Lenevesc uneori in pat ascultand Radio Romania Actualitati. Marti dimineata, 8 fara ceva. Emisiunea matinala obisnuita, cu la fel de obisnuitul concurs de fidelitate cu premii in vouchere. Ascultatorii raspund la o intrebare reproducand o informatie furnizata mai devreme pe post si pot castiga contravaloarea voucherului in diferite bunuri. “Buna dimineata, cum ati petrecut de Craciun?”. “Ei..bine” se aude o voce feminina de la celalalt capat al firului. “Bine, bine?” insista moderatorul. “Nu prea, ca a murit sotul” zice doamna. “Uh, imi pare rau, sa vedem daca totusi veti castiga obiecte de vestimentatie in valoare de 250 de lei! Inutil sa va spun ca doamna a castigat. Cum se mai simte in definitiv Craciunul? .
Ne plangem tot mai mult ca a devenit un soi de sarbatoare de marketing si vanzari. “Sper ca macar anul asta Grinch sa fure Craciunul” imi zicea in gluma frizerita unde ma tund in urma cu vreo doua saptamani. La ce altceva ne asteptam insa intr-un oras cu 2 milioane de..cumparatori, fara trecut, amintiri si valori comune? Daca vrei Craciun autentic, du-te la tara. Acolo traditia e inca un liant, oamenii au trait impreuna din copilarie, si-au privit vietile ca un spectacol din spatele gardurilor, au lucruri care ii leaga si valori la care adera de bine de rau intreaga comunitate. Chiar si la periferia oraselor, in mahalale, sarbatorile se simt altfel decat in zonele “rezidentiale”. Daca vrei totusi sa gusti Craciunul in marile orase n-ai decat sa stingi televizorul, radioul sa inlaturi orice zgomot de fond cu substrat de marketing si sa te izolezi 1-2 zile alaturi de persoane care inseamna ceva pentru tine. Liniste, introspectie neintrerupta de promo-uri, tihna. Sa incercam macar la anul, bine?
marți, 27 decembrie 2011
sâmbătă, 24 decembrie 2011
Mic.ro tinde spre Minuscul.ro via Faliment.dinu
Sambata, ajun de Craciun. Ultimele ajustari in portofoliul de targuieli. Ups, am uitat de paine. In piata nu mai au feliata, nu sunt masochist sa iau inca o data cozile din hipermarket-uri in piept. Intru intr-un mic.ro cu gandul “sunt salvat!”. Prima observatie: in conditiile in care oamenii se dadeau cap in cap in piata mai devreme, in magazinasul nostru-nimeni, nici macar la tejghea. Dupa secunde bune apare o fatuca dintr-o incapere alaturata. “Aveti paine”? intreb. “Sigur”. “De care?” zic. “Pai, alba de 1 leu”. “Numai atat”? ma mir. “Numai atat”, mi se zambeste trist. Cum naiba sa nu ai macar 2-3 sortimente de paine ca orice bomba de la parterul blocului? Moment in care ma gandesc la cateva hibe ale afacerii domnului Dinu Paturiciu.
1.Micii furnizori nu pot fi prostiti ca bugetul de stat
Ideal pentru compania care administreaza mic.ro ar fi fost ca datoriile catre micii furnizori sa fie convertite dupa o perioada de acumulare in..obligatiuni la care sa se plateasca insa dobanzi. Iar la scadenta, obligatiunile sa fie convertite in actiuni pentru o pozitie minoritara in companie, actiuni care oricum nu vor da dividende, firma avand grija sa se mentina constant pe pierdere (va spune ceva Petromidia?). Nesimtitii astia de furnizori n-au fost incantati insa de schema, ba isi cer banii destul de repede.
2. Oferta mica, concurenta mare
Ideea unui lant de mici magazine de proximitate n-a parut rea la inceput. De aceeasi parere a fost insa si concurenta iar Mega Image a continuat sa se extinda in forta. Ori, e o diferenta ca de la cer la pament intre oferta MI si cea a mic.ro. In fond, daca nu arde si n-ai nevoie urgenta de ceva in miezul noptii, preferi de regula a ai cateva optiuni la dispozitie. Vanzarile scazand, adaosurile au fost majorate ceea a dus la scaderea si mai accentuata a vanzarilor mic.ro, ca nimeni nu e masochist.
3. Gogoasa a plesnit inainte sa se arda cu ea fraierii
Inventezi o afacere “de succes”, o umfli, te diversifici si astepti cumparatorii care sa creada inca in potentialul desavarsit al retailului romanesc. Pentru Dinu Paturiciu ,bafta de a vinde Rompetrol chiar inaintea crizei n-a mai tinut cu mic.ro. Si nici cu trustul Adevarul, umflat in opinia mea tot pentru a fi maritat in 2-3 ani. Care va fi soarta mic.ro din acest punct? Probabil similara cu cea a Minimax Discount (mac.ro), care a tras deja obloanele. Morala? “Chiar daca ma lasa cineva gol in piata publica si fara bani, voi redeveni repede bogat”(ma rog, citatul din conu Dinu e aproximativ, dar intelegeti sensul). Sansa de imbogatire a d-lui Paturiciu e insa direct proportionala cu posibilitatea de a face afaceri cu statul pe care il injura pe unde-l prinde. Parerea mea.
PS: Un comentariu la acest post care spune multe:
"Sunt una din victimele afacerii mic.ro. Dinu Patriciu nu a investit si nu a pierdut bani in aceasta afacere si nici in alte afaceri. In magazinele mic.ro au investit bani furnizorii de servicii, furnizorii de echipamente si furnizorii de marfa. Printr-o retea de firme inregistrate in Olanda, controlate de Dinu Patriciu, toata investitai este contractata cu foarte multi furnizori. Esenta inselatoriei consta in contracte extrem de stufoase , cu multe clauze capcana si toate cu plata la termen de peste 90 de zile. Termenul nu se respecta, se dau faramaturi pentru amagire. Facturile furnizorilor se inregistreaza in contabilitatea acestor firme-caracatita. Deci firmele din reteaua Patriciu inregistreaza cheltuieli in contabilitate , dar neefectuind plata ,TVA-ul si impozitele le suporta firmele furnizoare. Toata investitia si toate taxele au fost suportate de firmele pacalite. Este nevoie de solidaritatea pagubitilor si de informare a mediului de afaceri. Afaceri tip Dinu Patriciu inseamna furt legal".
1.Micii furnizori nu pot fi prostiti ca bugetul de stat
Ideal pentru compania care administreaza mic.ro ar fi fost ca datoriile catre micii furnizori sa fie convertite dupa o perioada de acumulare in..obligatiuni la care sa se plateasca insa dobanzi. Iar la scadenta, obligatiunile sa fie convertite in actiuni pentru o pozitie minoritara in companie, actiuni care oricum nu vor da dividende, firma avand grija sa se mentina constant pe pierdere (va spune ceva Petromidia?). Nesimtitii astia de furnizori n-au fost incantati insa de schema, ba isi cer banii destul de repede.
2. Oferta mica, concurenta mare
Ideea unui lant de mici magazine de proximitate n-a parut rea la inceput. De aceeasi parere a fost insa si concurenta iar Mega Image a continuat sa se extinda in forta. Ori, e o diferenta ca de la cer la pament intre oferta MI si cea a mic.ro. In fond, daca nu arde si n-ai nevoie urgenta de ceva in miezul noptii, preferi de regula a ai cateva optiuni la dispozitie. Vanzarile scazand, adaosurile au fost majorate ceea a dus la scaderea si mai accentuata a vanzarilor mic.ro, ca nimeni nu e masochist.
3. Gogoasa a plesnit inainte sa se arda cu ea fraierii
Inventezi o afacere “de succes”, o umfli, te diversifici si astepti cumparatorii care sa creada inca in potentialul desavarsit al retailului romanesc. Pentru Dinu Paturiciu ,bafta de a vinde Rompetrol chiar inaintea crizei n-a mai tinut cu mic.ro. Si nici cu trustul Adevarul, umflat in opinia mea tot pentru a fi maritat in 2-3 ani. Care va fi soarta mic.ro din acest punct? Probabil similara cu cea a Minimax Discount (mac.ro), care a tras deja obloanele. Morala? “Chiar daca ma lasa cineva gol in piata publica si fara bani, voi redeveni repede bogat”(ma rog, citatul din conu Dinu e aproximativ, dar intelegeti sensul). Sansa de imbogatire a d-lui Paturiciu e insa direct proportionala cu posibilitatea de a face afaceri cu statul pe care il injura pe unde-l prinde. Parerea mea.
PS: Un comentariu la acest post care spune multe:
"Sunt una din victimele afacerii mic.ro. Dinu Patriciu nu a investit si nu a pierdut bani in aceasta afacere si nici in alte afaceri. In magazinele mic.ro au investit bani furnizorii de servicii, furnizorii de echipamente si furnizorii de marfa. Printr-o retea de firme inregistrate in Olanda, controlate de Dinu Patriciu, toata investitai este contractata cu foarte multi furnizori. Esenta inselatoriei consta in contracte extrem de stufoase , cu multe clauze capcana si toate cu plata la termen de peste 90 de zile. Termenul nu se respecta, se dau faramaturi pentru amagire. Facturile furnizorilor se inregistreaza in contabilitatea acestor firme-caracatita. Deci firmele din reteaua Patriciu inregistreaza cheltuieli in contabilitate , dar neefectuind plata ,TVA-ul si impozitele le suporta firmele furnizoare. Toata investitia si toate taxele au fost suportate de firmele pacalite. Este nevoie de solidaritatea pagubitilor si de informare a mediului de afaceri. Afaceri tip Dinu Patriciu inseamna furt legal".
miercuri, 21 decembrie 2011
Magiunul minune de Topoloveni, consumat chiar si la dineurile Bilderberg (breaking news)
Zapand intr-o doara azi printre programele noastre inutile din grila dau peste gemul de Topoloveni promovat cu discretie de elefant la OTV. Un domn in pragul isteriei (naturiste, evident)-pana aici nimic nou pentru spitalul de nebuni DDD-separase expert apele. Pe mana stanga creatile contrafacute, adevarate bombe alimentare din comert, pe mana dreapta elixirul zeilor, 100% naturalul, gemul de Topoloveni, cu mezina familiei, dulceata de gutui. De-o parte ingrediente otravitoare precum aspartamul, feluritele E-uri, fructozele, ma rog, posibil si acidul sulfuric dupa cat de pornit era domnul Alupei daca am retinut bine, in dreapta puritate si sanatate, la un pret de numai 20 lei borcanasul de 350 de grame, evident fara conservanti. Dar, ce mai conteaza 20 de lei cand toata lumea buna consuma gem de Topoloveni, de la armata americana si contingentele Nato, la snobii din UE. N-am personal nici o problema cu respectivul magiun, chiar daca pretul i-a fost dublat recent de la 10 la 20 lei, probabil pentru a sarbatori corespunzator aplicarea celebrei frunzulite verzi pe eticheta si intrarea in meniul trupelor americane.
Ce ma supara pe mine e marja exagerata de profit de la Topoloveni. Asta vara kilogramul de prune costa 2-3 lei, cel mult. Din reteta magiunului aflu ca e nevoie de 5 kg de prune pentru unul de magiun. Adica la un borcanas de magiun intra cam 1,7 kg de prune inainte de prelucrarea 100% naturala. Pai, de la maxim 5 lei cat reprezinta pretul prunelor in borcanul respectiv, cum ajungem la pretul final de supermarket de 20 de lei? Cu tot marketingul si promovarea (uneori de 2 bani, cu publicitate mascata la OTV) n-ai cum sa sari de 7-8 lei cost de productie. Diferenta pana la 20 de lei sa reprezinte taxa pe mandria consumatorului ca se indulceste cu preferatele soldatilor americani? Cam scump, nu? La banii astia imi iau naibii un tuci si imi fierb singur prunele in bucatarie. Ca sa nu mai spun ca suntem in plin sezon de prune uscate chiar si fara fum (12 lei/kg la mine in piata), deci exista si alternative pentru "naturisti". Sau poate ca nu ni s-a furnizat inca de la OTV informatia oculta ca si in grupul Bilderberg se consuma magiunul minune intre doua discutii aprinse?. Asa da, asta ar face toti banii, mai ales ca in felul asta n-ar mai fi nici participantii cu sange albastru prea “constipati” la suetele Bilderberg.
Remarc in incheiere simtul comercial al domnului viitor presedinte al neamurilor proaste, Danut Diaconescu. Omul are fler, simte ce merge pe piata si de unde sa ceara bani. A invadat ecranele mai nou cu tot soiul de leacuri naturiste promovate la greu, asta peste teme mai vechi precum OZN-uri si conspiratii, Bilderberg si extraterestri, 2012, spiritualitate/vrajitorie. Pacat ,ce varianta mai sigura de a compromite o tema vedeti decat sa o popularizezi cu si pentru ciudati?
PS: Postul asta cu magiunul de la OTV dupa articolul cu SIF-urile, seria cu problemele zonei euro, radiografiile macro, etc se potriveste-stiu!-ca..pruna in perete. Pe de alta parte, Criza asta a inceput deja sa ma plictiseasca. Nici o Apocalipsa, fie si financiara, nu vine ca trenul in gara. Poate ar trebui sa ne inspaimantam cu adevarat de lucrurile pe care nu ni le imaginam cu lux de amanunte.Catastrofele pe care suntem deja focalizati sunt pe jumatate depasite.
Ce ma supara pe mine e marja exagerata de profit de la Topoloveni. Asta vara kilogramul de prune costa 2-3 lei, cel mult. Din reteta magiunului aflu ca e nevoie de 5 kg de prune pentru unul de magiun. Adica la un borcanas de magiun intra cam 1,7 kg de prune inainte de prelucrarea 100% naturala. Pai, de la maxim 5 lei cat reprezinta pretul prunelor in borcanul respectiv, cum ajungem la pretul final de supermarket de 20 de lei? Cu tot marketingul si promovarea (uneori de 2 bani, cu publicitate mascata la OTV) n-ai cum sa sari de 7-8 lei cost de productie. Diferenta pana la 20 de lei sa reprezinte taxa pe mandria consumatorului ca se indulceste cu preferatele soldatilor americani? Cam scump, nu? La banii astia imi iau naibii un tuci si imi fierb singur prunele in bucatarie. Ca sa nu mai spun ca suntem in plin sezon de prune uscate chiar si fara fum (12 lei/kg la mine in piata), deci exista si alternative pentru "naturisti". Sau poate ca nu ni s-a furnizat inca de la OTV informatia oculta ca si in grupul Bilderberg se consuma magiunul minune intre doua discutii aprinse?. Asa da, asta ar face toti banii, mai ales ca in felul asta n-ar mai fi nici participantii cu sange albastru prea “constipati” la suetele Bilderberg.
Remarc in incheiere simtul comercial al domnului viitor presedinte al neamurilor proaste, Danut Diaconescu. Omul are fler, simte ce merge pe piata si de unde sa ceara bani. A invadat ecranele mai nou cu tot soiul de leacuri naturiste promovate la greu, asta peste teme mai vechi precum OZN-uri si conspiratii, Bilderberg si extraterestri, 2012, spiritualitate/vrajitorie. Pacat ,ce varianta mai sigura de a compromite o tema vedeti decat sa o popularizezi cu si pentru ciudati?
PS: Postul asta cu magiunul de la OTV dupa articolul cu SIF-urile, seria cu problemele zonei euro, radiografiile macro, etc se potriveste-stiu!-ca..pruna in perete. Pe de alta parte, Criza asta a inceput deja sa ma plictiseasca. Nici o Apocalipsa, fie si financiara, nu vine ca trenul in gara. Poate ar trebui sa ne inspaimantam cu adevarat de lucrurile pe care nu ni le imaginam cu lux de amanunte.Catastrofele pe care suntem deja focalizati sunt pe jumatate depasite.
vineri, 16 decembrie 2011
Prag de 5%. Mai e vreun chichirez la SIF-uri?
“Mai bine mai tarziu decat niciodata”. Cresterea pragului la SIF-uri nu vine insa “mai tarziu” ci “prea tarziu”. Se mai zbate cineva pentru expunere pe sectorul bancar romanesc? Singura tentatie a SIF-urilor o reprezinta discountul cu care se tranzactioneaza actiunile fata de activul net. Nu va entuziasmati insa prea tare, jumatate din acest discount ar fi acoperita insa de impozitele pe profit si dividende daca s-ar lichida portofoliile. Cu afacerea proasta de la BCR in carca (schimbul de actiuni cu Erste s-a parafat la cotatii intre timp dezumflate pentru banca austriaca), cu un management performant...in a-si atinge propriile interese si fara capacitatea de a genera profit altfel decat vanzand active in viitor, SIF-urile sunt interesante acum doar pentru cei dispusi sa le ..pompeze pentru a dezinvesti cu pierderi cat mai mici.
De-a lungul timpului, micii investitori in SIF-uri au fost momiti cu tot felul de iepuri la SIF-uri: ba ca au expunere mare pe banci si bancile sunt gaini cu oua de aur in Romania, ba ca in momentul listarii BCR cotatiile SIF vor exploda (in activul net unitar-VUAN- actiunile cu pricina erau prinse “doar” la valoarea contabila), ba ca cresterea pragului de detinere va declansa marea batalie pe actiuni, ba ca au discounturi mari (60-70%) fata de VUAN, ba ca vor da dividende grase dupa afacerea proasta cu Erste (desi nu mai e vorba de distributie de dividende clasice aici, din profit, ci de...active in felii mici varsate actionarilor SIF).
Intre timp, mirajul sectorului bancar s-a stins (vezi ce a patit numai in acest capitalizarea Erste, cu actiunile scazand de la 166 lei la numai 51), listarea BCR se va produce la calendele grecesti, discounturile nu mai sunt atat de mari raportat la VUAN daca ne gandim la impozitul pe profit si cel pe dividende (cam 30% din valoarea portofoliului) daca cineva ar avea intentia sa lichideze detinerile SIF si sa le dea ca dividende actionarilor dar majorarea limitei de detinere in sfarsit s-a produs.
Cine sa mai vrea SIF-uri acum? Pai, cine le.. are deja. Acestia vor fi cei mai mari fani, declarativ evident, in a pompa cotatiile actuale. Asteptati-va deci la avalanse de declaratii optimiste despre perspectivele luminoase ale actiunilor, despre dividendele halucinante care vor veni in 2012, despre cum se vor napusti fondurile pe Romania doar sa ia niste feliute de 5% pe SIF-uri (s-au napustit si pe FP in ultimul an, dar asta n-a oprit pretul actiunilor sa scada cu peste 30% de la listare!), etc, etc.
Doua vorbe si despre “marea” afacere cu Erste. Raportul de schimb implica cash (1,03 lei pentru o actiune BCR) si actiuni Erste pentru actiuni BCR (1 actiune Erste la 128 actiuni BCR). Observati ceva ciudat aici? O actiune este pretuita cu cash la 1 leu (probabil la valoarea contabila) iar la schimbul de actiuni, 128 actiuni BCR fac...51 de lei (cotatia actuala Erste)! Iar schimbul cu actiuni Erste implica de cinci ori mai multe actiuni BCR decat cele pentru care se da cash.
Una peste alta, eu nu pot recomanda cuiva sa ia SIF-uri ca investitor acum, cel putin pana nu ne lamurim cine va strange mizeria din sectorul bancar si sub ce pres. Pentru speculatii nu ma bag, am vazut destule “minuni” la bursa (ultima Oltchim) bine regizate. Sigur, SIF-urile nu sunt in aceeasi ciorba cu Oltchim, se pot shorta si la Sibiu daca pretul o ia razna, sunt mult mai lichide, etc.
De-a lungul timpului, micii investitori in SIF-uri au fost momiti cu tot felul de iepuri la SIF-uri: ba ca au expunere mare pe banci si bancile sunt gaini cu oua de aur in Romania, ba ca in momentul listarii BCR cotatiile SIF vor exploda (in activul net unitar-VUAN- actiunile cu pricina erau prinse “doar” la valoarea contabila), ba ca cresterea pragului de detinere va declansa marea batalie pe actiuni, ba ca au discounturi mari (60-70%) fata de VUAN, ba ca vor da dividende grase dupa afacerea proasta cu Erste (desi nu mai e vorba de distributie de dividende clasice aici, din profit, ci de...active in felii mici varsate actionarilor SIF).
Intre timp, mirajul sectorului bancar s-a stins (vezi ce a patit numai in acest capitalizarea Erste, cu actiunile scazand de la 166 lei la numai 51), listarea BCR se va produce la calendele grecesti, discounturile nu mai sunt atat de mari raportat la VUAN daca ne gandim la impozitul pe profit si cel pe dividende (cam 30% din valoarea portofoliului) daca cineva ar avea intentia sa lichideze detinerile SIF si sa le dea ca dividende actionarilor dar majorarea limitei de detinere in sfarsit s-a produs.
Cine sa mai vrea SIF-uri acum? Pai, cine le.. are deja. Acestia vor fi cei mai mari fani, declarativ evident, in a pompa cotatiile actuale. Asteptati-va deci la avalanse de declaratii optimiste despre perspectivele luminoase ale actiunilor, despre dividendele halucinante care vor veni in 2012, despre cum se vor napusti fondurile pe Romania doar sa ia niste feliute de 5% pe SIF-uri (s-au napustit si pe FP in ultimul an, dar asta n-a oprit pretul actiunilor sa scada cu peste 30% de la listare!), etc, etc.
Doua vorbe si despre “marea” afacere cu Erste. Raportul de schimb implica cash (1,03 lei pentru o actiune BCR) si actiuni Erste pentru actiuni BCR (1 actiune Erste la 128 actiuni BCR). Observati ceva ciudat aici? O actiune este pretuita cu cash la 1 leu (probabil la valoarea contabila) iar la schimbul de actiuni, 128 actiuni BCR fac...51 de lei (cotatia actuala Erste)! Iar schimbul cu actiuni Erste implica de cinci ori mai multe actiuni BCR decat cele pentru care se da cash.
Una peste alta, eu nu pot recomanda cuiva sa ia SIF-uri ca investitor acum, cel putin pana nu ne lamurim cine va strange mizeria din sectorul bancar si sub ce pres. Pentru speculatii nu ma bag, am vazut destule “minuni” la bursa (ultima Oltchim) bine regizate. Sigur, SIF-urile nu sunt in aceeasi ciorba cu Oltchim, se pot shorta si la Sibiu daca pretul o ia razna, sunt mult mai lichide, etc.
miercuri, 14 decembrie 2011
Am depasit componenta “criza de nervi” din Criza economica. Urmeaza Depresia din ...Depresiune?
Mai viseaza cineva “V”-uri verzi pe pereti? Putini mai spera acum la o revenire rapida a economiilor, consensul este ca reechilibrarea se va produce cu lacrimi si suferinta, fie prin austeritate care sa erodeze lent stilul actual de viata, fie prin inflatie care sa mature rapid gunoaiele din perioada de boom odata cu valoarea economiilor pastrate in banci. Ce diferenta exista deci intre perioada nevrotica a Crizei si capitularea prin depresie care incepe sa se contureze din perspectiva consumatorului si a investitorului?
Am gasit un link interesant hat din 2008. BNR isi “reitera punctul de vedere conform caruia Criza nu va afecta economia Romaniei”. O tempora! Cand oficialii si-au dat seama ca lucrurile sunt mai serioase, s-a vanturat ideea unei crize “in V”. Adica o cadere brusca urmata de o revenire pe masura, context in care trebuia sa stai doar cu banii pregatiti asteptand sa-ti pice chilipirurile din cer pentru a marca cateva luni mai tarziu profiturile babane. Acum suntem deja in faza “post-V” care seamana leit a “D” de la Depresiune (faza a economiei de revenire lenta dupa Criza, putere de cumparare scazuta, cerere si preturi pe masura).Unii mai astepta ceva de la Stat (programe de stimulare evident), altii s-au resemnat cu austeritatea pe termen lung, exista si reprezentanti ai curentului inflationist care sa urmeze actualei tendinte de scadere a preturilor. Singurele “oportunitati” de care se mai vorbeste acum sunt cele de... conservare a valorii. Iata o succesiune a evolutiei fazelor psihologice ale crizei economice si posibile urmari din punctul in care ne aflam.
1.De la vanatoarea de oportunitati la auto-conservare si conserve
“Cu preturi ca astea n-o sa va intalniti curand” spuneau brokerii rataciti la Money Channel prin 2008. Si au avut dreptate, n-o sa mai vedem curand preturi la bursa la fel de mari ca in...2008. Ideea ca “Criza a fost doar pretextul nimerit pentru oamenii cu cash-ul pregatit sa faca afacerea vietii” e doar amintire (adevarat, putini au reusit sa faca bani in 2009, cumparand pe minime si vanzand in vara lui 2011; majoritatea care aveau ceva bani erau insa prea speriati sa ia pozitii atunci). Nici brokerii si nici agentii imobiliari nu ne mai dau coate acum. “Contra-lumanarile” de revenire pe graficul pretului au ajuns de la faza de speranta..palpabila, la vis SF. Majoritatea jucatorilor pare sa convina ca urmatoarea bula va veni dupa o perioada lunga de echilibru, cu tendinte descendente. Modelul japonez deci. De la artificii anticipate, la conserve de vreme rea. Partea buna este ca a disparut componenta nevrotica din Criza. Bursele nu mai pica spectaculos, putini mai vad bancile inchizandu-se peste noapte (bank run). Ziua de maine nu mai pare sa aduca o castastrofa iminenta, convenim doar ca nu va aduce “nimic bun”, cel putin pe termen mediu.
2. D de la Depresie/Depresiune, E de la endorfine.
Incercarea de a readuce cu forta entuziasmul consumist, prin declaratii optimist-populiste si masuri monetare extreme (quantitative easing) a esuat. Companiile fac economie, consumatorii strang cureaua, Guvernele canta aria austeritatii. In loc ca economiile sa vina in cap din varful scarilor, se cade pe fund treapta cu treapta. Daca marii bolnavi din economie ar fi fost lasati sa se curete in momentul T zero in loc sa fie considerati “too big to fail” poate ca am fi asistat la un impuls de crestere de pe fundul gropii. In loc sa cadem in prapastie si sa incepem apoi urcusul plini de cucuie dar un pic mai optimisti, ne-am afundat in schimb in nisipuri miscatoare iar pesimismul urca incet dar sigur. Ce ne mai scoate din...austeritate si depresie? La inceputul secolului s-a iesit din Depresiune cu un razboi, acum fortele de descurajare sunt prea consistente in toate taberele pentru pentru a repeta experienta. Poate totusi inflatia, desi e greu sa faci inflatie dupa spargerea unei bule a creditului. Sau un neasteptat salt inainte tehnologic, ceva gen “free energy”. Sau, in ultima instanta, ciocolata la tot satul…global. Endorfine la liber, fie si din bani publici, pentru a inveseli electoratul apatic. Ramane de vazut forma in care ni se vor aplica respectivele substante in ciorba noastra zilnica de consumatori.
Am gasit un link interesant hat din 2008. BNR isi “reitera punctul de vedere conform caruia Criza nu va afecta economia Romaniei”. O tempora! Cand oficialii si-au dat seama ca lucrurile sunt mai serioase, s-a vanturat ideea unei crize “in V”. Adica o cadere brusca urmata de o revenire pe masura, context in care trebuia sa stai doar cu banii pregatiti asteptand sa-ti pice chilipirurile din cer pentru a marca cateva luni mai tarziu profiturile babane. Acum suntem deja in faza “post-V” care seamana leit a “D” de la Depresiune (faza a economiei de revenire lenta dupa Criza, putere de cumparare scazuta, cerere si preturi pe masura).Unii mai astepta ceva de la Stat (programe de stimulare evident), altii s-au resemnat cu austeritatea pe termen lung, exista si reprezentanti ai curentului inflationist care sa urmeze actualei tendinte de scadere a preturilor. Singurele “oportunitati” de care se mai vorbeste acum sunt cele de... conservare a valorii. Iata o succesiune a evolutiei fazelor psihologice ale crizei economice si posibile urmari din punctul in care ne aflam.
1.De la vanatoarea de oportunitati la auto-conservare si conserve
“Cu preturi ca astea n-o sa va intalniti curand” spuneau brokerii rataciti la Money Channel prin 2008. Si au avut dreptate, n-o sa mai vedem curand preturi la bursa la fel de mari ca in...2008. Ideea ca “Criza a fost doar pretextul nimerit pentru oamenii cu cash-ul pregatit sa faca afacerea vietii” e doar amintire (adevarat, putini au reusit sa faca bani in 2009, cumparand pe minime si vanzand in vara lui 2011; majoritatea care aveau ceva bani erau insa prea speriati sa ia pozitii atunci). Nici brokerii si nici agentii imobiliari nu ne mai dau coate acum. “Contra-lumanarile” de revenire pe graficul pretului au ajuns de la faza de speranta..palpabila, la vis SF. Majoritatea jucatorilor pare sa convina ca urmatoarea bula va veni dupa o perioada lunga de echilibru, cu tendinte descendente. Modelul japonez deci. De la artificii anticipate, la conserve de vreme rea. Partea buna este ca a disparut componenta nevrotica din Criza. Bursele nu mai pica spectaculos, putini mai vad bancile inchizandu-se peste noapte (bank run). Ziua de maine nu mai pare sa aduca o castastrofa iminenta, convenim doar ca nu va aduce “nimic bun”, cel putin pe termen mediu.
2. D de la Depresie/Depresiune, E de la endorfine.
Incercarea de a readuce cu forta entuziasmul consumist, prin declaratii optimist-populiste si masuri monetare extreme (quantitative easing) a esuat. Companiile fac economie, consumatorii strang cureaua, Guvernele canta aria austeritatii. In loc ca economiile sa vina in cap din varful scarilor, se cade pe fund treapta cu treapta. Daca marii bolnavi din economie ar fi fost lasati sa se curete in momentul T zero in loc sa fie considerati “too big to fail” poate ca am fi asistat la un impuls de crestere de pe fundul gropii. In loc sa cadem in prapastie si sa incepem apoi urcusul plini de cucuie dar un pic mai optimisti, ne-am afundat in schimb in nisipuri miscatoare iar pesimismul urca incet dar sigur. Ce ne mai scoate din...austeritate si depresie? La inceputul secolului s-a iesit din Depresiune cu un razboi, acum fortele de descurajare sunt prea consistente in toate taberele pentru pentru a repeta experienta. Poate totusi inflatia, desi e greu sa faci inflatie dupa spargerea unei bule a creditului. Sau un neasteptat salt inainte tehnologic, ceva gen “free energy”. Sau, in ultima instanta, ciocolata la tot satul…global. Endorfine la liber, fie si din bani publici, pentru a inveseli electoratul apatic. Ramane de vazut forma in care ni se vor aplica respectivele substante in ciorba noastra zilnica de consumatori.
sâmbătă, 10 decembrie 2011
“Spargerea euro”: cine pe cine a salvat si pentru cat timp
Bancile au primit asigurari ca nu vor mai pati “rusinea” restructurarii datoriilor suverane ca in cazul Greciei. In compensatie, vor trebui sa se “simta”si sa imprumute Guvernele cu probleme pasand mai departe banii fara numar furnizati la dobanda de 1% de BCE. Pentru ca actionarii bancilor si investitorii sa nu maraie, Guvernele se angajeaza sa tina in frau cheltuielile bugetare dupa o regula “de aur” prea abstracta ca sa nu poata fi aplicata de fiecare dupa preferinte. Probabil urmeaza in 2012 un nou summit pentru “salvarea euro”, inca “10 zile critice” in care BCE va primi rolul de imprumutator de ultima instanta. Cum vor reactiona insa cetatenii statelor cu probleme care vedeau pana acum UE ca izvor de bunastare si acum se trezesc cu o sursa de constrangere pe termen lung?
Dobanda de politica monetara a fost recent coborata in spatiul euro la 1% (poate o vedem chiar mai jos in lunile ce vine) pentru ca bancile trebuie momite sa imprumute statele cu probleme care nu mai pot apela deocamdata la pusculita virtuala a BCE. Filozofia? Iei cu 1% de la domnul Draghi si plasezi cu 7% domnului Monti. Ca sa nu caraie actionarii bancilor si investitorii vazand cum bilanturile se umplu cu gunoaie, statele din euro-zone (mai putin Marea Britanie) promit sa se responsabilizeze fiscal si bugetar. Adica, “stim ca suntem o gaura neagra, ca datoriile noastre nu mai pot fi platite si cu toate astea va cerem bani in plus sa finantam deficitele, dar va rugam frumos sa tineti cont ca viteza cu care va cerem bani o sa scada, la fel si sumele solicitate”.
Deficit structural de 0,5% din PIB nu inseamna mai nimc. Este vorba de deficitul bugetar din care scoatem efectul ciclic al banilor pompati in recesiune. Si fiecare va calcula cum vrea musch.., pardon, expertii sai respectiva contributie “ciclica”. Basca dificultatea si taraiala cu care se poate implementa in legislatie asa ceva.
De ce respectivul plan e subred? Uniunea Europeana a fost considerata un izvor de prosperitate pentru statele membre. Saracii si neperformantii economic se puteau imprumuta ieftin si consuma peste posibiitati, importand din productia bogatilor si eficientilor economic. Si uite asa Germania are cam 40% din PIB exporturi si componenta latina a Uniunii se zbate cu datoriile de gat. Vor accepta tarile cu probleme sa stranga cureaua pe termen lung? Eu nu cred. Din vaca grasa UE se transforma in buba neagra (pentru greci nu e deloc exagerat!). De ce sa ramai cu forta intr-o structura care te obliga sa strangi cureaua in loc sa adopti modelul islandez si sa dai cu flit celor care au pretentii financiare de la tine? Exista viata si dupa falimentul suveran, argentinienii pot fi chemati sa conferentieze pe tema asta. Modelul islandez va deveni tot mai tentant odata cu trecerea timpului.
Tot ce s-a facut la summitul incheiat vineri a fost sa se traga de timp pentru banci. Asigurarea impotriva falimentului le-a fost garantata, dar sa nu uitam ca politicienii care si-au asumat asta nu sunt vesnici. Se va mai obtine un moment de respiro poate in primavara, cand BCE mai are sa-si asume rolul de imprumutator de ultima instanta. Daca se canta insa in continuare aria austeritatii, despre euro putem vorbi deja la trecut, cu tot rolul de sosie a Fed asumat eventual de BCE. Singura sansa reala de salvare a euro nu poate ocoli restructurarea datoriilor si o legislatie impotriva speculatiilor financiare care sa impiedice bancile sa vina din timp in timp cu mana intinsa la Guvern amenintand ca sunt prea mari sa fie lasate sa cada.
Doua vorbe despre Marea Britanie, marele “izolat” de ieri. Ca nu vrei sa-ti asumi constrangeri bugetare parafate in contextul in care n-ai o moneda unica de aparat, pot intelege (mai greu inteleg de ce au dinamitat britanicii in ultima vreme constructia euro prin tot soiul de declaratii ce parea copiate din laboratoarele Goldman Sachs). Dar sa pretinzi asigurari ca industria ta financiara nu va avea amenintate profiturile si bonusurile dupa ce tocmai se dadeau asigurari ca bancile nu vor da faliment, mi se pare o dovada de mare nesimtire.
Dobanda de politica monetara a fost recent coborata in spatiul euro la 1% (poate o vedem chiar mai jos in lunile ce vine) pentru ca bancile trebuie momite sa imprumute statele cu probleme care nu mai pot apela deocamdata la pusculita virtuala a BCE. Filozofia? Iei cu 1% de la domnul Draghi si plasezi cu 7% domnului Monti. Ca sa nu caraie actionarii bancilor si investitorii vazand cum bilanturile se umplu cu gunoaie, statele din euro-zone (mai putin Marea Britanie) promit sa se responsabilizeze fiscal si bugetar. Adica, “stim ca suntem o gaura neagra, ca datoriile noastre nu mai pot fi platite si cu toate astea va cerem bani in plus sa finantam deficitele, dar va rugam frumos sa tineti cont ca viteza cu care va cerem bani o sa scada, la fel si sumele solicitate”.
Deficit structural de 0,5% din PIB nu inseamna mai nimc. Este vorba de deficitul bugetar din care scoatem efectul ciclic al banilor pompati in recesiune. Si fiecare va calcula cum vrea musch.., pardon, expertii sai respectiva contributie “ciclica”. Basca dificultatea si taraiala cu care se poate implementa in legislatie asa ceva.
De ce respectivul plan e subred? Uniunea Europeana a fost considerata un izvor de prosperitate pentru statele membre. Saracii si neperformantii economic se puteau imprumuta ieftin si consuma peste posibiitati, importand din productia bogatilor si eficientilor economic. Si uite asa Germania are cam 40% din PIB exporturi si componenta latina a Uniunii se zbate cu datoriile de gat. Vor accepta tarile cu probleme sa stranga cureaua pe termen lung? Eu nu cred. Din vaca grasa UE se transforma in buba neagra (pentru greci nu e deloc exagerat!). De ce sa ramai cu forta intr-o structura care te obliga sa strangi cureaua in loc sa adopti modelul islandez si sa dai cu flit celor care au pretentii financiare de la tine? Exista viata si dupa falimentul suveran, argentinienii pot fi chemati sa conferentieze pe tema asta. Modelul islandez va deveni tot mai tentant odata cu trecerea timpului.
Tot ce s-a facut la summitul incheiat vineri a fost sa se traga de timp pentru banci. Asigurarea impotriva falimentului le-a fost garantata, dar sa nu uitam ca politicienii care si-au asumat asta nu sunt vesnici. Se va mai obtine un moment de respiro poate in primavara, cand BCE mai are sa-si asume rolul de imprumutator de ultima instanta. Daca se canta insa in continuare aria austeritatii, despre euro putem vorbi deja la trecut, cu tot rolul de sosie a Fed asumat eventual de BCE. Singura sansa reala de salvare a euro nu poate ocoli restructurarea datoriilor si o legislatie impotriva speculatiilor financiare care sa impiedice bancile sa vina din timp in timp cu mana intinsa la Guvern amenintand ca sunt prea mari sa fie lasate sa cada.
Doua vorbe despre Marea Britanie, marele “izolat” de ieri. Ca nu vrei sa-ti asumi constrangeri bugetare parafate in contextul in care n-ai o moneda unica de aparat, pot intelege (mai greu inteleg de ce au dinamitat britanicii in ultima vreme constructia euro prin tot soiul de declaratii ce parea copiate din laboratoarele Goldman Sachs). Dar sa pretinzi asigurari ca industria ta financiara nu va avea amenintate profiturile si bonusurile dupa ce tocmai se dadeau asigurari ca bancile nu vor da faliment, mi se pare o dovada de mare nesimtire.
miercuri, 7 decembrie 2011
Cat de indatorate sunt de fapt statele? In comparatie cu persoanele fizice stau chiar bine!
100% din PIB asta e masura iresponsabilitatii pentru datoria publica, nu? Daca PIB e ceva abstract sa ne raportam la incasarile statului. Adica o datorie de 2,5 ori veniturile bugetului public, presupunand cu generozitate ca exista incasari cat 40% din PIB. Raportandu-ne la persoanele fizice, la un salariu mediu echivalent cu 400 euro, asta ar presupune o datorie totala de 12.000 euro. Cam cat un credit de nevoi personale de Logan plus o bidinea prin apartamentul din Militari, nu? Pai eu stiu o gramada de “iresponsabili”de tipul asta. Si nu ne-am raportat inca la creditele ipotecare
Pentru acelasi salariu de 400 euro, se poate obtine prin programul Prima Casa un imprumut pentru o cutie de chibrituri cu 2 camere (sa zicem 50.0000 euro valoare a tranzactiei cu 45.000 luati de la banca pe 30 de ani si 5.000 euro avans din fonduri personale) la o rata lunara sub 250 euro (cam 60% raportul rata/venituri). Pai asta inseamna de peste 9 ori veniturile anuale, echivalentul unei datorii publice de 375% din PIB ca sa revin la exemplul de mai sus, ala cu statele. Pai creditacii de la Prima Casa sunt mai iresponsabili ca Grecia domnule! Iar Italia e un model de cumpatare pentru posesorii de credit ipotecar!
Sau ar trebui sa avem o dubla masura state-creditaci? E mai sanatos sa te imprumuti pentru o garsoniera pe 30 de ani decat sa o faci pentru infrastructura? Habar n-am si oricum Standard &Poor’s nu da rating la imprumuturile persoanelor fizice. Da insa pentru... pachetele de credite ipotecare de aia si avem criza subprime. Ce ziceti insa de o comparatie intre politicienii de 3 lei din Romania si Fat-Frumosul de la BNR care a rapus balaurul inflatiei si s-a luptat cu speculatorii cei rai? Politicienii sunt iresponsabili ca au imprumutat tara prea mult, nu? Dar BNR care a permis cresterea gradului de indatorare de la un raport rata/venituri de o treime inainte de criza, pana la 70% pe varful bulei imobiliare, cum e? Asta nu scuza bineinteles politicenii, baga doar sub aceeasi caciula a responsabilitatii pe cei abonati permanent la osanalele media.
PS: Fara absolut nici o legatura, cititi aici un excelent articol despre avalansa de spoturi RMGC si falsitatea argumentului “oamenii din Rosia Montana nu vor decat sa munceasca”.
Pentru acelasi salariu de 400 euro, se poate obtine prin programul Prima Casa un imprumut pentru o cutie de chibrituri cu 2 camere (sa zicem 50.0000 euro valoare a tranzactiei cu 45.000 luati de la banca pe 30 de ani si 5.000 euro avans din fonduri personale) la o rata lunara sub 250 euro (cam 60% raportul rata/venituri). Pai asta inseamna de peste 9 ori veniturile anuale, echivalentul unei datorii publice de 375% din PIB ca sa revin la exemplul de mai sus, ala cu statele. Pai creditacii de la Prima Casa sunt mai iresponsabili ca Grecia domnule! Iar Italia e un model de cumpatare pentru posesorii de credit ipotecar!
Sau ar trebui sa avem o dubla masura state-creditaci? E mai sanatos sa te imprumuti pentru o garsoniera pe 30 de ani decat sa o faci pentru infrastructura? Habar n-am si oricum Standard &Poor’s nu da rating la imprumuturile persoanelor fizice. Da insa pentru... pachetele de credite ipotecare de aia si avem criza subprime. Ce ziceti insa de o comparatie intre politicienii de 3 lei din Romania si Fat-Frumosul de la BNR care a rapus balaurul inflatiei si s-a luptat cu speculatorii cei rai? Politicienii sunt iresponsabili ca au imprumutat tara prea mult, nu? Dar BNR care a permis cresterea gradului de indatorare de la un raport rata/venituri de o treime inainte de criza, pana la 70% pe varful bulei imobiliare, cum e? Asta nu scuza bineinteles politicenii, baga doar sub aceeasi caciula a responsabilitatii pe cei abonati permanent la osanalele media.
PS: Fara absolut nici o legatura, cititi aici un excelent articol despre avalansa de spoturi RMGC si falsitatea argumentului “oamenii din Rosia Montana nu vor decat sa munceasca”.
marți, 6 decembrie 2011
Cum se fac recomandarile de investitii. De la agentii de brokeraj la agentiile de rating
Sa spunem ca esti Fondul Proprietatea si iti toci neinspirat cash-ul la inceput de an sa cumperi la Viena actiuni Raiffeisen si Erste pe care ai deja pierdere de peste 60%. Ti se pare anormal ca analistii Raiffeisen Romania sa dea recomandare de cumparare pe actiunile FP la un pret tinta cu aproape 80% peste cel de la BVB? Ce, binele facut nu se intoarce? Si cum se face ca agentiile de rating si analistii bancilor s-au napustit in haita pe Europa?Datoriile publice ce par acum nesustenabile erau sustenabile cumva anul trecut cand nu se sufla o vorba despre disparitia euro?
Raiffeisen Capital & Investment este broker de actiuni in Romania. Din aceasta postura emite analize si opinii pentru investitori. Cand trebuie, aceste opinii ajung si la presa, desi in principiu ele sunt destinate doar celor care platesc pentru ele, fie si indirect, prin comisioanele de tranzactionare achitate din pozitia de clienti ai brokerului. Dar asa se intampla cand esti mai mult agent de marketing decat analist. Prin 2008-2009 RCI bombarda piata cu estimari de crestere de peste 100% pentru SIF-uri. Si vedeti unde este B(i)ET-FI acum.
Azi, un nou raport-bomba in ZF: cumparati actiuni la Fondul Proprietatea ca o sa creasca cu 78%! O-la-la, ce oportunitate! Dar de ce ar urma sa aibe evolutia asta? Nu va ganditi ca nu se pot furniza si argumente, in principiu orice afirmatie poate fi argumentata, ideea e sa fie argumentata cu onestitate. In cazul FP, actiunile vor creste pentru ca administratorul a “crescut transparenta” fondului, in plus, cei care au avut de primit actiuni de la stat le-au cam primit punand presiune pe vanzare. Sigur, la fel de bine putem spune ca cine a avut actiuni de cumparat a cam cumparat pana acum, fie cand nu erau listate, fie dupa listare; de ce ar pune presiune in urmatorul an pe pret pana la 0,76 lei? Cat despre “cresterea transparentei”chiar nu stiu ce sa zic. Sa se refere analistii RCI la faptul ca FP a cumparat peste 1 milion actiuni Raiffeisen Bank listate la Viena si acum are pierdere de peste 60% pe ele? Analiza super-optimista a RCI ar putea fi considerata un...contra-serviciu? Asa cum se intampla de ceva vreme cu schimbul de amabilitati Erste-Raiffeisen, cele doua banci dand frecvent tinte optimste de pret pentru actiunile ...concurentei? Sa mai spunem ca inainte de listarea FP majoritatea brokerilor romani vedeau actiunile in intervalul 0,8-0,9 lei (RCI chiar 0,96) iar acum sunt doar 0,4 lei.
Orchestra anti-euro
Ceva similar, dar in sens invers (pesimismul e marfaprincipala), se intampla cu zona euro. Focalizare maxima, amenintari subtile ca zona se dezintegreaza, downgradari peste downgradari, perspective negative, etc. Analistii actioneaza in haita si par tare suparati pe euro-zone. Parca asistam la o piesa de teatru cu final cunoscut unde actorii primesc textele dupa fiecare act. Euro pierde teren fata de dolar desi in mod normal ar trebui sa creasca de vreme ce nu se apeleaza la tipar ca in SUA, nu?. Una dintre analizele de ieri m-a amuzat serios. Japonezii de la Nomura fac o predictie legata de potentialul de depreciere al monedelor nationale iesite din euro (evident fata de dolar). Drahma greceasca pierde 57%, in Portugalia scadere de 47%, pesetas se subtiaza cu 35% in Spania iar lira italieneasca cu 27%. Subtext, “fuga-fuga pe dolar, abandonati euro, vedeti ce ati putea pati”. Acum, daca tarile in cauza rasufla din greu platindu-si datoriile in euro in acest moment, sa fie atat de sarace cu duhul incat sa vrea o crestere a lor prin iesirea din euro-zone si devalorizarea ce urmeaza? Ca potrivit Nomura, cam toate monedele pierd din dezintegrarea euro, mai putin marca ce se apreciaza cu 1% (francul francez scade si el cu 9%). Sa fie nemtii atat de orbi incat sa sacrifice euro pentru un avans atat de modest al marcii stiind insa ca nu vor mai exporta la fel de mult in tarile din jur din moment ce puterea de cumparare a valutelor nationale scade? Eu nu cred deloc in scenariul asta. Sigur, pisica trebuie aratata convingator cand miza nu e dispartia euro ci aparitia unei zone mai centralizate in acelasi spatiu (cum nici semnarea tratatului de infiintare a UE nu a trecut fara probleme in tarile membre, o cedare a suveranitatii trebuie sa fie acompaniata de panica veritabila pentru a trece de votul popular).
Raiffeisen Capital & Investment este broker de actiuni in Romania. Din aceasta postura emite analize si opinii pentru investitori. Cand trebuie, aceste opinii ajung si la presa, desi in principiu ele sunt destinate doar celor care platesc pentru ele, fie si indirect, prin comisioanele de tranzactionare achitate din pozitia de clienti ai brokerului. Dar asa se intampla cand esti mai mult agent de marketing decat analist. Prin 2008-2009 RCI bombarda piata cu estimari de crestere de peste 100% pentru SIF-uri. Si vedeti unde este B(i)ET-FI acum.
Azi, un nou raport-bomba in ZF: cumparati actiuni la Fondul Proprietatea ca o sa creasca cu 78%! O-la-la, ce oportunitate! Dar de ce ar urma sa aibe evolutia asta? Nu va ganditi ca nu se pot furniza si argumente, in principiu orice afirmatie poate fi argumentata, ideea e sa fie argumentata cu onestitate. In cazul FP, actiunile vor creste pentru ca administratorul a “crescut transparenta” fondului, in plus, cei care au avut de primit actiuni de la stat le-au cam primit punand presiune pe vanzare. Sigur, la fel de bine putem spune ca cine a avut actiuni de cumparat a cam cumparat pana acum, fie cand nu erau listate, fie dupa listare; de ce ar pune presiune in urmatorul an pe pret pana la 0,76 lei? Cat despre “cresterea transparentei”chiar nu stiu ce sa zic. Sa se refere analistii RCI la faptul ca FP a cumparat peste 1 milion actiuni Raiffeisen Bank listate la Viena si acum are pierdere de peste 60% pe ele? Analiza super-optimista a RCI ar putea fi considerata un...contra-serviciu? Asa cum se intampla de ceva vreme cu schimbul de amabilitati Erste-Raiffeisen, cele doua banci dand frecvent tinte optimste de pret pentru actiunile ...concurentei? Sa mai spunem ca inainte de listarea FP majoritatea brokerilor romani vedeau actiunile in intervalul 0,8-0,9 lei (RCI chiar 0,96) iar acum sunt doar 0,4 lei.
Orchestra anti-euro
Ceva similar, dar in sens invers (pesimismul e marfaprincipala), se intampla cu zona euro. Focalizare maxima, amenintari subtile ca zona se dezintegreaza, downgradari peste downgradari, perspective negative, etc. Analistii actioneaza in haita si par tare suparati pe euro-zone. Parca asistam la o piesa de teatru cu final cunoscut unde actorii primesc textele dupa fiecare act. Euro pierde teren fata de dolar desi in mod normal ar trebui sa creasca de vreme ce nu se apeleaza la tipar ca in SUA, nu?. Una dintre analizele de ieri m-a amuzat serios. Japonezii de la Nomura fac o predictie legata de potentialul de depreciere al monedelor nationale iesite din euro (evident fata de dolar). Drahma greceasca pierde 57%, in Portugalia scadere de 47%, pesetas se subtiaza cu 35% in Spania iar lira italieneasca cu 27%. Subtext, “fuga-fuga pe dolar, abandonati euro, vedeti ce ati putea pati”. Acum, daca tarile in cauza rasufla din greu platindu-si datoriile in euro in acest moment, sa fie atat de sarace cu duhul incat sa vrea o crestere a lor prin iesirea din euro-zone si devalorizarea ce urmeaza? Ca potrivit Nomura, cam toate monedele pierd din dezintegrarea euro, mai putin marca ce se apreciaza cu 1% (francul francez scade si el cu 9%). Sa fie nemtii atat de orbi incat sa sacrifice euro pentru un avans atat de modest al marcii stiind insa ca nu vor mai exporta la fel de mult in tarile din jur din moment ce puterea de cumparare a valutelor nationale scade? Eu nu cred deloc in scenariul asta. Sigur, pisica trebuie aratata convingator cand miza nu e dispartia euro ci aparitia unei zone mai centralizate in acelasi spatiu (cum nici semnarea tratatului de infiintare a UE nu a trecut fara probleme in tarile membre, o cedare a suveranitatii trebuie sa fie acompaniata de panica veritabila pentru a trece de votul popular).
joi, 1 decembrie 2011
Mai sunt 14.400 minute pana la sfarsitul euro!
Am vazut politicieni panicati, euro se poate prabusi in 10 zile! Stati linistiti la locurile voastre, politicianul minimalizeaza cand e ceva serios, apoi exagereaza posibilele efecte pentru a face digerabila decizia deja pregatita. Iar in cazul euro este vorba de pierdere de suveranitate, apelarea la tipar, noi masuri de austeritate. Ni se vor anunta gradual, pentru ca focul de artificii (“am salvat euro!”) sa fie mai credibil. Ce inseamna renuntarea la euro? Inseamna in primul rand Restructurarea datoriilor. Imaginati-va state care deja gafaie la dobanzi din ce in ce mai mari cum si la ce costuri se vor refinanta in monedele nationale iesite de sub plapuma euro! Stiu, marca o sa iasa in forta, intarita, dar exportatorii germani nu vor fi deloc incantati. Dolarul? Aparent tiparul Fed nu mai are de ce sa-si faca griji. Aparent. Ia ganditi-va, care va fi refugiul investitorilor in lipsa unei alternative pentru dolar (ca era clasica deja leapsa euro-dolar cand datele economice veneau mai proaste intr-o parte sau alta)? Aurul! Iar Bancile Centrale nu se simt deloc confortabil cu ideea asta.
Deci nimeni nu prea vrea sa reniunte la euro in mod real. Sigur, unora le convine sa avem impresia ca euro dispare (speculatorii din pietele Forex, “investitorii” in bonduri la randamente de peste 7%, etc), dar asta sa ramana doar o simpla impresie, buna pentru fraierii care ies panicati de pe euro si cumpara dolarii scumpi chiar inainte de a se inversa trendul. Cum spuneam, renuntarea la euro inseamna in primul restructurarea datoriilor, deci falimentul creditorilor si deranj mare pentru banci, cele pentru care s-au indatorat statele accelerat din 2008. Vi se pare posibil un astfel de scenariu in care bancile pierd masiv? Hai sa fim seriosi! Vor mai fi salvate inca o data cu aerul ca salvam intreaga constructie europeana.
Pana atunci, dupa o injectie de panica bine dozata era si timpul ca pietele sa mai ia o pauza de respiratie in preajma sarbatorilor (vezi injectiile neconditionate de lichiditate anuntate ieri de 5 mari banci centrale in special pentru buzunarele ciuruite ale bancilor europene). Dupa care ciclul se reia, nu va stresati. Mentalul colectiv a inregistrat deja ideile principale. Le vom recapitula in 2012 dupa un nou ciclu de crestere bursiera care sa permita pietelor sa cada mai de sus. Iar dupa revizitarea Problemei, se va implementa in sfarsit Solutia!
PS: LUME, LUME, CONCURS CU PREMII! Intrebarea la care trebuie sa raspundeti argumentat este: CUM SE VOR NUMI URMATORII 2 GUVERNATORI AI BNR DUPA RETRAGEREA LA TEASCUL PROPRIU A D-LUI ISARESCU? Ipoteza mea este ca vor fi, in ordine, Mihai Tanasescu si Mihai Radu. Primul pentru ca este reprezentatul Romaniei la FMI iar FMI este singura voce care mai conteaza in tarisoara asta dupa ce am luat poala de 20 miliarde dolari imprumut iar d-l Radu, pentru ca este un bancher tanar, de perspectiva, si reprezentant al Romaniei in Comisia Trilaterala, ca si domnii Isarescu si Tanasescu de altfel (un vot pentru continuitate deci). Daca aveti teorii mai credibile sau doar mai interesante, puteti castiga-pam, ram, pam!- Marele Premiu: un pahar de vorba cu autorul acestui blog pe teme de criza financiara, evident pe cheltuiala castigatorului (fiti pe pace, ma limitez la apa plata cu lamaie). Trei, doi, unu..START!
Deci nimeni nu prea vrea sa reniunte la euro in mod real. Sigur, unora le convine sa avem impresia ca euro dispare (speculatorii din pietele Forex, “investitorii” in bonduri la randamente de peste 7%, etc), dar asta sa ramana doar o simpla impresie, buna pentru fraierii care ies panicati de pe euro si cumpara dolarii scumpi chiar inainte de a se inversa trendul. Cum spuneam, renuntarea la euro inseamna in primul restructurarea datoriilor, deci falimentul creditorilor si deranj mare pentru banci, cele pentru care s-au indatorat statele accelerat din 2008. Vi se pare posibil un astfel de scenariu in care bancile pierd masiv? Hai sa fim seriosi! Vor mai fi salvate inca o data cu aerul ca salvam intreaga constructie europeana.
Pana atunci, dupa o injectie de panica bine dozata era si timpul ca pietele sa mai ia o pauza de respiratie in preajma sarbatorilor (vezi injectiile neconditionate de lichiditate anuntate ieri de 5 mari banci centrale in special pentru buzunarele ciuruite ale bancilor europene). Dupa care ciclul se reia, nu va stresati. Mentalul colectiv a inregistrat deja ideile principale. Le vom recapitula in 2012 dupa un nou ciclu de crestere bursiera care sa permita pietelor sa cada mai de sus. Iar dupa revizitarea Problemei, se va implementa in sfarsit Solutia!
PS: LUME, LUME, CONCURS CU PREMII! Intrebarea la care trebuie sa raspundeti argumentat este: CUM SE VOR NUMI URMATORII 2 GUVERNATORI AI BNR DUPA RETRAGEREA LA TEASCUL PROPRIU A D-LUI ISARESCU? Ipoteza mea este ca vor fi, in ordine, Mihai Tanasescu si Mihai Radu. Primul pentru ca este reprezentatul Romaniei la FMI iar FMI este singura voce care mai conteaza in tarisoara asta dupa ce am luat poala de 20 miliarde dolari imprumut iar d-l Radu, pentru ca este un bancher tanar, de perspectiva, si reprezentant al Romaniei in Comisia Trilaterala, ca si domnii Isarescu si Tanasescu de altfel (un vot pentru continuitate deci). Daca aveti teorii mai credibile sau doar mai interesante, puteti castiga-pam, ram, pam!- Marele Premiu: un pahar de vorba cu autorul acestui blog pe teme de criza financiara, evident pe cheltuiala castigatorului (fiti pe pace, ma limitez la apa plata cu lamaie). Trei, doi, unu..START!
miercuri, 30 noiembrie 2011
IPO Facebook: cum se reambaleaza bula dotcomurilor la bursa.
O pleasca pentru serviciile speciale de pretutindeni-ce sansa sa sti cine cu cine converseaza si empatizeaza!-Facebook a continuat sa-si creasca numarul de utilizatori an de an (800 milioane in prezent) fara insa sa capitalizeze in acceasi masura audienta de care se bucura. Situatiile financiare continua de fapt sa fie invaluite in mister iar la un profit estimat pentru acest an de numai 1,5 mld dolari pretentia unor investitori ca afacerea FB sa valoreze 100 de miliarde la listare pare fantezista (IPO-ul este asteptat la inceputul anului viitor). Ma rog, orice se poate cand Goldman Sachs da o mana de ajutor dar pe termen lung, lipsa unui mijloc de aparare (daca apare alt site de socializare mai performant la un moment dat? daca modul in care sunt spionati utilizatorii devine nedigerabil de acestia?) al business-ului ar trebui sa dea de gandit celor care cocheteaza cu ideea de a lasa niste actiuni Facebook “pentru copii”.
“Evaluarile” Facebook de pana acum seama cu mitul garsonierei din Militari in 2007-2008. “Daca a vandut vecinul meu cu 60.000 euro acum o luna, eu de ce sa cer mai putin de 63.000 euro, ce sunt prost?” In ianuarie Goldman Sachs intermedia vanzarea a 1% din actiunile FB catre clientii bancii, ocazie cu care s-a strans suma de 500 milioane dolari. Concluzia? Facebook face 50 de miliarde! (extrapolare liniara; dar daca pretul pentru 1% din actiuni este mult supraevaluat?). Acum, la presiunea angajatilor care ard de nerabdare sa se vada actionari zice-se, compania incearca sa devina publica iesind cu un IPO la bursa. Pentru pachetul care ar putea fi oferit investitorilor se cere 10 miliarde dolari, deci compania face 100 miliarde, nici mai mult nici mai putin, aproape cat PIB-ul Romaniei. Nefiind companie publica si neavand mai mult de 500 de actionari Facebook n-a fost obligata sa arate prea mare transparenta pana acum iar bilanturile sale sunt invaluite in mister. Totusi, cu toata cosmetizarea ce implica lansarea unui IPO, profiturile estimate pentru 2011 sunt de abia 1,5 miliarde dolari, la venituri sub 4,4 miliarde. Cu alte cuvinte, evaluarea companie este de aproape de 25 de ori peste veniturile sale si de aproape 70 de ori castigurile (aduce deci a “rasdaca” din vremurile bune!).
Pe ce se bazeaza optimismul investitorilor? Pe speranta ca numarul de utilizatori si veniturile din publicitate vor creste exponential. Nu stiu cum vor reusi sa multiplice profiturile de vreme ce pana acum nu le-a iesit (poate isi transforma utilizatorii in agenti de vanzari!) dar cresterea numarului de utilizatori in acelasi ritm este iluzorie. Asta pentru ca Facebook e populara la pubertate-adolescenta-prima tinerete iar cu 800 de milioane de utilizatori (peste 10 din populatia planetei) publicul sau potential nu prea mai are mare spatiu de crestere. Asta cu toata publicitatea ingenioasa facuta retelei de socializare (vezi primavara araba, modul in care agentiile de presa relatau ca protestatarii se intalnesc folosind mesaje pe retelele de socializare, etc); monitorizarea utilizatorilor FB prin intermediul retelei ar putea sa nu mai fie insa pe placul acestora, fondatorul WikiLeaks, Assange, afirmand la inceputul anului ca marile companii de tipul Facebook, Google şi Yahoo oferă serviciilor speciale din SUA o interfaţă pentru accesul nemijlocit la datele stocate.
Aparitia Facebook in pietele de capital la multipli de evaluare astronomici aminteste de vremurile de glorie ale Nasdaq-ului si de spargerea bulei dotcomurilor (de la 4500 de puncte in anul 2000, indicele a cazut pana la 1100 in 2002, nemaiatingand intre timp valorile din vremea bulei-maximul a fost de aproape 2800 de puncte in ianuarie 2011). Punctul slab al companiei, dincolo de profiturile mici raportate la evaluarile superotimiste, este ca nu detine un mijloc de aparare solid. Nu poti sti daca nu apare o “jucarie” similara care sa reduca sever numarul de utilizatori. Amendarea optimismului investitorilor se vede cel mai bine in cazul Groupon, site-ul de cupoane de reduceri, care a lansat la randul sau un IPO (compania a strans 700 de milioane de dolari, iar preţul acţiunilor a crescut cu 30% în prima zi de tranzacţionare la inceputul lui noiembrie). Acum insa pretul a scazut sub cel din IPO (fata de 26 dolari in prima zi tranzactionare o actiune se cumpara cu 16 dolari) pe fondul rezultatelor proaste raportate de emitent .
PS: N-am cont pe Facebook si nici n-am de gand sa-mi fac.
“Evaluarile” Facebook de pana acum seama cu mitul garsonierei din Militari in 2007-2008. “Daca a vandut vecinul meu cu 60.000 euro acum o luna, eu de ce sa cer mai putin de 63.000 euro, ce sunt prost?” In ianuarie Goldman Sachs intermedia vanzarea a 1% din actiunile FB catre clientii bancii, ocazie cu care s-a strans suma de 500 milioane dolari. Concluzia? Facebook face 50 de miliarde! (extrapolare liniara; dar daca pretul pentru 1% din actiuni este mult supraevaluat?). Acum, la presiunea angajatilor care ard de nerabdare sa se vada actionari zice-se, compania incearca sa devina publica iesind cu un IPO la bursa. Pentru pachetul care ar putea fi oferit investitorilor se cere 10 miliarde dolari, deci compania face 100 miliarde, nici mai mult nici mai putin, aproape cat PIB-ul Romaniei. Nefiind companie publica si neavand mai mult de 500 de actionari Facebook n-a fost obligata sa arate prea mare transparenta pana acum iar bilanturile sale sunt invaluite in mister. Totusi, cu toata cosmetizarea ce implica lansarea unui IPO, profiturile estimate pentru 2011 sunt de abia 1,5 miliarde dolari, la venituri sub 4,4 miliarde. Cu alte cuvinte, evaluarea companie este de aproape de 25 de ori peste veniturile sale si de aproape 70 de ori castigurile (aduce deci a “rasdaca” din vremurile bune!).
Pe ce se bazeaza optimismul investitorilor? Pe speranta ca numarul de utilizatori si veniturile din publicitate vor creste exponential. Nu stiu cum vor reusi sa multiplice profiturile de vreme ce pana acum nu le-a iesit (poate isi transforma utilizatorii in agenti de vanzari!) dar cresterea numarului de utilizatori in acelasi ritm este iluzorie. Asta pentru ca Facebook e populara la pubertate-adolescenta-prima tinerete iar cu 800 de milioane de utilizatori (peste 10 din populatia planetei) publicul sau potential nu prea mai are mare spatiu de crestere. Asta cu toata publicitatea ingenioasa facuta retelei de socializare (vezi primavara araba, modul in care agentiile de presa relatau ca protestatarii se intalnesc folosind mesaje pe retelele de socializare, etc); monitorizarea utilizatorilor FB prin intermediul retelei ar putea sa nu mai fie insa pe placul acestora, fondatorul WikiLeaks, Assange, afirmand la inceputul anului ca marile companii de tipul Facebook, Google şi Yahoo oferă serviciilor speciale din SUA o interfaţă pentru accesul nemijlocit la datele stocate.
Aparitia Facebook in pietele de capital la multipli de evaluare astronomici aminteste de vremurile de glorie ale Nasdaq-ului si de spargerea bulei dotcomurilor (de la 4500 de puncte in anul 2000, indicele a cazut pana la 1100 in 2002, nemaiatingand intre timp valorile din vremea bulei-maximul a fost de aproape 2800 de puncte in ianuarie 2011). Punctul slab al companiei, dincolo de profiturile mici raportate la evaluarile superotimiste, este ca nu detine un mijloc de aparare solid. Nu poti sti daca nu apare o “jucarie” similara care sa reduca sever numarul de utilizatori. Amendarea optimismului investitorilor se vede cel mai bine in cazul Groupon, site-ul de cupoane de reduceri, care a lansat la randul sau un IPO (compania a strans 700 de milioane de dolari, iar preţul acţiunilor a crescut cu 30% în prima zi de tranzacţionare la inceputul lui noiembrie). Acum insa pretul a scazut sub cel din IPO (fata de 26 dolari in prima zi tranzactionare o actiune se cumpara cu 16 dolari) pe fondul rezultatelor proaste raportate de emitent .
PS: N-am cont pe Facebook si nici n-am de gand sa-mi fac.
vineri, 25 noiembrie 2011
Tot ce ai vrut sa stii despre masurile anti-Criza dar ti-a fost jena sa intrebi
Cand si mai ales pentru cine este digerabila Austeritatea? De ce nu se mai poate lupta cu cresterea deficitelor publice impotriva Crizei ca pe vremea lui Keynes dar se poate cu restructrurarea datoriilor? De ce argumentul “impozitarea marilor averi e abuziva pentru ca banii utilizati la construirea lor au mai fost impozitati o data (taxa pe profit/venit adica)” e fariseic? De ce impozitarea tranzactiilor financiare e frectie la picior de lemn dar impozitarea profiturilor speculative toarna plumb in cizmele rechinilor financiari?
1Austeritate, dar nu pentru catei
Dupa o perioda lunga de excese care au slabit bugetele publice si personale, dupa explozia unei bule a creditului si destramarea acestui El Dorado imobiliar global, Au steritatea cu majuscule este vanduta ca panaceu universal. De ce este ea aplicata tuturor de vreme ce participarea la profituri in perioada de boom a fost inegala? Se iluzioneaza cineva ca se poate iesi din criza dinamitand cererea? Sau somerii coplesiti de rate abia asteapta sa rupa usa supermarketurilor?
Stiu, “pietele” silesc Guvernele sa aplice dureroasele masuri. “Investitorii” au devenit brusc sensibili si nu mai imprumuta statele cu datorii si deficite mari decat la randamente super-avantajoase, evident. In paranteza fie spus, n-ati remarcat amnezia recenta a pietelor fata de problemele din SUA si ciclicitatea panicilor investitorilor in bonduri? Prin vara SUA isi pierdea cei trei A din rating, majorarea limitei maxime de indatorare se tot tergiversa, iar euro surclasa dolarul. Nimeni nu se mai focaliza atunci pe problemele Europei desi Grecia & Co tot acolo erau. Acum Europa e in colimator, va urma iarasi SUA dupa o vreme, poate si Japonia, miza fiind desigur obtinerea unor dobanzi mai mari pentru imprumuturile acordate statelor cu probleme proaspat repuse pe tapet. O mostra de recunostiinta a bancilor salvate cu luni in urma prin programe generoase din bani publici, masura care a vulnerabilizat finantele publice ale statelor puse acum la colt. Nu afirm insa ca austeritatea ar trebui exclusa din ecuatie, ci doar indreptata impotriva beneficiarilor de pana acum ai Crizei. Am in vedere:
Impozit progresiv pe proprietate, in functie de valoarea activelor imobiliare si numarul lor. Nimeni nu zice sa majoram impozitul pe garsonierele din Militari, dar cel pe terenurile de sute de metri patrati din orase, pe vilele de neam prost din proprietatea firmelor si a persoanelor fizice ar trebui sa fie realmente usturator. In definitiv, n-ar trebui sa ne bucure ca o astfel de taxare, scazand valoarea imobilelor din piata, ar lichidiza tranzactiile si ar face mai accesibile achizitiile pentru cei care nu dispun inca de o locuinta?
Impozit progresiv pe venit. Dupa episodul Nokia si declaratiile recente de la Viena (bancilor austriece li se recomanda sa o lasa mai moale cu finantarea in Est pentru a nu afecta ratingul de tara al Austriei) se mai iluzioneaza cineva ca prin cota unica atragem altceva decat investitorii speculativi? Adica aia care te lasa cand ti-e lumea mai draga? Descurajarea sistemului de salarii si bonusuri nesimtite poate ar fi atenuat criza subprime si bula imobiliara (agentul avea si el comision din valoarea tranzactiei, nu?).
Impozit pe profiturile speculative, descurajarea mentalitatii speculative. Am mai avut asa ceva si la BVB, cand marcarile de profituri sub o anumita perioada minima de detinere se taxa suplimentar. Ar trebui interzise de asemenea la nivel global tranzactiile speculative derulate de entitati care n-au nici in clin nici in maneca cu activele suport ale produselor financiare tranzactionate (de ce sa se joace o banca cu derivate pe petrol sau grau, de ce se poate acoperi riscul de faliment al unui emitent de bonduri pentru un speculator care n-a detinut in viata sa bondurile respective-vezi “CDS”-urile?, etc, etc). Sa vad daca mai exista apetit pentru speculatii cand grosul castigurilor merge la stat. Aferim re-separarea bancilor comerciale de cele de investitii. Solutia lui Sarkozy-taxarea tranzactiilor financiare nu rezolva nimic, incurajeaza poate robotii de pe Wall Street sa tranactioneze mai des pentru a acoperi costurile cu respectiva taxa (da, oamenii au devenit entitati neglijabile in trading)
Realocari bugetare. In loc sa scadem numarul si valoarea serviciilor de asistenta sociala, sa regandim politica de investitii. Eu prefer insule de performanta in Invatamant si spitale decente in loc de autostrazi la costuri exorbitante si Sali de sport in sate unde tinerii sunt marfa rara. Or fi bune si astea, dar nu in perioadele de criza, nu cand trebuie sa echilibram bugetul public si sa refinantam niste datorii babane. In loc sa tai bani de la invatamant sa luam de pilda de la serviciile speciale, marii privilegiati ai ultimilor ani (fondul de salarii cumulat pentru SPP, SRI, SIE, STS depaseste cheltuielile cu angajatii pentru Ministerul Economiei, Muncii, Transporturilor, Sanatatii, Comunicatiilor luate impreuna). In loc sa pandesti sa tai din pensiile amaratilor care au cotizat la sistem, mai bine rupi din pensiile speciale (apropo, pensia medie la SRI este de 3.000 lei!).
2. “Impozitarea bogatilor va dinamita intreaga economie”. Of-of, mai-mai
Cel mai parsiv argument vehiculat in Romania in acest sens e “marile averi s-au construit cinstit, din bani care au fost impozitati inainte de a intra in buzunarele bogatilor. De ce sa-i mai taxam odata?” Las la o parte averile care s-au format din contrabanda, munca la negru (manelisti), incalcarea legii. Pe astia nu ii impozitezi, ii condamni si le confisti ce ai de confiscat, daca iti permite..Justitia. Sa vorbim de afacerile de monopol, de marjele lor nesimtite de profit, de baietii destepti din energie, de castigatori de licitatii trucate de tot felul, de profitorii contextului econimic (cei care au incurajat formarea unor bule marcand inteligent profitul la timp). Ne induioseaza soarta lor? Le suntem atat de recunoscatori pentru cei 16% impozit pe profit varsati anterior? Oare de ce nu li se plange de mila la fel prin Europa, majoritatea statelor taxand mult mai sever si proprietatea si veniturile? Daca vor sa nu fie impozitati mai mult n-au decat sa nu-si marcheze atunci profiturile, sa le lase in afacerea lor minunata, sa o dezvolte, sa nu scoata bani din ea, sa se multumeasca doar cu recompensele egoului din pozitia lor de guru de business si sef de gospodarie corporatista. Pentru ca suntem in Criza putem mentine impozitul pe profit (oricum cine vrea il ascunde contabil), la fel pe cel pe dividende (ca sa nu tuflim spiritul “antreprenorial”). Cu asta sper sa nu mai aud argumentul “daca taxam profiturile bogatii isi retrag banii, sufera intreaga economie, saracii vor suferi mai mult”. In stilul asta nu s-ar mai fi desfiintat niciodata sclavia, doar bietele unelte umblatoare ar fi murit de foame fara suportul capitalui proprietarului, nu?
3. “Odihneasca-se in pace robul tau, Keynes”.
Ce a mers pe vremea Marii Depresini nu mai tine azi. Cheltuielile publice furibunde care sa compenseze timiditatea sectorului privat in vremuri de criza functionau cata vreme economiile aveau un grad decent de indatorare. Ia sa vedem cine mai cumpara azi bonduri cand ai datorie publica de 100% din PIB, deficit de 5% si nici nu poti dispune de tipar dupa bunul plac (cum se intampla in UE)? Banca Centrala ca imprumutator de ultima instanta e o figura care merge pe termen scurt, dar care poate fi falimentara pe termen lung (nu ca ar plange cineva dupa Bancile Centrale). Ce punem atunci in loc? Dupa modesta mea parere, Restructurarea datoriilor. A mers in cazul Greciei (desi intr-o proportie insuficienta, grecii sunt iarasi azi cu mana intinsa la FMI), va merge si in cazul Italiei, Portugaliei, etc. In definitiv, in loc sa moara debitorii strangand cureaua tot mai mult, pana ajung sa o stranga in jurul gatului, mai bine sa moara creditorii care au alocat gresit capitalul, ca parca asa e in capitalism. Fie ca vrem, fie ca nu vrem, la restructurarea datoriilor se va ajunge in cele din urma, apetitul pentru bail-out-uri e oricum in scadere, creditorii privati (banci, fonduri de pensii, fonduri de investitii) urmand sa ia o parte din pierderi acasa secondati intr-un final de insusi FMI. Cine strange la urma cioburile falimentelor bancare, se poate gandi la o strategie care sa refaca imaginea sistemului monetar, poate la etalonul aur regretat se pare de Greenspan fostul sef al Fed (!), poate la un cos de produse energetice. Una peste alta, avem in concluzie urmatoarele solutii anti-criza: Restructurarea datoriilor publice cu falimentele bancare de rigoare plus Austeritate pentru bogati (taxe crescute pe activele imobiliare, profituri speculative si venituri). Foarte departe de ce s-a incercat pana acum dar timpul nu e trecut, o criza a supraindatorarii tine ani buni (iar daca ne referim la resursele energetice limitate ale planetei, poate ca nici nu e de dorit sa se revina la modelul consumist la nivel global, cum ar fi ca fiecare chinez sa aiba in viitor un SUV cand de abia se respira prin Beijing acum?) Cum va place?
PS: In final, doua documentare interesante care n-ar trebui ratate. Primul, despre mitul expertului (“Necazul cu expertii”) , al doilea despre configuratia actuala a relatiilor de Putere, pe diferite paliere (“THRIVE: What on Earth Will It Take?). Le gasiti aici si aici. ,
1Austeritate, dar nu pentru catei
Dupa o perioda lunga de excese care au slabit bugetele publice si personale, dupa explozia unei bule a creditului si destramarea acestui El Dorado imobiliar global, Au steritatea cu majuscule este vanduta ca panaceu universal. De ce este ea aplicata tuturor de vreme ce participarea la profituri in perioada de boom a fost inegala? Se iluzioneaza cineva ca se poate iesi din criza dinamitand cererea? Sau somerii coplesiti de rate abia asteapta sa rupa usa supermarketurilor?
Stiu, “pietele” silesc Guvernele sa aplice dureroasele masuri. “Investitorii” au devenit brusc sensibili si nu mai imprumuta statele cu datorii si deficite mari decat la randamente super-avantajoase, evident. In paranteza fie spus, n-ati remarcat amnezia recenta a pietelor fata de problemele din SUA si ciclicitatea panicilor investitorilor in bonduri? Prin vara SUA isi pierdea cei trei A din rating, majorarea limitei maxime de indatorare se tot tergiversa, iar euro surclasa dolarul. Nimeni nu se mai focaliza atunci pe problemele Europei desi Grecia & Co tot acolo erau. Acum Europa e in colimator, va urma iarasi SUA dupa o vreme, poate si Japonia, miza fiind desigur obtinerea unor dobanzi mai mari pentru imprumuturile acordate statelor cu probleme proaspat repuse pe tapet. O mostra de recunostiinta a bancilor salvate cu luni in urma prin programe generoase din bani publici, masura care a vulnerabilizat finantele publice ale statelor puse acum la colt. Nu afirm insa ca austeritatea ar trebui exclusa din ecuatie, ci doar indreptata impotriva beneficiarilor de pana acum ai Crizei. Am in vedere:
Impozit progresiv pe proprietate, in functie de valoarea activelor imobiliare si numarul lor. Nimeni nu zice sa majoram impozitul pe garsonierele din Militari, dar cel pe terenurile de sute de metri patrati din orase, pe vilele de neam prost din proprietatea firmelor si a persoanelor fizice ar trebui sa fie realmente usturator. In definitiv, n-ar trebui sa ne bucure ca o astfel de taxare, scazand valoarea imobilelor din piata, ar lichidiza tranzactiile si ar face mai accesibile achizitiile pentru cei care nu dispun inca de o locuinta?
Impozit progresiv pe venit. Dupa episodul Nokia si declaratiile recente de la Viena (bancilor austriece li se recomanda sa o lasa mai moale cu finantarea in Est pentru a nu afecta ratingul de tara al Austriei) se mai iluzioneaza cineva ca prin cota unica atragem altceva decat investitorii speculativi? Adica aia care te lasa cand ti-e lumea mai draga? Descurajarea sistemului de salarii si bonusuri nesimtite poate ar fi atenuat criza subprime si bula imobiliara (agentul avea si el comision din valoarea tranzactiei, nu?).
Impozit pe profiturile speculative, descurajarea mentalitatii speculative. Am mai avut asa ceva si la BVB, cand marcarile de profituri sub o anumita perioada minima de detinere se taxa suplimentar. Ar trebui interzise de asemenea la nivel global tranzactiile speculative derulate de entitati care n-au nici in clin nici in maneca cu activele suport ale produselor financiare tranzactionate (de ce sa se joace o banca cu derivate pe petrol sau grau, de ce se poate acoperi riscul de faliment al unui emitent de bonduri pentru un speculator care n-a detinut in viata sa bondurile respective-vezi “CDS”-urile?, etc, etc). Sa vad daca mai exista apetit pentru speculatii cand grosul castigurilor merge la stat. Aferim re-separarea bancilor comerciale de cele de investitii. Solutia lui Sarkozy-taxarea tranzactiilor financiare nu rezolva nimic, incurajeaza poate robotii de pe Wall Street sa tranactioneze mai des pentru a acoperi costurile cu respectiva taxa (da, oamenii au devenit entitati neglijabile in trading)
Realocari bugetare. In loc sa scadem numarul si valoarea serviciilor de asistenta sociala, sa regandim politica de investitii. Eu prefer insule de performanta in Invatamant si spitale decente in loc de autostrazi la costuri exorbitante si Sali de sport in sate unde tinerii sunt marfa rara. Or fi bune si astea, dar nu in perioadele de criza, nu cand trebuie sa echilibram bugetul public si sa refinantam niste datorii babane. In loc sa tai bani de la invatamant sa luam de pilda de la serviciile speciale, marii privilegiati ai ultimilor ani (fondul de salarii cumulat pentru SPP, SRI, SIE, STS depaseste cheltuielile cu angajatii pentru Ministerul Economiei, Muncii, Transporturilor, Sanatatii, Comunicatiilor luate impreuna). In loc sa pandesti sa tai din pensiile amaratilor care au cotizat la sistem, mai bine rupi din pensiile speciale (apropo, pensia medie la SRI este de 3.000 lei!).
2. “Impozitarea bogatilor va dinamita intreaga economie”. Of-of, mai-mai
Cel mai parsiv argument vehiculat in Romania in acest sens e “marile averi s-au construit cinstit, din bani care au fost impozitati inainte de a intra in buzunarele bogatilor. De ce sa-i mai taxam odata?” Las la o parte averile care s-au format din contrabanda, munca la negru (manelisti), incalcarea legii. Pe astia nu ii impozitezi, ii condamni si le confisti ce ai de confiscat, daca iti permite..Justitia. Sa vorbim de afacerile de monopol, de marjele lor nesimtite de profit, de baietii destepti din energie, de castigatori de licitatii trucate de tot felul, de profitorii contextului econimic (cei care au incurajat formarea unor bule marcand inteligent profitul la timp). Ne induioseaza soarta lor? Le suntem atat de recunoscatori pentru cei 16% impozit pe profit varsati anterior? Oare de ce nu li se plange de mila la fel prin Europa, majoritatea statelor taxand mult mai sever si proprietatea si veniturile? Daca vor sa nu fie impozitati mai mult n-au decat sa nu-si marcheze atunci profiturile, sa le lase in afacerea lor minunata, sa o dezvolte, sa nu scoata bani din ea, sa se multumeasca doar cu recompensele egoului din pozitia lor de guru de business si sef de gospodarie corporatista. Pentru ca suntem in Criza putem mentine impozitul pe profit (oricum cine vrea il ascunde contabil), la fel pe cel pe dividende (ca sa nu tuflim spiritul “antreprenorial”). Cu asta sper sa nu mai aud argumentul “daca taxam profiturile bogatii isi retrag banii, sufera intreaga economie, saracii vor suferi mai mult”. In stilul asta nu s-ar mai fi desfiintat niciodata sclavia, doar bietele unelte umblatoare ar fi murit de foame fara suportul capitalui proprietarului, nu?
3. “Odihneasca-se in pace robul tau, Keynes”.
Ce a mers pe vremea Marii Depresini nu mai tine azi. Cheltuielile publice furibunde care sa compenseze timiditatea sectorului privat in vremuri de criza functionau cata vreme economiile aveau un grad decent de indatorare. Ia sa vedem cine mai cumpara azi bonduri cand ai datorie publica de 100% din PIB, deficit de 5% si nici nu poti dispune de tipar dupa bunul plac (cum se intampla in UE)? Banca Centrala ca imprumutator de ultima instanta e o figura care merge pe termen scurt, dar care poate fi falimentara pe termen lung (nu ca ar plange cineva dupa Bancile Centrale). Ce punem atunci in loc? Dupa modesta mea parere, Restructurarea datoriilor. A mers in cazul Greciei (desi intr-o proportie insuficienta, grecii sunt iarasi azi cu mana intinsa la FMI), va merge si in cazul Italiei, Portugaliei, etc. In definitiv, in loc sa moara debitorii strangand cureaua tot mai mult, pana ajung sa o stranga in jurul gatului, mai bine sa moara creditorii care au alocat gresit capitalul, ca parca asa e in capitalism. Fie ca vrem, fie ca nu vrem, la restructurarea datoriilor se va ajunge in cele din urma, apetitul pentru bail-out-uri e oricum in scadere, creditorii privati (banci, fonduri de pensii, fonduri de investitii) urmand sa ia o parte din pierderi acasa secondati intr-un final de insusi FMI. Cine strange la urma cioburile falimentelor bancare, se poate gandi la o strategie care sa refaca imaginea sistemului monetar, poate la etalonul aur regretat se pare de Greenspan fostul sef al Fed (!), poate la un cos de produse energetice. Una peste alta, avem in concluzie urmatoarele solutii anti-criza: Restructurarea datoriilor publice cu falimentele bancare de rigoare plus Austeritate pentru bogati (taxe crescute pe activele imobiliare, profituri speculative si venituri). Foarte departe de ce s-a incercat pana acum dar timpul nu e trecut, o criza a supraindatorarii tine ani buni (iar daca ne referim la resursele energetice limitate ale planetei, poate ca nici nu e de dorit sa se revina la modelul consumist la nivel global, cum ar fi ca fiecare chinez sa aiba in viitor un SUV cand de abia se respira prin Beijing acum?) Cum va place?
PS: In final, doua documentare interesante care n-ar trebui ratate. Primul, despre mitul expertului (“Necazul cu expertii”) , al doilea despre configuratia actuala a relatiilor de Putere, pe diferite paliere (“THRIVE: What on Earth Will It Take?). Le gasiti aici si aici. ,
miercuri, 23 noiembrie 2011
Administratoru’ lu’ Peste: “Frankie” Templeton de la FePe
Daca si-ar vinde actiunile Erste si Raiffeisen Bank cumparate la inceputul anului la Viena Fondul Proprietatea ar marca o pierdere de 60-70% din investitie (un fleac de vreo 50 milioane euro). Pentru ca “tocmai se terminase criza”, administratorul s-a gandit in ianuarie sa renunte la grosul cash-ului intrand mai adanc pe sectorul financiar, ocazie cu care pe langa actiunile listate la Viena a cumparat si actiuni ale Bancii Transilvania la BVB majorand si detinerile la BRD. Adaugati pe lista rascumpararile de actiuni proprii la un pret mediu cu peste 10% peste cel actual si intelegem de ce activitatea “profesionistilor” de la Franklin Templeton costa actionarii FP cam 30 de milioane de lei pe an (aproape 0,5% din activul net).
La inceputul anului FP-ul avea prin camara ceva peste 1 miliard de lei in depozite (fata de capitalizarea actuala de 6 miliarde lei suma nu e de colo). Banuti albi pentru zile negre-poate cade ceva din pod si intra la categoria chilipir in portofoliul Fondului, poate companiile unde are Fondul detineri nu prea mai dau dividende si se folosesc temporar in acelasi scop dobanzile bancare- ma rog, la ce se poate gandi un om gospodar care tine de cash in vremuri de criza. Administratorul “Frankie” Templeton a avut insa o revelatie: criza tocmai s-a sfarsit, gunoiul din portofoliul bancilor s-a volatilizat, contribuabilul isi da cuvantul de onoare sa acopere el nota de plata. Asa ca s-a pus pe achizitii furibunde de actiuni bancare iar in septembrie 2011 FP mai avea in depozite doar 300 milioane lei. Cu diferenta s-au cumparat actiuni la Viena (Erste si Raiffeisen Bank), s-a majorat detinerea la BRD, s-au cumparat actiuni la Banca Transilvania, s-au rascumparat actiuni proprii de 120 milioane lei (la un pret mediu de 0,499 lei, cu 10% peste valoarea actuala de piata, in conditiile in care un cumparator de asemenea anvergura ar fi trebuit sa traga in conditii normale pretul in sus). Singura decizie oarecum contrara “trendului” a fost cresterea cotei la Azomures ( de la 8,75% in trimestrul I la 11% din actiunile companiei), o decizie inspirata avand in vedere evolutiile ulterioare de pret ca urmare a speculatiilor privind vanzarea companiei.
Sa ne ocupam insa de cele mai neinspirate achizitiii, cele de actiuni austriece. In septembrie FP detinea 1,227 milioane de actiuni Erste si 1,085 milioane actiuni Raiffeisen Bank. Le cumparase in cel mai prost moment posibil avand in vedere ca in martie avea deja grosul achizitiei facut (0,977 milioane actiuni Erste si 0,855 milioane actiuni Raiffeisen). In primul trimestru actiunile Erste au atins un maxim de 39 de euro iar cele ale Raiffeisen de 45 euro. Nu stim la ce pret le-a cumparat FP pe ale sale dar in raportarea din martie sunt prinse in portofoliu la valoarea de piata, adica 39 euro la Raiffeisen si 35 euro la Erste. In raportarea din septembrie preturile se fasaisera spectaculos-19 euro Erste si 22 euro Raiffeisen- pentru ca ieri o actiune Raiffeisen Bank sa fie 14,9 euro (minimul din 2009, cand cu baiatul ala, Lehman, a fost de 13 euro!) iar una Erste doar 10,7 euro (minim de 7 euro in 2009). Per total, o pierdere potentiala de 60-70% din valoarea investitiei in actiuni austriece, o mica bagatele de vreo 50 milioane euro, rotunjit. Daca ne gandim ca BRD a picat in acest an de la 15 la 10 lei/actiune iar Banca Transilvania de la 1,5 la 0,9 lei avem intreaga dimensiune a investitiilor derulate de Franklin Templeton in acest an. La o pierdere medie plasata cu generozitate la numai 50%, asta tot inseamna peste 350 milioane lei din cele 600 mobilizate pentru “diversificare” in 2011. E mult? Nici vorba, suma nu reprezinta decat comisioanele de administrare (0,1% activul net) si gestionare de active (0,379% din activul net) insumate pe vreo 12 ani. Un mizilic!
La inceputul anului FP-ul avea prin camara ceva peste 1 miliard de lei in depozite (fata de capitalizarea actuala de 6 miliarde lei suma nu e de colo). Banuti albi pentru zile negre-poate cade ceva din pod si intra la categoria chilipir in portofoliul Fondului, poate companiile unde are Fondul detineri nu prea mai dau dividende si se folosesc temporar in acelasi scop dobanzile bancare- ma rog, la ce se poate gandi un om gospodar care tine de cash in vremuri de criza. Administratorul “Frankie” Templeton a avut insa o revelatie: criza tocmai s-a sfarsit, gunoiul din portofoliul bancilor s-a volatilizat, contribuabilul isi da cuvantul de onoare sa acopere el nota de plata. Asa ca s-a pus pe achizitii furibunde de actiuni bancare iar in septembrie 2011 FP mai avea in depozite doar 300 milioane lei. Cu diferenta s-au cumparat actiuni la Viena (Erste si Raiffeisen Bank), s-a majorat detinerea la BRD, s-au cumparat actiuni la Banca Transilvania, s-au rascumparat actiuni proprii de 120 milioane lei (la un pret mediu de 0,499 lei, cu 10% peste valoarea actuala de piata, in conditiile in care un cumparator de asemenea anvergura ar fi trebuit sa traga in conditii normale pretul in sus). Singura decizie oarecum contrara “trendului” a fost cresterea cotei la Azomures ( de la 8,75% in trimestrul I la 11% din actiunile companiei), o decizie inspirata avand in vedere evolutiile ulterioare de pret ca urmare a speculatiilor privind vanzarea companiei.
Sa ne ocupam insa de cele mai neinspirate achizitiii, cele de actiuni austriece. In septembrie FP detinea 1,227 milioane de actiuni Erste si 1,085 milioane actiuni Raiffeisen Bank. Le cumparase in cel mai prost moment posibil avand in vedere ca in martie avea deja grosul achizitiei facut (0,977 milioane actiuni Erste si 0,855 milioane actiuni Raiffeisen). In primul trimestru actiunile Erste au atins un maxim de 39 de euro iar cele ale Raiffeisen de 45 euro. Nu stim la ce pret le-a cumparat FP pe ale sale dar in raportarea din martie sunt prinse in portofoliu la valoarea de piata, adica 39 euro la Raiffeisen si 35 euro la Erste. In raportarea din septembrie preturile se fasaisera spectaculos-19 euro Erste si 22 euro Raiffeisen- pentru ca ieri o actiune Raiffeisen Bank sa fie 14,9 euro (minimul din 2009, cand cu baiatul ala, Lehman, a fost de 13 euro!) iar una Erste doar 10,7 euro (minim de 7 euro in 2009). Per total, o pierdere potentiala de 60-70% din valoarea investitiei in actiuni austriece, o mica bagatele de vreo 50 milioane euro, rotunjit. Daca ne gandim ca BRD a picat in acest an de la 15 la 10 lei/actiune iar Banca Transilvania de la 1,5 la 0,9 lei avem intreaga dimensiune a investitiilor derulate de Franklin Templeton in acest an. La o pierdere medie plasata cu generozitate la numai 50%, asta tot inseamna peste 350 milioane lei din cele 600 mobilizate pentru “diversificare” in 2011. E mult? Nici vorba, suma nu reprezinta decat comisioanele de administrare (0,1% activul net) si gestionare de active (0,379% din activul net) insumate pe vreo 12 ani. Un mizilic!
sâmbătă, 19 noiembrie 2011
Doar o “poveste” mai salveaza Loteria
Marele premiu de peste 7 milioane euro s-a dat in data de 13 la ora 13,13. O tripleta fantastica, o poveste reusita. Suficient sa incerci data viitoare numarul de la pantofi, varsta nevestei si numarul de aventuri galante din viata ta, daca sunt identice, nu? In conditiile in care marile premii se iau cam de doua ori pe an (precedentul castig substantial-41 milioane lei, fata de 31 milioane duminica trecuta-data din aprilie), numarul de variante jucate pe 13 noiembrie n-a reprezentat decat un procent anemic de... 9%.
Cat ia statul din toata afacerea asta? Se vede foarte bine din datele oferite publicului dupa marele castig din 13 noiembrie. La urmatoarea extragere (17.11), incasarile au fost de peste 944.000 lei iar premiile totale insumau doar 434.000 lei. Cu alte cuvinte, jucatorii s-au batut pe 45% din incasari. Evident, reportul de la categoria I (220.000 lei) a reprezentat grosul.
Ce sanse sunt de a prinde un castig la categoria I dupa ce acesta tocmai se daduse cu o extragere in urma? Evident, infime. Dintr-un numar de aproape 14 milioane de variante posibile (13,983 milioane mai exact), pe 17 noiembrie s-au jucat doar 196.860, adica 1,4%! Intelegem de aici si de ce marile castiguri vin atat de rar. Nici in 13 noiembrie, data marelui castig de peste 7 milioane euro, numarul total de variante jucate n-a fost extraordinar de mare; in procente, sub 9%, adica 1,2 milioane variante (pe larg aici)
De ce s-au plictisit de loterie fanii sai? In primul rand pentru ca organizatorii, spre deosebire de jucatori, merg mereu la sigur plecand cu grosul sumelor colectate. Ati vazut mai sus cat se vireaza spre fondul de castiguri din incasarile totale. Nu uitati insa ca si castigurile acordate sunt impozitate. Iar impozitul merge pana la 25% pentru castigurile mari. De pilda, pe 13 noimebrie, ziua cea mare cu 3 x 13, fondul total de castiguri a fost de 32,9 milioane lei iar premiul de la categoria I de 31,5 milioane lei. Din cele 31,5 milioane, 25% au fost retinute ca impozit (aproape 8 milioane lei). Adaugati asta la sumele deja retinute din incasarile fiecarei extrageri (partea leului) si avem explicatia apetitului anemic pentru cele “6 bile norocoase”.
Apoi, chiar daca sansele reale de a da marea lovitura sunt mici (doar doua mari castiguri in 2011, la fel ca in 2009 de altfel) nici cei cei clasati pe locul doi (5 numere exacte) nu dau lovitura. De pilda, norocosii cu 5 numere pe 13 noiembrie (20 castiguri) n-au luat decat 20.000 lei, o suma care e bine sa-ti pice din cer dar care nu te scoate din foame pentru o viata. Si nici macar daca acest castig il ia o singura persoana (pe 17 noiembrie a existat un castigator la categoria a II-a, cu 5 numere, la care au mers 73.000 lei inainte de impozitare) lucrurile nu se schimba substantial.
In concluzie, Loteria avea nevoie de un carlig de marketing pentru a alimenta folclorul in jurul celui mai popular joc al sau, 6/49. Pica deci la tanc o noua provocare numerologica (13 noimebrie, ora 13,13-apropo, 13 e cel mai jucat numar la 6/49!). In lipsa unui numar mai mare de jucatori, e buna si o poveste. Cine zice ca Loteria nu are "Noroc"?
Cat ia statul din toata afacerea asta? Se vede foarte bine din datele oferite publicului dupa marele castig din 13 noiembrie. La urmatoarea extragere (17.11), incasarile au fost de peste 944.000 lei iar premiile totale insumau doar 434.000 lei. Cu alte cuvinte, jucatorii s-au batut pe 45% din incasari. Evident, reportul de la categoria I (220.000 lei) a reprezentat grosul.
Ce sanse sunt de a prinde un castig la categoria I dupa ce acesta tocmai se daduse cu o extragere in urma? Evident, infime. Dintr-un numar de aproape 14 milioane de variante posibile (13,983 milioane mai exact), pe 17 noiembrie s-au jucat doar 196.860, adica 1,4%! Intelegem de aici si de ce marile castiguri vin atat de rar. Nici in 13 noiembrie, data marelui castig de peste 7 milioane euro, numarul total de variante jucate n-a fost extraordinar de mare; in procente, sub 9%, adica 1,2 milioane variante (pe larg aici)
De ce s-au plictisit de loterie fanii sai? In primul rand pentru ca organizatorii, spre deosebire de jucatori, merg mereu la sigur plecand cu grosul sumelor colectate. Ati vazut mai sus cat se vireaza spre fondul de castiguri din incasarile totale. Nu uitati insa ca si castigurile acordate sunt impozitate. Iar impozitul merge pana la 25% pentru castigurile mari. De pilda, pe 13 noimebrie, ziua cea mare cu 3 x 13, fondul total de castiguri a fost de 32,9 milioane lei iar premiul de la categoria I de 31,5 milioane lei. Din cele 31,5 milioane, 25% au fost retinute ca impozit (aproape 8 milioane lei). Adaugati asta la sumele deja retinute din incasarile fiecarei extrageri (partea leului) si avem explicatia apetitului anemic pentru cele “6 bile norocoase”.
Apoi, chiar daca sansele reale de a da marea lovitura sunt mici (doar doua mari castiguri in 2011, la fel ca in 2009 de altfel) nici cei cei clasati pe locul doi (5 numere exacte) nu dau lovitura. De pilda, norocosii cu 5 numere pe 13 noiembrie (20 castiguri) n-au luat decat 20.000 lei, o suma care e bine sa-ti pice din cer dar care nu te scoate din foame pentru o viata. Si nici macar daca acest castig il ia o singura persoana (pe 17 noiembrie a existat un castigator la categoria a II-a, cu 5 numere, la care au mers 73.000 lei inainte de impozitare) lucrurile nu se schimba substantial.
In concluzie, Loteria avea nevoie de un carlig de marketing pentru a alimenta folclorul in jurul celui mai popular joc al sau, 6/49. Pica deci la tanc o noua provocare numerologica (13 noimebrie, ora 13,13-apropo, 13 e cel mai jucat numar la 6/49!). In lipsa unui numar mai mare de jucatori, e buna si o poveste. Cine zice ca Loteria nu are "Noroc"?
vineri, 18 noiembrie 2011
Un nevertebrat de PR vinde Rosia Montana ca proiect …anticomunist
Am citit azi in Evenimentul Zilei (repetati neaparat cu lamaie) creatia domnului ziarist de PR si pres remunerat al RMGC, Marius Ghilezan-“De ce sustin proiectul de la Rosia Montana?”. Omul persevereaza de altfel-jos palaria pentru consecventa!-creatile sale din ultima vreme rezumandu-se la ridicarea in slavi a companiei canadiene si viitorului luminos al locuitorilor. Ma rog, stilul e poticnit si mai mult face rau decat convinge, dar nu toti propagandistii trebuie sa aiba stil. Azi, Goebbels-Ghilezan sustine “proiectul Rosia Montana” (a imprumutat pana si brandul de la agentia de PR, nu sustine deci exploatarea, RMGC, etc, nu, el sustine “proiectul”) facand o paralela dezgustatoare cu pretinsele sale afinitati taranisto-liberale si persecutiile marilor familii de industriasi interbelici. Legatura? “Proiectul” are printre actionari nume mari din business, cum existau odata intre razboaie pe aici, deci e bun, deci aduce prosperitate, deci ..... Ghilezan mai are putin si declara ca RMGC lupta cu comunismul (vezi istoria din finalul articolului). Oricum ne aminteste ca a sustinut fara rezerve privatizarile pe 1 dolar in anii ’90. Ma rog, trebuie sa ai mare caracter ca sa afirmi ca privatizarea profiturilor de stat (dupa socializarea pierderilor evident) e de mare viitor. Sa ne uitam de pilda la marele investitor OMV si compania Petrom, care a devenit foarte profitabilA dupa privatizare, cu pretul majorarii preturilor si batutul in cuie pentru 10 ani a unei redeventei ridicol de mici. Ghilezan incheie apoteotic: "nu ne vindem tara" reprezinta o mentalitate toxica. Aici ii inteleg frustrarea, el reprezinta specia de ziarist la care totul e de vanzare, doar pretul e negociabil.“Creatia” ghilezaniana aici. Observ in treacat transformarea Evz intr-o fituica de propaganda ieftina (corporatista, pdl-ista, si ce-o mai vrea maria sa, platitorul de bannere mascate sau nu) dupa ce Capital s-a transformat la randul sau intr-un tabloid economic.
luni, 14 noiembrie 2011
Cooperativa “Ochiul si Timpanul” n-a auzit si n-a vazut inca Recesiunea
Cand 10.000 de politisti au parasit schema MAI in acest an, s-a invocat media europeana, eram mult prea bine reprezentati la sectiunea “cashchete”. Cat priveste “ochii albastri” comparatiile se fac mai greu, numarul alor nostri e informatie clasificata. Bugetele lor insa nu, iata cateva paralele interesante privind cheltuielile cu personalul ale SRI+SIE+STS+SPP in 2012 vs. restul lumii. Stiati de pilda ca toate salariile din invatamant, cumulate, sunt cu 10% mai mici decat salariile din “servicii”(si nici macar n-am luat in discutie toate salariile baietilor, exista servicii plasate sub umbrele mai largi, gen DGIPI, unde bugetele sunt mai greu de dibuit)? Sau ca salariile din cele 4 institutii “ochiul si timpanul” acopera salariile cumulate din Ministerul Economiei, Muncii, Transporturilor, Sanatatii, Comunicatiilor? Pai austeritatea asta e doar pentru catei, nu si pentru dulaii sub acoperire? Apropo, am scazut demografic, luam in discutie scaderea numarului de parlamentari si nu diluam si serviciile de informatii?
Bugetul pe 2012 este unul auster, cu reduceri de cheltuieli cu personalul bugetar, alocari mai sarace pentru asistenta sociala, etc. Sunt insa cativa privilegiati care primesc mai multi bani pentru angajatii din dotare. Exact unde merge mai bine in Romania: justitia, ministerul public, SRI, STS, SPP, SIE se vor lua mai multi bani. Daca de la Munca, Transporturi, Economie, Sanatate si Comunicatii se taie intre 9-24%, la servicii baietii sunt remunerati cu un plus de 2,5-4%. Bugetele institutiilor in cauza au continuat sa se umfle incontrolabil in ultimii zece ani fiind de cateva ori mai mari decat in 2000 de pilda. In intervalul 2000-2008 bugetele celor patru institutii au crescut cu procente cuprinse intre 400-800% (cel mai mult SPP, SRI are “:doar” 531% plus). Iar intre 2008-2011, ani de criza si austeritate, au fost indexate cel putin proportional cu inflatia (in 2011 SRI a primit totusi pentru angajati cu 17% mai multi bani ca in 2010). In momentul de fata, costurile cu personalul ating 1,1 miliarde lei in cele 4 institutii (729 milioane lei SRI, 103 milioane lei SPP, 106 milioane SIE si 156 milioane STS). Ministerul Educatiei cheltuie cu angajatii sai mai putin de 1,1 miliarde lei iar in Sanatate cheltuielile de personal sunt de numai 204 milioane lei.
Binenteles, un om din servicii nu se poate trage la vatra cu pensie modesta la cata informatie a inmagazinat. Pensiile speciale au crescut dupa reforma sistemului cu 17% fata de 2010, in timp ce restul muritorilor pensionari iau mai putini bani decat atunci. De altfel, o pensie medie din SRI (3000 lei) este de peste 4 ori mai mare decat pensia medie pentru restul lumii, pentru “nespeciali”adica (747 lei). Una peste alta, daca veniturile serviciilor erau asa in 1989 mai intelegeam ceva, costa sa ai 22 milioane de hamesiti sub observatie, sa pazesti secrete economice, sa lupti cu “bubulii” imperialisti. Dar asa? Cand facem parte dintr-o alianta a tuturor impotriva mai nimanui (NATO), cand nu mai avem secrete economice pentru ca nu mai avem economie totul venind din import, cand suntem in criza si taiem salarii si in curand pensii, cand facem parada de austeritate, cum naiba de ingrasam zeci de mii de securisti?!? Pai unde sunt bugetarii grasi care cocoseaza bietul angajat de la privat?
In definitiv, cati angajati o avea SRI-ul? FBI, o institutie care a auzit de transparenta, are 33.000, din care 13.000 (!) agenti si restul auxiliari (traducatori, analisti, angajati la “tehnic”, etc). Pai SUA are o populatie de vreo 15 ori mai mare decat Romania, are secrete de aparat si amenintari teroriste de constracarat, in mod serios. Ar insemna ca 2.000 de vigilenti ne ajung si noua? Sa ne raportam mai bine la cei 4000 de angajati MI5?
De ce se vorbeste atunci de peste 12.000 la SRI, peste 3000 la SIE, ceva mai putin la DGIPI, cifre oferite de fosti sefi ai institutiilor in cauza (aici)? Si presupun ca cifrele sunt modeste, fiind oferite inainte de 2008, dupa care tot sectorul bugetar a explodat numeric. Pana la urma intrebarea care se pune este urmatoarea: isi permite Romania servicii speciale atat de stufoase? Daca da, faceti-o domnilor guvernanti transparent, sa plateasca fiecare lefegiu din Romania o taxa pentru “siguranta nationala”, taxa Big Brother, sa stim cel putin o socoteala.
Bugetul pe 2012 este unul auster, cu reduceri de cheltuieli cu personalul bugetar, alocari mai sarace pentru asistenta sociala, etc. Sunt insa cativa privilegiati care primesc mai multi bani pentru angajatii din dotare. Exact unde merge mai bine in Romania: justitia, ministerul public, SRI, STS, SPP, SIE se vor lua mai multi bani. Daca de la Munca, Transporturi, Economie, Sanatate si Comunicatii se taie intre 9-24%, la servicii baietii sunt remunerati cu un plus de 2,5-4%. Bugetele institutiilor in cauza au continuat sa se umfle incontrolabil in ultimii zece ani fiind de cateva ori mai mari decat in 2000 de pilda. In intervalul 2000-2008 bugetele celor patru institutii au crescut cu procente cuprinse intre 400-800% (cel mai mult SPP, SRI are “:doar” 531% plus). Iar intre 2008-2011, ani de criza si austeritate, au fost indexate cel putin proportional cu inflatia (in 2011 SRI a primit totusi pentru angajati cu 17% mai multi bani ca in 2010). In momentul de fata, costurile cu personalul ating 1,1 miliarde lei in cele 4 institutii (729 milioane lei SRI, 103 milioane lei SPP, 106 milioane SIE si 156 milioane STS). Ministerul Educatiei cheltuie cu angajatii sai mai putin de 1,1 miliarde lei iar in Sanatate cheltuielile de personal sunt de numai 204 milioane lei.
Binenteles, un om din servicii nu se poate trage la vatra cu pensie modesta la cata informatie a inmagazinat. Pensiile speciale au crescut dupa reforma sistemului cu 17% fata de 2010, in timp ce restul muritorilor pensionari iau mai putini bani decat atunci. De altfel, o pensie medie din SRI (3000 lei) este de peste 4 ori mai mare decat pensia medie pentru restul lumii, pentru “nespeciali”adica (747 lei). Una peste alta, daca veniturile serviciilor erau asa in 1989 mai intelegeam ceva, costa sa ai 22 milioane de hamesiti sub observatie, sa pazesti secrete economice, sa lupti cu “bubulii” imperialisti. Dar asa? Cand facem parte dintr-o alianta a tuturor impotriva mai nimanui (NATO), cand nu mai avem secrete economice pentru ca nu mai avem economie totul venind din import, cand suntem in criza si taiem salarii si in curand pensii, cand facem parada de austeritate, cum naiba de ingrasam zeci de mii de securisti?!? Pai unde sunt bugetarii grasi care cocoseaza bietul angajat de la privat?
In definitiv, cati angajati o avea SRI-ul? FBI, o institutie care a auzit de transparenta, are 33.000, din care 13.000 (!) agenti si restul auxiliari (traducatori, analisti, angajati la “tehnic”, etc). Pai SUA are o populatie de vreo 15 ori mai mare decat Romania, are secrete de aparat si amenintari teroriste de constracarat, in mod serios. Ar insemna ca 2.000 de vigilenti ne ajung si noua? Sa ne raportam mai bine la cei 4000 de angajati MI5?
De ce se vorbeste atunci de peste 12.000 la SRI, peste 3000 la SIE, ceva mai putin la DGIPI, cifre oferite de fosti sefi ai institutiilor in cauza (aici)? Si presupun ca cifrele sunt modeste, fiind oferite inainte de 2008, dupa care tot sectorul bugetar a explodat numeric. Pana la urma intrebarea care se pune este urmatoarea: isi permite Romania servicii speciale atat de stufoase? Daca da, faceti-o domnilor guvernanti transparent, sa plateasca fiecare lefegiu din Romania o taxa pentru “siguranta nationala”, taxa Big Brother, sa stim cel putin o socoteala.
joi, 10 noiembrie 2011
O abureala despre cota unica vs. impozitul progresiv
Am citit aici opinia unui distins profesor la ASE. Omul se chinuie sa “demaste” impozitul progresiv, face niste simulari alese strategic pentru a-i ilustra concluzia trasa mult inainte de inceperea demonstratiei, si sfarseste cu urmatoarea cugetare: “cel mai probabil, prin folosirea acestui sistem de deduceri doar se vor reaşeza veniturile în grila de impozitare. Nu dispare însă efectul pe care îl are cota progresivă care penalizează pe cel care vrea să muncească şi îl premiază pe cel care taie frunză la câini (considerat după nişte criterii absolut arbitrare că este defavorizat)”.
Cu alte cuvinte, impozitul de 16% premiaza munca, si nu contextul de piata. Incearca sa dai cu tarnacopul 10 ore pe zi in loc de numai 8 si vezi cum ajungi milionar, nu? Ma gandesc cu disperare cum i-ar fi descurajat un impozit pe venit mai mare pe bancherii care se calcau pe bataturi sa dea credite cu sau fara buletin, doar sa le iei mai repede. Cum am fi ramas fara produse inovatoare la nivel global gen credte suprime, derivate, roboti de tranzactionare, CDS-urile lui Basescu, etc. Bietii oameni care dadeau in branci de spirite inovatoare ce se aflau ar fi ramas poate la traditionalul model de business, si ce ne faceam acum? Ganditi-va la salariile agentilor imobiliari pe varful bulei, la veniturile vanzatorilor de polite de asigurare de viata cand piata pornea de la zero, la oamenii de vanzari din pharma, etc, etc. Veniturile nesimtite vin in marea lor majoritate din specularea unui context si sunt stimulente potrivite construirii unor bule speculative pentru care intreaga societate va suferi cand vor pocni. Despre ce incurajare a muncii vorbim atunci?
A, poate distinsul domn profesor a vrut sa spuna ca am descuraja prin impozitul progresiv inventivitatea, imaginatia constructiva si nu distructiva, etc. Dar cati inventivi si imaginativi avem noi in economie? Care sa fie raportul intre inventivi de acest tip si ..agentii de vanzari de iluzii sau bunuri supraevaluate? Merita sa-i iertam pe viitorii tepari de dragul “inventivilor” si sa condamnam serviciile sociale la stramtorare? Eu zic ca nu, din simplul motiv ca irationalitatea pietelor de orice fel ar fi temperata daca taxam mai bine veniturile “agitatorilor”.Iar la spargerea bulelor sufera si IT-istii, si softistii si restul inventivilor "buni" cot la cot cu intreaga societate, fara sa aiba vreo vina spre deosebire de cei care au orchestrat o noua mostra de lacomie irationala si care deseori sunt salvati-tot ei!- din bani publici.
Cu alte cuvinte, impozitul de 16% premiaza munca, si nu contextul de piata. Incearca sa dai cu tarnacopul 10 ore pe zi in loc de numai 8 si vezi cum ajungi milionar, nu? Ma gandesc cu disperare cum i-ar fi descurajat un impozit pe venit mai mare pe bancherii care se calcau pe bataturi sa dea credite cu sau fara buletin, doar sa le iei mai repede. Cum am fi ramas fara produse inovatoare la nivel global gen credte suprime, derivate, roboti de tranzactionare, CDS-urile lui Basescu, etc. Bietii oameni care dadeau in branci de spirite inovatoare ce se aflau ar fi ramas poate la traditionalul model de business, si ce ne faceam acum? Ganditi-va la salariile agentilor imobiliari pe varful bulei, la veniturile vanzatorilor de polite de asigurare de viata cand piata pornea de la zero, la oamenii de vanzari din pharma, etc, etc. Veniturile nesimtite vin in marea lor majoritate din specularea unui context si sunt stimulente potrivite construirii unor bule speculative pentru care intreaga societate va suferi cand vor pocni. Despre ce incurajare a muncii vorbim atunci?
A, poate distinsul domn profesor a vrut sa spuna ca am descuraja prin impozitul progresiv inventivitatea, imaginatia constructiva si nu distructiva, etc. Dar cati inventivi si imaginativi avem noi in economie? Care sa fie raportul intre inventivi de acest tip si ..agentii de vanzari de iluzii sau bunuri supraevaluate? Merita sa-i iertam pe viitorii tepari de dragul “inventivilor” si sa condamnam serviciile sociale la stramtorare? Eu zic ca nu, din simplul motiv ca irationalitatea pietelor de orice fel ar fi temperata daca taxam mai bine veniturile “agitatorilor”.Iar la spargerea bulelor sufera si IT-istii, si softistii si restul inventivilor "buni" cot la cot cu intreaga societate, fara sa aiba vreo vina spre deosebire de cei care au orchestrat o noua mostra de lacomie irationala si care deseori sunt salvati-tot ei!- din bani publici.
miercuri, 9 noiembrie 2011
Statul politienesc poate fi ultima masura anti-criza
Daca autoritatile vor continua sa salveze principalii beneficiari ai crizei cu banii victimelor acesteia, cum au facut pana acum, violenta nascuta din frustrarile strazii poate deveni pretextul potrivit pentru restrangerea libertatilor cetatenesti dupa modelul 11 septembrie (bineinteles, cu un scop “nobil”-apararea vietii si proprietatii cetatenilor onesti).Spre deosebire insa de teroristii religiosi sau politici, teroristii financiari au scapat momentan cu o cearta parinteasca si bonusuri intacte
Repetitia generala s-a facut la Londra, infiltrarea miscarii “Ocupy Wall Street” cu anarhisti si provocatori poate oferi pretextul asteptat de autoritati in SUA iar grecii, spaniolii, italienii vor contribui la randul lor la tabloul haosului global pentru eradicarea caruia autoritatile vor primi tot mai multe somatii sa intervina din partea comunitatii de afaceri si a “oamenilor de bine” de pretutindeni. Dupa toate seturile de masuri anti-criza adoptate pana acum care mai mult au adancit-o, conservarea privilegiilor si a marilor averi dobandit in anii de boom nu poate fi obtinuta decat printr-un regim de mana forte iar asta pare o explicatie posibila a “lipsei de inspiratie” de care au dat dovada factorii de decizie in ultimii 4 ani. Cand bancile au fost salvate cu bani publici, cine isi imagina ca oamenii simpli, deja afundati in datorii, vor accepta senini sa preia si nota asta de plata?
In plus, s-a facut ceva intre timp pentru a descuraja macar pe viitor mentalitatea speculativa? Taxarea tranzactiilor financiare pentru care se impauneaza Sarkozy (pe lista de prioritati pentru...2012 in Europa, SUA nefiind de acord) nu e decat praf in ochii celor saraci cu duhul. Nu tranzactiile speculative trebuie taxate ci profiturile speculative. Ce-i impiedica pe robotii care fac grosul tranzactiilor la bursele din SUA sa fie mai activi pentru a compensa modesta taxa impusa de autoritati? Alta ar fi situatia daca grosul profiturilor obtinute din astfel de speculatii (operatiunile cu derivate derulate de entitati fara capacitati productive, detinerile de actiuni sub o anumita perioada minima, speculatiile cu CDS-uri din partea celor care nu detin efectiv bonduri, etc) ar ajunge la stat. Similar, despre proscrierea paradisurilor fiscale se vorbeste din 2009 fara rezultate palpabile. Bancile salvate de state pot da in continuare bonusuri si dividende. Si exemplele de decizii in favoarea celor vinovati de criza si dispretul suveran al celor loviti dar pusi sa plateasca oalele sparte pot continua.
In Romania, mi-e teama ca vom utiliza o buna parte din imprumutul FMI pentru a cumpara pe varful crizei gaoacele parasite ale catorva banci straine proaspat falimentare. Oricum, faptul ca un stat cu probleme de finantare precum Romania trebuie sa isi majoreze anul viitor contributia la FMI cu peste 800 milioane euro pentru ca institutia sa poata “lupta” mai bine cu criza, spune multe Simultan, s-au taiat otova salarii si cat p-aici pensii dar au ramas neatinse marile averi facute prin spolierea statului in ultimii 20 de ani, nu avem o lege a falimentului personal, nici vorba de taxarea bancilor,etc.
Cum va reactiona electoratul in cele din urma? Resemnandu-se sa plateasca generatii pentru lacomia si prostia gulerelor albe din financiar-bancar si complicitatile politicienilor? Strangand cuminte cureaua? Sau rabufnind in miscari violente abil incurajate de puterea politica? Totul este ca replicile violente sa vina relativ repede, cand nemultumirea generala nu a apucat inca sa se coaguleze sub un anumit steag, cand nu exista inca platforme politice si revendicari punctuale iar Strada nu s-a transformat in concurent pentru actiuala clasa politica. Represiunea si restrangerea preventiva a libertatilor cetatenesti (“pentru ca astfel de excese sa nu se mai repete”) este posibila cat timp miscarile de protest sunt expresia unor grupuri eterogene, amestec de flower-power, fani Che Guevara & Bakunin si ecologisti/spiritualisti aerieni. Cat timp nemultumitii pot atrage simpatii dar nu si voturi, cat timp doar critica fara sa ofere alternative inchegate miscarile de protest pot fi “ajutate” usor sa devina generatoare de haos si amenintari la adresa cetatenilor responsabili si tratate ca atare. Daca avem ghinion, asta se va si intampla si vom avea si austeritate economica si incorsetare a libertatii de expresie. Daca avem noroc, clasa politica se poate pricopsi cu un concurent serios care sa forteze in timp schimbarea actualului echilibru de forte.
Repetitia generala s-a facut la Londra, infiltrarea miscarii “Ocupy Wall Street” cu anarhisti si provocatori poate oferi pretextul asteptat de autoritati in SUA iar grecii, spaniolii, italienii vor contribui la randul lor la tabloul haosului global pentru eradicarea caruia autoritatile vor primi tot mai multe somatii sa intervina din partea comunitatii de afaceri si a “oamenilor de bine” de pretutindeni. Dupa toate seturile de masuri anti-criza adoptate pana acum care mai mult au adancit-o, conservarea privilegiilor si a marilor averi dobandit in anii de boom nu poate fi obtinuta decat printr-un regim de mana forte iar asta pare o explicatie posibila a “lipsei de inspiratie” de care au dat dovada factorii de decizie in ultimii 4 ani. Cand bancile au fost salvate cu bani publici, cine isi imagina ca oamenii simpli, deja afundati in datorii, vor accepta senini sa preia si nota asta de plata?
In plus, s-a facut ceva intre timp pentru a descuraja macar pe viitor mentalitatea speculativa? Taxarea tranzactiilor financiare pentru care se impauneaza Sarkozy (pe lista de prioritati pentru...2012 in Europa, SUA nefiind de acord) nu e decat praf in ochii celor saraci cu duhul. Nu tranzactiile speculative trebuie taxate ci profiturile speculative. Ce-i impiedica pe robotii care fac grosul tranzactiilor la bursele din SUA sa fie mai activi pentru a compensa modesta taxa impusa de autoritati? Alta ar fi situatia daca grosul profiturilor obtinute din astfel de speculatii (operatiunile cu derivate derulate de entitati fara capacitati productive, detinerile de actiuni sub o anumita perioada minima, speculatiile cu CDS-uri din partea celor care nu detin efectiv bonduri, etc) ar ajunge la stat. Similar, despre proscrierea paradisurilor fiscale se vorbeste din 2009 fara rezultate palpabile. Bancile salvate de state pot da in continuare bonusuri si dividende. Si exemplele de decizii in favoarea celor vinovati de criza si dispretul suveran al celor loviti dar pusi sa plateasca oalele sparte pot continua.
In Romania, mi-e teama ca vom utiliza o buna parte din imprumutul FMI pentru a cumpara pe varful crizei gaoacele parasite ale catorva banci straine proaspat falimentare. Oricum, faptul ca un stat cu probleme de finantare precum Romania trebuie sa isi majoreze anul viitor contributia la FMI cu peste 800 milioane euro pentru ca institutia sa poata “lupta” mai bine cu criza, spune multe Simultan, s-au taiat otova salarii si cat p-aici pensii dar au ramas neatinse marile averi facute prin spolierea statului in ultimii 20 de ani, nu avem o lege a falimentului personal, nici vorba de taxarea bancilor,etc.
Cum va reactiona electoratul in cele din urma? Resemnandu-se sa plateasca generatii pentru lacomia si prostia gulerelor albe din financiar-bancar si complicitatile politicienilor? Strangand cuminte cureaua? Sau rabufnind in miscari violente abil incurajate de puterea politica? Totul este ca replicile violente sa vina relativ repede, cand nemultumirea generala nu a apucat inca sa se coaguleze sub un anumit steag, cand nu exista inca platforme politice si revendicari punctuale iar Strada nu s-a transformat in concurent pentru actiuala clasa politica. Represiunea si restrangerea preventiva a libertatilor cetatenesti (“pentru ca astfel de excese sa nu se mai repete”) este posibila cat timp miscarile de protest sunt expresia unor grupuri eterogene, amestec de flower-power, fani Che Guevara & Bakunin si ecologisti/spiritualisti aerieni. Cat timp nemultumitii pot atrage simpatii dar nu si voturi, cat timp doar critica fara sa ofere alternative inchegate miscarile de protest pot fi “ajutate” usor sa devina generatoare de haos si amenintari la adresa cetatenilor responsabili si tratate ca atare. Daca avem ghinion, asta se va si intampla si vom avea si austeritate economica si incorsetare a libertatii de expresie. Daca avem noroc, clasa politica se poate pricopsi cu un concurent serios care sa forteze in timp schimbarea actualului echilibru de forte.
sâmbătă, 5 noiembrie 2011
Va supara ideea de viol, de furt sau asasinat? Sa le descurajam cu o taxa aplicata raufacatorilor!
Cam la asta se reduce solutia marelui demagog in cautare de voturi pentru alegerile din primavara-Sarkozy- in ceea ce priveste cumintirea pietelor financiare. Sa taxezi tranzactiile financiare (cu o suma simbolica, evident!) e ca si cum ai incuraja robotii de pe Wall Street sa se incinga mai tare. Bineinteles, SUA n-a fost de acord cu Sarko la Cannes, doar Goldman Sachs mai are un cuvant de spus, ce mama naibii! De ce nu s-au gandit baietii sa taxeze sever PROFITUL speculativ? Sa limiteze produsele derivate pentru cei care nu au nici in clin nici in maneca cu produsul efectiv care sta la baza lor (de ce sa tranzactioneze bancile…contracte pe cupru sau grau, de ce sa poti tranzactiona CDS-uri daca nu esti emitent sau detinator de bonduri?)? Sa taxeze marcarile de profit in urma detinerii de actiuni de numai cateva saptamani (o tempora, asta chiar se intampla candva la BVB)? Pai, simplu, nu s-au gandit sa limiteze in mod real fenomenul si mentalitatea speculativa, ci doar sa simuleze asta pentru tribuna in care va lua loc electoratul in 2012.
vineri, 4 noiembrie 2011
Pseudo-economia intr-o lectie: “bogatii sunt sarea pamantului”
Orice tentativa de a-i taxa/impozita mai mult pe cei cu venituri/averi mari starneste un cor bine dirijat de urlete: “daca le iei banutii prabusesti economia, bogatii prin cheltuielile pe care le fac intretin intreaga societate deci dau de mancare si saracilor, bai comunistule!”. Pe logica asta, omenirea n-ar fi trebuit sa renunte niciodata la sclavagism de teama ca bietele unelte umblatoare ar face foamea in lipsa cojii de paine aruncate de mana cu biciul. Ca sa nu mai pomenesc de hibele regulii “80-20” (80% din averea natiunilor bogate sunt concentrate in mana a 20% din populatie) cand vine vorba de redistributie: sa afirmi ca fara cheltuielile celor 20% privilegiati ai sortii s-ar duce de rapa universul simplu mobilat al celorlalti 80% e ca si cum ai spune ca cei lasati la baza unei scheme Ponzi depind de stilul de viata al celor cocotati pe seama lor in varful piramidei baietilor destepti!
Aparent, buzduganul fiscalitatii nu produce redistributie. Iei de la bogati, nu dai la saraci. Bogatii isi vor tempera consumul, saracii vor pierde locuri de munca, etc. Dar daca nu e asa? Daca luand de la bogati, proportional cu averea si veniturile (impozit progresiv si taxare graduala a proprietatii) generezi o schimbare de mentalitate de care sa beneficieze in final intreaga societate?. In loc sa incurajezi fericirea in dauna celorlalti de ce sa nu construim bunastarea unei paturi cat mai largi de populatie cum reusesc nordicii? Este exagerat sa afirm ca descurajarea acumularii rapide de bogatie va duce in final la marje de profit mai mici si la un mod de a face afaceri mai uman? In loc sa ai un angajat-model care sa moara eroic la job dupa modelul Raluca Stroescu, ai putea sa imparti aceeasi treaba la doi angajati, unul full time si altul part-time (poate in felul asta vor apuca urmasele Ralucai Stroescu sansa de a se ocupa de odrasle avand simultan si o sursa de venit pentru ele). Decat 10 angajati super-platiti-alergati-frustrati, mai bine 15 lefegii care sa-si mai vada si de viata personala, nu?
Si daca tot am ajuns aici, chiar avem nevoie de o industrie a joburilor part-time pentru actualele si viitoarele mame, care sa dea notiunii de familie un sens mai putin abstract, nu credeti? Ma gandesc ca statul ar fi cel mai in masura sa ofere un exemplu in acest sens, oricum se arde gazul 8 ore in joburile bugetare, pe salarii de mizerie in mult cazuri. Nu vad de ce n-ar putea fi transformate o parte din aceste posturi in joburi part-time pentru mame, daca tot ne sperie scaderea si imbatranirea populatiei.
Un exces nu-l scuza pe altul
Se indoieste cineva ca avem capitalism “salbatic” din cauza egalitarismului fortat? Si avem o societate coruptibila ca urmare a dilatarii instictului de supravietuire din aceeasi perioada? Cum ar fi sa revenim si la miscari de extrema dreapta, pogromuri si vinovatii colective ca in anii ’40 ca efect al disparitatilor pe care le incurajam atat de “subtil”? Frustrarile acumulate zeci de ani pot crea dezechilibre mai mari decat cele care le-au generat. Si lumea pare ca se indreapta in directia pedepsirii vinovatilor acum. Incet-incet vor apare si partidele care sa arate cu degetul spre capitalistii verosi, bancherii fara scrupule, speculatorii fara inima asa cum evreii, mosierii, burghezia a mai fost tinta candva. Daca nu construim din timp o societate echilibrata, vom obtine o rupere a echilibrului actual cu forta. Traim intr-o lume polarizata, indatorata, cu resurse imputinate. Un context in care distributia 80-20 nu va mai putea fi mentinuta decat intr-un stat politienesc. Chiar vrem asa ceva?
PS: Arunc seara un ochi stingher pe PRO TV si vad un interviu cu Elena Merisoreanu,mandra foc de casuta ei cu 11 camere. Culmea e ca se si lauda cu asta, plus blanurile ei de neam prost, haurul, etc. Bineinteles, daca ar plati un impozit mai mare pentru Taj Mahal-ul din dotare (cu bonus pentru kitsch), asta n-ar face decat sa dauneze calicilor din cartier, dupa logica unor distinsi comentatori. Reportajul se incheie cu Maruta servil "aveti o casa foarte frumoasa".
Aparent, buzduganul fiscalitatii nu produce redistributie. Iei de la bogati, nu dai la saraci. Bogatii isi vor tempera consumul, saracii vor pierde locuri de munca, etc. Dar daca nu e asa? Daca luand de la bogati, proportional cu averea si veniturile (impozit progresiv si taxare graduala a proprietatii) generezi o schimbare de mentalitate de care sa beneficieze in final intreaga societate?. In loc sa incurajezi fericirea in dauna celorlalti de ce sa nu construim bunastarea unei paturi cat mai largi de populatie cum reusesc nordicii? Este exagerat sa afirm ca descurajarea acumularii rapide de bogatie va duce in final la marje de profit mai mici si la un mod de a face afaceri mai uman? In loc sa ai un angajat-model care sa moara eroic la job dupa modelul Raluca Stroescu, ai putea sa imparti aceeasi treaba la doi angajati, unul full time si altul part-time (poate in felul asta vor apuca urmasele Ralucai Stroescu sansa de a se ocupa de odrasle avand simultan si o sursa de venit pentru ele). Decat 10 angajati super-platiti-alergati-frustrati, mai bine 15 lefegii care sa-si mai vada si de viata personala, nu?
Si daca tot am ajuns aici, chiar avem nevoie de o industrie a joburilor part-time pentru actualele si viitoarele mame, care sa dea notiunii de familie un sens mai putin abstract, nu credeti? Ma gandesc ca statul ar fi cel mai in masura sa ofere un exemplu in acest sens, oricum se arde gazul 8 ore in joburile bugetare, pe salarii de mizerie in mult cazuri. Nu vad de ce n-ar putea fi transformate o parte din aceste posturi in joburi part-time pentru mame, daca tot ne sperie scaderea si imbatranirea populatiei.
Un exces nu-l scuza pe altul
Se indoieste cineva ca avem capitalism “salbatic” din cauza egalitarismului fortat? Si avem o societate coruptibila ca urmare a dilatarii instictului de supravietuire din aceeasi perioada? Cum ar fi sa revenim si la miscari de extrema dreapta, pogromuri si vinovatii colective ca in anii ’40 ca efect al disparitatilor pe care le incurajam atat de “subtil”? Frustrarile acumulate zeci de ani pot crea dezechilibre mai mari decat cele care le-au generat. Si lumea pare ca se indreapta in directia pedepsirii vinovatilor acum. Incet-incet vor apare si partidele care sa arate cu degetul spre capitalistii verosi, bancherii fara scrupule, speculatorii fara inima asa cum evreii, mosierii, burghezia a mai fost tinta candva. Daca nu construim din timp o societate echilibrata, vom obtine o rupere a echilibrului actual cu forta. Traim intr-o lume polarizata, indatorata, cu resurse imputinate. Un context in care distributia 80-20 nu va mai putea fi mentinuta decat intr-un stat politienesc. Chiar vrem asa ceva?
PS: Arunc seara un ochi stingher pe PRO TV si vad un interviu cu Elena Merisoreanu,mandra foc de casuta ei cu 11 camere. Culmea e ca se si lauda cu asta, plus blanurile ei de neam prost, haurul, etc. Bineinteles, daca ar plati un impozit mai mare pentru Taj Mahal-ul din dotare (cu bonus pentru kitsch), asta n-ar face decat sa dauneze calicilor din cartier, dupa logica unor distinsi comentatori. Reportajul se incheie cu Maruta servil "aveti o casa foarte frumoasa".
joi, 3 noiembrie 2011
Sa ne temem de austeritatea pentru ...bogati?
“Pedepsirea” bogatilor cu taxe si impozite mai mari suna a erezie in reduta capitalismului de cumetrie. “Vrei sa le atrofiezi spiritul antreprenorial, sa-i provoci sa-si ia jucariile inapoi si sa-si trimita angajatii in somaj, vrei sa fie vai si amar de saraci daca impozitezi mai mult bogatii”? Prin reducere la absurd, s-ar intelege ca viata saracilor ar fi un Paradis daca bogatii n-ar mai fi impozitati deloc. Dar daca banii nu reprezinta motivatia absoluta a marilor detinatori de active? Si cum s-ar comporta ei in cazul unui impozit progresiv pe avere?
Care o fi diferenta intre ocupantul locului 5 si cel de pe ultima pozitie in Top 300 din perspectiva sentimentului de automultumire? Se simt oare mai impliniti cei cu cateva sute de milioane de euro in cont decat cei cu “doar” cateva” zeci?. Cine are un singur milion de euro disponibil e de peste 1.000 de ori mai nefericit decat Dinu Paturiciu, proportional cu diferenta de avere? Ramane intacta dorinta de acumulare dupa ce ai bifat cateva milioane de euro si ai convingerea ca tu si urmatoarele generatii au traiul asigurat? Eu cred ca dupa ce aduna o anumita suma “de siguranta”, motivatiile se muta din zona materialului spre satisfacerea egoului in alt mod-prestigiu, pozitie, influenta. Dupa ce ai strans suficient vrei cel mult sa castigi la capitolul recunoastere in comunitate. Chiar daca ramai activ in propriul business o faci doar pentru a-ti conserva spiritul de jucator, pentru a demonstra ca poti castiga intr-o competitie de afaceri, pentru a contabiliza si castigurile egoului.
Ce vor face oamenii astia impozitati mai mult? Se vor retrage intr-o statiune elvetiana sa manance icre negre si sa-si scrie memoriile in anonimat? Nu prea se potriveste cu stilul lor. Mai degraba vor ramane pe mai departe in jocul global de monopoly, incercand sa-si intareasca stima de sine prin afaceri reusite. Sigur, daca vor obtine mai greu profit se vor simti loviti in amorul propriu si ar putea trage obloanele in cazul extrem. Din acest motiv, in recesiune, n-ar trebui provocati marii antreprenori prin taxare suplimentara a profitului. Valabil si pentru jucatorii institutionali sau pentru companiile listate, cu mici actionari flamanzi. Impozitarea mai severa a profitului i-ar pune pe fuga, de acord.
Ce se intampla insa cu profitul deja marcat si transformat in active? E la fel de riscant sa impozitezi casoaie, masini de lux, terenuri de mii de metri patrati in intravilan precum profitul si veniturile? Eu cred ca nu. Ba chiar impiedicam initiativa privata sa-si lase burta. Companiile se vor concentra mai mult pe profit gandindu-se de cateva ori cand vine vorba de achizititii, patronii vor fi mai legati de afacerea proprie fiind mai putini dornici de retragere prematura, angajatii cu super-salarii isi vor amana consumul si implicit aparitia bulelor speculative va fi incetinita. Sa lasam deci intacte jucariile antreprenorilor cand vine vorba de circuitul de business, dar sa ii descurajam cand vor sa retraga bani pentru a-i plasa pe piata imobiliara, obiecte de lux, asta e ideea. Un impozit progresiv in functie de valoarea si numarul proprietatilor imobiliare, valoarea masinilor, obiectelor de arta nu poate fi decat salutar. Achizitia de titluri de stat si depozitele bancare ar trebui sa fie singurele refugii tratate permisiv de Fisc, pentru a incuraja sustinerea micilor afaceri de banci si acoperirea deficitului public. Impozitarea suplimentara a bogatilor in...active nefinanciare nu va fi benefica doar pentru veniturile bugetare ci si pentru nivelurile la care se negociaza tranzactiile in imobiliar, piata auto, etc. Si ce e rau in a avea preturi mai mici? Pe cine deranjeaza ca viitorii posesori de credit ipotecar nu vor mai trebui sa se indatoreze pe 30-40 de ani ci pentru o perioada injumatatita?
PS: Sa nu se inteleaga ca cei cu un amarat de apartament de 2 camere in Militari ar trebui sa fie stransi cu usa sa plateasca impozit mai mare. Daca insa apartamentul are peste 100 mp, finisaje de lux si o locatie centrala, poate ca impozitul ar trebui sa fie de 10 ori mai mare decat cel din prezent. Nu mai vorbesc de posesori de penthouse, vile somptoase, etc, ati inteles ideea.
Care o fi diferenta intre ocupantul locului 5 si cel de pe ultima pozitie in Top 300 din perspectiva sentimentului de automultumire? Se simt oare mai impliniti cei cu cateva sute de milioane de euro in cont decat cei cu “doar” cateva” zeci?. Cine are un singur milion de euro disponibil e de peste 1.000 de ori mai nefericit decat Dinu Paturiciu, proportional cu diferenta de avere? Ramane intacta dorinta de acumulare dupa ce ai bifat cateva milioane de euro si ai convingerea ca tu si urmatoarele generatii au traiul asigurat? Eu cred ca dupa ce aduna o anumita suma “de siguranta”, motivatiile se muta din zona materialului spre satisfacerea egoului in alt mod-prestigiu, pozitie, influenta. Dupa ce ai strans suficient vrei cel mult sa castigi la capitolul recunoastere in comunitate. Chiar daca ramai activ in propriul business o faci doar pentru a-ti conserva spiritul de jucator, pentru a demonstra ca poti castiga intr-o competitie de afaceri, pentru a contabiliza si castigurile egoului.
Ce vor face oamenii astia impozitati mai mult? Se vor retrage intr-o statiune elvetiana sa manance icre negre si sa-si scrie memoriile in anonimat? Nu prea se potriveste cu stilul lor. Mai degraba vor ramane pe mai departe in jocul global de monopoly, incercand sa-si intareasca stima de sine prin afaceri reusite. Sigur, daca vor obtine mai greu profit se vor simti loviti in amorul propriu si ar putea trage obloanele in cazul extrem. Din acest motiv, in recesiune, n-ar trebui provocati marii antreprenori prin taxare suplimentara a profitului. Valabil si pentru jucatorii institutionali sau pentru companiile listate, cu mici actionari flamanzi. Impozitarea mai severa a profitului i-ar pune pe fuga, de acord.
Ce se intampla insa cu profitul deja marcat si transformat in active? E la fel de riscant sa impozitezi casoaie, masini de lux, terenuri de mii de metri patrati in intravilan precum profitul si veniturile? Eu cred ca nu. Ba chiar impiedicam initiativa privata sa-si lase burta. Companiile se vor concentra mai mult pe profit gandindu-se de cateva ori cand vine vorba de achizititii, patronii vor fi mai legati de afacerea proprie fiind mai putini dornici de retragere prematura, angajatii cu super-salarii isi vor amana consumul si implicit aparitia bulelor speculative va fi incetinita. Sa lasam deci intacte jucariile antreprenorilor cand vine vorba de circuitul de business, dar sa ii descurajam cand vor sa retraga bani pentru a-i plasa pe piata imobiliara, obiecte de lux, asta e ideea. Un impozit progresiv in functie de valoarea si numarul proprietatilor imobiliare, valoarea masinilor, obiectelor de arta nu poate fi decat salutar. Achizitia de titluri de stat si depozitele bancare ar trebui sa fie singurele refugii tratate permisiv de Fisc, pentru a incuraja sustinerea micilor afaceri de banci si acoperirea deficitului public. Impozitarea suplimentara a bogatilor in...active nefinanciare nu va fi benefica doar pentru veniturile bugetare ci si pentru nivelurile la care se negociaza tranzactiile in imobiliar, piata auto, etc. Si ce e rau in a avea preturi mai mici? Pe cine deranjeaza ca viitorii posesori de credit ipotecar nu vor mai trebui sa se indatoreze pe 30-40 de ani ci pentru o perioada injumatatita?
PS: Sa nu se inteleaga ca cei cu un amarat de apartament de 2 camere in Militari ar trebui sa fie stransi cu usa sa plateasca impozit mai mare. Daca insa apartamentul are peste 100 mp, finisaje de lux si o locatie centrala, poate ca impozitul ar trebui sa fie de 10 ori mai mare decat cel din prezent. Nu mai vorbesc de posesori de penthouse, vile somptoase, etc, ati inteles ideea.
marți, 1 noiembrie 2011
Grecii se pregatesc sa o ia pe urmele islandezilor. Foarte tare!
Iata ca grecii nu se dau “salvati” cu una cu doua si vor avea referendum pentru acceptarea masurilor de austeritate ce acompaniaza salvarea. Pe ce pariem ca grecii vor semana cu islandezii la inceputul anului viitor, cand se voteaza efectiv? Daca va imaginati ca o populatie accepta sa stranga cureaua in jurul gatului doar pentru ca bancherii sa traiasca pe mai departe comod, va inselati. Or vor da cu referendumul in capul guvernantilor, or ii vor castra la proximele alegeri libere. Hai sa vedem ce se intampla cu scaunul de sub fundul cuplului Merkel-Sarkosi anul viitor, ca si ei vor trebui sa treaca prin alegeri, si cu ce fata va iesi in lume Obama stiindu-se legat de gemenii Bernanke-Krugman. Vom vedea tot in 2012 ca miscarea Ocupy Wall Street are resorturi mai adanci decat banuim, cel putin sunt sanse mari pentru asta. Si uite cum islandezii ameninta sa devina un model contagios.
In alta ordine de idei, vreau sa combat bocitoarele care plang deja pe umarul bogatilor ce risca o impozitare mai severa in viitor. Nu dragilor, un impozit mai mare pe active n-o sa determine nici un exod, imobiliarele nu pot fi mutate. De acord, taxarea suplimentara a profitului s-ar putea sa-i demoralizeze un pic si sa le afecteze spiritul antreprenorial. Ok, sa nu pedepsim deci acumularea capitalului, ci marcarea profitului prin achizitii. Sa plateasca mai mult pentru casoaiele si terenurile din dotare, pentru masinile de fite si yachturi. Un impozit progresiv pe proprietate, in functie de numarul si valoarea bunurilor detinute, asta ne trebuie. In felul asta motivatia acumularii nesimtite de bunuri scade, la fel frustrarile celor din jur, tentatia reintroducerii banilor in circuitul productiv creste.
In alta ordine de idei, vreau sa combat bocitoarele care plang deja pe umarul bogatilor ce risca o impozitare mai severa in viitor. Nu dragilor, un impozit mai mare pe active n-o sa determine nici un exod, imobiliarele nu pot fi mutate. De acord, taxarea suplimentara a profitului s-ar putea sa-i demoralizeze un pic si sa le afecteze spiritul antreprenorial. Ok, sa nu pedepsim deci acumularea capitalului, ci marcarea profitului prin achizitii. Sa plateasca mai mult pentru casoaiele si terenurile din dotare, pentru masinile de fite si yachturi. Un impozit progresiv pe proprietate, in functie de numarul si valoarea bunurilor detinute, asta ne trebuie. In felul asta motivatia acumularii nesimtite de bunuri scade, la fel frustrarile celor din jur, tentatia reintroducerii banilor in circuitul productiv creste.
luni, 31 octombrie 2011
Cateva intrebari de luni dimineata
1.Cat de mult iubesc oamenii iubitorii de animale?
Nu stiu in ce masura pot fi luat ca etalon, dar mai toate cunostiintele mele care fac parada de iubirea lor pentru caini au ceva probleme de integrare in comunitate, niste frustrari nerezolvatate, un pic de manie a persecutiei. Sigur, nu vorbesc aici de cei care au si ei un caine prin curte, o pisica pentru serile de iarna, un papagal in bucatarie. Vorbesc de cei care colectioneaza cate o duzina, care te-ar sfasia cand ii vorbesti doar de rau odraslele, etc. Adica dragostea exagerata pentru animale ascunde cred o oarecare antipatie pentru mare parte din reprezentantii speciei bipede din care facem parte. Sau “patru picioare bine, doua picioare rau”.
2. Ai tranzactionat la bursa moastelor anul asta?
Cozi kilometrice din nou la Patriarhie, se baga moastele Sfantului Dumitru, ca in fiecare an. N-are nimic de a face cu credinta ce se intampla acolo, este doar o simpla tranzactie. “Sfantule, venim si anul asta, batem cruci si matanii, inghetam in frig, stam la cozi cat ziua de post, dar ai grija de ala micu care da iar la Bac si vezi sa isi gasesca servici si fata cea mica, bine?”Ma mir ca nu e reclamat Sfantul la OPC daca nu se tine de cuvant, doar suntem singurul popor cu repertoriu bogat de injuraturi tintite spre cele sfinte atunci cand n-avem nimic de cerut.
3. Care banca va fi preluata prima de BNR?
Aflu azi ca Banca Nationala si-a contruit un vehicol pentru preluarea bancilor cu probleme (“bridge bank”). Sigur, doar avem banii de la FMI care sunt tocmai buni pentru asa ceva. Cum sa ratam ocazia sa cumparam cu bani grasi niste gaoace cu sedii inchiriate si gunoi cat cuprinde sub pres? Daca e sa pariez pe cineva, eu zic ca Volsbank, Bancpost+Alpha si Banca Romaneasca sunt marii favoriti. Si uite cum veti plati din buzunarul vostru inca o data (banii de la FMI trebuie dati inapoi , nu?), dupa ce v-ati cocosat ca fraierii ani buni sa le dati rate lunare bancherilor “salvati”. Observ tot in ZF ca 1 din 5 credite e cu probleme acum si vor fi trecute de bancheri la pierderi. Mai sunt prosti pe aici care se zbat sa achite lunar peste jumatate din salariu pentru creditele de nevoi personale fara ipoteca, desi nici un executor nu le-ar putea opri mai mult de o treime din venituri?
4.Incearca sa se salveze capitalismul cu primavara araba?
O idee interesanta, preluata de pe blogul lui Lucian Sarbu “News from Romanian Net”. Colapsul imperiului sovietic a venit la tanc pentru a oferi noi piete unui capitalism care incepuse sa oboseasca. A urmat “democratia, privatizarile, libertatea presei” si celelalte lozinci, s-au privatizat profiturile se vor socializa in curand pierderile, etc. O fi o intamplare ca intr-un moment in care capitalismul gafaie serios revolutiile din lumea araba vin sa ofere noi piete pentru companiile occidentale? Egipt, Tunisia, Libia, poate Siria nu sunt chiar de colea. Mai raman apoi calicii din Africa sa cumpere produsele Nestle, Colgate si compania si dupa aia potopul. Poate chiar cel biblic.
Nu stiu in ce masura pot fi luat ca etalon, dar mai toate cunostiintele mele care fac parada de iubirea lor pentru caini au ceva probleme de integrare in comunitate, niste frustrari nerezolvatate, un pic de manie a persecutiei. Sigur, nu vorbesc aici de cei care au si ei un caine prin curte, o pisica pentru serile de iarna, un papagal in bucatarie. Vorbesc de cei care colectioneaza cate o duzina, care te-ar sfasia cand ii vorbesti doar de rau odraslele, etc. Adica dragostea exagerata pentru animale ascunde cred o oarecare antipatie pentru mare parte din reprezentantii speciei bipede din care facem parte. Sau “patru picioare bine, doua picioare rau”.
2. Ai tranzactionat la bursa moastelor anul asta?
Cozi kilometrice din nou la Patriarhie, se baga moastele Sfantului Dumitru, ca in fiecare an. N-are nimic de a face cu credinta ce se intampla acolo, este doar o simpla tranzactie. “Sfantule, venim si anul asta, batem cruci si matanii, inghetam in frig, stam la cozi cat ziua de post, dar ai grija de ala micu care da iar la Bac si vezi sa isi gasesca servici si fata cea mica, bine?”Ma mir ca nu e reclamat Sfantul la OPC daca nu se tine de cuvant, doar suntem singurul popor cu repertoriu bogat de injuraturi tintite spre cele sfinte atunci cand n-avem nimic de cerut.
3. Care banca va fi preluata prima de BNR?
Aflu azi ca Banca Nationala si-a contruit un vehicol pentru preluarea bancilor cu probleme (“bridge bank”). Sigur, doar avem banii de la FMI care sunt tocmai buni pentru asa ceva. Cum sa ratam ocazia sa cumparam cu bani grasi niste gaoace cu sedii inchiriate si gunoi cat cuprinde sub pres? Daca e sa pariez pe cineva, eu zic ca Volsbank, Bancpost+Alpha si Banca Romaneasca sunt marii favoriti. Si uite cum veti plati din buzunarul vostru inca o data (banii de la FMI trebuie dati inapoi , nu?), dupa ce v-ati cocosat ca fraierii ani buni sa le dati rate lunare bancherilor “salvati”. Observ tot in ZF ca 1 din 5 credite e cu probleme acum si vor fi trecute de bancheri la pierderi. Mai sunt prosti pe aici care se zbat sa achite lunar peste jumatate din salariu pentru creditele de nevoi personale fara ipoteca, desi nici un executor nu le-ar putea opri mai mult de o treime din venituri?
4.Incearca sa se salveze capitalismul cu primavara araba?
O idee interesanta, preluata de pe blogul lui Lucian Sarbu “News from Romanian Net”. Colapsul imperiului sovietic a venit la tanc pentru a oferi noi piete unui capitalism care incepuse sa oboseasca. A urmat “democratia, privatizarile, libertatea presei” si celelalte lozinci, s-au privatizat profiturile se vor socializa in curand pierderile, etc. O fi o intamplare ca intr-un moment in care capitalismul gafaie serios revolutiile din lumea araba vin sa ofere noi piete pentru companiile occidentale? Egipt, Tunisia, Libia, poate Siria nu sunt chiar de colea. Mai raman apoi calicii din Africa sa cumpere produsele Nestle, Colgate si compania si dupa aia potopul. Poate chiar cel biblic.
joi, 27 octombrie 2011
Intre sabloanele fericirii si cantonamentul pentru spiritualitate
Mai nou, observ o avalansa de cursuri de spiritualizare a angajatilor din multinationale pentru o poala de bani (se pretinde subtil ca nu poti aprecia suficient ceva primit gratis), invatati sa intre in rezonanta cu propriul sine, sa isi armonizeze chakrele, sa isi vindece traumele emotionale, “sa fie in loc sa stie”(de parca profunzimea unei sfecle ar trebui sa fie targetul general), sa practice “legea atractiei”, etc, etc, pentru a atinge astfel o forma de fericire spirituala.
Ca si in cazul creditului si in ceea ce priveste spiritualitatea nu tot ce zboara se mananca, nimic nu e bun (sau rau) in proportie de 100%. Creditul poate fi ales inspirat la inceputul unui tendinte de crestere pe piata imobiliara, cat timp nu te indatorezi porceste asa cum aplecandu-te spre spiritualitate poti cadea in cap, autosuficienta sau pretiozitati gaunoase gen Dan Puric. Sunt de acord ca excesul de “minte” incomodeaza, ca e contraproductiv sa incurajezi interminabilul monolog interior, dar nici sa invidiezi stadiul de creier spalat si sa tinzi spre starea de meditatie permanenta nu cred ca ar fi de dorit. Nu stiu cum se face, dar toate citatele memorabile pe care mi le amintesc, toate experientele de viata interesante si teoriile de care m-am simtit apropiat n-au venit din partea unor guru indieni vegetativi la umbra de smochin, ci din partea unor personaje care au oscilat indelung pana sa se fixeze in adevarul propriu.
Imaginati-va 7 miliarde de oameni adoptand sabloanele fericirii occidentale puternic impregnate de materialism. Fiecare chinez cu 2 masini (una de teren), fiecare indian cu casa lui de vacanta-brrr! am putea sa ne cautam deja alta planeta. Luand in calcul un model mai decent, cel al fericirii comunitare, venind din sentimentul de apartenenta, din exersarea empatiei-s-ar putea extinde asta la nivel de Planeta? I-am lasa brusc fara job pe toti slujbasii absolutului institutionalizat, fie ei budisti, musulmani, crestini, etc, ca sa nu mai vorbesc ca asta ar fi intr-adevar sfarsitul istoriei, nu ce credea cetateanul Fukuyama cand cu caderea comunismului. Nu stiu insa daca am mai putea vorbi atunci de Umanitate (umanitate=dualitate?) ca sa nu mai zic ca am dubii serioase ca poate exista fericire in lipsa totala a nefericirii la care sa se raporteze.
Nisa spiritualitatii s-a aglomerat pe nesimtite si destui “intreprinzatori” incearca sa profite de naivitatea si banii unora care au probleme reale (sau doar imaginare) de integrare si echilibrare emotionala sau doar ifose de satisfacut. Si asta sperie si publicul celor care au ceva de oferit celorlalti, fie la nivel teoretic-conceptual, fie la cel al experientei practice. Cu spiritualitatea ca si cu internetul de altfel, iti trebuie multa energie si rabdare sa imparti graul de neghina.
Va recomand sa folositi insa cu incredere una dintre mantrele utilizate frecvent in noul curent. “Ma iubesc si ma accept asa cum sunt”. E chiar foarte buna. Ma felicit deci pentru lucrurile bune din viata mea si incerc sa ma accept in ciuda imperfectiunilor de care sunt constient. Mai important decat sa fiu fericit sau nefericit, spiritual sau materialist, habotnic sau liber-cugetator este ca pur si simplu...SUNT. E o experienta unica sa fiu in pielea mea (buna sau proasta, nu discut acum) si n-as renunta la ea nici pentru un abonament in Nirvana. Asta din simplul motiv ca nu cred in echilibrul perpetuu (imi displace deci si ideea de Rai si Iad, de condamnare sau gratie Vesnica). Orice voi cauta de aici inainte, pe orice drum voi fi tentat sa merg nu va fi la fel de important decat cautarea sau drumul in sine. De cate ori incerci sa “ingheti” ceva intr-o definitie sau convingere iti dai seama ca ai creat un efect de plan inclinat si ca fortele se reaseaza treptat. Pana la urma, singura constanta din Univers este SCHIMBAREA, cum spune un clasic in viata.
Iar in ceea ce priveste fericirea, de multe ori descoperi ca e ..retrospectiva. Stii foarte bine cand ai fost fericit dar nu poti fi la fel de sigur ca esti in momentul prezent. Cat despre spiritualitate si feluriti guru si indrumatori, un singur lucru: avem nevoie de repere pe drumul pe care mergem, ne ajuta sa ne orientam dar trebuie sa le depasim daca vrem sa inaintam.
Ca si in cazul creditului si in ceea ce priveste spiritualitatea nu tot ce zboara se mananca, nimic nu e bun (sau rau) in proportie de 100%. Creditul poate fi ales inspirat la inceputul unui tendinte de crestere pe piata imobiliara, cat timp nu te indatorezi porceste asa cum aplecandu-te spre spiritualitate poti cadea in cap, autosuficienta sau pretiozitati gaunoase gen Dan Puric. Sunt de acord ca excesul de “minte” incomodeaza, ca e contraproductiv sa incurajezi interminabilul monolog interior, dar nici sa invidiezi stadiul de creier spalat si sa tinzi spre starea de meditatie permanenta nu cred ca ar fi de dorit. Nu stiu cum se face, dar toate citatele memorabile pe care mi le amintesc, toate experientele de viata interesante si teoriile de care m-am simtit apropiat n-au venit din partea unor guru indieni vegetativi la umbra de smochin, ci din partea unor personaje care au oscilat indelung pana sa se fixeze in adevarul propriu.
Imaginati-va 7 miliarde de oameni adoptand sabloanele fericirii occidentale puternic impregnate de materialism. Fiecare chinez cu 2 masini (una de teren), fiecare indian cu casa lui de vacanta-brrr! am putea sa ne cautam deja alta planeta. Luand in calcul un model mai decent, cel al fericirii comunitare, venind din sentimentul de apartenenta, din exersarea empatiei-s-ar putea extinde asta la nivel de Planeta? I-am lasa brusc fara job pe toti slujbasii absolutului institutionalizat, fie ei budisti, musulmani, crestini, etc, ca sa nu mai vorbesc ca asta ar fi intr-adevar sfarsitul istoriei, nu ce credea cetateanul Fukuyama cand cu caderea comunismului. Nu stiu insa daca am mai putea vorbi atunci de Umanitate (umanitate=dualitate?) ca sa nu mai zic ca am dubii serioase ca poate exista fericire in lipsa totala a nefericirii la care sa se raporteze.
Nisa spiritualitatii s-a aglomerat pe nesimtite si destui “intreprinzatori” incearca sa profite de naivitatea si banii unora care au probleme reale (sau doar imaginare) de integrare si echilibrare emotionala sau doar ifose de satisfacut. Si asta sperie si publicul celor care au ceva de oferit celorlalti, fie la nivel teoretic-conceptual, fie la cel al experientei practice. Cu spiritualitatea ca si cu internetul de altfel, iti trebuie multa energie si rabdare sa imparti graul de neghina.
Va recomand sa folositi insa cu incredere una dintre mantrele utilizate frecvent in noul curent. “Ma iubesc si ma accept asa cum sunt”. E chiar foarte buna. Ma felicit deci pentru lucrurile bune din viata mea si incerc sa ma accept in ciuda imperfectiunilor de care sunt constient. Mai important decat sa fiu fericit sau nefericit, spiritual sau materialist, habotnic sau liber-cugetator este ca pur si simplu...SUNT. E o experienta unica sa fiu in pielea mea (buna sau proasta, nu discut acum) si n-as renunta la ea nici pentru un abonament in Nirvana. Asta din simplul motiv ca nu cred in echilibrul perpetuu (imi displace deci si ideea de Rai si Iad, de condamnare sau gratie Vesnica). Orice voi cauta de aici inainte, pe orice drum voi fi tentat sa merg nu va fi la fel de important decat cautarea sau drumul in sine. De cate ori incerci sa “ingheti” ceva intr-o definitie sau convingere iti dai seama ca ai creat un efect de plan inclinat si ca fortele se reaseaza treptat. Pana la urma, singura constanta din Univers este SCHIMBAREA, cum spune un clasic in viata.
Iar in ceea ce priveste fericirea, de multe ori descoperi ca e ..retrospectiva. Stii foarte bine cand ai fost fericit dar nu poti fi la fel de sigur ca esti in momentul prezent. Cat despre spiritualitate si feluriti guru si indrumatori, un singur lucru: avem nevoie de repere pe drumul pe care mergem, ne ajuta sa ne orientam dar trebuie sa le depasim daca vrem sa inaintam.
joi, 13 octombrie 2011
Un promo absolut gretos marca Rosia Montana Gold Corporation
Vad tot mai des spoturi siropoase platite de RMGC pe diferite televiziuni. De exemplu, o mamica cu 2 copii (nu reiese clar daca singura sau nu) marturiseste ca face sosete, brodeaza, ia cu imprumut din pensia parintilor ca sa poata sustine financiar cei doi copii scolari care invata de altfel foarte bine. Femeia ar vrea sa inceteze umilintele la care este supusa de contextul geografico-economic, deci este suporter al...exploatarii miniere cu cianuri la Rosia Montana! Vedeti bai desteptilor care semnati petitii si lansati comentarii rautacioase pe forumuri, din cauza voastra o sa rabde copii bietei femei de foame si vor ramane si fara caiete. Daca lasati clontul jos, mama celor doi copii o sa poata da cu tarnacopul, ar putea turna lingourile sau ar putea planta violete pe marginea viitoarei balti de cianura. Daca proiectul porneste, toata lumea va fi deci fericita (poate chiar si mamele singure si fara bani pentru caietele odraslelor din Vaslui, care vor empatiza insa cu cele din Rosia)! Mie genul asta de campanie mi se pare absolut gretos. Pacat ca am semnat deja impotriva proiectului (ceea ce va invit si pe voi sa faceti, poate va exista la un moment dat un referendum pe teme asta daca opozitia publicului creste), ca o mai faceam o data.
La fel de gretos si spotul in care compania se lauda cu banii pe care ii va aduce Romaniei trecand la capitolul asta (grosul de altfel) toate CAS-urile posibile si adunand salarii peste salarii pentru viitoarea forta de munca de parca ar fi al doilea Canal ca anvergura. Sigur, sumele din redeventa sunt cam costelive si trebuia sa le sustina cumva PR-ul cu ceva suplimentar dar sa te lauzi ca respecti legislatia si dai salarii si platesti CAS mi se pare neprofesionist.
Si cum RMGC a devenit un fel de accesoriu obligatoriu in viata publica romaneasca, uite ca sunt si sponsori in aducerea presedintelui Bilderberg la Bucuresti, unde va conferentia alaturi de reprezentantul Romaniei in Comisia Trilaterala, Mugur Isarescu (apropo, m-ar interesa si pe mine cum au ajuns Mugurel si Mihai Tanasescu acolo, au trimis un CV, au sustinut un interviu, au fost recrutati prin Best Jobs Ever, etc?). Daca o tine tot asa, RMGC va sponsoriza obligatoriu si Catedrala Neamului si, la nevoie, o sa ne califice si la un campinat mondial de fotbal. Cine i-ar mai putea rezista atunci?
La fel de gretos si spotul in care compania se lauda cu banii pe care ii va aduce Romaniei trecand la capitolul asta (grosul de altfel) toate CAS-urile posibile si adunand salarii peste salarii pentru viitoarea forta de munca de parca ar fi al doilea Canal ca anvergura. Sigur, sumele din redeventa sunt cam costelive si trebuia sa le sustina cumva PR-ul cu ceva suplimentar dar sa te lauzi ca respecti legislatia si dai salarii si platesti CAS mi se pare neprofesionist.
Si cum RMGC a devenit un fel de accesoriu obligatoriu in viata publica romaneasca, uite ca sunt si sponsori in aducerea presedintelui Bilderberg la Bucuresti, unde va conferentia alaturi de reprezentantul Romaniei in Comisia Trilaterala, Mugur Isarescu (apropo, m-ar interesa si pe mine cum au ajuns Mugurel si Mihai Tanasescu acolo, au trimis un CV, au sustinut un interviu, au fost recrutati prin Best Jobs Ever, etc?). Daca o tine tot asa, RMGC va sponsoriza obligatoriu si Catedrala Neamului si, la nevoie, o sa ne califice si la un campinat mondial de fotbal. Cine i-ar mai putea rezista atunci?
Ghid pentru interpretarea declaratiilor oficiale: optimism fortat vs. pesimism simulat
Cativa sefi de banci centrale (Trichet, Mervyn King) au dat recent cu pesimismul in capul electoratului. Sunt depresivi sau doar ...imaginativi? Spun brusc adevarul sau fac doar mai suportabila doctoria amara ce urmeaza sa fie administrata contribuabilului? Sa vedem mai intai in ce context este folosit de regula optimismul/pesimismul.
“Ne asteptam la cea mai grava criza din 1930 incoace” afirma in urma cu cateva zile seful Bancii Angliei, King (vezi aici). Sperietura destinata bizonului britanic venea imediat dupa noi injectii masive de lichiditate. “Tiparim bani (e vorba de un program de cumparare de obligatiuni guvernamentale) pentru ca nu sunt suficienti in economie”. Cu alte cuvinte, va diminuam puterea de cumparare, va ciuntim economiile (inflatia se apropie de 5% in Marea Britanie in vreme ce dobanda de politica monetara e 0,5%) dar ce putem face avand in vedere amenintarile cu care ne confruntam? In definitiv, un artificiu banal de justificare a unor masuri impopulare: anunti ca vine potopul, confisti umbrelele si apoi bizonul rasufla usurat “bine ca era doar o ploaie de vara si mi-au lasat macar cizmele de cauciuc”. Va amintiti de altfel de discursul autoritatilor cand au anuntat taierea salariilor, pensiilor si majorarea TVA.
Un alt panicos de ultima ora este musiu Trichet. “Problemele cu care se confruntă zona euro pun in pericol întreaga economie mondială, iar criza a atins o „dimensiune sistemica“, a declarat luni Jean-Claude Trichet, presedintele Băncii Centrale Europene. Riscul ca socurile economice sa se extinda tot mai mult in sectorul financiar a crescut semnificativ”. In ce context face viitorul “ex” de la BCE declaratia asta apocaliptica? In contextul in care Franta si Germania au anuntat ca pun la punct un plan de recapitalizare a bancilor si de rezolvare a crizei grecesti (probabil prin stergerea unei parti substantiale din datorie). Cu ce banuti se va face acest lucru? Pai cu banutii tuturor contribuabililor, doar n-o sa fie impozitati exclusiv bogatii Europei, nu? Iar ca saracii sa mai salveze odata bogatii din banci trebuie sa li se arate o pisica mare de tot. Va fi ca in ‘29-‘33, poate muuult-muuult mai rau daca nu acceptati inca un sacrificiu pentru pielea bancherilor. Cam asta e mesajul.
Totusi, cand sunt oficialii optimisti? Pai, simplu, cand vor sa justifice dinamitarea masurilor prudente luate anterior, cand sunt avocatii dereglementarii, etc. Amintiti-va de BNR si majorarea raportului rata/venituri in 2007 pentru creditaci, pe varf de bula imobiliara, de cresterea pensiilor inainte de criza in Romania, de renuntarea la separatia banci de investitii-banci comerciale in SUA, etc.
Onestitatea e o marfa rara spre inexistenta in discursul public, practicata cel mult din opozitie de partidele de “nisa”. Pentru putere insa singura strategie este “batul si morcovul”. De inteles daca ne raportam la gusturile publicului majoritar, la emisiunile care fac rating si ziarele care mai vand cate ceva. Poate de asta sunt inghitite pe nemestecate genul asta de argumente.
“Ne asteptam la cea mai grava criza din 1930 incoace” afirma in urma cu cateva zile seful Bancii Angliei, King (vezi aici). Sperietura destinata bizonului britanic venea imediat dupa noi injectii masive de lichiditate. “Tiparim bani (e vorba de un program de cumparare de obligatiuni guvernamentale) pentru ca nu sunt suficienti in economie”. Cu alte cuvinte, va diminuam puterea de cumparare, va ciuntim economiile (inflatia se apropie de 5% in Marea Britanie in vreme ce dobanda de politica monetara e 0,5%) dar ce putem face avand in vedere amenintarile cu care ne confruntam? In definitiv, un artificiu banal de justificare a unor masuri impopulare: anunti ca vine potopul, confisti umbrelele si apoi bizonul rasufla usurat “bine ca era doar o ploaie de vara si mi-au lasat macar cizmele de cauciuc”. Va amintiti de altfel de discursul autoritatilor cand au anuntat taierea salariilor, pensiilor si majorarea TVA.
Un alt panicos de ultima ora este musiu Trichet. “Problemele cu care se confruntă zona euro pun in pericol întreaga economie mondială, iar criza a atins o „dimensiune sistemica“, a declarat luni Jean-Claude Trichet, presedintele Băncii Centrale Europene. Riscul ca socurile economice sa se extinda tot mai mult in sectorul financiar a crescut semnificativ”. In ce context face viitorul “ex” de la BCE declaratia asta apocaliptica? In contextul in care Franta si Germania au anuntat ca pun la punct un plan de recapitalizare a bancilor si de rezolvare a crizei grecesti (probabil prin stergerea unei parti substantiale din datorie). Cu ce banuti se va face acest lucru? Pai cu banutii tuturor contribuabililor, doar n-o sa fie impozitati exclusiv bogatii Europei, nu? Iar ca saracii sa mai salveze odata bogatii din banci trebuie sa li se arate o pisica mare de tot. Va fi ca in ‘29-‘33, poate muuult-muuult mai rau daca nu acceptati inca un sacrificiu pentru pielea bancherilor. Cam asta e mesajul.
Totusi, cand sunt oficialii optimisti? Pai, simplu, cand vor sa justifice dinamitarea masurilor prudente luate anterior, cand sunt avocatii dereglementarii, etc. Amintiti-va de BNR si majorarea raportului rata/venituri in 2007 pentru creditaci, pe varf de bula imobiliara, de cresterea pensiilor inainte de criza in Romania, de renuntarea la separatia banci de investitii-banci comerciale in SUA, etc.
Onestitatea e o marfa rara spre inexistenta in discursul public, practicata cel mult din opozitie de partidele de “nisa”. Pentru putere insa singura strategie este “batul si morcovul”. De inteles daca ne raportam la gusturile publicului majoritar, la emisiunile care fac rating si ziarele care mai vand cate ceva. Poate de asta sunt inghitite pe nemestecate genul asta de argumente.
luni, 3 octombrie 2011
O magarie cat casa: coafarea bilanturilor bancilor pe spinarea contribuabilului si “salvarea” lui ulterioara prin inflatie
Am avut mai intai asumare de riscuri porcesti de catre sistemul bancar. Bule imobiliare create mai peste tot in lume, credite super-generoase accesate de cei care nu si le permiteau. La un moment dat numarul celor dispusi sa incerce creditul pe viata a scazut dramatic, preturile au inceput si ele in curand sa dea inapoi. Bancile s-au vazut asadar confruntate cu pierderi, putinul lor capital a fost facut praf de ajustarea valorii activelor pe masura ce debitorii se declarau in incapacitate de plata. Ce s-a intamplat apoi?
Statele au intrat in joc salvand pe cei care nu meritau asta. Erau prea mari sa cada rechinii din financiar-bancar, de parca in capitalism alocarea gresita a capitalului trebuia premiata si nu penalizata prin faliment. Ei bine, vesti proaste. Activele neperformante sunt tot acolo, in bilanturi, desi imprumuturile de la stat si noi norme de declarare a valorii acestora (in nici un caz prin marcare la pretul pietei!) au dat o vreme impresia ca se pot ascunde. In plus, statele au nevoie de imprumuturi pentru a-si finanta deficitele, deficite adancite de schemele de salvare a sistemului bancar. Care este solutia? Una care sa impace si capra bugetara si varza financiar-bancara.
Bancile centrale ofera bancilor fonduri nelimitate, la costuri derizorii, cu care bancile crediteaza apoi statele, la dobanzi ceva mai mari, diferenta insemnand profit pentru banci. Vezi de pilda BNR care imprumuta bancile cu 6,25% pentru ca acestea sa mearga repede la Ministerul Finantelor si sa-l imprumute cu 7%. Cu titlurile de stat proaspat achizitionate si puse drept garantie se merge din nou la BNR cu mana intinsa pentru noi fonduri si ciclul se reia. Simultan, bancile centrale au programe de rascumparare de active toxice oferite de banci (bonduri ale porcusorilor de pilda) transferand in bilanturile proprii mizeria de sub presul bancilor.
Cum naiba se iese din aceasta babilonie, cu datorie suverana in crestere perfuzata in bilanturile bancilor? Cu taxe si impozite mai mari pentru ca prostimea sa acopere costurile? Se poate incerca, dar riscul este dinamitarea cresterii economice prin strangularea puterii de cumparare si implicit a cererii. Cu alte cuvinte, deflatia va fi doar o paranteza, inflatia urmand sa stearga repede urmele si sa dea o noua sansa consumului. Vom avea deci inflatie si dobanzi de politica monetara scazute, doar n-o sa vreti ca statele sa nu se poata finanta si refinanta, nu? Asta inseamna ca ponderea datoriilor va scadea gradual, proportional cu valoarea economiilor celor putini care poseda asa ceva.
In concluzie: Statele sunt prea datoare pentru a-si permite deflatia, la fel contribuabilii (in deflatie ponderea datoriilor creste). Dobanzile de politica monetara vor ramane multa vreme jos, ceea ce nu se va intampla cu preturile. Sigur, vor exista mai multe viteze aici, unde s-au facut anterior excese cresterile nu vor apare decat in ultima faza inflationista. Mai devreme sau mai tarziu inflatia o sa apara, cu atat mai repede cu cat statele sunt dispuse sa isi asume mai multa datorie in acest moment. Chiar daca acum cash-ul pare rege, la un moment dat cash-ul o sa fie gunoi la propriu. E doar o chestie de fler si instinct de acum. Castiga cine sesizeaza momentul optim de a iesi din depozite sau de a scoate banul de sub saltea pentru a cumpara la sfarsitul deflatiei ce se poate (actiuni, terenuri agricole, aur-daca ii mai scade pretul, etc). Va recomand un articol inteligent de Florin Catu pe care il gasiti aici.
Statele au intrat in joc salvand pe cei care nu meritau asta. Erau prea mari sa cada rechinii din financiar-bancar, de parca in capitalism alocarea gresita a capitalului trebuia premiata si nu penalizata prin faliment. Ei bine, vesti proaste. Activele neperformante sunt tot acolo, in bilanturi, desi imprumuturile de la stat si noi norme de declarare a valorii acestora (in nici un caz prin marcare la pretul pietei!) au dat o vreme impresia ca se pot ascunde. In plus, statele au nevoie de imprumuturi pentru a-si finanta deficitele, deficite adancite de schemele de salvare a sistemului bancar. Care este solutia? Una care sa impace si capra bugetara si varza financiar-bancara.
Bancile centrale ofera bancilor fonduri nelimitate, la costuri derizorii, cu care bancile crediteaza apoi statele, la dobanzi ceva mai mari, diferenta insemnand profit pentru banci. Vezi de pilda BNR care imprumuta bancile cu 6,25% pentru ca acestea sa mearga repede la Ministerul Finantelor si sa-l imprumute cu 7%. Cu titlurile de stat proaspat achizitionate si puse drept garantie se merge din nou la BNR cu mana intinsa pentru noi fonduri si ciclul se reia. Simultan, bancile centrale au programe de rascumparare de active toxice oferite de banci (bonduri ale porcusorilor de pilda) transferand in bilanturile proprii mizeria de sub presul bancilor.
Cum naiba se iese din aceasta babilonie, cu datorie suverana in crestere perfuzata in bilanturile bancilor? Cu taxe si impozite mai mari pentru ca prostimea sa acopere costurile? Se poate incerca, dar riscul este dinamitarea cresterii economice prin strangularea puterii de cumparare si implicit a cererii. Cu alte cuvinte, deflatia va fi doar o paranteza, inflatia urmand sa stearga repede urmele si sa dea o noua sansa consumului. Vom avea deci inflatie si dobanzi de politica monetara scazute, doar n-o sa vreti ca statele sa nu se poata finanta si refinanta, nu? Asta inseamna ca ponderea datoriilor va scadea gradual, proportional cu valoarea economiilor celor putini care poseda asa ceva.
In concluzie: Statele sunt prea datoare pentru a-si permite deflatia, la fel contribuabilii (in deflatie ponderea datoriilor creste). Dobanzile de politica monetara vor ramane multa vreme jos, ceea ce nu se va intampla cu preturile. Sigur, vor exista mai multe viteze aici, unde s-au facut anterior excese cresterile nu vor apare decat in ultima faza inflationista. Mai devreme sau mai tarziu inflatia o sa apara, cu atat mai repede cu cat statele sunt dispuse sa isi asume mai multa datorie in acest moment. Chiar daca acum cash-ul pare rege, la un moment dat cash-ul o sa fie gunoi la propriu. E doar o chestie de fler si instinct de acum. Castiga cine sesizeaza momentul optim de a iesi din depozite sau de a scoate banul de sub saltea pentru a cumpara la sfarsitul deflatiei ce se poate (actiuni, terenuri agricole, aur-daca ii mai scade pretul, etc). Va recomand un articol inteligent de Florin Catu pe care il gasiti aici.
vineri, 30 septembrie 2011
Plictiseala mare: panica in pietele financiare, Nokia, etc
Am luat o pauza ceva mai lunga de postat pe aici. Pe de-o parte, nu am vazut fenomene noi care sa merite efortul unui hei-rup editorial, doar variatiuni la teme mai vechi. Sigur, puteam comenta in cheie ironica ultimele evolutii ale pietelor dar, la ce bun? Exista oricum mult prea mult continut, prea multa informatie fara relevanta.
Am tot vazut corectii la burse in ultimul timp, ca in vremurile bune din 2008. Foarte bine. Investitorii sunt o minoritate acum in tranzactiile zilnice, speculatorii care vaneaza pipsi sau robotii cu algoritm complicat de functionare fac regulile. Eu chiar ma bucur de picajul pietelor. Din cand in cand, din spolierea speculatorilor, se deschid porti de intrare pentru investitorii autentici. Cei care vad in actiuni afacerea din spatele emitentului, care prefera dividendul dobanzii bancare. Ei n-ar vrea sa intre in ruptul capului la PER de 100 dar la unul sub 10 apar tentatiile.
Nokia. Un exemplul tipic de efemer pe pietele bursiere. De asta tot recomand eu utilitatile la bursa, companiile cu un mijloc de protectie beton (monopol de stat de pilda). Nokia era chiar lider de piata la un moment dat dar asta nu a impiedicat actiunile sa piarda 80% in ultimii 4 ani in urma unor decizii gresite de management. Poate inteleg ceva cei care viseaza cai verzi pe peretii Rasdaq-ului. Eu ma astept ca si Aaple sa aiba soarta Nokia la un moment dat. Si numarul de snobi e limitat pe planeta (va vorbeste aici un detinator de Nokia 1100 de care e foarte multumit). Cate telefoane de fite sa vinzi in definitiv?
In alta ordine de idei, vom vedea de luni daca cresterea cursului din ultimele zile are mai mult de-a face cu accizele lui Boc (inca o mana de ajutor de la Isarescu, a mai facut-o si alta data) sau cu deficitul de cont curent care se prefigureaza dupa plecarea Nokia.
Am tot vazut corectii la burse in ultimul timp, ca in vremurile bune din 2008. Foarte bine. Investitorii sunt o minoritate acum in tranzactiile zilnice, speculatorii care vaneaza pipsi sau robotii cu algoritm complicat de functionare fac regulile. Eu chiar ma bucur de picajul pietelor. Din cand in cand, din spolierea speculatorilor, se deschid porti de intrare pentru investitorii autentici. Cei care vad in actiuni afacerea din spatele emitentului, care prefera dividendul dobanzii bancare. Ei n-ar vrea sa intre in ruptul capului la PER de 100 dar la unul sub 10 apar tentatiile.
Nokia. Un exemplul tipic de efemer pe pietele bursiere. De asta tot recomand eu utilitatile la bursa, companiile cu un mijloc de protectie beton (monopol de stat de pilda). Nokia era chiar lider de piata la un moment dat dar asta nu a impiedicat actiunile sa piarda 80% in ultimii 4 ani in urma unor decizii gresite de management. Poate inteleg ceva cei care viseaza cai verzi pe peretii Rasdaq-ului. Eu ma astept ca si Aaple sa aiba soarta Nokia la un moment dat. Si numarul de snobi e limitat pe planeta (va vorbeste aici un detinator de Nokia 1100 de care e foarte multumit). Cate telefoane de fite sa vinzi in definitiv?
In alta ordine de idei, vom vedea de luni daca cresterea cursului din ultimele zile are mai mult de-a face cu accizele lui Boc (inca o mana de ajutor de la Isarescu, a mai facut-o si alta data) sau cu deficitul de cont curent care se prefigureaza dupa plecarea Nokia.
sâmbătă, 17 septembrie 2011
De la victimizarea nereusita a lui DD la otravirea strategica a Albei ca Zapada
Ce faci ca partid erodat de guvernare si fara dezlegare la pomeni electorale in postul Crizei? Inventezi niste constructii politice care sa rupa din voturile adversarilor. Ghinion, desi interzis in cascada la tribunal, partidul otevistilor gandit sa ia din electoratul cu IQ modest al stangii (PSD) nu creste in sondaje. Intra deci in scena parintele Albei ca Zapada proaspat martirizat la Cotroceni dar apt sa pretinda o felie din electoratul dreptei (PNL).
Ce poate face PDL ca sa intoarca raportul de forte din prezent? Acordul cu FMI, criza datoriilor suverane din Europa nu lasa prea mult spatiu de manevra. Electoratul, oricum deprins cu exercitiul votului negativ, nu mai poate fi intors usor de la urne, desi scenarii reusite gen intalnirea de taina Geoana-Vantu s-ar mai putea imagina. E necesara aparitia unor partide de buzunar care sa poata rupe felii din voturile USL, chiar daca nu suficient de mari pentru a le permite accesul in Parlament. Avem deci o alternativa pentru votantul grobian de stanga in Partidul Poporului, “ultra-persecutat” la Tribunal (ciocoizarea lui Oprescu la OTV, sustinut discret de USL pentru primaria Bucurestiului, arata destul de clar ce politica de aliante va practica DD).
Pentru felia de dreapta din electoratul USL s-a pregatit o constructie cu discurs inchegat si lideri mai credibili. Proaspat martirizat, Sebastian Lazaroiu va putea canta de acum partitura rupturii de Cotroceni mergand pana la declansarea unei cruciade soft anti-PDL. Si nici nu e nevoie ca cele doua partide sa rupa multe procente din voturile PSL, e suficient doar vreo 10-15%. De restul se vor ocupa organizatorii alegerilor din strainatate, strategii electorali ai PDL (trebuie s-o recunosc, chiar foarte inspirati, cei care-i potrivesc pasii lui Basescu imi aduc aminte de Boris Eltin dansand ca un urs in direct cu ani in urma si inmuind decisiv inima electoratului) , prostia proverbiala a PSD, etc. Iar cu un rezultat strans in alegeri mai poti sa-l condamni pe Basescu ca nu numeste un premier de la USL?
Ce poate face PDL ca sa intoarca raportul de forte din prezent? Acordul cu FMI, criza datoriilor suverane din Europa nu lasa prea mult spatiu de manevra. Electoratul, oricum deprins cu exercitiul votului negativ, nu mai poate fi intors usor de la urne, desi scenarii reusite gen intalnirea de taina Geoana-Vantu s-ar mai putea imagina. E necesara aparitia unor partide de buzunar care sa poata rupe felii din voturile USL, chiar daca nu suficient de mari pentru a le permite accesul in Parlament. Avem deci o alternativa pentru votantul grobian de stanga in Partidul Poporului, “ultra-persecutat” la Tribunal (ciocoizarea lui Oprescu la OTV, sustinut discret de USL pentru primaria Bucurestiului, arata destul de clar ce politica de aliante va practica DD).
Pentru felia de dreapta din electoratul USL s-a pregatit o constructie cu discurs inchegat si lideri mai credibili. Proaspat martirizat, Sebastian Lazaroiu va putea canta de acum partitura rupturii de Cotroceni mergand pana la declansarea unei cruciade soft anti-PDL. Si nici nu e nevoie ca cele doua partide sa rupa multe procente din voturile PSL, e suficient doar vreo 10-15%. De restul se vor ocupa organizatorii alegerilor din strainatate, strategii electorali ai PDL (trebuie s-o recunosc, chiar foarte inspirati, cei care-i potrivesc pasii lui Basescu imi aduc aminte de Boris Eltin dansand ca un urs in direct cu ani in urma si inmuind decisiv inima electoratului) , prostia proverbiala a PSD, etc. Iar cu un rezultat strans in alegeri mai poti sa-l condamni pe Basescu ca nu numeste un premier de la USL?
joi, 15 septembrie 2011
Trocul BCR-Erste, inceputul ..sfarsitului pentru SIF-uri
Nici in cel mai fericit caz, banii care vor fi incasati de SIF-uri in urma schimbului de actiuni BCR-Erste nu vor ajunge in buzunarele actionarilor integral, ci numai 60% (doar profitul realizat in urma tranzactiei poate merge spre dividende- adica diferenta dintre pretul actiunilor BCR din contabilitatea SIF si sumele obtinute din vanzarea lor, profit din care statul ia insa 16%, dividendele brute urmand sa se taxeze la randul sau cu inca 16%). Bineinteles, asta in cazul in care tot profitul e oferit sub forma de dividende si nu se..SIFoneaza pe parcurs, in activitatea de “administrare”. Fara cel mai de pret activ, SIF-urile vor incepe insa sa semene tot mai mult a “gaoace”
Ieri, mare veste mare. Isi vand 4 SIF-uri participatia la BCR, intr-o tranzactie cu actiuni Erste si cash evaluata la 435 milioane euro. Las la o parte ca BCR este pretuita acum la mai putin de o treime din suma oferita de austrieci la cumpararea pachetului majoritar, e si criza, e vorba si de abilitatea istorica a SIF-urilor de a face tranzactii proaste. Adica pret supraevaluat cand admnistratorii cumpara ceva si subevaluat cand vand (vezi exemplul SIF Muntenia care a cumparat un pachet baban de actiuni FP cu vreo doi ani inaintea listarii companiei, la un pret apropiat de maximul atins de actiuni la cotarea la bursa, desi ar fi putut obtine un discount semnificativ, vezi si achizitiile de actiuni Biofarm pe maxime istorice, etc, etc, etc).
Investitorii mai emotivi jubilau ieri imaginandu-si cresteri cu procente bune in zilele ce vin, “doar intra 110 de milioane euro in visteria fiecarui SIF, cam 80-100% din valoarea actuala de piata”. Bine-bine, dar cat din banii astia pot fi transformati in dividende de fapt, ca asta ar trebui sa intereseze actionarii?. In primul rand doar PROFITUL rezultat in urma schimbului poate fi folosit in acest scop. Iar in cel mai favorabil segment al tranzactiei (cei 20% cash-ul obtinut la o valoare a actiunilor BCR de 1,03 lei) profitul este de 0,9 lei (in contabilitatea SIF actiunile sunt prinse la valoarea nominala, de 0,1 lei). Din cel 0,9 lei scadeti 16% impozit pe profit iar din ce ramane (0,75) inca 16% impozit pe dividende. Adica 0,63 lei pentru fiecare actiune BCR sau aproximativ 15 milioane euro pentru fiecare SIF (mai putin Moldova care a considerat conditiile Erste inacceptabile).
Ce se intampla insa in cazul in care SIF-urile vor sa vanda actiunile Erste? La ce valoare vor fi introduse acestea in contabilitatea SIF? Raportul de schimb negociat este de 1 actiune Erste la 128 actiuni BCR. Luand cazul fericit si presupunand ca intra la 128 x valoarea nominala a BCR adica 0,1 avem 12,8 lei, aproximativ 3 euro. La un pret de 20 euro pentru o actiune Erste (cat este in prezent), asta inseamna profit de 17 euro, mai putin procentual decat in cazul partii cu cash din tranzactie (85% din suma poate fi marcata ca profit, fata de 90%). Una peste alta, ca sa nu va mai plictisesc cu calculele, cam 55% din sumele oferite SIF-urilor ar putea intra in buzunarele actionarilor. Fara BCR societatile de investitii vor incepe insa sa semene tot mai mult cu niste gaoace, de-a lungul timpului SIF-urile renuntand la o sumedenie de participatii valoroase din economia romaneasca
Socoteala de acasa
Nu va ganditi insa ca SIF-urile pot plati brusc jumatate din valoare actiunilor ca dividende iar capitalizarea acestora sa stea pe loc. Aceast dividend se obtine renuntandu-se la cel mai de pret activ al SIF-urilor, grosul activului net unitar (in VUAN actiunile SIF erau prinse la valoarea contabila si nu la cea nominala) fiind tocmai actiunile BCR. Nu e ca si cum SIF-urile ar fi obtinut un profit exceptional din activitatea curenta, fara sa afecteze portofoliul de active. Si apoi, ce va face sa credeti ca SIF-urile vor directiona toti acesti bani spre fondul de dividende? In mod sigur o parte importanta va ramane la dispozitia administratorilor si avand in vedere (in)abilitatile lor de a incheia afaceri profitabile (pentru actionari) in ultimii ani mi-e teama ca investitorii SIF sa nu regrete in curand schimbul de actiuni cu BCR-Erste. In definitiv potentialul de profit e mai mare la BCR decat in cadrul grupului, Erste are un leverage de toata frumusetea, debitorul roman s-a aruncat preponderent spre creditul de nevoi personale ceea ce il face o potentiala tinta pentru noi imprumuturi peste cativa ani, etc.
Cum multi nu realizeaza inca asta (se vorbeste iarasi de active, ca in vremurile bune din 2007 si nu de profitabilitatea lor), cu cat mai mare va fi entuziasmul pentru actiunile SIF in zilele urmatoare, cu atat mai bun va fi potentialul de a le shorta (vinzi contracte futures mizand pe scaderea preturilor) pentru avizati. Cum am mai spus in cateva randuri, avand in vederea istoricul societatilor de investitii, mie unul mi s-a parut mai sigur pana acum ca activele SIF sa fie tinute departe de talentul administratorilor, sa te multumesti doar cu dividendele SIF venite din dividendendele companiilor pe unde au participatii.
Dintre SIF-uri, cel mai mare interes sa acorde dividende mari il are Muntenia, din cauza actiunilor reziduale (cam jumatate din total), fapt ce face ca banii alocati “rezidualilor” sa se intoarca dupa o vreme tot societatii. Din pacate, nu vad cum s-ar organiza o AGA Extraordinara la SIF4 care sa aprobe tranzactia cu Erste, din acelasi motiv de ..”reziduali”(lipsa de cvorum).
Ca sa nu inchei insa pe un ton cvasi-pesimist, SIF-urile au o oportunitate reala in 2012-2013, Erste garantandu-le posibilititatea de a-si vinde actiunile oricand in intervalul amintit, la pretul stabilit in tranzactie. Cu ceva optiuni bine plasate, profitul ar fi chiar frumusel daca actiunile austriecilor mai sufera un cutremur la bursa pe un nou val al crizei datoriilor in Europa. Sansele ca administratorii SIF sa nu se gandeasca din timp la asta sunt insa apreciabile. Parerea mea.
Ieri, mare veste mare. Isi vand 4 SIF-uri participatia la BCR, intr-o tranzactie cu actiuni Erste si cash evaluata la 435 milioane euro. Las la o parte ca BCR este pretuita acum la mai putin de o treime din suma oferita de austrieci la cumpararea pachetului majoritar, e si criza, e vorba si de abilitatea istorica a SIF-urilor de a face tranzactii proaste. Adica pret supraevaluat cand admnistratorii cumpara ceva si subevaluat cand vand (vezi exemplul SIF Muntenia care a cumparat un pachet baban de actiuni FP cu vreo doi ani inaintea listarii companiei, la un pret apropiat de maximul atins de actiuni la cotarea la bursa, desi ar fi putut obtine un discount semnificativ, vezi si achizitiile de actiuni Biofarm pe maxime istorice, etc, etc, etc).
Investitorii mai emotivi jubilau ieri imaginandu-si cresteri cu procente bune in zilele ce vin, “doar intra 110 de milioane euro in visteria fiecarui SIF, cam 80-100% din valoarea actuala de piata”. Bine-bine, dar cat din banii astia pot fi transformati in dividende de fapt, ca asta ar trebui sa intereseze actionarii?. In primul rand doar PROFITUL rezultat in urma schimbului poate fi folosit in acest scop. Iar in cel mai favorabil segment al tranzactiei (cei 20% cash-ul obtinut la o valoare a actiunilor BCR de 1,03 lei) profitul este de 0,9 lei (in contabilitatea SIF actiunile sunt prinse la valoarea nominala, de 0,1 lei). Din cel 0,9 lei scadeti 16% impozit pe profit iar din ce ramane (0,75) inca 16% impozit pe dividende. Adica 0,63 lei pentru fiecare actiune BCR sau aproximativ 15 milioane euro pentru fiecare SIF (mai putin Moldova care a considerat conditiile Erste inacceptabile).
Ce se intampla insa in cazul in care SIF-urile vor sa vanda actiunile Erste? La ce valoare vor fi introduse acestea in contabilitatea SIF? Raportul de schimb negociat este de 1 actiune Erste la 128 actiuni BCR. Luand cazul fericit si presupunand ca intra la 128 x valoarea nominala a BCR adica 0,1 avem 12,8 lei, aproximativ 3 euro. La un pret de 20 euro pentru o actiune Erste (cat este in prezent), asta inseamna profit de 17 euro, mai putin procentual decat in cazul partii cu cash din tranzactie (85% din suma poate fi marcata ca profit, fata de 90%). Una peste alta, ca sa nu va mai plictisesc cu calculele, cam 55% din sumele oferite SIF-urilor ar putea intra in buzunarele actionarilor. Fara BCR societatile de investitii vor incepe insa sa semene tot mai mult cu niste gaoace, de-a lungul timpului SIF-urile renuntand la o sumedenie de participatii valoroase din economia romaneasca
Socoteala de acasa
Nu va ganditi insa ca SIF-urile pot plati brusc jumatate din valoare actiunilor ca dividende iar capitalizarea acestora sa stea pe loc. Aceast dividend se obtine renuntandu-se la cel mai de pret activ al SIF-urilor, grosul activului net unitar (in VUAN actiunile SIF erau prinse la valoarea contabila si nu la cea nominala) fiind tocmai actiunile BCR. Nu e ca si cum SIF-urile ar fi obtinut un profit exceptional din activitatea curenta, fara sa afecteze portofoliul de active. Si apoi, ce va face sa credeti ca SIF-urile vor directiona toti acesti bani spre fondul de dividende? In mod sigur o parte importanta va ramane la dispozitia administratorilor si avand in vedere (in)abilitatile lor de a incheia afaceri profitabile (pentru actionari) in ultimii ani mi-e teama ca investitorii SIF sa nu regrete in curand schimbul de actiuni cu BCR-Erste. In definitiv potentialul de profit e mai mare la BCR decat in cadrul grupului, Erste are un leverage de toata frumusetea, debitorul roman s-a aruncat preponderent spre creditul de nevoi personale ceea ce il face o potentiala tinta pentru noi imprumuturi peste cativa ani, etc.
Cum multi nu realizeaza inca asta (se vorbeste iarasi de active, ca in vremurile bune din 2007 si nu de profitabilitatea lor), cu cat mai mare va fi entuziasmul pentru actiunile SIF in zilele urmatoare, cu atat mai bun va fi potentialul de a le shorta (vinzi contracte futures mizand pe scaderea preturilor) pentru avizati. Cum am mai spus in cateva randuri, avand in vederea istoricul societatilor de investitii, mie unul mi s-a parut mai sigur pana acum ca activele SIF sa fie tinute departe de talentul administratorilor, sa te multumesti doar cu dividendele SIF venite din dividendendele companiilor pe unde au participatii.
Dintre SIF-uri, cel mai mare interes sa acorde dividende mari il are Muntenia, din cauza actiunilor reziduale (cam jumatate din total), fapt ce face ca banii alocati “rezidualilor” sa se intoarca dupa o vreme tot societatii. Din pacate, nu vad cum s-ar organiza o AGA Extraordinara la SIF4 care sa aprobe tranzactia cu Erste, din acelasi motiv de ..”reziduali”(lipsa de cvorum).
Ca sa nu inchei insa pe un ton cvasi-pesimist, SIF-urile au o oportunitate reala in 2012-2013, Erste garantandu-le posibilititatea de a-si vinde actiunile oricand in intervalul amintit, la pretul stabilit in tranzactie. Cu ceva optiuni bine plasate, profitul ar fi chiar frumusel daca actiunile austriecilor mai sufera un cutremur la bursa pe un nou val al crizei datoriilor in Europa. Sansele ca administratorii SIF sa nu se gandeasca din timp la asta sunt insa apreciabile. Parerea mea.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)