Lenevesc uneori in pat ascultand Radio Romania Actualitati. Marti dimineata, 8 fara ceva. Emisiunea matinala obisnuita, cu la fel de obisnuitul concurs de fidelitate cu premii in vouchere. Ascultatorii raspund la o intrebare reproducand o informatie furnizata mai devreme pe post si pot castiga contravaloarea voucherului in diferite bunuri. “Buna dimineata, cum ati petrecut de Craciun?”. “Ei..bine” se aude o voce feminina de la celalalt capat al firului. “Bine, bine?” insista moderatorul. “Nu prea, ca a murit sotul” zice doamna. “Uh, imi pare rau, sa vedem daca totusi veti castiga obiecte de vestimentatie in valoare de 250 de lei! Inutil sa va spun ca doamna a castigat. Cum se mai simte in definitiv Craciunul? .
Ne plangem tot mai mult ca a devenit un soi de sarbatoare de marketing si vanzari. “Sper ca macar anul asta Grinch sa fure Craciunul” imi zicea in gluma frizerita unde ma tund in urma cu vreo doua saptamani. La ce altceva ne asteptam insa intr-un oras cu 2 milioane de..cumparatori, fara trecut, amintiri si valori comune? Daca vrei Craciun autentic, du-te la tara. Acolo traditia e inca un liant, oamenii au trait impreuna din copilarie, si-au privit vietile ca un spectacol din spatele gardurilor, au lucruri care ii leaga si valori la care adera de bine de rau intreaga comunitate. Chiar si la periferia oraselor, in mahalale, sarbatorile se simt altfel decat in zonele “rezidentiale”. Daca vrei totusi sa gusti Craciunul in marile orase n-ai decat sa stingi televizorul, radioul sa inlaturi orice zgomot de fond cu substrat de marketing si sa te izolezi 1-2 zile alaturi de persoane care inseamna ceva pentru tine. Liniste, introspectie neintrerupta de promo-uri, tihna. Sa incercam macar la anul, bine?
marți, 27 decembrie 2011
sâmbătă, 24 decembrie 2011
Mic.ro tinde spre Minuscul.ro via Faliment.dinu
Sambata, ajun de Craciun. Ultimele ajustari in portofoliul de targuieli. Ups, am uitat de paine. In piata nu mai au feliata, nu sunt masochist sa iau inca o data cozile din hipermarket-uri in piept. Intru intr-un mic.ro cu gandul “sunt salvat!”. Prima observatie: in conditiile in care oamenii se dadeau cap in cap in piata mai devreme, in magazinasul nostru-nimeni, nici macar la tejghea. Dupa secunde bune apare o fatuca dintr-o incapere alaturata. “Aveti paine”? intreb. “Sigur”. “De care?” zic. “Pai, alba de 1 leu”. “Numai atat”? ma mir. “Numai atat”, mi se zambeste trist. Cum naiba sa nu ai macar 2-3 sortimente de paine ca orice bomba de la parterul blocului? Moment in care ma gandesc la cateva hibe ale afacerii domnului Dinu Paturiciu.
1.Micii furnizori nu pot fi prostiti ca bugetul de stat
Ideal pentru compania care administreaza mic.ro ar fi fost ca datoriile catre micii furnizori sa fie convertite dupa o perioada de acumulare in..obligatiuni la care sa se plateasca insa dobanzi. Iar la scadenta, obligatiunile sa fie convertite in actiuni pentru o pozitie minoritara in companie, actiuni care oricum nu vor da dividende, firma avand grija sa se mentina constant pe pierdere (va spune ceva Petromidia?). Nesimtitii astia de furnizori n-au fost incantati insa de schema, ba isi cer banii destul de repede.
2. Oferta mica, concurenta mare
Ideea unui lant de mici magazine de proximitate n-a parut rea la inceput. De aceeasi parere a fost insa si concurenta iar Mega Image a continuat sa se extinda in forta. Ori, e o diferenta ca de la cer la pament intre oferta MI si cea a mic.ro. In fond, daca nu arde si n-ai nevoie urgenta de ceva in miezul noptii, preferi de regula a ai cateva optiuni la dispozitie. Vanzarile scazand, adaosurile au fost majorate ceea a dus la scaderea si mai accentuata a vanzarilor mic.ro, ca nimeni nu e masochist.
3. Gogoasa a plesnit inainte sa se arda cu ea fraierii
Inventezi o afacere “de succes”, o umfli, te diversifici si astepti cumparatorii care sa creada inca in potentialul desavarsit al retailului romanesc. Pentru Dinu Paturiciu ,bafta de a vinde Rompetrol chiar inaintea crizei n-a mai tinut cu mic.ro. Si nici cu trustul Adevarul, umflat in opinia mea tot pentru a fi maritat in 2-3 ani. Care va fi soarta mic.ro din acest punct? Probabil similara cu cea a Minimax Discount (mac.ro), care a tras deja obloanele. Morala? “Chiar daca ma lasa cineva gol in piata publica si fara bani, voi redeveni repede bogat”(ma rog, citatul din conu Dinu e aproximativ, dar intelegeti sensul). Sansa de imbogatire a d-lui Paturiciu e insa direct proportionala cu posibilitatea de a face afaceri cu statul pe care il injura pe unde-l prinde. Parerea mea.
PS: Un comentariu la acest post care spune multe:
"Sunt una din victimele afacerii mic.ro. Dinu Patriciu nu a investit si nu a pierdut bani in aceasta afacere si nici in alte afaceri. In magazinele mic.ro au investit bani furnizorii de servicii, furnizorii de echipamente si furnizorii de marfa. Printr-o retea de firme inregistrate in Olanda, controlate de Dinu Patriciu, toata investitai este contractata cu foarte multi furnizori. Esenta inselatoriei consta in contracte extrem de stufoase , cu multe clauze capcana si toate cu plata la termen de peste 90 de zile. Termenul nu se respecta, se dau faramaturi pentru amagire. Facturile furnizorilor se inregistreaza in contabilitatea acestor firme-caracatita. Deci firmele din reteaua Patriciu inregistreaza cheltuieli in contabilitate , dar neefectuind plata ,TVA-ul si impozitele le suporta firmele furnizoare. Toata investitia si toate taxele au fost suportate de firmele pacalite. Este nevoie de solidaritatea pagubitilor si de informare a mediului de afaceri. Afaceri tip Dinu Patriciu inseamna furt legal".
1.Micii furnizori nu pot fi prostiti ca bugetul de stat
Ideal pentru compania care administreaza mic.ro ar fi fost ca datoriile catre micii furnizori sa fie convertite dupa o perioada de acumulare in..obligatiuni la care sa se plateasca insa dobanzi. Iar la scadenta, obligatiunile sa fie convertite in actiuni pentru o pozitie minoritara in companie, actiuni care oricum nu vor da dividende, firma avand grija sa se mentina constant pe pierdere (va spune ceva Petromidia?). Nesimtitii astia de furnizori n-au fost incantati insa de schema, ba isi cer banii destul de repede.
2. Oferta mica, concurenta mare
Ideea unui lant de mici magazine de proximitate n-a parut rea la inceput. De aceeasi parere a fost insa si concurenta iar Mega Image a continuat sa se extinda in forta. Ori, e o diferenta ca de la cer la pament intre oferta MI si cea a mic.ro. In fond, daca nu arde si n-ai nevoie urgenta de ceva in miezul noptii, preferi de regula a ai cateva optiuni la dispozitie. Vanzarile scazand, adaosurile au fost majorate ceea a dus la scaderea si mai accentuata a vanzarilor mic.ro, ca nimeni nu e masochist.
3. Gogoasa a plesnit inainte sa se arda cu ea fraierii
Inventezi o afacere “de succes”, o umfli, te diversifici si astepti cumparatorii care sa creada inca in potentialul desavarsit al retailului romanesc. Pentru Dinu Paturiciu ,bafta de a vinde Rompetrol chiar inaintea crizei n-a mai tinut cu mic.ro. Si nici cu trustul Adevarul, umflat in opinia mea tot pentru a fi maritat in 2-3 ani. Care va fi soarta mic.ro din acest punct? Probabil similara cu cea a Minimax Discount (mac.ro), care a tras deja obloanele. Morala? “Chiar daca ma lasa cineva gol in piata publica si fara bani, voi redeveni repede bogat”(ma rog, citatul din conu Dinu e aproximativ, dar intelegeti sensul). Sansa de imbogatire a d-lui Paturiciu e insa direct proportionala cu posibilitatea de a face afaceri cu statul pe care il injura pe unde-l prinde. Parerea mea.
PS: Un comentariu la acest post care spune multe:
"Sunt una din victimele afacerii mic.ro. Dinu Patriciu nu a investit si nu a pierdut bani in aceasta afacere si nici in alte afaceri. In magazinele mic.ro au investit bani furnizorii de servicii, furnizorii de echipamente si furnizorii de marfa. Printr-o retea de firme inregistrate in Olanda, controlate de Dinu Patriciu, toata investitai este contractata cu foarte multi furnizori. Esenta inselatoriei consta in contracte extrem de stufoase , cu multe clauze capcana si toate cu plata la termen de peste 90 de zile. Termenul nu se respecta, se dau faramaturi pentru amagire. Facturile furnizorilor se inregistreaza in contabilitatea acestor firme-caracatita. Deci firmele din reteaua Patriciu inregistreaza cheltuieli in contabilitate , dar neefectuind plata ,TVA-ul si impozitele le suporta firmele furnizoare. Toata investitia si toate taxele au fost suportate de firmele pacalite. Este nevoie de solidaritatea pagubitilor si de informare a mediului de afaceri. Afaceri tip Dinu Patriciu inseamna furt legal".
miercuri, 21 decembrie 2011
Magiunul minune de Topoloveni, consumat chiar si la dineurile Bilderberg (breaking news)
Zapand intr-o doara azi printre programele noastre inutile din grila dau peste gemul de Topoloveni promovat cu discretie de elefant la OTV. Un domn in pragul isteriei (naturiste, evident)-pana aici nimic nou pentru spitalul de nebuni DDD-separase expert apele. Pe mana stanga creatile contrafacute, adevarate bombe alimentare din comert, pe mana dreapta elixirul zeilor, 100% naturalul, gemul de Topoloveni, cu mezina familiei, dulceata de gutui. De-o parte ingrediente otravitoare precum aspartamul, feluritele E-uri, fructozele, ma rog, posibil si acidul sulfuric dupa cat de pornit era domnul Alupei daca am retinut bine, in dreapta puritate si sanatate, la un pret de numai 20 lei borcanasul de 350 de grame, evident fara conservanti. Dar, ce mai conteaza 20 de lei cand toata lumea buna consuma gem de Topoloveni, de la armata americana si contingentele Nato, la snobii din UE. N-am personal nici o problema cu respectivul magiun, chiar daca pretul i-a fost dublat recent de la 10 la 20 lei, probabil pentru a sarbatori corespunzator aplicarea celebrei frunzulite verzi pe eticheta si intrarea in meniul trupelor americane.
Ce ma supara pe mine e marja exagerata de profit de la Topoloveni. Asta vara kilogramul de prune costa 2-3 lei, cel mult. Din reteta magiunului aflu ca e nevoie de 5 kg de prune pentru unul de magiun. Adica la un borcanas de magiun intra cam 1,7 kg de prune inainte de prelucrarea 100% naturala. Pai, de la maxim 5 lei cat reprezinta pretul prunelor in borcanul respectiv, cum ajungem la pretul final de supermarket de 20 de lei? Cu tot marketingul si promovarea (uneori de 2 bani, cu publicitate mascata la OTV) n-ai cum sa sari de 7-8 lei cost de productie. Diferenta pana la 20 de lei sa reprezinte taxa pe mandria consumatorului ca se indulceste cu preferatele soldatilor americani? Cam scump, nu? La banii astia imi iau naibii un tuci si imi fierb singur prunele in bucatarie. Ca sa nu mai spun ca suntem in plin sezon de prune uscate chiar si fara fum (12 lei/kg la mine in piata), deci exista si alternative pentru "naturisti". Sau poate ca nu ni s-a furnizat inca de la OTV informatia oculta ca si in grupul Bilderberg se consuma magiunul minune intre doua discutii aprinse?. Asa da, asta ar face toti banii, mai ales ca in felul asta n-ar mai fi nici participantii cu sange albastru prea “constipati” la suetele Bilderberg.
Remarc in incheiere simtul comercial al domnului viitor presedinte al neamurilor proaste, Danut Diaconescu. Omul are fler, simte ce merge pe piata si de unde sa ceara bani. A invadat ecranele mai nou cu tot soiul de leacuri naturiste promovate la greu, asta peste teme mai vechi precum OZN-uri si conspiratii, Bilderberg si extraterestri, 2012, spiritualitate/vrajitorie. Pacat ,ce varianta mai sigura de a compromite o tema vedeti decat sa o popularizezi cu si pentru ciudati?
PS: Postul asta cu magiunul de la OTV dupa articolul cu SIF-urile, seria cu problemele zonei euro, radiografiile macro, etc se potriveste-stiu!-ca..pruna in perete. Pe de alta parte, Criza asta a inceput deja sa ma plictiseasca. Nici o Apocalipsa, fie si financiara, nu vine ca trenul in gara. Poate ar trebui sa ne inspaimantam cu adevarat de lucrurile pe care nu ni le imaginam cu lux de amanunte.Catastrofele pe care suntem deja focalizati sunt pe jumatate depasite.
Ce ma supara pe mine e marja exagerata de profit de la Topoloveni. Asta vara kilogramul de prune costa 2-3 lei, cel mult. Din reteta magiunului aflu ca e nevoie de 5 kg de prune pentru unul de magiun. Adica la un borcanas de magiun intra cam 1,7 kg de prune inainte de prelucrarea 100% naturala. Pai, de la maxim 5 lei cat reprezinta pretul prunelor in borcanul respectiv, cum ajungem la pretul final de supermarket de 20 de lei? Cu tot marketingul si promovarea (uneori de 2 bani, cu publicitate mascata la OTV) n-ai cum sa sari de 7-8 lei cost de productie. Diferenta pana la 20 de lei sa reprezinte taxa pe mandria consumatorului ca se indulceste cu preferatele soldatilor americani? Cam scump, nu? La banii astia imi iau naibii un tuci si imi fierb singur prunele in bucatarie. Ca sa nu mai spun ca suntem in plin sezon de prune uscate chiar si fara fum (12 lei/kg la mine in piata), deci exista si alternative pentru "naturisti". Sau poate ca nu ni s-a furnizat inca de la OTV informatia oculta ca si in grupul Bilderberg se consuma magiunul minune intre doua discutii aprinse?. Asa da, asta ar face toti banii, mai ales ca in felul asta n-ar mai fi nici participantii cu sange albastru prea “constipati” la suetele Bilderberg.
Remarc in incheiere simtul comercial al domnului viitor presedinte al neamurilor proaste, Danut Diaconescu. Omul are fler, simte ce merge pe piata si de unde sa ceara bani. A invadat ecranele mai nou cu tot soiul de leacuri naturiste promovate la greu, asta peste teme mai vechi precum OZN-uri si conspiratii, Bilderberg si extraterestri, 2012, spiritualitate/vrajitorie. Pacat ,ce varianta mai sigura de a compromite o tema vedeti decat sa o popularizezi cu si pentru ciudati?
PS: Postul asta cu magiunul de la OTV dupa articolul cu SIF-urile, seria cu problemele zonei euro, radiografiile macro, etc se potriveste-stiu!-ca..pruna in perete. Pe de alta parte, Criza asta a inceput deja sa ma plictiseasca. Nici o Apocalipsa, fie si financiara, nu vine ca trenul in gara. Poate ar trebui sa ne inspaimantam cu adevarat de lucrurile pe care nu ni le imaginam cu lux de amanunte.Catastrofele pe care suntem deja focalizati sunt pe jumatate depasite.
vineri, 16 decembrie 2011
Prag de 5%. Mai e vreun chichirez la SIF-uri?
“Mai bine mai tarziu decat niciodata”. Cresterea pragului la SIF-uri nu vine insa “mai tarziu” ci “prea tarziu”. Se mai zbate cineva pentru expunere pe sectorul bancar romanesc? Singura tentatie a SIF-urilor o reprezinta discountul cu care se tranzactioneaza actiunile fata de activul net. Nu va entuziasmati insa prea tare, jumatate din acest discount ar fi acoperita insa de impozitele pe profit si dividende daca s-ar lichida portofoliile. Cu afacerea proasta de la BCR in carca (schimbul de actiuni cu Erste s-a parafat la cotatii intre timp dezumflate pentru banca austriaca), cu un management performant...in a-si atinge propriile interese si fara capacitatea de a genera profit altfel decat vanzand active in viitor, SIF-urile sunt interesante acum doar pentru cei dispusi sa le ..pompeze pentru a dezinvesti cu pierderi cat mai mici.
De-a lungul timpului, micii investitori in SIF-uri au fost momiti cu tot felul de iepuri la SIF-uri: ba ca au expunere mare pe banci si bancile sunt gaini cu oua de aur in Romania, ba ca in momentul listarii BCR cotatiile SIF vor exploda (in activul net unitar-VUAN- actiunile cu pricina erau prinse “doar” la valoarea contabila), ba ca cresterea pragului de detinere va declansa marea batalie pe actiuni, ba ca au discounturi mari (60-70%) fata de VUAN, ba ca vor da dividende grase dupa afacerea proasta cu Erste (desi nu mai e vorba de distributie de dividende clasice aici, din profit, ci de...active in felii mici varsate actionarilor SIF).
Intre timp, mirajul sectorului bancar s-a stins (vezi ce a patit numai in acest capitalizarea Erste, cu actiunile scazand de la 166 lei la numai 51), listarea BCR se va produce la calendele grecesti, discounturile nu mai sunt atat de mari raportat la VUAN daca ne gandim la impozitul pe profit si cel pe dividende (cam 30% din valoarea portofoliului) daca cineva ar avea intentia sa lichideze detinerile SIF si sa le dea ca dividende actionarilor dar majorarea limitei de detinere in sfarsit s-a produs.
Cine sa mai vrea SIF-uri acum? Pai, cine le.. are deja. Acestia vor fi cei mai mari fani, declarativ evident, in a pompa cotatiile actuale. Asteptati-va deci la avalanse de declaratii optimiste despre perspectivele luminoase ale actiunilor, despre dividendele halucinante care vor veni in 2012, despre cum se vor napusti fondurile pe Romania doar sa ia niste feliute de 5% pe SIF-uri (s-au napustit si pe FP in ultimul an, dar asta n-a oprit pretul actiunilor sa scada cu peste 30% de la listare!), etc, etc.
Doua vorbe si despre “marea” afacere cu Erste. Raportul de schimb implica cash (1,03 lei pentru o actiune BCR) si actiuni Erste pentru actiuni BCR (1 actiune Erste la 128 actiuni BCR). Observati ceva ciudat aici? O actiune este pretuita cu cash la 1 leu (probabil la valoarea contabila) iar la schimbul de actiuni, 128 actiuni BCR fac...51 de lei (cotatia actuala Erste)! Iar schimbul cu actiuni Erste implica de cinci ori mai multe actiuni BCR decat cele pentru care se da cash.
Una peste alta, eu nu pot recomanda cuiva sa ia SIF-uri ca investitor acum, cel putin pana nu ne lamurim cine va strange mizeria din sectorul bancar si sub ce pres. Pentru speculatii nu ma bag, am vazut destule “minuni” la bursa (ultima Oltchim) bine regizate. Sigur, SIF-urile nu sunt in aceeasi ciorba cu Oltchim, se pot shorta si la Sibiu daca pretul o ia razna, sunt mult mai lichide, etc.
De-a lungul timpului, micii investitori in SIF-uri au fost momiti cu tot felul de iepuri la SIF-uri: ba ca au expunere mare pe banci si bancile sunt gaini cu oua de aur in Romania, ba ca in momentul listarii BCR cotatiile SIF vor exploda (in activul net unitar-VUAN- actiunile cu pricina erau prinse “doar” la valoarea contabila), ba ca cresterea pragului de detinere va declansa marea batalie pe actiuni, ba ca au discounturi mari (60-70%) fata de VUAN, ba ca vor da dividende grase dupa afacerea proasta cu Erste (desi nu mai e vorba de distributie de dividende clasice aici, din profit, ci de...active in felii mici varsate actionarilor SIF).
Intre timp, mirajul sectorului bancar s-a stins (vezi ce a patit numai in acest capitalizarea Erste, cu actiunile scazand de la 166 lei la numai 51), listarea BCR se va produce la calendele grecesti, discounturile nu mai sunt atat de mari raportat la VUAN daca ne gandim la impozitul pe profit si cel pe dividende (cam 30% din valoarea portofoliului) daca cineva ar avea intentia sa lichideze detinerile SIF si sa le dea ca dividende actionarilor dar majorarea limitei de detinere in sfarsit s-a produs.
Cine sa mai vrea SIF-uri acum? Pai, cine le.. are deja. Acestia vor fi cei mai mari fani, declarativ evident, in a pompa cotatiile actuale. Asteptati-va deci la avalanse de declaratii optimiste despre perspectivele luminoase ale actiunilor, despre dividendele halucinante care vor veni in 2012, despre cum se vor napusti fondurile pe Romania doar sa ia niste feliute de 5% pe SIF-uri (s-au napustit si pe FP in ultimul an, dar asta n-a oprit pretul actiunilor sa scada cu peste 30% de la listare!), etc, etc.
Doua vorbe si despre “marea” afacere cu Erste. Raportul de schimb implica cash (1,03 lei pentru o actiune BCR) si actiuni Erste pentru actiuni BCR (1 actiune Erste la 128 actiuni BCR). Observati ceva ciudat aici? O actiune este pretuita cu cash la 1 leu (probabil la valoarea contabila) iar la schimbul de actiuni, 128 actiuni BCR fac...51 de lei (cotatia actuala Erste)! Iar schimbul cu actiuni Erste implica de cinci ori mai multe actiuni BCR decat cele pentru care se da cash.
Una peste alta, eu nu pot recomanda cuiva sa ia SIF-uri ca investitor acum, cel putin pana nu ne lamurim cine va strange mizeria din sectorul bancar si sub ce pres. Pentru speculatii nu ma bag, am vazut destule “minuni” la bursa (ultima Oltchim) bine regizate. Sigur, SIF-urile nu sunt in aceeasi ciorba cu Oltchim, se pot shorta si la Sibiu daca pretul o ia razna, sunt mult mai lichide, etc.
miercuri, 14 decembrie 2011
Am depasit componenta “criza de nervi” din Criza economica. Urmeaza Depresia din ...Depresiune?
Mai viseaza cineva “V”-uri verzi pe pereti? Putini mai spera acum la o revenire rapida a economiilor, consensul este ca reechilibrarea se va produce cu lacrimi si suferinta, fie prin austeritate care sa erodeze lent stilul actual de viata, fie prin inflatie care sa mature rapid gunoaiele din perioada de boom odata cu valoarea economiilor pastrate in banci. Ce diferenta exista deci intre perioada nevrotica a Crizei si capitularea prin depresie care incepe sa se contureze din perspectiva consumatorului si a investitorului?
Am gasit un link interesant hat din 2008. BNR isi “reitera punctul de vedere conform caruia Criza nu va afecta economia Romaniei”. O tempora! Cand oficialii si-au dat seama ca lucrurile sunt mai serioase, s-a vanturat ideea unei crize “in V”. Adica o cadere brusca urmata de o revenire pe masura, context in care trebuia sa stai doar cu banii pregatiti asteptand sa-ti pice chilipirurile din cer pentru a marca cateva luni mai tarziu profiturile babane. Acum suntem deja in faza “post-V” care seamana leit a “D” de la Depresiune (faza a economiei de revenire lenta dupa Criza, putere de cumparare scazuta, cerere si preturi pe masura).Unii mai astepta ceva de la Stat (programe de stimulare evident), altii s-au resemnat cu austeritatea pe termen lung, exista si reprezentanti ai curentului inflationist care sa urmeze actualei tendinte de scadere a preturilor. Singurele “oportunitati” de care se mai vorbeste acum sunt cele de... conservare a valorii. Iata o succesiune a evolutiei fazelor psihologice ale crizei economice si posibile urmari din punctul in care ne aflam.
1.De la vanatoarea de oportunitati la auto-conservare si conserve
“Cu preturi ca astea n-o sa va intalniti curand” spuneau brokerii rataciti la Money Channel prin 2008. Si au avut dreptate, n-o sa mai vedem curand preturi la bursa la fel de mari ca in...2008. Ideea ca “Criza a fost doar pretextul nimerit pentru oamenii cu cash-ul pregatit sa faca afacerea vietii” e doar amintire (adevarat, putini au reusit sa faca bani in 2009, cumparand pe minime si vanzand in vara lui 2011; majoritatea care aveau ceva bani erau insa prea speriati sa ia pozitii atunci). Nici brokerii si nici agentii imobiliari nu ne mai dau coate acum. “Contra-lumanarile” de revenire pe graficul pretului au ajuns de la faza de speranta..palpabila, la vis SF. Majoritatea jucatorilor pare sa convina ca urmatoarea bula va veni dupa o perioada lunga de echilibru, cu tendinte descendente. Modelul japonez deci. De la artificii anticipate, la conserve de vreme rea. Partea buna este ca a disparut componenta nevrotica din Criza. Bursele nu mai pica spectaculos, putini mai vad bancile inchizandu-se peste noapte (bank run). Ziua de maine nu mai pare sa aduca o castastrofa iminenta, convenim doar ca nu va aduce “nimic bun”, cel putin pe termen mediu.
2. D de la Depresie/Depresiune, E de la endorfine.
Incercarea de a readuce cu forta entuziasmul consumist, prin declaratii optimist-populiste si masuri monetare extreme (quantitative easing) a esuat. Companiile fac economie, consumatorii strang cureaua, Guvernele canta aria austeritatii. In loc ca economiile sa vina in cap din varful scarilor, se cade pe fund treapta cu treapta. Daca marii bolnavi din economie ar fi fost lasati sa se curete in momentul T zero in loc sa fie considerati “too big to fail” poate ca am fi asistat la un impuls de crestere de pe fundul gropii. In loc sa cadem in prapastie si sa incepem apoi urcusul plini de cucuie dar un pic mai optimisti, ne-am afundat in schimb in nisipuri miscatoare iar pesimismul urca incet dar sigur. Ce ne mai scoate din...austeritate si depresie? La inceputul secolului s-a iesit din Depresiune cu un razboi, acum fortele de descurajare sunt prea consistente in toate taberele pentru pentru a repeta experienta. Poate totusi inflatia, desi e greu sa faci inflatie dupa spargerea unei bule a creditului. Sau un neasteptat salt inainte tehnologic, ceva gen “free energy”. Sau, in ultima instanta, ciocolata la tot satul…global. Endorfine la liber, fie si din bani publici, pentru a inveseli electoratul apatic. Ramane de vazut forma in care ni se vor aplica respectivele substante in ciorba noastra zilnica de consumatori.
Am gasit un link interesant hat din 2008. BNR isi “reitera punctul de vedere conform caruia Criza nu va afecta economia Romaniei”. O tempora! Cand oficialii si-au dat seama ca lucrurile sunt mai serioase, s-a vanturat ideea unei crize “in V”. Adica o cadere brusca urmata de o revenire pe masura, context in care trebuia sa stai doar cu banii pregatiti asteptand sa-ti pice chilipirurile din cer pentru a marca cateva luni mai tarziu profiturile babane. Acum suntem deja in faza “post-V” care seamana leit a “D” de la Depresiune (faza a economiei de revenire lenta dupa Criza, putere de cumparare scazuta, cerere si preturi pe masura).Unii mai astepta ceva de la Stat (programe de stimulare evident), altii s-au resemnat cu austeritatea pe termen lung, exista si reprezentanti ai curentului inflationist care sa urmeze actualei tendinte de scadere a preturilor. Singurele “oportunitati” de care se mai vorbeste acum sunt cele de... conservare a valorii. Iata o succesiune a evolutiei fazelor psihologice ale crizei economice si posibile urmari din punctul in care ne aflam.
1.De la vanatoarea de oportunitati la auto-conservare si conserve
“Cu preturi ca astea n-o sa va intalniti curand” spuneau brokerii rataciti la Money Channel prin 2008. Si au avut dreptate, n-o sa mai vedem curand preturi la bursa la fel de mari ca in...2008. Ideea ca “Criza a fost doar pretextul nimerit pentru oamenii cu cash-ul pregatit sa faca afacerea vietii” e doar amintire (adevarat, putini au reusit sa faca bani in 2009, cumparand pe minime si vanzand in vara lui 2011; majoritatea care aveau ceva bani erau insa prea speriati sa ia pozitii atunci). Nici brokerii si nici agentii imobiliari nu ne mai dau coate acum. “Contra-lumanarile” de revenire pe graficul pretului au ajuns de la faza de speranta..palpabila, la vis SF. Majoritatea jucatorilor pare sa convina ca urmatoarea bula va veni dupa o perioada lunga de echilibru, cu tendinte descendente. Modelul japonez deci. De la artificii anticipate, la conserve de vreme rea. Partea buna este ca a disparut componenta nevrotica din Criza. Bursele nu mai pica spectaculos, putini mai vad bancile inchizandu-se peste noapte (bank run). Ziua de maine nu mai pare sa aduca o castastrofa iminenta, convenim doar ca nu va aduce “nimic bun”, cel putin pe termen mediu.
2. D de la Depresie/Depresiune, E de la endorfine.
Incercarea de a readuce cu forta entuziasmul consumist, prin declaratii optimist-populiste si masuri monetare extreme (quantitative easing) a esuat. Companiile fac economie, consumatorii strang cureaua, Guvernele canta aria austeritatii. In loc ca economiile sa vina in cap din varful scarilor, se cade pe fund treapta cu treapta. Daca marii bolnavi din economie ar fi fost lasati sa se curete in momentul T zero in loc sa fie considerati “too big to fail” poate ca am fi asistat la un impuls de crestere de pe fundul gropii. In loc sa cadem in prapastie si sa incepem apoi urcusul plini de cucuie dar un pic mai optimisti, ne-am afundat in schimb in nisipuri miscatoare iar pesimismul urca incet dar sigur. Ce ne mai scoate din...austeritate si depresie? La inceputul secolului s-a iesit din Depresiune cu un razboi, acum fortele de descurajare sunt prea consistente in toate taberele pentru pentru a repeta experienta. Poate totusi inflatia, desi e greu sa faci inflatie dupa spargerea unei bule a creditului. Sau un neasteptat salt inainte tehnologic, ceva gen “free energy”. Sau, in ultima instanta, ciocolata la tot satul…global. Endorfine la liber, fie si din bani publici, pentru a inveseli electoratul apatic. Ramane de vazut forma in care ni se vor aplica respectivele substante in ciorba noastra zilnica de consumatori.
sâmbătă, 10 decembrie 2011
“Spargerea euro”: cine pe cine a salvat si pentru cat timp
Bancile au primit asigurari ca nu vor mai pati “rusinea” restructurarii datoriilor suverane ca in cazul Greciei. In compensatie, vor trebui sa se “simta”si sa imprumute Guvernele cu probleme pasand mai departe banii fara numar furnizati la dobanda de 1% de BCE. Pentru ca actionarii bancilor si investitorii sa nu maraie, Guvernele se angajeaza sa tina in frau cheltuielile bugetare dupa o regula “de aur” prea abstracta ca sa nu poata fi aplicata de fiecare dupa preferinte. Probabil urmeaza in 2012 un nou summit pentru “salvarea euro”, inca “10 zile critice” in care BCE va primi rolul de imprumutator de ultima instanta. Cum vor reactiona insa cetatenii statelor cu probleme care vedeau pana acum UE ca izvor de bunastare si acum se trezesc cu o sursa de constrangere pe termen lung?
Dobanda de politica monetara a fost recent coborata in spatiul euro la 1% (poate o vedem chiar mai jos in lunile ce vine) pentru ca bancile trebuie momite sa imprumute statele cu probleme care nu mai pot apela deocamdata la pusculita virtuala a BCE. Filozofia? Iei cu 1% de la domnul Draghi si plasezi cu 7% domnului Monti. Ca sa nu caraie actionarii bancilor si investitorii vazand cum bilanturile se umplu cu gunoaie, statele din euro-zone (mai putin Marea Britanie) promit sa se responsabilizeze fiscal si bugetar. Adica, “stim ca suntem o gaura neagra, ca datoriile noastre nu mai pot fi platite si cu toate astea va cerem bani in plus sa finantam deficitele, dar va rugam frumos sa tineti cont ca viteza cu care va cerem bani o sa scada, la fel si sumele solicitate”.
Deficit structural de 0,5% din PIB nu inseamna mai nimc. Este vorba de deficitul bugetar din care scoatem efectul ciclic al banilor pompati in recesiune. Si fiecare va calcula cum vrea musch.., pardon, expertii sai respectiva contributie “ciclica”. Basca dificultatea si taraiala cu care se poate implementa in legislatie asa ceva.
De ce respectivul plan e subred? Uniunea Europeana a fost considerata un izvor de prosperitate pentru statele membre. Saracii si neperformantii economic se puteau imprumuta ieftin si consuma peste posibiitati, importand din productia bogatilor si eficientilor economic. Si uite asa Germania are cam 40% din PIB exporturi si componenta latina a Uniunii se zbate cu datoriile de gat. Vor accepta tarile cu probleme sa stranga cureaua pe termen lung? Eu nu cred. Din vaca grasa UE se transforma in buba neagra (pentru greci nu e deloc exagerat!). De ce sa ramai cu forta intr-o structura care te obliga sa strangi cureaua in loc sa adopti modelul islandez si sa dai cu flit celor care au pretentii financiare de la tine? Exista viata si dupa falimentul suveran, argentinienii pot fi chemati sa conferentieze pe tema asta. Modelul islandez va deveni tot mai tentant odata cu trecerea timpului.
Tot ce s-a facut la summitul incheiat vineri a fost sa se traga de timp pentru banci. Asigurarea impotriva falimentului le-a fost garantata, dar sa nu uitam ca politicienii care si-au asumat asta nu sunt vesnici. Se va mai obtine un moment de respiro poate in primavara, cand BCE mai are sa-si asume rolul de imprumutator de ultima instanta. Daca se canta insa in continuare aria austeritatii, despre euro putem vorbi deja la trecut, cu tot rolul de sosie a Fed asumat eventual de BCE. Singura sansa reala de salvare a euro nu poate ocoli restructurarea datoriilor si o legislatie impotriva speculatiilor financiare care sa impiedice bancile sa vina din timp in timp cu mana intinsa la Guvern amenintand ca sunt prea mari sa fie lasate sa cada.
Doua vorbe despre Marea Britanie, marele “izolat” de ieri. Ca nu vrei sa-ti asumi constrangeri bugetare parafate in contextul in care n-ai o moneda unica de aparat, pot intelege (mai greu inteleg de ce au dinamitat britanicii in ultima vreme constructia euro prin tot soiul de declaratii ce parea copiate din laboratoarele Goldman Sachs). Dar sa pretinzi asigurari ca industria ta financiara nu va avea amenintate profiturile si bonusurile dupa ce tocmai se dadeau asigurari ca bancile nu vor da faliment, mi se pare o dovada de mare nesimtire.
Dobanda de politica monetara a fost recent coborata in spatiul euro la 1% (poate o vedem chiar mai jos in lunile ce vine) pentru ca bancile trebuie momite sa imprumute statele cu probleme care nu mai pot apela deocamdata la pusculita virtuala a BCE. Filozofia? Iei cu 1% de la domnul Draghi si plasezi cu 7% domnului Monti. Ca sa nu caraie actionarii bancilor si investitorii vazand cum bilanturile se umplu cu gunoaie, statele din euro-zone (mai putin Marea Britanie) promit sa se responsabilizeze fiscal si bugetar. Adica, “stim ca suntem o gaura neagra, ca datoriile noastre nu mai pot fi platite si cu toate astea va cerem bani in plus sa finantam deficitele, dar va rugam frumos sa tineti cont ca viteza cu care va cerem bani o sa scada, la fel si sumele solicitate”.
Deficit structural de 0,5% din PIB nu inseamna mai nimc. Este vorba de deficitul bugetar din care scoatem efectul ciclic al banilor pompati in recesiune. Si fiecare va calcula cum vrea musch.., pardon, expertii sai respectiva contributie “ciclica”. Basca dificultatea si taraiala cu care se poate implementa in legislatie asa ceva.
De ce respectivul plan e subred? Uniunea Europeana a fost considerata un izvor de prosperitate pentru statele membre. Saracii si neperformantii economic se puteau imprumuta ieftin si consuma peste posibiitati, importand din productia bogatilor si eficientilor economic. Si uite asa Germania are cam 40% din PIB exporturi si componenta latina a Uniunii se zbate cu datoriile de gat. Vor accepta tarile cu probleme sa stranga cureaua pe termen lung? Eu nu cred. Din vaca grasa UE se transforma in buba neagra (pentru greci nu e deloc exagerat!). De ce sa ramai cu forta intr-o structura care te obliga sa strangi cureaua in loc sa adopti modelul islandez si sa dai cu flit celor care au pretentii financiare de la tine? Exista viata si dupa falimentul suveran, argentinienii pot fi chemati sa conferentieze pe tema asta. Modelul islandez va deveni tot mai tentant odata cu trecerea timpului.
Tot ce s-a facut la summitul incheiat vineri a fost sa se traga de timp pentru banci. Asigurarea impotriva falimentului le-a fost garantata, dar sa nu uitam ca politicienii care si-au asumat asta nu sunt vesnici. Se va mai obtine un moment de respiro poate in primavara, cand BCE mai are sa-si asume rolul de imprumutator de ultima instanta. Daca se canta insa in continuare aria austeritatii, despre euro putem vorbi deja la trecut, cu tot rolul de sosie a Fed asumat eventual de BCE. Singura sansa reala de salvare a euro nu poate ocoli restructurarea datoriilor si o legislatie impotriva speculatiilor financiare care sa impiedice bancile sa vina din timp in timp cu mana intinsa la Guvern amenintand ca sunt prea mari sa fie lasate sa cada.
Doua vorbe despre Marea Britanie, marele “izolat” de ieri. Ca nu vrei sa-ti asumi constrangeri bugetare parafate in contextul in care n-ai o moneda unica de aparat, pot intelege (mai greu inteleg de ce au dinamitat britanicii in ultima vreme constructia euro prin tot soiul de declaratii ce parea copiate din laboratoarele Goldman Sachs). Dar sa pretinzi asigurari ca industria ta financiara nu va avea amenintate profiturile si bonusurile dupa ce tocmai se dadeau asigurari ca bancile nu vor da faliment, mi se pare o dovada de mare nesimtire.
miercuri, 7 decembrie 2011
Cat de indatorate sunt de fapt statele? In comparatie cu persoanele fizice stau chiar bine!
100% din PIB asta e masura iresponsabilitatii pentru datoria publica, nu? Daca PIB e ceva abstract sa ne raportam la incasarile statului. Adica o datorie de 2,5 ori veniturile bugetului public, presupunand cu generozitate ca exista incasari cat 40% din PIB. Raportandu-ne la persoanele fizice, la un salariu mediu echivalent cu 400 euro, asta ar presupune o datorie totala de 12.000 euro. Cam cat un credit de nevoi personale de Logan plus o bidinea prin apartamentul din Militari, nu? Pai eu stiu o gramada de “iresponsabili”de tipul asta. Si nu ne-am raportat inca la creditele ipotecare
Pentru acelasi salariu de 400 euro, se poate obtine prin programul Prima Casa un imprumut pentru o cutie de chibrituri cu 2 camere (sa zicem 50.0000 euro valoare a tranzactiei cu 45.000 luati de la banca pe 30 de ani si 5.000 euro avans din fonduri personale) la o rata lunara sub 250 euro (cam 60% raportul rata/venituri). Pai asta inseamna de peste 9 ori veniturile anuale, echivalentul unei datorii publice de 375% din PIB ca sa revin la exemplul de mai sus, ala cu statele. Pai creditacii de la Prima Casa sunt mai iresponsabili ca Grecia domnule! Iar Italia e un model de cumpatare pentru posesorii de credit ipotecar!
Sau ar trebui sa avem o dubla masura state-creditaci? E mai sanatos sa te imprumuti pentru o garsoniera pe 30 de ani decat sa o faci pentru infrastructura? Habar n-am si oricum Standard &Poor’s nu da rating la imprumuturile persoanelor fizice. Da insa pentru... pachetele de credite ipotecare de aia si avem criza subprime. Ce ziceti insa de o comparatie intre politicienii de 3 lei din Romania si Fat-Frumosul de la BNR care a rapus balaurul inflatiei si s-a luptat cu speculatorii cei rai? Politicienii sunt iresponsabili ca au imprumutat tara prea mult, nu? Dar BNR care a permis cresterea gradului de indatorare de la un raport rata/venituri de o treime inainte de criza, pana la 70% pe varful bulei imobiliare, cum e? Asta nu scuza bineinteles politicenii, baga doar sub aceeasi caciula a responsabilitatii pe cei abonati permanent la osanalele media.
PS: Fara absolut nici o legatura, cititi aici un excelent articol despre avalansa de spoturi RMGC si falsitatea argumentului “oamenii din Rosia Montana nu vor decat sa munceasca”.
Pentru acelasi salariu de 400 euro, se poate obtine prin programul Prima Casa un imprumut pentru o cutie de chibrituri cu 2 camere (sa zicem 50.0000 euro valoare a tranzactiei cu 45.000 luati de la banca pe 30 de ani si 5.000 euro avans din fonduri personale) la o rata lunara sub 250 euro (cam 60% raportul rata/venituri). Pai asta inseamna de peste 9 ori veniturile anuale, echivalentul unei datorii publice de 375% din PIB ca sa revin la exemplul de mai sus, ala cu statele. Pai creditacii de la Prima Casa sunt mai iresponsabili ca Grecia domnule! Iar Italia e un model de cumpatare pentru posesorii de credit ipotecar!
Sau ar trebui sa avem o dubla masura state-creditaci? E mai sanatos sa te imprumuti pentru o garsoniera pe 30 de ani decat sa o faci pentru infrastructura? Habar n-am si oricum Standard &Poor’s nu da rating la imprumuturile persoanelor fizice. Da insa pentru... pachetele de credite ipotecare de aia si avem criza subprime. Ce ziceti insa de o comparatie intre politicienii de 3 lei din Romania si Fat-Frumosul de la BNR care a rapus balaurul inflatiei si s-a luptat cu speculatorii cei rai? Politicienii sunt iresponsabili ca au imprumutat tara prea mult, nu? Dar BNR care a permis cresterea gradului de indatorare de la un raport rata/venituri de o treime inainte de criza, pana la 70% pe varful bulei imobiliare, cum e? Asta nu scuza bineinteles politicenii, baga doar sub aceeasi caciula a responsabilitatii pe cei abonati permanent la osanalele media.
PS: Fara absolut nici o legatura, cititi aici un excelent articol despre avalansa de spoturi RMGC si falsitatea argumentului “oamenii din Rosia Montana nu vor decat sa munceasca”.
marți, 6 decembrie 2011
Cum se fac recomandarile de investitii. De la agentii de brokeraj la agentiile de rating
Sa spunem ca esti Fondul Proprietatea si iti toci neinspirat cash-ul la inceput de an sa cumperi la Viena actiuni Raiffeisen si Erste pe care ai deja pierdere de peste 60%. Ti se pare anormal ca analistii Raiffeisen Romania sa dea recomandare de cumparare pe actiunile FP la un pret tinta cu aproape 80% peste cel de la BVB? Ce, binele facut nu se intoarce? Si cum se face ca agentiile de rating si analistii bancilor s-au napustit in haita pe Europa?Datoriile publice ce par acum nesustenabile erau sustenabile cumva anul trecut cand nu se sufla o vorba despre disparitia euro?
Raiffeisen Capital & Investment este broker de actiuni in Romania. Din aceasta postura emite analize si opinii pentru investitori. Cand trebuie, aceste opinii ajung si la presa, desi in principiu ele sunt destinate doar celor care platesc pentru ele, fie si indirect, prin comisioanele de tranzactionare achitate din pozitia de clienti ai brokerului. Dar asa se intampla cand esti mai mult agent de marketing decat analist. Prin 2008-2009 RCI bombarda piata cu estimari de crestere de peste 100% pentru SIF-uri. Si vedeti unde este B(i)ET-FI acum.
Azi, un nou raport-bomba in ZF: cumparati actiuni la Fondul Proprietatea ca o sa creasca cu 78%! O-la-la, ce oportunitate! Dar de ce ar urma sa aibe evolutia asta? Nu va ganditi ca nu se pot furniza si argumente, in principiu orice afirmatie poate fi argumentata, ideea e sa fie argumentata cu onestitate. In cazul FP, actiunile vor creste pentru ca administratorul a “crescut transparenta” fondului, in plus, cei care au avut de primit actiuni de la stat le-au cam primit punand presiune pe vanzare. Sigur, la fel de bine putem spune ca cine a avut actiuni de cumparat a cam cumparat pana acum, fie cand nu erau listate, fie dupa listare; de ce ar pune presiune in urmatorul an pe pret pana la 0,76 lei? Cat despre “cresterea transparentei”chiar nu stiu ce sa zic. Sa se refere analistii RCI la faptul ca FP a cumparat peste 1 milion actiuni Raiffeisen Bank listate la Viena si acum are pierdere de peste 60% pe ele? Analiza super-optimista a RCI ar putea fi considerata un...contra-serviciu? Asa cum se intampla de ceva vreme cu schimbul de amabilitati Erste-Raiffeisen, cele doua banci dand frecvent tinte optimste de pret pentru actiunile ...concurentei? Sa mai spunem ca inainte de listarea FP majoritatea brokerilor romani vedeau actiunile in intervalul 0,8-0,9 lei (RCI chiar 0,96) iar acum sunt doar 0,4 lei.
Orchestra anti-euro
Ceva similar, dar in sens invers (pesimismul e marfaprincipala), se intampla cu zona euro. Focalizare maxima, amenintari subtile ca zona se dezintegreaza, downgradari peste downgradari, perspective negative, etc. Analistii actioneaza in haita si par tare suparati pe euro-zone. Parca asistam la o piesa de teatru cu final cunoscut unde actorii primesc textele dupa fiecare act. Euro pierde teren fata de dolar desi in mod normal ar trebui sa creasca de vreme ce nu se apeleaza la tipar ca in SUA, nu?. Una dintre analizele de ieri m-a amuzat serios. Japonezii de la Nomura fac o predictie legata de potentialul de depreciere al monedelor nationale iesite din euro (evident fata de dolar). Drahma greceasca pierde 57%, in Portugalia scadere de 47%, pesetas se subtiaza cu 35% in Spania iar lira italieneasca cu 27%. Subtext, “fuga-fuga pe dolar, abandonati euro, vedeti ce ati putea pati”. Acum, daca tarile in cauza rasufla din greu platindu-si datoriile in euro in acest moment, sa fie atat de sarace cu duhul incat sa vrea o crestere a lor prin iesirea din euro-zone si devalorizarea ce urmeaza? Ca potrivit Nomura, cam toate monedele pierd din dezintegrarea euro, mai putin marca ce se apreciaza cu 1% (francul francez scade si el cu 9%). Sa fie nemtii atat de orbi incat sa sacrifice euro pentru un avans atat de modest al marcii stiind insa ca nu vor mai exporta la fel de mult in tarile din jur din moment ce puterea de cumparare a valutelor nationale scade? Eu nu cred deloc in scenariul asta. Sigur, pisica trebuie aratata convingator cand miza nu e dispartia euro ci aparitia unei zone mai centralizate in acelasi spatiu (cum nici semnarea tratatului de infiintare a UE nu a trecut fara probleme in tarile membre, o cedare a suveranitatii trebuie sa fie acompaniata de panica veritabila pentru a trece de votul popular).
Raiffeisen Capital & Investment este broker de actiuni in Romania. Din aceasta postura emite analize si opinii pentru investitori. Cand trebuie, aceste opinii ajung si la presa, desi in principiu ele sunt destinate doar celor care platesc pentru ele, fie si indirect, prin comisioanele de tranzactionare achitate din pozitia de clienti ai brokerului. Dar asa se intampla cand esti mai mult agent de marketing decat analist. Prin 2008-2009 RCI bombarda piata cu estimari de crestere de peste 100% pentru SIF-uri. Si vedeti unde este B(i)ET-FI acum.
Azi, un nou raport-bomba in ZF: cumparati actiuni la Fondul Proprietatea ca o sa creasca cu 78%! O-la-la, ce oportunitate! Dar de ce ar urma sa aibe evolutia asta? Nu va ganditi ca nu se pot furniza si argumente, in principiu orice afirmatie poate fi argumentata, ideea e sa fie argumentata cu onestitate. In cazul FP, actiunile vor creste pentru ca administratorul a “crescut transparenta” fondului, in plus, cei care au avut de primit actiuni de la stat le-au cam primit punand presiune pe vanzare. Sigur, la fel de bine putem spune ca cine a avut actiuni de cumparat a cam cumparat pana acum, fie cand nu erau listate, fie dupa listare; de ce ar pune presiune in urmatorul an pe pret pana la 0,76 lei? Cat despre “cresterea transparentei”chiar nu stiu ce sa zic. Sa se refere analistii RCI la faptul ca FP a cumparat peste 1 milion actiuni Raiffeisen Bank listate la Viena si acum are pierdere de peste 60% pe ele? Analiza super-optimista a RCI ar putea fi considerata un...contra-serviciu? Asa cum se intampla de ceva vreme cu schimbul de amabilitati Erste-Raiffeisen, cele doua banci dand frecvent tinte optimste de pret pentru actiunile ...concurentei? Sa mai spunem ca inainte de listarea FP majoritatea brokerilor romani vedeau actiunile in intervalul 0,8-0,9 lei (RCI chiar 0,96) iar acum sunt doar 0,4 lei.
Orchestra anti-euro
Ceva similar, dar in sens invers (pesimismul e marfaprincipala), se intampla cu zona euro. Focalizare maxima, amenintari subtile ca zona se dezintegreaza, downgradari peste downgradari, perspective negative, etc. Analistii actioneaza in haita si par tare suparati pe euro-zone. Parca asistam la o piesa de teatru cu final cunoscut unde actorii primesc textele dupa fiecare act. Euro pierde teren fata de dolar desi in mod normal ar trebui sa creasca de vreme ce nu se apeleaza la tipar ca in SUA, nu?. Una dintre analizele de ieri m-a amuzat serios. Japonezii de la Nomura fac o predictie legata de potentialul de depreciere al monedelor nationale iesite din euro (evident fata de dolar). Drahma greceasca pierde 57%, in Portugalia scadere de 47%, pesetas se subtiaza cu 35% in Spania iar lira italieneasca cu 27%. Subtext, “fuga-fuga pe dolar, abandonati euro, vedeti ce ati putea pati”. Acum, daca tarile in cauza rasufla din greu platindu-si datoriile in euro in acest moment, sa fie atat de sarace cu duhul incat sa vrea o crestere a lor prin iesirea din euro-zone si devalorizarea ce urmeaza? Ca potrivit Nomura, cam toate monedele pierd din dezintegrarea euro, mai putin marca ce se apreciaza cu 1% (francul francez scade si el cu 9%). Sa fie nemtii atat de orbi incat sa sacrifice euro pentru un avans atat de modest al marcii stiind insa ca nu vor mai exporta la fel de mult in tarile din jur din moment ce puterea de cumparare a valutelor nationale scade? Eu nu cred deloc in scenariul asta. Sigur, pisica trebuie aratata convingator cand miza nu e dispartia euro ci aparitia unei zone mai centralizate in acelasi spatiu (cum nici semnarea tratatului de infiintare a UE nu a trecut fara probleme in tarile membre, o cedare a suveranitatii trebuie sa fie acompaniata de panica veritabila pentru a trece de votul popular).
joi, 1 decembrie 2011
Mai sunt 14.400 minute pana la sfarsitul euro!
Am vazut politicieni panicati, euro se poate prabusi in 10 zile! Stati linistiti la locurile voastre, politicianul minimalizeaza cand e ceva serios, apoi exagereaza posibilele efecte pentru a face digerabila decizia deja pregatita. Iar in cazul euro este vorba de pierdere de suveranitate, apelarea la tipar, noi masuri de austeritate. Ni se vor anunta gradual, pentru ca focul de artificii (“am salvat euro!”) sa fie mai credibil. Ce inseamna renuntarea la euro? Inseamna in primul rand Restructurarea datoriilor. Imaginati-va state care deja gafaie la dobanzi din ce in ce mai mari cum si la ce costuri se vor refinanta in monedele nationale iesite de sub plapuma euro! Stiu, marca o sa iasa in forta, intarita, dar exportatorii germani nu vor fi deloc incantati. Dolarul? Aparent tiparul Fed nu mai are de ce sa-si faca griji. Aparent. Ia ganditi-va, care va fi refugiul investitorilor in lipsa unei alternative pentru dolar (ca era clasica deja leapsa euro-dolar cand datele economice veneau mai proaste intr-o parte sau alta)? Aurul! Iar Bancile Centrale nu se simt deloc confortabil cu ideea asta.
Deci nimeni nu prea vrea sa reniunte la euro in mod real. Sigur, unora le convine sa avem impresia ca euro dispare (speculatorii din pietele Forex, “investitorii” in bonduri la randamente de peste 7%, etc), dar asta sa ramana doar o simpla impresie, buna pentru fraierii care ies panicati de pe euro si cumpara dolarii scumpi chiar inainte de a se inversa trendul. Cum spuneam, renuntarea la euro inseamna in primul restructurarea datoriilor, deci falimentul creditorilor si deranj mare pentru banci, cele pentru care s-au indatorat statele accelerat din 2008. Vi se pare posibil un astfel de scenariu in care bancile pierd masiv? Hai sa fim seriosi! Vor mai fi salvate inca o data cu aerul ca salvam intreaga constructie europeana.
Pana atunci, dupa o injectie de panica bine dozata era si timpul ca pietele sa mai ia o pauza de respiratie in preajma sarbatorilor (vezi injectiile neconditionate de lichiditate anuntate ieri de 5 mari banci centrale in special pentru buzunarele ciuruite ale bancilor europene). Dupa care ciclul se reia, nu va stresati. Mentalul colectiv a inregistrat deja ideile principale. Le vom recapitula in 2012 dupa un nou ciclu de crestere bursiera care sa permita pietelor sa cada mai de sus. Iar dupa revizitarea Problemei, se va implementa in sfarsit Solutia!
PS: LUME, LUME, CONCURS CU PREMII! Intrebarea la care trebuie sa raspundeti argumentat este: CUM SE VOR NUMI URMATORII 2 GUVERNATORI AI BNR DUPA RETRAGEREA LA TEASCUL PROPRIU A D-LUI ISARESCU? Ipoteza mea este ca vor fi, in ordine, Mihai Tanasescu si Mihai Radu. Primul pentru ca este reprezentatul Romaniei la FMI iar FMI este singura voce care mai conteaza in tarisoara asta dupa ce am luat poala de 20 miliarde dolari imprumut iar d-l Radu, pentru ca este un bancher tanar, de perspectiva, si reprezentant al Romaniei in Comisia Trilaterala, ca si domnii Isarescu si Tanasescu de altfel (un vot pentru continuitate deci). Daca aveti teorii mai credibile sau doar mai interesante, puteti castiga-pam, ram, pam!- Marele Premiu: un pahar de vorba cu autorul acestui blog pe teme de criza financiara, evident pe cheltuiala castigatorului (fiti pe pace, ma limitez la apa plata cu lamaie). Trei, doi, unu..START!
Deci nimeni nu prea vrea sa reniunte la euro in mod real. Sigur, unora le convine sa avem impresia ca euro dispare (speculatorii din pietele Forex, “investitorii” in bonduri la randamente de peste 7%, etc), dar asta sa ramana doar o simpla impresie, buna pentru fraierii care ies panicati de pe euro si cumpara dolarii scumpi chiar inainte de a se inversa trendul. Cum spuneam, renuntarea la euro inseamna in primul restructurarea datoriilor, deci falimentul creditorilor si deranj mare pentru banci, cele pentru care s-au indatorat statele accelerat din 2008. Vi se pare posibil un astfel de scenariu in care bancile pierd masiv? Hai sa fim seriosi! Vor mai fi salvate inca o data cu aerul ca salvam intreaga constructie europeana.
Pana atunci, dupa o injectie de panica bine dozata era si timpul ca pietele sa mai ia o pauza de respiratie in preajma sarbatorilor (vezi injectiile neconditionate de lichiditate anuntate ieri de 5 mari banci centrale in special pentru buzunarele ciuruite ale bancilor europene). Dupa care ciclul se reia, nu va stresati. Mentalul colectiv a inregistrat deja ideile principale. Le vom recapitula in 2012 dupa un nou ciclu de crestere bursiera care sa permita pietelor sa cada mai de sus. Iar dupa revizitarea Problemei, se va implementa in sfarsit Solutia!
PS: LUME, LUME, CONCURS CU PREMII! Intrebarea la care trebuie sa raspundeti argumentat este: CUM SE VOR NUMI URMATORII 2 GUVERNATORI AI BNR DUPA RETRAGEREA LA TEASCUL PROPRIU A D-LUI ISARESCU? Ipoteza mea este ca vor fi, in ordine, Mihai Tanasescu si Mihai Radu. Primul pentru ca este reprezentatul Romaniei la FMI iar FMI este singura voce care mai conteaza in tarisoara asta dupa ce am luat poala de 20 miliarde dolari imprumut iar d-l Radu, pentru ca este un bancher tanar, de perspectiva, si reprezentant al Romaniei in Comisia Trilaterala, ca si domnii Isarescu si Tanasescu de altfel (un vot pentru continuitate deci). Daca aveti teorii mai credibile sau doar mai interesante, puteti castiga-pam, ram, pam!- Marele Premiu: un pahar de vorba cu autorul acestui blog pe teme de criza financiara, evident pe cheltuiala castigatorului (fiti pe pace, ma limitez la apa plata cu lamaie). Trei, doi, unu..START!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)