Poveste pentru a 3-a zi de Craciun

Lenevesc uneori in pat ascultand Radio Romania Actualitati. Marti dimineata, 8 fara ceva. Emisiunea matinala obisnuita, cu la fel de obisnuitul concurs de fidelitate cu premii in vouchere. Ascultatorii raspund la o intrebare reproducand o informatie furnizata mai devreme pe post si pot castiga contravaloarea voucherului in diferite bunuri. “Buna dimineata, cum ati petrecut de Craciun?”. “Ei..bine” se aude o voce feminina de la celalalt capat al firului. “Bine, bine?” insista moderatorul. “Nu prea, ca a murit sotul” zice doamna. “Uh, imi pare rau, sa vedem daca totusi veti castiga obiecte de vestimentatie in valoare de 250 de lei! Inutil sa va spun ca doamna a castigat. Cum se mai simte in definitiv Craciunul? .

Ne plangem tot mai mult ca a devenit un soi de sarbatoare de marketing si vanzari. “Sper ca macar anul asta Grinch sa fure Craciunul” imi zicea in gluma frizerita unde ma tund in urma cu vreo doua saptamani. La ce altceva ne asteptam insa intr-un oras cu 2 milioane de..cumparatori, fara trecut, amintiri si valori comune? Daca vrei Craciun autentic, du-te la tara. Acolo traditia e inca un liant, oamenii au trait impreuna din copilarie, si-au privit vietile ca un spectacol din spatele gardurilor, au lucruri care ii leaga si valori la care adera de bine de rau intreaga comunitate. Chiar si la periferia oraselor, in mahalale, sarbatorile se simt altfel decat in zonele “rezidentiale”. Daca vrei totusi sa gusti Craciunul in marile orase n-ai decat sa stingi televizorul, radioul sa inlaturi orice zgomot de fond cu substrat de marketing si sa te izolezi 1-2 zile alaturi de persoane care inseamna ceva pentru tine. Liniste, introspectie neintrerupta de promo-uri, tihna. Sa incercam macar la anul, bine?