Cum a fost posibilă izbucnirea războiului rece la doar câțiva ani de la închiderea celui cald? WWII se încheiase cu lumea împărțită în blocuri, armele nucleare făceau imposibilă confruntarea directă. Și totuși, Vestul s-a năpustit cu mare aplomb in a demoniza URSS și aliații săi imediat după înfrângerea bazistilor. Sa fi fost pericolul ideologic cel care a impus "cordonul sanitar"? Nu cred, Vestul a scos repede la înaintare social-democratia semn că știa cum să reechilibreze societatea tentata de rețetă egalitaristă. Mai degrabă Vestul a intuit slăbiciunile structurale ale comunismului, faptul că după prima generație de țărani transformați în oraseni care și-a crescut nivelul de viață, motivația muncii se va to dilua ca urmare a impunerii barierelor legale în calea celor care ar fi dorit să acumuleze mai mult prin muncă și inovație. Am văzut cum arata industria comunistă, comerțul, cultura in ultimii ani ai comunismului. Și intuind slăbiciunile acestuia Vestul le-a speculat și amplificat până la colapsul din 1991.
De ce nu a reușit URSS sa propună modelul chinez de azi (capitalism de stat)? Pentru că elitele au refuzat să accepte concurenta pe care o astfel de societate o presupunea, nu una acerbă că în Vest dar nici conducerea-monolit ca in Est de până atunci. China a învățat din greșelie sovieticilor iar modelul său actual e imbatabil-meritocratie, libertate economica fara segregare socială, refuzul societății civile sorosiste cu agenda ei externa, controlul delicventei și deviantei. Sigur, nu am uitat că în pandemie regulile au fost draconice in China dar e posibil că partidul sa fi crezut atunci că e vorba de o arma biologica și a impus izolarea in mod agresiv pentru a limita fenomenul.
Vestul se afla acum in postura URSS iar competitorii de azi, China dar și Rusia, in postura Vestului din a doua jumătate a secolului trecut. Daca in China avem capitalism de stat, in Rusia avem conservatorism de stat. Oligarhia este de altfel singura replica posibilă la societatea deschisă de tip sorosist, unde ONG-urile sunt finanțate pentru a promova interese externe sub tot soiul de lozinci aparent inofensive. De altfel, ONG-istul de azi e secretarul cu propaganda de ieri.
Vestul nu are nicio șansă în fața acestor formule de guvernare, cel puțin până nu revine la valorile anilor 60-70. Adică social democrație, combaterea polarizării, familie traditionala, industrie în locul speculațiilor financiare, cultura și nu propaganda. Creșterea polarizării sociale a fost mascata in Vest prin deturnarea discursului și obiectivelor stângii, care a ajuns sa lupte pentru drepturile minorităților rasiale și sexuale in loc de reducerea decalajului dintre bogați și săraci.O reforma ar însemna mai puțini bani pentru complexul militaro-farmaceutico-financiar și nimeni nu pare dispus să și-o asume, precum elitele ideologice din Est la începutul anilor 90 ai secolului trecut. Atunci liderii Estului erau anchilozați in obsesia lor pentru statut, acum liderii Vestului sunt anchilozați in obsesia lor pentru multiplicarea averii.
Confruntarea din Ucraina (în speranța că va duce la schimbarea de regim in Rusia și revenirea unui soi de Eltsin reinventat care sa aplaude jefuirea tarii), din Iran și Venezuela (in speranța unei sugrumării a resurselor spre China) nu sunt decât, cel mult, încetiniri in ritmul dezintegrării Vestului. Nu resursele sunt problema ci modelul social falimentar.
Divortul dintre elitele Vestului și proprii cetățeni, precum în cazul sistemului comunist acum 35 de ani, nu mai poate fi băgat sub plapuma propagandei iar Vestul va repeta soarta Estului comunist în mai puțin de o generație. Sau, in cazul Vestului, o degenerație.
