte a publicului vulnerabil în valurile anterioare astfel încât numărul victimelor potențiale scăzuse. 

De menționat că vârful valului 4 în ceea ce privește numărul cazurilor zilnice s-a apropiat destul de mult de vârful valului trei (54.000 față de 67.000) deci vom avea și în România o creștere spre câteva mii de cazuri zilnice destul de repede. Iar dacă valul 4 se declanșează la începutul lui august, maximul ar putea fi atins spre mijlocul sau sfârșitul lui septembrie, cam în preajma congresului PNL. Ghinion, ca să citez un clasic în viața. Până la România însă, pregătiți-vă de un bombardament mediatic amplu legat de valul 4 din Franța ce începe să se umfle, administrația Macron fiind mare campioană la măsuri defazate.

Două cuvinte și despre Rusia pentru că în urmă cu 2-3 săptămâni știrile alarmate despre explozia numărului de noi cazuri din Rusia rivalizau cu cele din Marea Britanie. Și acolo curbă noilor infectari arată că s-a atins maximul și că urmează pantă descendentă. Cum spuneam mai sus, în cazul țărilor-continent, cu regimuri climatice variate, curbele pot fi mai puțin ascuțite și durează mai mult până se consumă un val. Astfel încât s-ar putea să fim iar bombardați cu știri despre un nou val Corona în Rusia peste vreo jumătate de an (rușii sunt acum abia la valul trei). Ca să nu mai pomenim de India care a bifat doar valurile 1 și 2 și care va fi lovită la rândul sau de valul trei în câteva luni. Partea bună cu aceste valuri este că în urma lor numărul celor imunizați natural (mai durabil) sau prin vaccinare crește astfel încât forța valurilor scade progresiv, cam după valul trei. Partea proastă este că probabil ciorba Covid va fi reîncălzită periodic încă un an de zile până la a răsufla ușurați la nivel global.

De la sarea (si grafitul) Romaniei la finantarea prin piața de capital

Am aflat săptămâna trecută ca după Hidroelectrica, guvernantii se focalizeaza pe vanzarea unei părți din participatiile statului la Salrom, singurul producător de sare al Romaniei dar și compania care ar putea exploata resursele noastre de grafit, mult mai interesant pentru investitori. „Procedurile de listare vor dura cel puţin un an. Iar la final vom avea o companie modernă care îşi va putea finanţa uşor investiţiile”, declara ministrul Economiei, Claudiu Nasui.

S-ar subintelege ca listarea la bursa asigura ca prin minune accesul la resurse financiare, ceea ce companiile de stat sau cu statul acționar important nu ar reuși altfel. Din păcate, astfel de idei sunt vehiculate de ministrul economiei care întâmplător sau nu,chiar știe cu ce se mânca piața de capital (familia sa avea participatii la Muntenia Global Invest, o firma de brokeraj, dupa cum s-a erlatat in presa). Transelectrica, Transgaz, Romgaz, Electrica, Nuclearelectrica sunt companii listate deja la bursa și cu statul în postura de majoritar (mai puțin Electrica, unde Ministerul Economiei are 49%). Cineva s-ar putea gândi ca listarea lor la bursa le-a facilitat finanarile prin piața de capital, ca avem o salba de emisiuni de obligatiuni deja listate ale acestor companii. Și cine nu ar dori sa le imprumute la randamente superioare titlurilor de stat, având în vedere garantiile oferite din poziția lor de monopol sau jucători cu piața asigurata? Ei bine, nu avem așa ceva deși sunt ani buni de când s-au listat la bursa (începând din 2012-2013). Și am avut de atunci și guverne de stânga și guverne de dreapta și coalitii stânga cu dreapta dar companiile de stat listate nu s-au finantat deloc prin parghiile bursei. 

Și atunci de ce au mai fost listate, doar ca să se transfere o felie din ultimele afaceri profitabile din tara? Sigur, unii se vor gândi ca piața de capital e și un fel de cenzor al actiunilor managementului dar sa nu uitam ca aceste companii aveau în actionariat și Fondul Proprietatea care avea o portovace mult mai potenta decât orice minoritar nimerit în actionariat în urma IPO-urilor. Iar despre partea cu finantarea prin majorare de capital sa nu pomenim, câtă vreme rămâne majoritar statul aceasta nu se face pentru ca nu exista resurse (iar FP-ul s-a împotrivit de regula de câte ori s-a pus problema majorarilor de capital când era minoritar în vreo companie de stat). De ce vom lista atunci Hidrolectrica-pentru a constata apoi ca nici vorba de finantari prin bursa după modelul celorlalte companii deja listate? La Hidroelectrica ar fi suficient ca statul să se multumeasca doar cu o rata de alocare de 50% din profit pentru fondul de dividende și bani ar fi apoi garla (in loc ca statul sa aprobe an după an dividende excepționale, la cererea Fondului Proprietatea). 

Ce se întâmpla la Salrom este însă diferit de listarile de pana acum pentru ca statul are o cota de 51% iar Fondul Proprietatea de 49%. Orice vanzare de participatii în contextul listarii, fie și una de numai 5%, ar duce la pierderea controlului statului în companie. Asta deoarece actionariatul venit după un IPO este foarte fragmentat, nu se poate coagula ușor și nici nu prea vine în numar mare la AGA. Iar Fondul Proprietatea își va putea numi atunci conducerea dorita la Salrom votand în bloc cu cei 49% ai sai. Și aici nu e vorba numai de sare, e vorba și de resursele de grafit, mult mai pretioase în contextul în care se vorbește tot mai mult de baterii și energie verde. În plus, se pare ca Salrom este și foarte „bine pregatita” pentru listare. Profitul net al societatii a scazut de aproape 7 ori in 2020, pana la 11 milioane lei iar afacerile s-au contractat cu peste 30%, pana la 300 milioane lei. Si  cum la bursa pretul actiunilor e un multiplu al profitului realizat pe actiune,  e la mintea cocosului ca la un profit mic se vor obtine fonduri putine. Deci sunt mari sanse sa se vanda mai pe nimic pachetul Salrom scos la bursa, asta dupa ce vanzarea lui va asigura si pierderea controlului de catre stat in favoarea Fondului Proprietatea. 

Pe cine (mai) sperie valul patru?

În condițiile în care numărul de noi infectari s-a redus în România sub 100 zilnic iar numărul vaccinărilor cu prima doză a scăzut la rândul său sub 10.000 pe zi, tot mai multe voci încearcă să ne convingă că răul nu a trecut ba, mai mult, ne pândește amplificat sub forma valului patru al pandemiei, după modelul Indian. Iar recrudescența cazurilor noi din Marea Britanie sau Rusia ar demonstra acest fapt.

În primul rând, dacă ne uităm în graficele Worldometer la situația din UK, observăm că s-a ajuns la un număr de peste 11.000 cazuri zilnice, în condițiile în care în aprilile aveam situația fericită, cu 2.000 de cazuri pe zi. Pare o creștere agresivă dar să nu uităm că maximul valului 3 din UK a fost la începutul lui ianuarie, când se depășeau 65.000 cazuri zilnice. Nu același lucru se poate spune despre mortalitate, care a rămas scăzută din aprilie și până acum, cu 20-30 de morți pe zi. Or, la o creștere de 5 ori a numărului de noi cazuri începând din aprillie, rămânerea pe loc a numărului de decese denotă că ne confruntăm totuși cu o formă mai puțin agresivă a bolii, fapt confirmat de altfel și prin declarațiile oficiale. „Dureri de cap, inflamație a gâtului și un nas care curge sunt cele mai dese simptome ale variantei Delta (indiene) a coronavirusului, cea care a devenit dominantă în multe țări, precum Marea Britanie, scria The Guardian la mijlocul lunii.Datele colectate în Regatul Unit de aplicația Zoe în care utilizatorii introduc simptomele lor de Covid-19 arată că tulpina Delta descoperită mai întâi în India se simte ca o ”răceală urâtă”, spunea Tim Spector, profesor de epidemiologie genetică la King’s College London, șeful colectivul de cercetători ce efectuează un studiu în acest sens, citat de publicația britanică. Cu alte cuvinte, varianta Delta nu e chiar iadul pe pământ, ar putea aduce totuși o formă mai ușoară a bolii, cam ca o răceala urâtă, cum afirma cercetătorul britanic.

De ce a fost însă atât de agresivă acasă, în India? India scăpase relativ ieftin până la finalul anului trecut, cu un singur val mai consistent, la mijlocul lui septembrie 2020, când numărul maxim de noi infectari zilnice se apropiase de 100.000. E un număr care pare mare,mai ales în comparație cu România care experimentase la rândul său un vârf de peste 10.000 de noi cazuri zilnice în noiembrie 2020 (valul doi), dar să nu uităm că vorbim totuși de o țară cu o populație de aproape 70 de ori mai mare (1,39 miliarde). Valul doi, cel care stă la originea variantei Delta, a venit în India între martie și mai 2021, cu vârfuri de 400.000 noi cazuri pe zi. Dacă păstram proporțiile și împărțim la 70, celebrul val doi din India ar fi ușor sub valul trei din România, care aducea aici vârfuri de 6.600 de noi cazuri zilnice Corona în martie. Dar cifrele mari exercită o anumită fascinație, mai ales când nu facem toate comparațiile posibile.

Vârfurile înregistrate de numărul zilnic de morți au fost în jur de 5.000 în cazul valului doi din India, de 4 ori mai mulți decât în cazul valului unu din această țară, proporțional deci cu creșterea numărului de cazuri. Cu alte cuvinte, nici aici valul doi, cel după care a început să se vorbească de varianta Delta, nu a fost mai mortal decât primul val. Cei 5.000 morți din India ar echivala cu o valoare de 70 de morți pe zi în România or la noi în țară, în timpul vârfului valului trei, am avut între 200 și 240 de morți pe zi. Și mai înregistrăm încă și acum morții restanți.

Trăgând linie, având în vedere că celebrul val doi din India a fost mai blând decât valul trei din România păstrând raportul dintre cele două populații (val trei din România ce a fost la rândul sau sub valul doi, cel din perioada alegerilor) și că simptomele variantei Delta aduc mai degrabă cu o răceala urâtă și așa rămân pentru foarte mulți, de ce să ne facem griji de pe acum pentru nou val din toamnă, mai ales că o parte a populației s-a vaccinat între timp și că o bună parte este deja imunizată natural? Nu vom fi ocoliți probabil de un val patru dar în mod foarte previzibil acesta va fi semnificativ sub ce am experimentat deja, o ultima haltă în calea despărțirii definitive de acest virus apărut ca din senin, într-un laborator oarecare.

De ce a fost "crucificat" Fauci si "expusa" (din nou) China?

Cel mai probabil scenariu mi se pare urmatorul. De la anul Corona va fi amintire. Va exista un val 4 anemic prin toamna-iarna si cam asta va fi. Masurile aberante care s-au luat in pandemie vor ramane insa in memoria colectiva si, cum tabara democrata din SUA a fost fan neconditionat, e nevoie de un tap ispasitor. Ei bine, iata si China. Virul lor creat in laborator. Si iata cum teoria conspirationista a fabricarii virusului primeste unda verde, inclusiv pe Facebook care o bana la un moment dat. Fauci a picat prost, a fost printre cei care s-au ocupat de laboratoarele din China, cu finantari si know-how deci nu putea fi ocolit. Fiti linistiti, va avea pierderi doar la capitolul imagine, nu il trage nimeni la raspunere penal. Si iata cum China va fi demonizata acum cu mai multa forta, globalistii vaccinisti pot poza in salvatori (doar ei au impus vaccinurile) fara sa le mai impute nimeni lockdown-ul aberant si masurile ce l-au acompaniat (ce sa-i faci, fara virusul "chinezesc" toata lumea era bine). 

Legat de China, mi se pare mult mai probabil ca virusul Corona sa fi fost gandit pentru a incetini economia chineza. Numai ca organizarea lor fantastica a stopat boala iar degringolada din lumea libera a amplificat-o. China nu avea niciun interes ca cei care ii cumparau produsele sa aibe probleme , isi vedea linistita de cresterea economica si urma sa detroneze SUA din postura de cea mai mare economie a lumii. Nu sunt fan China, sistemul lor de supraveghere tip Big Brother nu imi place dar, totusi, sa recunoastem si aici un merit. China a retezat din start germenii raului globalist-a inabusit "revolutia" in fasa la inceputul anilor '90, cenzureaza internetul asa ca mai putine revolutii hastag, isi supravegheza populatia deci mai putini agenti de influenta pe mp. China are un regim decis sa isi proiecteze tara in fotoliu de lider al lumii si pentru asta nu se impiedica de lozinci si sughituri democrate. Iar populatia a cam inteles ce se doreste si acepta limitarile impuse. Si sunt convins ca la momentul optim China va da un branci si sistemului monetar pastorit de SUA, principalul lor argument in revendicarea dominatiei lumii de azi.

Vietnam, noua sperietoare

Coronavirusul da repede înapoi în marea majoritate a tarilor lumii iar numărul de cazuri active scade vazand cu ochii. Conform datelor Worldometer, dacă la finalul lunii aprilie aveam aproape 1 milion de cazuri zilnice de noi infectari la nivel global (903.000 pe 29 aprilie mai exact), acum s-a ajuns la 359.000 (31 mai). O scădere spectaculoasă, de 2,5 ori a cazurilor zilnice, chiar mai spectaculoasă decât precedenta dezumflare a numarului de cazuri zilnice produsa intre începutul lui ianuarie 2021 și începutul lui februarie, când de la 840.000 de cazuri zilnice se intrase ușor sub 300.000 (tinand cont ca trendul actual încă nu și-a atins minimele). 

În urma cu o luna se vorbea pe la toate colturile media de drama indiana, despre ravagiile făcute de tulpina din India. În India se atinsesera peste 400.000 de noi cazuri pe zi la începutul lui mai dar acum avem doar..126.000. Ce s-o fi întâmplat cu temuta tulpina Indiana în numai o luna? A fost imblanzita de specificul local? Și despre inspaimantatoarea tulpina britanica s-a vorbit la rândul sau la inceptul anului, când în ianuarie se mergea spre 70.000 de noi cazuri pe zi. Apoi, puf!, peste o luna erau doar 10.000 de cazuri iar acum  sunt 2-3.000 pe zi in UK. E un succes al vaccinarii? Ma îndoiesc sincer. Curba infectarilor zilnice s-a desumflat la fel de rapid in India deși acolo vaccinarea merge mult mai greu. Și, cum pomeneam la începutul articolului, creșterea și descresterea numarului de noi cazuri din lume, intre aprilie și mai, s-a făcut la fel de repede deși nu toate statele au vaccinat în ritmul din UK. Dacă vaccinul chiar a avut o contribuție la acest trend, atunci a fost doar una marginala. 

Cum sta treaba cu Vietnam, noua sperietoare? Iată ce citesc n presa sub titlul „ o noua tulpina a coronavirusului a apărut în Vietnam”. „Reprezentanții statului vietnamez au reușit să țină sub control pandemia de coronavirus anul trecut, adoptând reguli dure legate de izolare fizică și protecție. Dar acum, această țară este lovită de un val important de infectări. De la finalul unii aprilie, în jur 3.600 de oameni s-au infectat în 31 din cele 63 de orașe și provincii. Ceea ce reprezintă mai mult de jumătate din totalul cazurilor înregistrate în Vietnam, conform sursei citate”. Mai intai, 3.600 de infectari intr-o luna nu par deloc mult pentru o populatie de aproape 100 milioane locuitori. Vietnamul, ca si India, nu avusese insa un val doi mai consistent, cum se vede de altfel si din grafice. Deci nu e vorba de o noua tulpina cat de evolutia normala a virusului, care ca si in cazul gripei spaniole, merge in valuri. La nivel global am avut deja valul al treilea, era normal sa aibe si Vietnamul cocoasa lui. 

Faptul ca de fiecare data insa cand se identifica un stat care nu a avut inca valuri importante ale virusului ca sursa pentru o potentiala noua tulpina seamana a propaganda schioapa sau a prostie crasa. La increputul anului se vorbea de tulpina sudafricana. Varful din ianuarie aducea peste 20.000 de cazuri zilnice de infectari in Africa de Sud. Apoi, puf! si prin aprilie erau mai putin de o mie pe zi. A fost valul doi pentru Africa de Sud asa ca ar mai putea avea la randul lor un val trei dar nu cred ca de aceasta data va mai fi speculat propagandistic, trebuie sa existe elementul de noutate (precum Vietnamul).

In final, trebuie remarcat ca virusul a ajuns sa se manifeste sezonier in mare parte din lume, cu valuri in perioadele reci si umede (in zona noastra am avut un val in perioada octombrie-decembrie si altul in februarie-aprilie) si apoi acalmie si cazuri din ce in ce mai putine, ca la orice gripa (cu 30 de cazuri pe zi cum am terminat de pilda luna mai in Bucuresti, ai mai mari sanse sa fi calcat de o masina pe zebra decat sa dai nas in nas cu un infectat). Si, cel mai probabil, pe masura ce imunizara naturala isi face treaba, noile valuri vor fi din ce in ce mai mici de acum inainte, cum s-a intamplat si in cazul gripei spaniole. 

Ce e val, ca valul (pandemic) trece

Luni 10 mai România a avut 620 de cazuri de noi infectări Covid, iar numărul cazurilor active a atins la rândul său un minim, de 22.605 (cea mai mică valoare din octombrie 2020). Ne aflăm la 9 zile de la sărbătorile pascale și nimic catastrofal nu s-a întâmplat dată fiind desființarea distanțării sociale cu această ocazie. Lumea s-a dus să petreacă în familii dar cu toate astea contagiunea nu a crescut. Dacă ne aducem aminte, nici de Paștele trecut nu am avut un val de noi infectari și nici cu ocazia alegerilor din decembrie 2020. Maximul noilor infectari din valul doi fusese atins la finalul lunii noiembrie iar apoi trendul descendent a continuat netulburat de alegeri până în a două parte a lunii februarie 2021 când a început să se contureze valul trei (în final acesta a fost de mai mică amploare decât valul doi, cu un maxim de 6.600 de noi cazuri pe zi spre deosebire de valul doi unde se depăsiseră la un moment dat 10.000 de cazuri pe zi). Practic, epidemiile Corona seamănă foarte mult cu gripa sezonieră, când se atingeau valuri toamna-primăvara și apoi lumea uita de boala asta (mă rog, acum am uitat de tot de gripă, practic au dispărut cazurile de gripă din România în ultimul an sau testele de depistare Covid sunt mai senzitive decât ar trebui).

Dacă aruncăm un ochi la datele de prin vecini, cei care au deci climă apropiată de noi, observăm cocoașe asemănătoare. În Ungaria, valul doi începe prin octombrie 2020 să se manifeste mai agresiv, face un maxim la 6.800 cazuri la sfârșitul lui noiembrie și apoi începe să scadă până prin februarie 2021 când începe valul trei care avea să fie superior valului doi (maxime de 11.000 cazuri zilnice raportate la finalul lunii martie). Și în Polonia avem valul doi în octombrie-decembrie 2020 (cu maxime de 27.000 cazuri zilnice la început de noiembrie) și valul trei între februarie și aprilie 2021 (cu maxime de 35.000 cazuri zilnice la începutul lui aprilie 2021). Valurile doi și trei se suprapun deci bine între cele trei țări, diferă doar amplitudinea. 

Interesant de aruncat o privire și asupra Indiei, vedeta jurnalelor de știri din ultima vreme. India a avut un val unu foarte modest în primăvara anului trecut iar de la mijlocul lui martie s-a declanșat valul doi care pare spectaculos pentru noi dar să nu uităm de mărimea populației de acolo. Vârful a fost atins la începutul acestei luni, cu peste 400.000 cazuri zilnice dar acum s-a intrat pe un trend descendent și acolo (329.000 cazuri pe 10 mai) și probabil peste încă o lună vom vorbi de încheierea valului doi în India. Vom auzi din nou de ei cu ocazia valului trei, când media va reinflama tema tulpinii indiene (apropo, ce se mai aude de tulpina britanică, dar de cea sud-africană?)

Campania de vaccinare care se derulează cu motoarele turate în această perioadă mai peste tot ar trebui să reducă semnificativ din forța valului 4 care în mod normal ar trebui să se instaleze prin octombrie. De altfel, și gripa spaniolă a durat 2 ani, cu un val doi agresiv, un val trei moderat și un val patru foarte discret. Sigur, nu e absolut obligatoriu ca lucrurile să se petreacă întocmai, nimeni nu înțelege de pildă cum de au lipsit valurile doi și trei din China în această perioadă.

Morala care ar trebui desprinsă de aici este că izolarea socială și măsurile care o acompaniază au sens la începutul unui val epidemic și că acestea devin inutile când pandemia și-a pierdut forța. Și cum un val pandemic durează 2-3 luni, purtatul măștilor un an întreg în aer liber pe stradă e o dovadă de mare sărăcie cu duhul din partea celor care impun astfel de măsuri (putem vorbi de asemenea și de închiderea a la long a școlilor sau a Horeca în acest context).

În loc să amenințăm subtil nevaccinații, nu mai bine îi marcăm discret cu o steluță galbenă?

În ultimele zile am asistat la vechea strategie „bățul și morcovul” aplicată nevaccinaților. Am aflat, de pildă, că studenții nevaccnati ar putea fi admiși la ore doar purtând combinezoane. Apoi că spectatorii la meciurile Euro susținute în România ar putea fi obligați să aibe vaccinul. Sau că în birourile unde toți angajații sunt vaccinați masca nu mai va fi obligatorie (aici presiunea se mută sadic dinspre organele statului spre colegii infractorului nevaccinat). Suntem anunțați în plus că multe alte lucruri fantastice îi vor aștepta de la 1 iunie pe români. Pe românii vaccinați. Sigur, statul ar putea încerca și modelul sârbesc, cu o recompensă de 25 de euro pentru cei ce se vaccinează, ar crește cota de participare în special în zonele sărace. Dar probabil că se așteaptă mai întâi roadele strategiei “polițistul bun, polițistul rău” din ultimele zile.

Așa cum la începutul pandemiei ni se recomanda să nu purtăm mască dacă suntem sănătoși, acum autoritățile au uitat de asigurările că vaccinul va fi absolut voluntar. Ei bine, voluntar, voluntar dar dacă nu îl faci, dintr-un motiv sau altul, riști să ajungi cetățean de rangul doi. Și lucrurile nu se vor opri aici, stați să vedeți discuții când vaccinul va fi disponibil și pentru copii. Ce va prima atunci-dreptul la educație sau cel la sănătate publică? Sau ne vor obligă și copii nevaccinati să vină în combinezoane la școală? Și asta nu reprezintă decât strategia statului. Privatul are la rândul său mijloacele sale. Recent, o firma de avocatură își anunța angajații că dacă nu se vacineaza vor trebui să prezinte zilnic un test negativ iar o companie de echipamente pentru instalații că cei nevaccinati vor trebui să predea mașina de serviciu.

Încet-încet, lucrurile încep să semene cu creditul social din China. Ai vaccin, acumulezi puncte care îți permit să ieși la restaurant, la meci, să mergi în vacanță. Pe când dobânzi mai mici la creditele vaccinatilor? Nu ai vaccin, stai pe lângă casă, poate nu mai ai dreptul nici să mergi la magazin în curând fără combinezon și îți lași copiii analfabeți.

Totuși, în fața acestor efroturi logistice care consumă timp și resurse importante, aș îndrăzni să fac o propunere constructivă. Decât să pierdem vremea cu selectarea și depistarea nevaccinaților nu mai bine îi marcăm cumva, discret, astfel încât să fie recunoscuți de la distanță și să li se poată trânti ușa în nas fără alte eforturi logistice? Eu mă gândeam la o steluța galbenă, micuță, cusută frumos pe un umăr. Ce ziceți domnule Premier, cum vi se pare domnule Președinte?

Altfel, mai remarc în trecere că pentru primii vaccinați, cei din iarnă,  se apropie perioada de sfârșit a imunității dobândite. Prin toamnă ar trebui ca pentru ei să reînceapă vaccinarea. Ce facem atunci? Reluăm strategia bățul și morcovul adaptată la dublu vaccinați, simplu vaccinați cu dubii și nevaccinatii deloc? Poate ar fi nevoie atunci de două steluțe galbene, una pentru primul refuz al vacinului și a două pentru al doilea refuz, din campania de toamnă. Și asta tot așa, campanie după campanie de vacinare și steluță după steluță pe umăr, până ni se termină mânecile sau până ajung cei care gândesc astfel de strategii de convingere să vadă steluțe verzi din partea electoratului.

Și încă ceva. Sunt persoane care nu s-au vaccinat nu pentru că sunt antivacciniști convinși ci de teama efectelor adverse apărute la un oarecare interval după vaccinare pentru că toate vaccinurile au sărit peste perioada standard de testare din cauza grabei de a reporni economia. Ei pot reveni la sentimente mai bune față de vaccin dacă observă ca nu se întâmpla nimic rău în timp. Dar e foarte posibil ca văzând abuzurile și discriminarea la care statul îi supune pe cei nevaccinați mai nou, bună parte dintre aceștia să refuze să se mai vaccineze din solidaritate și spirit de frondă. Asta vrem?

Aplicația Dana Budeanu....Mai mult deca crezi, mai ieftin decât pare

Primul impuls după descarcarea aplicației Verdict din Google Play a fost de iritare. Cum sa ceara nene cineva 200 de lei abonament anual pentru o aplicație? Ce, e Netflix? Mă rog, acolo e vreo 10 euro pe luna (pentru 2 ecrane simultan) și ar fi mai mult decât dublu, dar înțelegeți ideea. Ceva scump. Cam ca HBO Go prin furnizorii de cablu (14 lei pe luna la Digi versul 17 lei pentru Verdict App). Mă rog, pot compara și cu You Tube Premium unde plătești 26 lei pe luna ca sa nu mai fi stresat cu reclame (sau vreo 8 lei dacă te dai rezident indian pe baza de VPN). Deci nu e ieftină am stampilat-o instant. Si, in plus, se plateste anualm, nu lunar. Totuși, ce ofera? 

Ei bine, aici am avut cu adevărat o surpriza. Pentru ca nu e doar binecunoscutul Verdict Politic împachetat într-o aplicație în loc să fie gazduit de Știri pe Surse. Plus pamfletele cu ametite și mafioti și rubricile de moda. E mult mai mult. E Verdictul Smart unde găsești uneori analize dureros de actuale și de bine inchegate despre starea natiunii (vezi „State Esuate”). Sau productiile lui Paul Hitter, cu amestecul lor de exasperare și umor de buna calitate (vezi Liniștea dinaintea războiului și Mi-am salvat copiii). Este verdictul Lifestyle unde găsești chestii care au mai degrabă o amplenta culturala (vezi scrisoarea lui Chaplin, articolele despre regina Elisabeta, etc). E apoi Verdictul Media unde găsești o selecție a articolelor relevante de aici și aiurea și pe care le scapi de cele mai multe ori din vedere dacă nu ai o revista a presei profesionista în fata (va recomand „0,3% iau, 0,002% mor”), articole din care se alege uneori praful de mitul covid cultivat prin presa istericoida.

Ce ar mai fi de spus?Cu toata reticenta de a ma abona, dupa ce am descarcat si am platit pentru aplicatie am pierdut cateva ore bune rasfoind articolele mai vechi (nu am vazut decat un verdict politic in prima zi, mi s-au parut mai interesante textele). 

Pe partea tehnica, ca orice aplicatie platita din magazinul Google, odata achizitionata poate fi vizionata pe toate ecranele dispozitivelor contectate la acelasi cont Google ca al platitorului. Deci o poti da si familiei, sotiei, copiilor. Din setarile Google poti opta ca platile sa se faca cu o verificare suplimentara (asta daca te temi sa nu cumpere cei mici aplicatii din magazin), cu amprenta sau parola, si iti poti seta  un cont google nou numai pentru asta, ca sa nu iti imprastii mesageria pe mai multe dispozitive daca deja foloseai google mail.