100% din PIB asta e masura iresponsabilitatii pentru datoria publica, nu? Daca PIB e ceva abstract sa ne raportam la incasarile statului. Adica o datorie de 2,5 ori veniturile bugetului public, presupunand cu generozitate ca exista incasari cat 40% din PIB. Raportandu-ne la persoanele fizice, la un salariu mediu echivalent cu 400 euro, asta ar presupune o datorie totala de 12.000 euro. Cam cat un credit de nevoi personale de Logan plus o bidinea prin apartamentul din Militari, nu? Pai eu stiu o gramada de “iresponsabili”de tipul asta. Si nu ne-am raportat inca la creditele ipotecare
Pentru acelasi salariu de 400 euro, se poate obtine prin programul Prima Casa un imprumut pentru o cutie de chibrituri cu 2 camere (sa zicem 50.0000 euro valoare a tranzactiei cu 45.000 luati de la banca pe 30 de ani si 5.000 euro avans din fonduri personale) la o rata lunara sub 250 euro (cam 60% raportul rata/venituri). Pai asta inseamna de peste 9 ori veniturile anuale, echivalentul unei datorii publice de 375% din PIB ca sa revin la exemplul de mai sus, ala cu statele. Pai creditacii de la Prima Casa sunt mai iresponsabili ca Grecia domnule! Iar Italia e un model de cumpatare pentru posesorii de credit ipotecar!
Sau ar trebui sa avem o dubla masura state-creditaci? E mai sanatos sa te imprumuti pentru o garsoniera pe 30 de ani decat sa o faci pentru infrastructura? Habar n-am si oricum Standard &Poor’s nu da rating la imprumuturile persoanelor fizice. Da insa pentru... pachetele de credite ipotecare de aia si avem criza subprime. Ce ziceti insa de o comparatie intre politicienii de 3 lei din Romania si Fat-Frumosul de la BNR care a rapus balaurul inflatiei si s-a luptat cu speculatorii cei rai? Politicienii sunt iresponsabili ca au imprumutat tara prea mult, nu? Dar BNR care a permis cresterea gradului de indatorare de la un raport rata/venituri de o treime inainte de criza, pana la 70% pe varful bulei imobiliare, cum e? Asta nu scuza bineinteles politicenii, baga doar sub aceeasi caciula a responsabilitatii pe cei abonati permanent la osanalele media.
PS: Fara absolut nici o legatura, cititi aici un excelent articol despre avalansa de spoturi RMGC si falsitatea argumentului “oamenii din Rosia Montana nu vor decat sa munceasca”.
Se afișează postările cu eticheta banci. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta banci. Afișați toate postările
miercuri, 7 decembrie 2011
luni, 12 septembrie 2011
Criza 2.0. Pe cine sacrificam acum? Investitorii financiari detinatori de bonduri sau eternul perdant, contribuabilul?
In 2008 schema a fost simpla: salvam bancile si preluam datoria privata la cea publica. Prima veste proasta pentru gulerele albe din financiar-bancar este ca in conditii de supraindatorare economiile nu isi revin, deci o noua taxare a contribuabilului nu mai e posibila. A doua veste proasta pentru amatorii de bonusuri astronomicee este ca inflatia sub care sperau sa se bage mizeria seamana deocamdata a deflatie, din acelasi motiv de supraindatorare care incetineste viteza de circulatie a banilor. In sfarsit, autoritatile par sa ia in calcul sacrificarea porcului ingrasat din contabilizarea riscurilor exagerate, detinatorii de bonduri (vezi “falimentul controlat al Greciei”), ceaa ce inseamna ca se vor impiedica in sfarsit si cei “prea mari sa cada”.
Grecii par sa realizeze ca taxand suplimentar veniturile risti sa adancesti recesiunea si deficitul bugetar. Solutia lor recenta pentru echilibrarea bugetului este taxarea proprietatilor. Ce te faci insa daca nici asa nu colectezi banii scontati (poate ca proprietarii amana plata impozitului in cauza, in speranta ca schimbarea coalitiei de guvernamant va aduce o noua filozofie fiscala)? Grecia nu poate plati pur si simplu datoriile pe care le-a strans iar falimentul ei este implacabil, dovada ca Germania pare sa ia tot mai mult in calcul asta in declaratii oficiale si nu stiri “pe surse”.Nimeni n-o sa doreasca insa in Grecia iesirea din spatiul euro si plata datoriilor in drahme, din simplul motiv ca drahma se va face praf in secunda doi iar grecii isi vor converti imediat economiile in euro si dolari, costul vietii urmand sa creasca fulgerator (tara depinde de importuri energetice). Iar cadru legal pentru eliminarea unui stat din zona euro nu exista inca. Apoi, cum sa elimini un stat dupa ce l-ai fortat sa privatizeze in graba active valoroase pentru a-si achita datoriile? Pietele au nevoie de o solutie pe termen scurt iar scaderea cotatiilor bancilor in ultima perioada pare sa arate care va fi aceasta.
Daca in 2008 s-a considerat ca dinozaurii din financiar-bancar sunt prea mari ca sa cada, acum Guvernele isi dau seama ca ele insele nu sunt prea mari ca sa cada daca vor insista incarcand la nota de plata a contribuabilului consumatia bancilor. Suntem tot acolo de unde am plecat in 2008, cu mentiunea ca intre timp statele sunt mult mai datoare si economiile la fel de slabite dupa terminarea injectiilor monetare si programelor de stimulare. Orice amanare a solutiei reale (default controlat, asumarea pierderilor de catre sectorul financiar, inchiderea bancilor cu probleme prea mari, preluarea de catre stat a celor care pot supravietui, eliminand actionariatul privat) nu va face decat sa agraveze situatia. Singura intrebare care se pune aici este cand se va intampla acest lucru: dupa alegerile din 2012 prin mai multe parti ale lumii (caz in care ne mai asteapta un val de QE-uri, inclusiv in Europa, prin care sa se cumpere timp) sau in ultimele luni din 2011?
In 2008 investitorii atacau marile banci listate, vanzarile in lipsa erau la mare moda. Acum cotatiile bondurilor sunt sub presiune. Nu mai exista insa un loc unde sa ascunzi problemele statelor, mizeria nu mai poate fi pasata ca in 2008. Orice taxare suplimentara a contribuabilului impinge economiile in recesiune, si oricum e greu sa pui biruri cand vaca de muls e deja stramtorata. Taxarea suplimentara si progresiva a proprietatilor mobiliare si imobiliare ar reprezenta o solutie, numai ca in acest caz bogatii ar trebui supra-impozitati otova pentru a asigura supravietuirea doar unei categorii a acestora, bancherii, ceea ce iarasi e greu de acceptat. Si in plus asta cere timp si rabdare, ingredient pe care pietele nu il mai poseda acum. Sa rezolvi totul fara convulsii, doar prin inflatie, deja iese din calcul. Dupa trilioanele pompate in ultimii 3 ani inflatia pare cam lesinata, ca sa nu mai pomenim ca sunt zone in care deflatia s-a insurubat hotarat (pietele imobiliare).
Ce urmeaza deci? O mare amnistie in sfera datoriilor suverane si cateva falimente importante in zona financiara. Bancile franceze se pregatesc de downgradare, poate de aici vor veni niste victime. In mod sigur vor exista niste corespondente si in Marea Britanie dar si peste Ocean. Pregatiti-va deci pentru remake-ul “soc si groza” in pietele financiare. Vor exista in final niste preluari de banci cu probleme, fie de concurenta, fie de state si o rescriere a cadrului in care acestea isi desfasoara activitatea.
Si totusi, cand luam actiuni?
Scriam in doua articole anterioare ca un bun moment de a lua actiuni va fi cand panica va lovi din nou bursele si ca singurele mele tinte la BVB sunt Transgaz si Transelectrica pentru perspectivele pe termen lung si pozitia de monopol. Cum as cumpara eu actiuni TEL si TGN? In prima faza as lua la cotatiile actuale de 10-15% din bani, as astepta apoi stiri care sa sperie serios bursele si as mai lua de 35-40% si apoi restul de 50% din suma alocata in acest scop l-as plasa treptat, cand trendul de crestere s-a confirmat, piramidand deci la cotatii in urcare. De ce as lua acum ceva actiuni fara sa astept vesti proaste? As lua acum doar proportional cu sansele ca nimic rau sa nu se intample pentru burse (adica sa se incerce solutia inflatiei), deci 10-15%. De ce nu as plasa restul de bani in momentul in care vestile proaste explodeaza si panica e in toi? Daca va amintiti momentul Lehman, dupa falimentul bancii bursele au mai picat pana in martie 2009. De ce sa nu astept totusi un trend solid de crestere inainte de a lua ceva? Pentru ca nu am nici o garantie ca revenirea va fi una liniara si lenta si nu una brusca, in V (vezi falimentul Long Term Capital Management din anii ‘80).
Grecii par sa realizeze ca taxand suplimentar veniturile risti sa adancesti recesiunea si deficitul bugetar. Solutia lor recenta pentru echilibrarea bugetului este taxarea proprietatilor. Ce te faci insa daca nici asa nu colectezi banii scontati (poate ca proprietarii amana plata impozitului in cauza, in speranta ca schimbarea coalitiei de guvernamant va aduce o noua filozofie fiscala)? Grecia nu poate plati pur si simplu datoriile pe care le-a strans iar falimentul ei este implacabil, dovada ca Germania pare sa ia tot mai mult in calcul asta in declaratii oficiale si nu stiri “pe surse”.Nimeni n-o sa doreasca insa in Grecia iesirea din spatiul euro si plata datoriilor in drahme, din simplul motiv ca drahma se va face praf in secunda doi iar grecii isi vor converti imediat economiile in euro si dolari, costul vietii urmand sa creasca fulgerator (tara depinde de importuri energetice). Iar cadru legal pentru eliminarea unui stat din zona euro nu exista inca. Apoi, cum sa elimini un stat dupa ce l-ai fortat sa privatizeze in graba active valoroase pentru a-si achita datoriile? Pietele au nevoie de o solutie pe termen scurt iar scaderea cotatiilor bancilor in ultima perioada pare sa arate care va fi aceasta.
Daca in 2008 s-a considerat ca dinozaurii din financiar-bancar sunt prea mari ca sa cada, acum Guvernele isi dau seama ca ele insele nu sunt prea mari ca sa cada daca vor insista incarcand la nota de plata a contribuabilului consumatia bancilor. Suntem tot acolo de unde am plecat in 2008, cu mentiunea ca intre timp statele sunt mult mai datoare si economiile la fel de slabite dupa terminarea injectiilor monetare si programelor de stimulare. Orice amanare a solutiei reale (default controlat, asumarea pierderilor de catre sectorul financiar, inchiderea bancilor cu probleme prea mari, preluarea de catre stat a celor care pot supravietui, eliminand actionariatul privat) nu va face decat sa agraveze situatia. Singura intrebare care se pune aici este cand se va intampla acest lucru: dupa alegerile din 2012 prin mai multe parti ale lumii (caz in care ne mai asteapta un val de QE-uri, inclusiv in Europa, prin care sa se cumpere timp) sau in ultimele luni din 2011?
In 2008 investitorii atacau marile banci listate, vanzarile in lipsa erau la mare moda. Acum cotatiile bondurilor sunt sub presiune. Nu mai exista insa un loc unde sa ascunzi problemele statelor, mizeria nu mai poate fi pasata ca in 2008. Orice taxare suplimentara a contribuabilului impinge economiile in recesiune, si oricum e greu sa pui biruri cand vaca de muls e deja stramtorata. Taxarea suplimentara si progresiva a proprietatilor mobiliare si imobiliare ar reprezenta o solutie, numai ca in acest caz bogatii ar trebui supra-impozitati otova pentru a asigura supravietuirea doar unei categorii a acestora, bancherii, ceea ce iarasi e greu de acceptat. Si in plus asta cere timp si rabdare, ingredient pe care pietele nu il mai poseda acum. Sa rezolvi totul fara convulsii, doar prin inflatie, deja iese din calcul. Dupa trilioanele pompate in ultimii 3 ani inflatia pare cam lesinata, ca sa nu mai pomenim ca sunt zone in care deflatia s-a insurubat hotarat (pietele imobiliare).
Ce urmeaza deci? O mare amnistie in sfera datoriilor suverane si cateva falimente importante in zona financiara. Bancile franceze se pregatesc de downgradare, poate de aici vor veni niste victime. In mod sigur vor exista niste corespondente si in Marea Britanie dar si peste Ocean. Pregatiti-va deci pentru remake-ul “soc si groza” in pietele financiare. Vor exista in final niste preluari de banci cu probleme, fie de concurenta, fie de state si o rescriere a cadrului in care acestea isi desfasoara activitatea.
Si totusi, cand luam actiuni?
Scriam in doua articole anterioare ca un bun moment de a lua actiuni va fi cand panica va lovi din nou bursele si ca singurele mele tinte la BVB sunt Transgaz si Transelectrica pentru perspectivele pe termen lung si pozitia de monopol. Cum as cumpara eu actiuni TEL si TGN? In prima faza as lua la cotatiile actuale de 10-15% din bani, as astepta apoi stiri care sa sperie serios bursele si as mai lua de 35-40% si apoi restul de 50% din suma alocata in acest scop l-as plasa treptat, cand trendul de crestere s-a confirmat, piramidand deci la cotatii in urcare. De ce as lua acum ceva actiuni fara sa astept vesti proaste? As lua acum doar proportional cu sansele ca nimic rau sa nu se intample pentru burse (adica sa se incerce solutia inflatiei), deci 10-15%. De ce nu as plasa restul de bani in momentul in care vestile proaste explodeaza si panica e in toi? Daca va amintiti momentul Lehman, dupa falimentul bancii bursele au mai picat pana in martie 2009. De ce sa nu astept totusi un trend solid de crestere inainte de a lua ceva? Pentru ca nu am nici o garantie ca revenirea va fi una liniara si lenta si nu una brusca, in V (vezi falimentul Long Term Capital Management din anii ‘80).
miercuri, 3 august 2011
A capiat francul? Cateva solutii pentru debitori
Va ganditi la o refinantare? Proasta idee in momentul in care francul bate maxime istorice fata de euro, dolar si implicit, leu. Chiar daca potentialul de crestere nu e total epuizat pentru moneda elvetiana, mai ales in conditiile amplificarii crizei, cine se refinanteaza acum nu face decat sa marcheze pierderile din curs din ultimii ani. Sfatul meu: intarziati deliberat la plata ratelor, fortati mana bancilor pentru a va oferi macar acum dobanzi decente la creditele vechi in franci.
Cred ca am mai povestit pe aici despre amicul cu un credit de nevoi personale in franci elvetieni, fara ipoteca, dar cu o dobanda colosala de 10%, asta in conditiile in care Liborul la franci e sub 1%. Creditul e luat in 2007 si in curand amicul cu pricina va contempla o crestere de 100% a valorii debitului sau in...lei (uitati-va la evolutia cursului CHF/Ron in intervalul 2007-2011). Dupa amenintari multiple, banca i-a propus in cele din urma sa plateasca lunar doar fractia din rata corespunzatoare rambursarii principalului, nu si a dobanzii deci (se pare ca BNR e intelegatoare cu bancile care obtin macar atata lucru de la datornici si nu le mai impune provizioane). Sigur, din timp in timp e sunat de la banca si i se ofera tot soiul de scheme de refinantare, care de care mai avantajoasa...pentru banca. Omul l-a luat insa pe “nu” in brate si functionarii bancii renunta cu coada intre picioare.
Alt amic, caz recent de aceasta data, a obtinut saptamana trecuta o refinantare de la BRD, pentru acelasi tip de credit in franci elvetieni, tot de la Bancpost. Cum s-a comportat banca, a sarit cumva in sus de bucurie ca scapa de un credit cu potential de a deveni restant, avand in vedere evolutiile cursului? Nu, nici vorba. Mai intai i-au propus sa ramana in parohia proprie, la o dobanda de 8% la franc (in loc de 10%!). Apoi au coborat stacheta la 7,5%. Intr-un final, un ultim efort de negociere: “nici cu 5% nu ramaneti la noi?”. Interesant, nu? Prin urmare, iata sfaturile mele legate de acest tip de imprumuturi:
1.E pacat sa va refinantati acum.
Poate francul va ajunge la paritate cu euro, cam la 3,9-4 lei/CHF. Nu va ganditi insa panicati ca s-ar putea sari calul mult mai mult. Cursul euro-franc nu este un fel de SIF, sa urce de la 10.000 la 100.000 puncte si apoi sa coboare iar la 10.000. Pe piata valutara, oscilatii de +/-20% sunt rare (vezi evolutia franc/dolar in ultimul an, in comparatie cu graficul multianual). Vreau sa spun ca sunt sanse mult mai mari ca francul sa se intoarca la 3 lei in urmatorii 3 ani sa spunem decat ca acesta sa urce la 5 lei. Iar creditele acordate sunt in majoritatea cazurilor pe 10 ani, aveti deci timp pana la scadenta sa prindeti o astfel de intoarcere.
2.E pacat sa va refinantati, dar nu strica sa amenintati cu refinantarea (vezi cazul expus). Daca sunt banci unde analiza dosarului nu costa si nu vi se impune ipoteca (costuri cu reevaluarea imobilului), poate chiar nu strica sa obtineti un astfel de credit de refinantare,doar ca sa aveti forta de negociere mai mare cu finantatorul initial in franci (nu il veti folosi deci decat pentru a obtine conditii mai bune la imprumutul initial)
3. Nu va puteti refinanta demonstrativ sau nu obtineti conditii mai bune de creditare? Nu mai platiti pur si simplu ratele. Stiu, e o decizie grea, dar nu ar trebui sa ezitati prea mult mai ales daca nu aveti ipoteca. Ce se poate intampla? Sa vi se popreasca 30% din salariu? Pariez ca suma e mai mica decat rata lunara. Si credeti ca bancii i-ar conveni sa primeasca o suma mai mica si sa constituie in plus provizioane? Pariez ca nu. Asa ca mergeti frumos la banca si cereti o scadere consistenta de dobanda (mai ales daca aveti una nesimtita de 10%). Nu vor, amenintati cu refinantarea. Tot nu vor, nu mai platiti ratele. La viitoarea negociere avansati dvs nivelul de dobanda preferat (incepeti de la 3-4% la franc si urcati pana la maxim 5-5,5%). Succes!
Cred ca am mai povestit pe aici despre amicul cu un credit de nevoi personale in franci elvetieni, fara ipoteca, dar cu o dobanda colosala de 10%, asta in conditiile in care Liborul la franci e sub 1%. Creditul e luat in 2007 si in curand amicul cu pricina va contempla o crestere de 100% a valorii debitului sau in...lei (uitati-va la evolutia cursului CHF/Ron in intervalul 2007-2011). Dupa amenintari multiple, banca i-a propus in cele din urma sa plateasca lunar doar fractia din rata corespunzatoare rambursarii principalului, nu si a dobanzii deci (se pare ca BNR e intelegatoare cu bancile care obtin macar atata lucru de la datornici si nu le mai impune provizioane). Sigur, din timp in timp e sunat de la banca si i se ofera tot soiul de scheme de refinantare, care de care mai avantajoasa...pentru banca. Omul l-a luat insa pe “nu” in brate si functionarii bancii renunta cu coada intre picioare.
Alt amic, caz recent de aceasta data, a obtinut saptamana trecuta o refinantare de la BRD, pentru acelasi tip de credit in franci elvetieni, tot de la Bancpost. Cum s-a comportat banca, a sarit cumva in sus de bucurie ca scapa de un credit cu potential de a deveni restant, avand in vedere evolutiile cursului? Nu, nici vorba. Mai intai i-au propus sa ramana in parohia proprie, la o dobanda de 8% la franc (in loc de 10%!). Apoi au coborat stacheta la 7,5%. Intr-un final, un ultim efort de negociere: “nici cu 5% nu ramaneti la noi?”. Interesant, nu? Prin urmare, iata sfaturile mele legate de acest tip de imprumuturi:
1.E pacat sa va refinantati acum.
Poate francul va ajunge la paritate cu euro, cam la 3,9-4 lei/CHF. Nu va ganditi insa panicati ca s-ar putea sari calul mult mai mult. Cursul euro-franc nu este un fel de SIF, sa urce de la 10.000 la 100.000 puncte si apoi sa coboare iar la 10.000. Pe piata valutara, oscilatii de +/-20% sunt rare (vezi evolutia franc/dolar in ultimul an, in comparatie cu graficul multianual). Vreau sa spun ca sunt sanse mult mai mari ca francul sa se intoarca la 3 lei in urmatorii 3 ani sa spunem decat ca acesta sa urce la 5 lei. Iar creditele acordate sunt in majoritatea cazurilor pe 10 ani, aveti deci timp pana la scadenta sa prindeti o astfel de intoarcere.
2.E pacat sa va refinantati, dar nu strica sa amenintati cu refinantarea (vezi cazul expus). Daca sunt banci unde analiza dosarului nu costa si nu vi se impune ipoteca (costuri cu reevaluarea imobilului), poate chiar nu strica sa obtineti un astfel de credit de refinantare,doar ca sa aveti forta de negociere mai mare cu finantatorul initial in franci (nu il veti folosi deci decat pentru a obtine conditii mai bune la imprumutul initial)
3. Nu va puteti refinanta demonstrativ sau nu obtineti conditii mai bune de creditare? Nu mai platiti pur si simplu ratele. Stiu, e o decizie grea, dar nu ar trebui sa ezitati prea mult mai ales daca nu aveti ipoteca. Ce se poate intampla? Sa vi se popreasca 30% din salariu? Pariez ca suma e mai mica decat rata lunara. Si credeti ca bancii i-ar conveni sa primeasca o suma mai mica si sa constituie in plus provizioane? Pariez ca nu. Asa ca mergeti frumos la banca si cereti o scadere consistenta de dobanda (mai ales daca aveti una nesimtita de 10%). Nu vor, amenintati cu refinantarea. Tot nu vor, nu mai platiti ratele. La viitoarea negociere avansati dvs nivelul de dobanda preferat (incepeti de la 3-4% la franc si urcati pana la maxim 5-5,5%). Succes!
joi, 14 iulie 2011
Bancpost lanseaza depozitul promotional “Timeo Danaos et dona ferentes”. Dobanda 7,5% la lei, 4% la euro.
Cu ocazia aniversarii a 20 de ani de activitate si mari succese pe piata romaneasca, Bancpost face un dar clientilor sai: un depozit aniversar (foarte accesibil, suma minima echivalentul a 3000 lei) cu dobanzi super-atractive: 7,5% la lei, 4% la euro si scadenta la 4 luni.
Cum sta concurenta la capitolul asta? Am dat o cautare pe Conso, dupa depozitele la 3 luni in lei. Cine credeti ca este mai/la fel de disperat ca Bancpost? Ghici ciuperca ce-i! Doar grecii si ceva italieni sunt disperati precum grecii, evident. Clasament la 3 luni, lei: ATE Bank 7,75%, Garanti 7,25%, Banca Romaneasca si CR Firenze 7,15%, Bank of Cyprus (asta nu e nici un caz in partea turceasca a Ciprului!) 7,10%, Emporiki 7,05%, Piraeus, Intesa-7%. La euro, 4% e cea mai buna dobanda la 3 luni (are si Carpatica una la fel-semn al soliditatii afacerii domnului Carabulea), urmeaza Bank of Cyprus, ATE Bank, Intesa, Banca Romaneasca cu dobanzi intre 3,85 si 3,5%.
Acum, stau stramb si judec drept. Pe cine cred grecii astia ca atrag? Cand grecii destepti fug cu banii din Grecia si ii ascund prin Elvetia, romanii ar trebui sa se uite la un amarat de 0,5-1% in plus si tusti! cu bani in bancutele lor din Romania? Ma rog, disperarea nu se cauta la dinti dar presupun o canibalizare iminenta intre bancile grecesti, adica un sir interminabil de depozite aniversare, promotionale, cu frisca, cu ce vreti voi, numai veniti cu banii la noi. In alta ordine de idei, nu inteleg in ruptul capului ideea de “depozit sponsorizat”. In capul tabelelor de la Conso troneaza Unicredit cu dobanzi minuscule, dar cu reclama la zi la Conso (1,35% la euro, 4,15% la lei). Si-o face cineva depozit la Unicredit, doar pentru ca e la Conso in frunte, facand abstractie de randament? Si la bun un top al depozitelor cu locuri pe podium sponzorizate? Pe cand un clasament integral sponsorizat?
Alfel, Bancpost e in luna promotiilor. Cine ia un credit cu ipoteca primeste si un voucher de 2000 lei cu care sa isi ia obiecte prin casa. Acum, daca imprumutul e in franci elvetieni (Bancpost a excelat la capitolul asta in urma cu 3-4 ani, multi nefericiti platind acum dobanzi de 10% la un curs de schimb leu-franc aproape dublu) poate ar trebui oferit si un voucher pentru Top Gun sau alt magazin de arme, ca nu se stie niciodata cand dispar din stoc franghia si sapunul.
Cum sta concurenta la capitolul asta? Am dat o cautare pe Conso, dupa depozitele la 3 luni in lei. Cine credeti ca este mai/la fel de disperat ca Bancpost? Ghici ciuperca ce-i! Doar grecii si ceva italieni sunt disperati precum grecii, evident. Clasament la 3 luni, lei: ATE Bank 7,75%, Garanti 7,25%, Banca Romaneasca si CR Firenze 7,15%, Bank of Cyprus (asta nu e nici un caz in partea turceasca a Ciprului!) 7,10%, Emporiki 7,05%, Piraeus, Intesa-7%. La euro, 4% e cea mai buna dobanda la 3 luni (are si Carpatica una la fel-semn al soliditatii afacerii domnului Carabulea), urmeaza Bank of Cyprus, ATE Bank, Intesa, Banca Romaneasca cu dobanzi intre 3,85 si 3,5%.
Acum, stau stramb si judec drept. Pe cine cred grecii astia ca atrag? Cand grecii destepti fug cu banii din Grecia si ii ascund prin Elvetia, romanii ar trebui sa se uite la un amarat de 0,5-1% in plus si tusti! cu bani in bancutele lor din Romania? Ma rog, disperarea nu se cauta la dinti dar presupun o canibalizare iminenta intre bancile grecesti, adica un sir interminabil de depozite aniversare, promotionale, cu frisca, cu ce vreti voi, numai veniti cu banii la noi. In alta ordine de idei, nu inteleg in ruptul capului ideea de “depozit sponsorizat”. In capul tabelelor de la Conso troneaza Unicredit cu dobanzi minuscule, dar cu reclama la zi la Conso (1,35% la euro, 4,15% la lei). Si-o face cineva depozit la Unicredit, doar pentru ca e la Conso in frunte, facand abstractie de randament? Si la bun un top al depozitelor cu locuri pe podium sponzorizate? Pe cand un clasament integral sponsorizat?
Alfel, Bancpost e in luna promotiilor. Cine ia un credit cu ipoteca primeste si un voucher de 2000 lei cu care sa isi ia obiecte prin casa. Acum, daca imprumutul e in franci elvetieni (Bancpost a excelat la capitolul asta in urma cu 3-4 ani, multi nefericiti platind acum dobanzi de 10% la un curs de schimb leu-franc aproape dublu) poate ar trebui oferit si un voucher pentru Top Gun sau alt magazin de arme, ca nu se stie niciodata cand dispar din stoc franghia si sapunul.
luni, 4 iulie 2011
Cum ne injecteaza bancile in vene drogul riscului
Dupa tepe gen Caritas, FNI, SAFI sau marea dezumflare a SIF-urilor din 2007-2008, romanilor le-a pierit cheful sa speculeze cu banii economisiti, asta spre marea dezamagire a bancilor ce au diviziii de brokeraj si asset management de hranit la usa. Prin urmare, pentru convingerea bizonului ca o doza de adrenalina nu strica, au aparut produse structurate sub forma unui depozit unde nu se risca decat dobanda, melanjul depozite-fonduri de investitii, ori fonduri de investitii cu capital “asigurat”, etc. Vorbim azi de pariul pe care ni-l propune Unicredit pe cursul de schimb
In principiu, cu bani la banca vin cei dispusi sa economiseasca, care n-au chef de fonfleuri speculative altfel ar merge la bursa sau ar deschide o afacere daca banii le prisosesc. Asta nu e deloc bine din perspectiva angajatilor diviziilor de brokeraj sau asset management din banci, care cam fluiera dupa clienti in ultima vreme. Solutia? Sa le insuflam bizonilor cu depozite adrenalina invenstitorilor mai sofisticati propunandu-le mici doze de risc la pachet cu depozitele la termen.
Un astfel de depozit “nevinovat” pare sa propuna Unicredit Tiriac Bank.
De exemplu, daca cursul de schimb leu-euro nu sare dintr-un anumit interval (cursul oficial al BNR din momentul constituirii depozitului+3,4% in banda superioara si cursul BNR -2,8% in cea inferioara) deponentul se alege pentru depozitul sau la 6 luni cu o dobanda de 11% anualizat (de fapt cu una de 5,5% dupa 6 luni). Daca o singura zi din cele mai bine de 180 cat include perioada de maturitate avem un curs care sa iasa din intervalul 4,09-4,36 lei (exemplu pt saptamana trecuta),pa! deponentul nostru a pierdut integral dobanda, e ca si cum ar fi tinut banii intr-un cont curent. Suma minima de constituire pentru acest produs structurat este de 3.000 lei, deci accesibilitate maxima.
Referitor la sansele ca euro sa ramana cuminte in intervalul mentionat, astfel incat clientii Unicredit sa plece acasa cu dobanda de 11% pe an, sa il citam pe taticul cursului de schimb, Mugur Isarescu: “nu intervenim in piata cand avem variatii de curs de 3-4%” (declaratie data prin februarie, cand leul era pe trend de apreciere). Cu alte cuvinte, daca euro ar sari intr-o singura zi din tunelul prevazut de Unicredit in ideea ca si contextul international/national ar fi unul sensibil, asta n-ar fi o catastrofa pentru BNR.
E drept, de la inceputul anului n-am avut niciodata o evadare peste limita superioara de 4,36 lei/euro dar au fost 11 sedinte cu un curs sub 4,09, una singura fiind suficienta pentru ca deponentii nostri sa ramana cu dobanda de cont curent si fara chef de speculatii. Pentru banca, ce isi propune sa atraga cu acest produs minim 2 milioane lei, ar fi relativ simplu sa isi acopere riscul cu optiuni si contracte futures, dar cati dintre cei care vor veni cu 3.000 lei, suma minima, pot si stiu sa se protejeze astfel?
In conditiile in care la nivel global contractele cu derivate reprezinta de cateva ori bune valoarea PIB-ului mondial, sofisticarea era poate ultimul lucru la care sa ne gandim in Romania, asta in ideea ca din criza bancherii au invatat totusi ceva (banuiesc insa ca principala concluzie in acest sens e “nu conteaza ce riscuri iti asumi, statul oricum o sa te salveze”-vezi ce-au patit marile banci care au inventat subprime, ori cele care i-au imprumutat pe greci).
O combinatie castigatoare (pentru banci): depozit+fonduri mutuale
Spre deosebire de produsele structurate care au aparut mai rar prin peisaj, ma refer la cele destinate publicului larg, strategia “depozit cu dobanda promotionala+fonduri mutuale la pachet” a functionat pe scara larga pana acum.Pentru a oferi carne de tun diviziilor de asset management, bancile au dat de regula o dobanda mai mare cu 2-3% pe an la depozit, cu conditia ca clientul sa directineze 30-50% din banii “investiti” spre unul din fondurile mutuale pastorite de asset managementul bancii. Au bancile au de castigat din asta, nu pierd oare oferind o dobanda peste media pietei, fie si temporar?
Pai, nu prea pierd. Sa ne imaginam ca se ofera o dobanda de 9% la 3 luni, cu conditia sa plasezi 50% din bani intr-un fond mutual. Pierderea aparenta este de 3% anualizat (cam 6% e media pietei), dar numai 0,75% din sumele atrase pentru perioada in care depozitul are dobanda promotionala (3 luni), deci 0,375% din toti banii cu care investitorul nostru a intrat in banca. Ok, sa nu uitam insa de comisionul de administrare pentru fondurile mutuale. E cam 0,2-0,3% din activul net lunar, deci 0,6-0,9% pentru perioada vizata, adica 0,3-0,45% din intreaga suma, fara sa punem la socoteala comisioanele de rascumparare sau subscriere. Deci banca iese cam tandea pe mandea in cele 3 luni cu dobanda promotionala, dar castiga niste clienti de cursa lunga pentru fondurile sale ce vor plati comisioane de administrare a la long.
In principiu, cu bani la banca vin cei dispusi sa economiseasca, care n-au chef de fonfleuri speculative altfel ar merge la bursa sau ar deschide o afacere daca banii le prisosesc. Asta nu e deloc bine din perspectiva angajatilor diviziilor de brokeraj sau asset management din banci, care cam fluiera dupa clienti in ultima vreme. Solutia? Sa le insuflam bizonilor cu depozite adrenalina invenstitorilor mai sofisticati propunandu-le mici doze de risc la pachet cu depozitele la termen.
Un astfel de depozit “nevinovat” pare sa propuna Unicredit Tiriac Bank.
De exemplu, daca cursul de schimb leu-euro nu sare dintr-un anumit interval (cursul oficial al BNR din momentul constituirii depozitului+3,4% in banda superioara si cursul BNR -2,8% in cea inferioara) deponentul se alege pentru depozitul sau la 6 luni cu o dobanda de 11% anualizat (de fapt cu una de 5,5% dupa 6 luni). Daca o singura zi din cele mai bine de 180 cat include perioada de maturitate avem un curs care sa iasa din intervalul 4,09-4,36 lei (exemplu pt saptamana trecuta),pa! deponentul nostru a pierdut integral dobanda, e ca si cum ar fi tinut banii intr-un cont curent. Suma minima de constituire pentru acest produs structurat este de 3.000 lei, deci accesibilitate maxima.
Referitor la sansele ca euro sa ramana cuminte in intervalul mentionat, astfel incat clientii Unicredit sa plece acasa cu dobanda de 11% pe an, sa il citam pe taticul cursului de schimb, Mugur Isarescu: “nu intervenim in piata cand avem variatii de curs de 3-4%” (declaratie data prin februarie, cand leul era pe trend de apreciere). Cu alte cuvinte, daca euro ar sari intr-o singura zi din tunelul prevazut de Unicredit in ideea ca si contextul international/national ar fi unul sensibil, asta n-ar fi o catastrofa pentru BNR.
E drept, de la inceputul anului n-am avut niciodata o evadare peste limita superioara de 4,36 lei/euro dar au fost 11 sedinte cu un curs sub 4,09, una singura fiind suficienta pentru ca deponentii nostri sa ramana cu dobanda de cont curent si fara chef de speculatii. Pentru banca, ce isi propune sa atraga cu acest produs minim 2 milioane lei, ar fi relativ simplu sa isi acopere riscul cu optiuni si contracte futures, dar cati dintre cei care vor veni cu 3.000 lei, suma minima, pot si stiu sa se protejeze astfel?
In conditiile in care la nivel global contractele cu derivate reprezinta de cateva ori bune valoarea PIB-ului mondial, sofisticarea era poate ultimul lucru la care sa ne gandim in Romania, asta in ideea ca din criza bancherii au invatat totusi ceva (banuiesc insa ca principala concluzie in acest sens e “nu conteaza ce riscuri iti asumi, statul oricum o sa te salveze”-vezi ce-au patit marile banci care au inventat subprime, ori cele care i-au imprumutat pe greci).
O combinatie castigatoare (pentru banci): depozit+fonduri mutuale
Spre deosebire de produsele structurate care au aparut mai rar prin peisaj, ma refer la cele destinate publicului larg, strategia “depozit cu dobanda promotionala+fonduri mutuale la pachet” a functionat pe scara larga pana acum.Pentru a oferi carne de tun diviziilor de asset management, bancile au dat de regula o dobanda mai mare cu 2-3% pe an la depozit, cu conditia ca clientul sa directineze 30-50% din banii “investiti” spre unul din fondurile mutuale pastorite de asset managementul bancii. Au bancile au de castigat din asta, nu pierd oare oferind o dobanda peste media pietei, fie si temporar?
Pai, nu prea pierd. Sa ne imaginam ca se ofera o dobanda de 9% la 3 luni, cu conditia sa plasezi 50% din bani intr-un fond mutual. Pierderea aparenta este de 3% anualizat (cam 6% e media pietei), dar numai 0,75% din sumele atrase pentru perioada in care depozitul are dobanda promotionala (3 luni), deci 0,375% din toti banii cu care investitorul nostru a intrat in banca. Ok, sa nu uitam insa de comisionul de administrare pentru fondurile mutuale. E cam 0,2-0,3% din activul net lunar, deci 0,6-0,9% pentru perioada vizata, adica 0,3-0,45% din intreaga suma, fara sa punem la socoteala comisioanele de rascumparare sau subscriere. Deci banca iese cam tandea pe mandea in cele 3 luni cu dobanda promotionala, dar castiga niste clienti de cursa lunga pentru fondurile sale ce vor plati comisioane de administrare a la long.
marți, 7 iunie 2011
“Ati facut un copil? Si ce, o sa vreti reesalonarea creditului de fiecare data cand mai faceti unul?”
Un amic, tata de cateva luni, cu ceva credite in derulare, a fost intampinat cu replica asta la ghiseul bancii unde se prezentase increzator ca va negocia o inlesnire la plata ratelor lunare. Nu cerea favouri, doar extinderea perioadei de creditare dar dintr-un motiv sau altul a fost refuzat. Trecem in revista “surprizele” care va pot intampina pana la scadenta imprumutului, regula numarul 1 cand iei un credit (rentabilitatea achizitiei sa fie mai mare decat dobanda si comisioanele bancii) si explicam de ce indatorarea pe termen lung e vecina cu depresia.
Episodul descris mai sus s-a petrecut la Garanti Bank Cluj cu ceva luni in urma. Nu stiu care a fost motivatia functionarului-teama ca va afecta profitul bancii, comoditate, o zi proasta, etc. Cert este ca amicul meu a trebuit sa stranga serios cureaua de atunci, desi pana in momentul aparitiei pe lume a inca unui membru al familiei isi achita disciplinat si fara sa intarzie ratele iar banii ii ajungeau onorabil dupa ce isi platea hangaralele. Cazul sau reprezinta un bun pretext pentru a recapitula “accidentele” nepravazute care iti pot da peste cap obligatiile asumate pe termen lung:
1.Recalificarea profesionala
Esti convins ca vei face aceeasi meserie timp de 20-30 de ani cat reprezinta scadenta unui imprumut ipotecar de pilda? Poate la un moment dat va trebui sa te “reinventezi” profesional. Crezi ca noul salariu de incepator iti va permite sa platesti ratele la banca daca te-ai oferit deja sa mergi cu 50% (un exemplu) din veniturile “vechi” luna de luna la ghiseu?
2. Schimbarea domiciliului
Nu e deloc placut sa muncesti in strainatate si sa achiti rate la un credit ipotecar pentru a proprietate care se degradeaza in Romania si asta pentru ca vanzarea ei nu e digerata de banca din moment ce preturile s-au prabusit pe piata imobiliara. Similar, poti fi detasat in provincie renuntand la veniturile mai mari din Bucuresti, in conditiile in care ratele raman constante.
3. Largirea familiei
Cazul amicului din Cluj. Ce te faci insa daca micutii ce apar dupa ce ai luat un imprumut pe termen lung au nevoie de o ingrijire speciala si nu ai economii absolut deloc?
4. Tratamente medicale pe termen lung
In 20-30 de ani va puteti confrunta si cu astfel de cazuri nefericite, voi sau cineva apropiat. Costurile pot fi foarte piperate iar un raport rata-venituri ales gresit va poate aduce nenumarate neplaceri, ca sa nu mai pomenesc de riscul suprapunerii unor cheltuieli suplimentare sau reduceri neasteptate de venituri precum cele enumerate la punctele 1-3.
In toate cazurile de mai sus, un raport rata/venituri ce parea din start relaxat se poate transforma intr-unul sufocant.
Cand e bun creditul?
Reclamele care inundau televizoarele inaintea crizei ne imbiau sa nu ne refuzam nimic, sa cumparam acum, pe datorie, cat mai mult. Creditul ne finanta deci visele si nimeni nu isi punea intrebarea de evolutia dobanzilor, a veniturilor familiei sau de... rentabilitatea imprumutului. Astfel, cand ai o afacere care iti asigura o rentabilitate de 20% a capitalului investit poti lua in calcul sa te finantezi cu 10% dobanda. Daca nu poti converti imprumutul in ceva cu o rentabilitate superioara celei obtinute de banca vei plati cat nu face in majoritatea cazurilor. In alta ordine de idei, cand vezi insa de unde au pornit preturile caselor in urma cu 10 ani in Romania (sau in ultimii 20-30 de ani in Occident), de ce ai spera ca evolutiile viitoare iti vor acoperi rata dobanzii? Nu prea exista bule consecutive in aceeasi piata.
Din pacate, cei mai multi iau in calcul creditul bancar pe varful bulelor din imobiliare sau pietele de actiuni si nimeni nu se gandeste la parghia creditului in apropierea unor minime. Si nici nu e de mirare avand in vedere starea de spirit care e propagata prin media in acele momente: entuziasm debordant cand preturile sunt in stratosfera si deprimare neagra cand se apropie fundul sacului. Ca sa rezum: imprumutul bancar e bun cand rentabilitatea achizitiei pe datorie e peste rata dobanzii. In caz contrar, vorbim de o finantare a consumului, achitata din veniturile viitoare, care poate crea mari neplaceri cand costurile imprumutului cresc iar castigurile debitorului scad.
Post creditum melancolicum
Imaginati-va un pusti care renunta la o acadea pentru a primi un tort. Schimbul pare absolut echitabil iar placerea savurarii tortului e asigurata. Ce se intampla insa daca acadeaua e pretul zilnic pentru a manca tortul doar o singura data pe an? O mai fi la fel de fericit micul amator de dulciuri ...pe credit? Situatia nu difera prea mult in cazul unui imprumut al adultilor. Satisfactia e mai mereu mare la inceput si sfarseste in depresie pe parcurs. Cat va puteti bucura de o masina noua, de o mobila noua sau de niste electrocasnice de fite? O zi, doua, o luna, dupa care obiectele in cauza intra in peisajul cotidian si se banalizeaza, aproape ca nu le mai vedeti. Rata lunara pe care va trebui sa o platiti ani de zile la banca pentru a le achita va fi insa imposibil de ignorat, cu atat mai mult cu cat vorbim de o neplacere din viitor in contul unei placeri trecute.
Episodul descris mai sus s-a petrecut la Garanti Bank Cluj cu ceva luni in urma. Nu stiu care a fost motivatia functionarului-teama ca va afecta profitul bancii, comoditate, o zi proasta, etc. Cert este ca amicul meu a trebuit sa stranga serios cureaua de atunci, desi pana in momentul aparitiei pe lume a inca unui membru al familiei isi achita disciplinat si fara sa intarzie ratele iar banii ii ajungeau onorabil dupa ce isi platea hangaralele. Cazul sau reprezinta un bun pretext pentru a recapitula “accidentele” nepravazute care iti pot da peste cap obligatiile asumate pe termen lung:
1.Recalificarea profesionala
Esti convins ca vei face aceeasi meserie timp de 20-30 de ani cat reprezinta scadenta unui imprumut ipotecar de pilda? Poate la un moment dat va trebui sa te “reinventezi” profesional. Crezi ca noul salariu de incepator iti va permite sa platesti ratele la banca daca te-ai oferit deja sa mergi cu 50% (un exemplu) din veniturile “vechi” luna de luna la ghiseu?
2. Schimbarea domiciliului
Nu e deloc placut sa muncesti in strainatate si sa achiti rate la un credit ipotecar pentru a proprietate care se degradeaza in Romania si asta pentru ca vanzarea ei nu e digerata de banca din moment ce preturile s-au prabusit pe piata imobiliara. Similar, poti fi detasat in provincie renuntand la veniturile mai mari din Bucuresti, in conditiile in care ratele raman constante.
3. Largirea familiei
Cazul amicului din Cluj. Ce te faci insa daca micutii ce apar dupa ce ai luat un imprumut pe termen lung au nevoie de o ingrijire speciala si nu ai economii absolut deloc?
4. Tratamente medicale pe termen lung
In 20-30 de ani va puteti confrunta si cu astfel de cazuri nefericite, voi sau cineva apropiat. Costurile pot fi foarte piperate iar un raport rata-venituri ales gresit va poate aduce nenumarate neplaceri, ca sa nu mai pomenesc de riscul suprapunerii unor cheltuieli suplimentare sau reduceri neasteptate de venituri precum cele enumerate la punctele 1-3.
In toate cazurile de mai sus, un raport rata/venituri ce parea din start relaxat se poate transforma intr-unul sufocant.
Cand e bun creditul?
Reclamele care inundau televizoarele inaintea crizei ne imbiau sa nu ne refuzam nimic, sa cumparam acum, pe datorie, cat mai mult. Creditul ne finanta deci visele si nimeni nu isi punea intrebarea de evolutia dobanzilor, a veniturilor familiei sau de... rentabilitatea imprumutului. Astfel, cand ai o afacere care iti asigura o rentabilitate de 20% a capitalului investit poti lua in calcul sa te finantezi cu 10% dobanda. Daca nu poti converti imprumutul in ceva cu o rentabilitate superioara celei obtinute de banca vei plati cat nu face in majoritatea cazurilor. In alta ordine de idei, cand vezi insa de unde au pornit preturile caselor in urma cu 10 ani in Romania (sau in ultimii 20-30 de ani in Occident), de ce ai spera ca evolutiile viitoare iti vor acoperi rata dobanzii? Nu prea exista bule consecutive in aceeasi piata.
Din pacate, cei mai multi iau in calcul creditul bancar pe varful bulelor din imobiliare sau pietele de actiuni si nimeni nu se gandeste la parghia creditului in apropierea unor minime. Si nici nu e de mirare avand in vedere starea de spirit care e propagata prin media in acele momente: entuziasm debordant cand preturile sunt in stratosfera si deprimare neagra cand se apropie fundul sacului. Ca sa rezum: imprumutul bancar e bun cand rentabilitatea achizitiei pe datorie e peste rata dobanzii. In caz contrar, vorbim de o finantare a consumului, achitata din veniturile viitoare, care poate crea mari neplaceri cand costurile imprumutului cresc iar castigurile debitorului scad.
Post creditum melancolicum
Imaginati-va un pusti care renunta la o acadea pentru a primi un tort. Schimbul pare absolut echitabil iar placerea savurarii tortului e asigurata. Ce se intampla insa daca acadeaua e pretul zilnic pentru a manca tortul doar o singura data pe an? O mai fi la fel de fericit micul amator de dulciuri ...pe credit? Situatia nu difera prea mult in cazul unui imprumut al adultilor. Satisfactia e mai mereu mare la inceput si sfarseste in depresie pe parcurs. Cat va puteti bucura de o masina noua, de o mobila noua sau de niste electrocasnice de fite? O zi, doua, o luna, dupa care obiectele in cauza intra in peisajul cotidian si se banalizeaza, aproape ca nu le mai vedeti. Rata lunara pe care va trebui sa o platiti ani de zile la banca pentru a le achita va fi insa imposibil de ignorat, cu atat mai mult cu cat vorbim de o neplacere din viitor in contul unei placeri trecute.
joi, 31 martie 2011
BNR le mai arunca bancilor o halca din RMO
Fata de 2009, rezervele minime obligatorii in valuta au scazut de la 40% la 20% (azi BNR a mai renuntat la 5%). Iata deci cat de benefic a fost imprumutul FMI..pentru banci. RMO-urile astea nu sunt insa doar ale bancilor, sunt si banii deponentilor acolo. Ca in momentul in care faceti voi un depozit in euro, 20% din el pleaca la BNR. O garantie ca intr-un moment mai prost pentru banci nu ramaneti cu buzele plescaind. Sigur, sigur., exista si plafon de garantare, dormi linistit BNR vegheaza. Sa aplaudam aceasta lasare la dispozitia bancilor de valuta, in paralel cu ultimele detalii la Prima Casa 3. Observati cata disperare s-a adunat aici? Potentialii amatori de credite pe 30 de ani cu rata mai mare decat chiria pe piata in conditiile in care Euribor-ul e oricum la minim istoric trebuiau incurajati suplimentar. Ai un cotet de beton si mai vrei unul, eventual din cele noi si nevandabile pentru care bancile fac provizioane la creditele oferite dezvoltatorilor de carton? Serveste cu incredere! Prima Casa 4 se va adresa si celor care au orice fel de acoperis deasupra capului nu doar unul de maxim 50mp utili iar viitoarea Prima Casa 5 poate deveni obligatorie, prin tragere la sorti, doar n-o sa sufere bancutele romanesti din lipsa de clienti. Nu vrei credit, te obligam sa iei ce mama masii, doar n-o sa te lasam sa pui probleme stabilitatii sandramalei lui Mugurel! Nu mai zic mai multe ca deja sunt nervos. Ramane cum am stabilit: slugilor din Parlamentul nostru n-o sa le sara in veci tandara precum vecinilor unguri. Mamaliga nu e gulas. Puteti lupta insa cu bancile pe cont propriu. In primul rand prin abstinenta. Ocoliti creditul, limitati-va produsele bancare la minimum, majoritatea sunt doar carlige de marketing pentru alte costuri. Daca aveti credite de consum, nu aveti bunuri executabile, o rata nesimtita de 70% din venituri si ani buni de strans cureaua in fata pentru plata lor, mai bine nu mai dati nici un ban. O sa va opreasca 30% din salariu, mai mult nu pot face. Dar veti trai mai confortabil cu restul de 70% si nu meschin ca in prezent.
vineri, 25 martie 2011
Bancile romanesti si sondajele lor minunate. Sau cum poti fi deposedat elegant de datele personale
Ultimul ghiseft in materie de marketing bancar este sa semnalizezi la stanga sub forma unui aparent sondaj de opinie si sa virezi la dreapta colectand datele personale ale respondentului dupa ce l-ai convins sa isi marturiseasca preferintele pentru anumite produse si furnizorii lor. Aflati mai jos cum se desfasoara un asemenea sondaj si cum poti afla ca esti restant la creditul de consum pe care nu l-ai contractat niciodata. Bonus: cum am dat cu piciorul unui job de “bidon” si unui salar lunar de 300 euro pentru numai 2 operatiuni de transfer bancar pe saptamana.
Sunt abonat de o luna si ceva la Cosmote. N-am dat numarul decat unor prieteni si cunoscuti (putini), deci ma bucur inca de o oarecare intimidate. Saptamana trecuta, supriza! “Buna ziua, sunt…., de la…., si vreau sa va propun sa participati la un sondaj despre banci si servicii bancare. Ups! Am fost luat cam prin surprindere, nici nu retinusem bine numele proprii, am refuzat pretextand lipsa de timp. Dupa, am inceput sa ma intreb de unde oare aveau baietii numarul meu, avand in vedere ca e in posesia mea de mai putin de 50 de zile? Ma rog, am trecut peste asta. Luni, din nou un telefon. De data asta am ciulit mai bine urechile, tot cu sondajul, de la Eurodata Management, tot despre banci. “De unde aveti numarul meu”? “Pai, exista un sistem de generare aleatorie de numere” imi spune vocea feminina de la celalalt capat al firului. Bine-bine, se genereaza aleatoriu, dar cum naiba de m-ati nimerit de doua ori in decurs de cateva zile….mai ales ca am refuzat in prima instanta”? Pauza de respiratie….”Ok, hai sa vedem intrebarile” zic, banuind vag ca e vorba de un sondaj pentru racolare de clienti. Cum de sunt asa perspicace? Am fost agatat la inceputul anului de un tinerel in Cora-Berceni. “Doar 3 intrebari, va rog, un mini-sondaj”. Bine, care sunt? “Care este mijlocul modern de plata, cu card sau cash? Hm, ghici ciuperca ce-i. “Cu cash” zic asa, de-al dracului. “Cat cheltuiti lunar pentru alimente si combustibil”? Aici parea mai inofensiva si ne-aluziva intrebarea asa ca am raspuns serios. “1.000 lei”. Intrebarea 3, din nou una “la obiect”. “Cum vi se pare ideea de a face lunar pana la 5% economie din aceasta suma?” "Neutra" spun deja banuitor.In final sunt rugat sa imi spun numele. “Sigur, cu placere, ma numesc Mihai Eminescu” zic si ma indepartez in timp ce zambetul din coltul gurii operatorului se transforma in rictus.Ulterior am aflat ca exista o campanie Citi Bank pentru un astfel de card-minune.
Circuitul sondajului in natura: din respondent anononim, client dedicat
Sa nu o lungesc prea mult, ce banuiam s-a adeverit si in acest caz. Sondajul, mult mai sofisticat de aceasta data, s-a incheiat tot cu rugamintea de a-mi da numele si adresa de mail (ca telefonul oricum il aveau). Am refuzat bineineles, desi fatuca a incercat sa obtina macar un deget daca nu toata mana. “Macar prenumele?”. Despre sondajul propriu-zis in acest caz (a durat cam 15 minute): esti intrebat despre varsta, locul de resedinta, venituri individuale/familie, ce produse bancare folosesti, ce produse intentionezi sa contractezi. Ce banci te au drept client, ce nume de banci iti suna cunoscut. Cum evaluezi pe o scara de la 1 la 5 serviciile si comportamentul functionarilor bancari dintr-o lista de cateva banci. Esti rugat frumos sa spui ce banca ai lua in calcul pentru: card de credit, depozit, imprumut. Sa spui unde si in ce context ai auzit de cateva banci anume. Ce beneficii astepti de la un anumit produs (de exemplul cardul de salariu), etc. Dupa care, cum spuneam, te roaga politicos sa le dai ceva date personale. La un anumit interval presupun ca vei primi un telefon intamplator de la un agent de vanzari, gata sa-ti ofere exact produsele de care te aratai interesat in sondaj. Asta daca strangerea de date personale nu reprezinta adevarata miza. Nu stiu altii cum sunt, dar mie ideea de a oferi adresa de mail imi aduce aminte de avalansa de mailuri pe care le primeam anul trecut, sub diverse pretexte, in care eram rugat sa dau parola contului meu de internet banking de la Raiffeisen (nici nu aveam asa ceva, dar baietii pe mana carora cazuse probabil o baza de date nu aveau de unde sa stie ca ma limitasem doar la un depozit la un moment dat).
Cum am intarziat cu rata creditului pe care nu l-am contractat
Pentru ca tacamul sa fie complet, in ziua in care mi s-a propus sa particip la primul sondaj despre banci si produse bancare, am primit un SMS la fel de interesant. ”Conform termenilor contractuali va reamintim ca astazi trebuie sa achitati restanta la creditul de consum acordat de Bancpost. 021/2016093”.Primul impuls a fost “o fi vreo greseala” Nu am si nu am avut niciodata relatii contractuale cu Bancpost. Ce e este insa cu adevarat interesant este expeditorul SMS-ului. 1868-centrul de mesaje Cosmote! Din doua una: ori este vorba de un dispozitiv ingenios de trimitere de SMS-uri din alta sursa decat expeditorul afisat, probabil tot in scopul culegerii de date personale (banuiesc ca urma sa mi se ceara CNP-ul pentru verificare); ori vorbim poate tot de o astfel de jucarie, dar pentru a jumuli credulii care suna pentru detalii la un numar cu supra-taxa.
Cum am ratat un salariu de 300 euro pentru taiat frunza la caini
De mult visam sa fiu platit fara sa fac mai nimic iar la sfarsitul lunii trecute chiar am crezut ca imi voi vedea visul cu ochii. Zana mea buna se numea Anna Pawlak, HR Manager la ABC, “Apple Premium Reseller” din Warsovia, Polonia. Ce trebuia sa fac pentru jobul de “financial agent” la ABC? O nimica toata, sa procesez niste plati. Adica sa primesc in contul meu din Romania 1-2 plati ale clientilor locali catre ABC pe saptamana si apoi sa virez banii (neaparat in urmatoarele 5 ore din momentul in care sunt anuntat despre transferul in cauza) prin Money Gram ori Western Union, probabil catre o terta persoana ce urma sa imi fie indicata. Nu-i asa ca era un job nemaipomenit pentru 300 euro pe luna plus 5% din toate transferurile operate? Ma rog, daca nu te deranjeaza postura de “bidon” scos la inaintare in caz de ceva. Si aici exista un site pentru credibilitate (abc-apple.com) care in prezent isi umple timpul trimitand virusi cand l-ai accesat.
Sunt abonat de o luna si ceva la Cosmote. N-am dat numarul decat unor prieteni si cunoscuti (putini), deci ma bucur inca de o oarecare intimidate. Saptamana trecuta, supriza! “Buna ziua, sunt…., de la…., si vreau sa va propun sa participati la un sondaj despre banci si servicii bancare. Ups! Am fost luat cam prin surprindere, nici nu retinusem bine numele proprii, am refuzat pretextand lipsa de timp. Dupa, am inceput sa ma intreb de unde oare aveau baietii numarul meu, avand in vedere ca e in posesia mea de mai putin de 50 de zile? Ma rog, am trecut peste asta. Luni, din nou un telefon. De data asta am ciulit mai bine urechile, tot cu sondajul, de la Eurodata Management, tot despre banci. “De unde aveti numarul meu”? “Pai, exista un sistem de generare aleatorie de numere” imi spune vocea feminina de la celalalt capat al firului. Bine-bine, se genereaza aleatoriu, dar cum naiba de m-ati nimerit de doua ori in decurs de cateva zile….mai ales ca am refuzat in prima instanta”? Pauza de respiratie….”Ok, hai sa vedem intrebarile” zic, banuind vag ca e vorba de un sondaj pentru racolare de clienti. Cum de sunt asa perspicace? Am fost agatat la inceputul anului de un tinerel in Cora-Berceni. “Doar 3 intrebari, va rog, un mini-sondaj”. Bine, care sunt? “Care este mijlocul modern de plata, cu card sau cash? Hm, ghici ciuperca ce-i. “Cu cash” zic asa, de-al dracului. “Cat cheltuiti lunar pentru alimente si combustibil”? Aici parea mai inofensiva si ne-aluziva intrebarea asa ca am raspuns serios. “1.000 lei”. Intrebarea 3, din nou una “la obiect”. “Cum vi se pare ideea de a face lunar pana la 5% economie din aceasta suma?” "Neutra" spun deja banuitor.In final sunt rugat sa imi spun numele. “Sigur, cu placere, ma numesc Mihai Eminescu” zic si ma indepartez in timp ce zambetul din coltul gurii operatorului se transforma in rictus.Ulterior am aflat ca exista o campanie Citi Bank pentru un astfel de card-minune.
Circuitul sondajului in natura: din respondent anononim, client dedicat
Sa nu o lungesc prea mult, ce banuiam s-a adeverit si in acest caz. Sondajul, mult mai sofisticat de aceasta data, s-a incheiat tot cu rugamintea de a-mi da numele si adresa de mail (ca telefonul oricum il aveau). Am refuzat bineineles, desi fatuca a incercat sa obtina macar un deget daca nu toata mana. “Macar prenumele?”. Despre sondajul propriu-zis in acest caz (a durat cam 15 minute): esti intrebat despre varsta, locul de resedinta, venituri individuale/familie, ce produse bancare folosesti, ce produse intentionezi sa contractezi. Ce banci te au drept client, ce nume de banci iti suna cunoscut. Cum evaluezi pe o scara de la 1 la 5 serviciile si comportamentul functionarilor bancari dintr-o lista de cateva banci. Esti rugat frumos sa spui ce banca ai lua in calcul pentru: card de credit, depozit, imprumut. Sa spui unde si in ce context ai auzit de cateva banci anume. Ce beneficii astepti de la un anumit produs (de exemplul cardul de salariu), etc. Dupa care, cum spuneam, te roaga politicos sa le dai ceva date personale. La un anumit interval presupun ca vei primi un telefon intamplator de la un agent de vanzari, gata sa-ti ofere exact produsele de care te aratai interesat in sondaj. Asta daca strangerea de date personale nu reprezinta adevarata miza. Nu stiu altii cum sunt, dar mie ideea de a oferi adresa de mail imi aduce aminte de avalansa de mailuri pe care le primeam anul trecut, sub diverse pretexte, in care eram rugat sa dau parola contului meu de internet banking de la Raiffeisen (nici nu aveam asa ceva, dar baietii pe mana carora cazuse probabil o baza de date nu aveau de unde sa stie ca ma limitasem doar la un depozit la un moment dat).
Cum am intarziat cu rata creditului pe care nu l-am contractat
Pentru ca tacamul sa fie complet, in ziua in care mi s-a propus sa particip la primul sondaj despre banci si produse bancare, am primit un SMS la fel de interesant. ”Conform termenilor contractuali va reamintim ca astazi trebuie sa achitati restanta la creditul de consum acordat de Bancpost. 021/2016093”.Primul impuls a fost “o fi vreo greseala” Nu am si nu am avut niciodata relatii contractuale cu Bancpost. Ce e este insa cu adevarat interesant este expeditorul SMS-ului. 1868-centrul de mesaje Cosmote! Din doua una: ori este vorba de un dispozitiv ingenios de trimitere de SMS-uri din alta sursa decat expeditorul afisat, probabil tot in scopul culegerii de date personale (banuiesc ca urma sa mi se ceara CNP-ul pentru verificare); ori vorbim poate tot de o astfel de jucarie, dar pentru a jumuli credulii care suna pentru detalii la un numar cu supra-taxa.
Cum am ratat un salariu de 300 euro pentru taiat frunza la caini
De mult visam sa fiu platit fara sa fac mai nimic iar la sfarsitul lunii trecute chiar am crezut ca imi voi vedea visul cu ochii. Zana mea buna se numea Anna Pawlak, HR Manager la ABC, “Apple Premium Reseller” din Warsovia, Polonia. Ce trebuia sa fac pentru jobul de “financial agent” la ABC? O nimica toata, sa procesez niste plati. Adica sa primesc in contul meu din Romania 1-2 plati ale clientilor locali catre ABC pe saptamana si apoi sa virez banii (neaparat in urmatoarele 5 ore din momentul in care sunt anuntat despre transferul in cauza) prin Money Gram ori Western Union, probabil catre o terta persoana ce urma sa imi fie indicata. Nu-i asa ca era un job nemaipomenit pentru 300 euro pe luna plus 5% din toate transferurile operate? Ma rog, daca nu te deranjeaza postura de “bidon” scos la inaintare in caz de ceva. Si aici exista un site pentru credibilitate (abc-apple.com) care in prezent isi umple timpul trimitand virusi cand l-ai accesat.
joi, 10 februarie 2011
Cat de prosti ne cred cei de la Raiffeisen?
Mai primesc din cand in cand communicate de presa din partea bancilor, pe unele le deschid, pe altele nu. Am deschis azi unul de la Raiffeisen. “Raiffeisen Bank reduce dobanzile la creditele negarantate cu pana la 3,25%, atingand un minim istoric”. Bai ce chestie imi zic, s-a dat pe brazda si Raiffeisen, daca tot e Euriborul la minim istoric s-or fi gandit sa faca si ei ceva pentru debitorii impovarati. Apoi citesc mai jos:
Raiffeisen Bank a redus dobanzile la creditele de consum negarantate (Flexicredit) cu 1,5% pentru cele in lei si cu pana la 3,25% pentru cele in euro, ajungand astfel la cel mai scazut nivel al costului pentru acest tip de imprumut, practicat de banca, un minim istoric. Pentru creditele in euro dobanda este mai mica cu 3,25%, daca au valoarea cuprinsa intre 3.000 si 7.000 de euro (rata de dobanda este de 13,5% pe an) si cu 0,75% daca suma depaseste 7.000 de euro (12,5% pe an). Astfel de exemplu, pentru un imprumut de 5.000 de euro, DAE coboara de la 18.10% la 14.37%, iar pentru unul de 10.000 de euro, DAE scade de la 14,09% la 13,24%.
Observati ca n-au suflat o vorbulita, de rusine probabil, despre DAE la lei. Ce naiba sa mai zici de DAE la lei, din moment ce, in conditiile in care Euriborul e 1 si ceva la suta tu vii cu dobanzi de 13,5% la euro si DAE de 14%!!
Cum, e vorba de riscul de tara poate? Pai, nu ne-am imprumutat ca spartii de la FMI, n-am dat o parte din RMO inapoi bancilor, n-am facut ajustari dure in economie.? Oare in Grecia, Irlanda unde CDS-urile sunt peste noi populatia tot asa o fi asteptata la ghisee, cu DAE de aproape 15% la euro? Le inteleg problemele celor de la Raiffeisen, au dat ca nesatuii credite cui nu trebuia si acum tin surubul strans pentru cei care mai pot plati. Dar sa dai comunicate triumfaliste anuntand dobanzi minime istorice de ..13,5% la euro mi se pare o culme a cinismului. Ia vedeti si declaratia de final din comunicat:
„Ne dorim sa incurajam creditarea si sa ajutam astfel economia sa isi revina. De aceea, am adus costul la cel mai mic nivel practicat vreodata de Raiffeisen Bank pentru un credit negarantat. In plus, am eliminat comisioanele astfel incat singurul cost al creditului sa fie dobanda” a spus Radu Topliceanu, director executiv Aria Clienti Persoane Fizice, Raiffeisen Bank.
Alo, musiu Topliceanu, care crezi tu ca sunt cauzele crizei financiare pe care o traversam- penuria creditelor si caracterul lor prohibitiv rezultat din conditiile de acordare sau bula creditarii si riscurile prostesti asumate de bancheri si clientii lor? Nu te grabi cu raspunsul, gandeste-te bine.
Raiffeisen Bank a redus dobanzile la creditele de consum negarantate (Flexicredit) cu 1,5% pentru cele in lei si cu pana la 3,25% pentru cele in euro, ajungand astfel la cel mai scazut nivel al costului pentru acest tip de imprumut, practicat de banca, un minim istoric. Pentru creditele in euro dobanda este mai mica cu 3,25%, daca au valoarea cuprinsa intre 3.000 si 7.000 de euro (rata de dobanda este de 13,5% pe an) si cu 0,75% daca suma depaseste 7.000 de euro (12,5% pe an). Astfel de exemplu, pentru un imprumut de 5.000 de euro, DAE coboara de la 18.10% la 14.37%, iar pentru unul de 10.000 de euro, DAE scade de la 14,09% la 13,24%.
Observati ca n-au suflat o vorbulita, de rusine probabil, despre DAE la lei. Ce naiba sa mai zici de DAE la lei, din moment ce, in conditiile in care Euriborul e 1 si ceva la suta tu vii cu dobanzi de 13,5% la euro si DAE de 14%!!
Cum, e vorba de riscul de tara poate? Pai, nu ne-am imprumutat ca spartii de la FMI, n-am dat o parte din RMO inapoi bancilor, n-am facut ajustari dure in economie.? Oare in Grecia, Irlanda unde CDS-urile sunt peste noi populatia tot asa o fi asteptata la ghisee, cu DAE de aproape 15% la euro? Le inteleg problemele celor de la Raiffeisen, au dat ca nesatuii credite cui nu trebuia si acum tin surubul strans pentru cei care mai pot plati. Dar sa dai comunicate triumfaliste anuntand dobanzi minime istorice de ..13,5% la euro mi se pare o culme a cinismului. Ia vedeti si declaratia de final din comunicat:
„Ne dorim sa incurajam creditarea si sa ajutam astfel economia sa isi revina. De aceea, am adus costul la cel mai mic nivel practicat vreodata de Raiffeisen Bank pentru un credit negarantat. In plus, am eliminat comisioanele astfel incat singurul cost al creditului sa fie dobanda” a spus Radu Topliceanu, director executiv Aria Clienti Persoane Fizice, Raiffeisen Bank.
Alo, musiu Topliceanu, care crezi tu ca sunt cauzele crizei financiare pe care o traversam- penuria creditelor si caracterul lor prohibitiv rezultat din conditiile de acordare sau bula creditarii si riscurile prostesti asumate de bancheri si clientii lor? Nu te grabi cu raspunsul, gandeste-te bine.
luni, 10 ianuarie 2011
2 in 1 la ghiseele bancilor: ofiter de cont si agent de vanzari
Un amic a incercat saptamana trecuta sa isi deschida cate un cont curent la Banca Transilvania si Banca Romaneasca, in ideea constituirii unor depozite cu dobanzi ceva mai mari decat la banca unde isi pastra in mod uzual economiile. Abordare la Banca Transilvania: “stiti, avem un card de credit nou, si puteti opta si pentru internet banking pentru a va usura platile catre furnizorii de utilitati”. Nu mersi, zice laconic amicul. Fatuca pleaca sa aduca formularele cu “termeni si conditii” si intreba candid la intoarcere ”sigur nu doriti si internet banking, ca nu imi amintesc exact”? La Banca Romaneasca, scena aproape identica: “ un card de debit cu comision mai mic la retragere? un cont de economii? Internet banking”? nu am incredere in internet banking zice amicul sa scurteze discutia, am card si nu mai vreau unul, contul de economii are dobanda prea mica (5% la lei)! “A…cum adica nu aveti incredere in internet banking?” suna replica siderata din cealalta parte a ghiseului. Pai, vad ca hotii sunt mai inventivi, nu as dormi linistit cu banii in contul curent legat la un astfel de card zice amicul si discutia se termina aici. Observatia 1: functionarul bancar de ghiseu a fost transformat in agent de marketing pentru produsele bancii (ma intreb daca iau bonusuri in functie de numarul de produse vandute sau au target explicit pentru asta?). Oricum, pana la mobilizarea clientilor pentru vanzarea de produse mai e un singur pas (Banca Transilvania chiar l-a testat in 2009, cand racolarea unui prieten care sa-si deschida un anumit tip de depozit era premiat cu un bonus de dobanda pentru “combinator”). Observatia 2: cele doua fatuci n-au incercat sa-i bage pe gat nici un produs de creditare, semn ca nici bancile nu se inghesuie sa reia imprumuturile (cel putin cat timp n-au terminat refinantarile). Chiar asa, ce or mai face brokerii de credite?….Alfel, se verifica inca o data caracterul pro-ciclic al creditarii. Cand poti cumpara ceva care s-a ieftinit cu adevarat sau reprezinta o mare oportunitate, nu te imprumuta nimeni. Cand preturile au depasit bunul simt, cand esti pe varful bulei speculative, se inghesuie toata lumea sa te aiba datornic...
PS: Ce am cu bietele fete, mai ales ca au fost si politicoase din ce mi s-a relatat? Nu stiu altii cum sunt, dar eu cand da buzna cineva peste mine cu oferte nesolicitate uit pe loc ca imi era mai devreme simpatic, mai ales cand stiu cat de "nevinovate" sunt produsele bancare...ok, daca intreb de un depozit si mi se prezinta contul de economii, inteleg...Daca intreb de cardul de debit cu overdraft si imi pomeneste in treacat si de unul de credit, treaca de la mine....Dar sa vrei un banal cont curent si sa te treaca prin toate produsele bancii asta accept mai greu... Cu alte cuvinte si logoreea politicoasa tot Spam e (iar asta din urma sanctionabil)...E ca si cum mergand la broker cu rugamintea sa iti ia niste SIF-uri ti-ar propune candid sa iei in plus niste ETF pe aur, niste derivate pe Dow Jones si niste optiuni pe pretul petrolului…Unii poate refuza pentru ca stiu despre ce este vorba, altii tocmai pentru ca nu stiu, iar unii poate accepta pentru ca desi nu stiu cu ce se mananca produsele in cauza nu vor sa fie nepoliticosi (cine are cunostiinta de batranei simpatici care incearca sa se conecteze la internet banking prin telefon sa imi dea un mail)
PS: Ce am cu bietele fete, mai ales ca au fost si politicoase din ce mi s-a relatat? Nu stiu altii cum sunt, dar eu cand da buzna cineva peste mine cu oferte nesolicitate uit pe loc ca imi era mai devreme simpatic, mai ales cand stiu cat de "nevinovate" sunt produsele bancare...ok, daca intreb de un depozit si mi se prezinta contul de economii, inteleg...Daca intreb de cardul de debit cu overdraft si imi pomeneste in treacat si de unul de credit, treaca de la mine....Dar sa vrei un banal cont curent si sa te treaca prin toate produsele bancii asta accept mai greu... Cu alte cuvinte si logoreea politicoasa tot Spam e (iar asta din urma sanctionabil)...E ca si cum mergand la broker cu rugamintea sa iti ia niste SIF-uri ti-ar propune candid sa iei in plus niste ETF pe aur, niste derivate pe Dow Jones si niste optiuni pe pretul petrolului…Unii poate refuza pentru ca stiu despre ce este vorba, altii tocmai pentru ca nu stiu, iar unii poate accepta pentru ca desi nu stiu cu ce se mananca produsele in cauza nu vor sa fie nepoliticosi (cine are cunostiinta de batranei simpatici care incearca sa se conecteze la internet banking prin telefon sa imi dea un mail)
luni, 27 decembrie 2010
Ce scamatorii face Bancpost ca sa dribleze provizioanele
Un amic bun are un credit rau la Bancpost. Zic rau pentru ca e in CHF, iar dobanda pe care o ia banca la franci e de 10%, desi Libor la franc e de 10 ori mai mic. Ei bine, amicul meu avea de platit 350 franci pe luna. La inceput s-a descurcat onorabil, francul era 2 lei si ceva, dobanzile mai mici. Din 2008 cursul a inceput sa creasca, la fel dobanzile Bancpost desi Liborul scadea (“din cauza situatiei internationale, suntem nevoiti sa crestem dobanda iar noua rata lunara este de...”….veneau periodic explicatiile grecilor). Ei bine, omul nostru a inceput sa gafaie cu imprumutul sau iar sumele aduse la ghiseu s-au subtiat la randul lor. Din 350 a inceput sa plateasca 300, 250, 200 franci in lunile proaste, cu cheltuieli mari. A fost sunat in mod repetat. Mai intai in mod politicos, apoi insinuant si amenintator. “Poate vreti sa vorbiti mai multe cu doamna executor..”. La un moment dat, una din tehnicile fetelor de la firma de recuperare si monitorizare debitori cu probleme era sa dea in mod repetat beep-uri, poate in ideea ca datornicul recunoaste numarul si devine brusc mai constiincios. Saptamana trecuta amicul nostru primeste un telefon neobisnuit din partea bancii in care i se recomanda sa comita in scris un angajament fata de Bancpost, din care sa reiasa ca va plati lunar minim 150 de franci. O-la-la, 150 fata de 350 e o mica diferenta, nu? Sper sa nu ma insel aici, dar explicatia este ca banca trebuie sa constituie provizioane in cazul in care debitorul nu ramburseaza conform graficului partile din principal incluse in fiecare rata (rata=o fractiune din principal plus partea corespunzatoare din dobanda aplicata soldului). Ei bine, daca omul plateste macar partea din principal, banca scapa de provizionarea intregului credit. Schema pare misto, si va recomand sa o faceti pe scara cat mai mare daca aveti rate la banale credite de nevoi personale fara ipoteca. Mai ales daca nu aveti bunuri imobile executabile in situatia neplacuta in care ati ramane fara venituri si nu ati mai putea plati nimic lunar la banca. Ce riscati? Sa vi se popreasca o treime din salariu? Pariez ca majoritatea debitorilor cu probleme platesc oricum lunar un procent mai mare din venituri. Asa ca dadati-le una peste gulerele lor albe bancherilor lacomi si traiti mai confortabil luna de luna limitandu-va la plata principalului (vedeti din scadentar cat inseamna acesta). Ho, ho, ho!
joi, 23 decembrie 2010
BRD, cea mai nesimtita banca pentru amatorii de valuta
Ieri 22 decembrie, curs oficial BNR euro/leu: 4,2849. Pe Conso urmaream intr-o doara cotatiile la cumpararea si vanzarea de euro la ghiseele bancare. Cei mai omenosi la vanzarea de euro erau cei de la CEC si Carpatica, cu o cotatie de 4,31 lei. Urmau BCR si RIB cu 4,315. In coada listei BRD cu 4,36 si Volsbank cu 4,3610. Cu alte cuvinte, daca ai facut imprudenta sa iei un credit in euro de la BRD sau Volksbank si perseverezi in prostie cumparand euro pentru rata lunara tot de la ghiseu, platesti o dobanda umflata din start cu 1,75% doar din schimbul valutar. Acum sa vedem cine plateste cel mai bine celor care vor sa vanda euro. Banca Romaneasca 4,265 lei, RIB cu 4,255 lei, OTP cu 4,245 lei.BCR si CEC, prezente la varful clasamentului la vanzarea de euro aveau ambele cotatii de 4,24 lei. Ei bine, unde e crucisatorul BRD, cea mai dinamica banca din Romania? Tot la coada clasamentului, ultima la egalitate cu Unicredit, cu 4,21 lei (Unicredit vindea euro cu 4,35 lei, deci tot niste jnapani). Ce invatam de aici? Daca vrei intr-un moment de ratacire sa schimbi lei ca sa faci un depozit in euro la BRD, vei pierde 1,75% la vanzare si 1,75% la cumparare fata de cursul official, deci mai mult decat dobanda bancara pe un an (3%). Orice om cu cap ar folosi pentru vanzarea si cumparare de valuta casele de schimb de prin centrul Bucurestiului, unde cotatiile sunt de 4,275-4,285 lei la cumparare si de 4,31-4,32 lei la vanzare, spread-ul dintre cumparare si vanzare fiind in acest caz sub 1%, nu 3,5% ca la BRD !
luni, 20 decembrie 2010
Cui slujeste leul "puternic"?
Grosul creditelor s-a dat in Romania in euro. Daca posesorii de credite nu mai fac fata ratelor din cauza majorarii cursului leu-euro, bancile trebuie sa faca provizioane pentru creditele cu probleme, deci sa vina cu bani de acasa. Ce au facut bancile romanesti (ma rog, din Romania) in 2009-2010? Au strans robinetul creditului pentru persoanele fizice si companii si au imprumutat la greu statul, unele pana la limita expunerii fixata pentru bondurile guvernamentale. Imprumuturile s-au facut de aceasta data in lei. Va imaginati cumva ca Guvernul va avea tupeul sa le dea inapoi lei mai slabi decat in momentul in care i-a obtinut (ca asta inseamna deprecierea leului)? Rezum, euro creste fata de leu, bancile trebuie sa vina cu euro in plus de acasa si sa trimita euro mai putini in contul obligatiunilor in lei ajunse la scadenta. Pai, are tupeul micul Boc pentru asta? De asta nu avem nici o lege a falimentului personal (tot din motiv de provizioane inacceptabile ..pentru banci), de asta celebra Ordonanta 50 va fi modificata astfel incat sa dea o mana de ajutor tot bancilor pentru a-si majora profitul (marjele sunt batute in cuie la vechiul nivel, in vreme ce Euribor se afla la minim istoric).
joi, 16 decembrie 2010
Parlamentarii dau lovitura de gratie debitorilor, OUG 50 va fi in favoarea bancilor. Ce puteti face.
Deputatii din comisia de buget-finante-banci au dat unde verde OUG50 in varianta agreata de banci, acestea nemaifiind obligate sa ajusteze semnificativ costul creditelor vechi. Sunt sanse mici deci ca la votul in plen sa se mai schimbe ceva.Trebuie sa multumiti pentru acest “ajutor” parlamentarilor PDL care au majoritatea si care au batut in retragere desi forma initiala a ordonantei venea din partea Guvernului care le apartine, presiunile FMI si loby-ul bancherilor inclinand balanta. Ce sa mai speri de la aceste nevertebrate, preocupate doar sa isi conserve burtile si conturile? Sa speri ca vom avea si noi un impozit pe profitul bancilor ca in Ungaria, pentru a demonstra ca in vremuri grele nu punem cizma doar pe grumazul clientilor-contribuabili? Sa sa speri ca vom refuza “ajutorul” FMI precum bulgarii? Da, si marmota? Romania: lasati orice speranta voi care intrati aici. Gastile fac si aplica legea, fraierii sunt cumparati cu galeti de plastic si mici, prostiti cu lozinci si pusi in final sa plateasca oalele sparte. Ce puteti face totusi?
1. Evitati orice interactiune cu bancile. Am spus-o, o mai repet. Mai devreme sau mai tarziu o sa va iasa pe nas. Un banal card de credit, un nevionovat internet bancking, un descoperit de cont, poate un mic creditel de nevoi personale? Nu, nu, caca! Asa a inceput si isteria imprumuturilor cu buletinul, a creditelor de nevoi personale garantate cu ipoteca de au ajuns fraierii sa isi piarda casele pentru banii luati ca sa le zugraveasca. Orice produs bancar e un carlig de marketing pentru alte produse de care nu aveti nevoie. Luati-va salariile cash. Nu se poate? Limitati-va la cardul de debit si basta.
2. Platesti rate de peste 70% din venituri pentru o gramada de credite de nevoi personale luate ca nesatulul? Foarte bine, nu mai plati nici un leu de maine. Ce-o sa-ti faca daca nu ai bunuri in proprietate? O sa-ti puna poprire pe salariu? Foarte bine, mai mult de 30% nu iti pot lua. Si cu 70% din bani numai pentru tine, luna de luna, o sa o duci boiereste in comparatie cu traiul meschin la care te-ai supus pana acum. Si vrei sa stii un secret? Banca iti va cesiona creditul unei firme de recuperare care va accepta si 50% din suma datorata, platita toata odata, daca vei dori sa iti lichidezi conturile (in ideea ca ai o ruda cu suflet mare care te-ar putea ajuta).
3. Stii acum cu cine sa nu mai votezi, da? Mai devreme sau mai tarziu vor apare in tarile supuse la perversiuni bugetare pentru a salva bancile si forte politice care vor tinti explicit in directia pedepsirii acestora. Modelul unguresc demonstreaza ca se poate. Iar pana nu apare un astfel de partid, stai acasa.
PS: Un articol excelent, de la priveghiul unui mort de data recenta, gasiti aici
1. Evitati orice interactiune cu bancile. Am spus-o, o mai repet. Mai devreme sau mai tarziu o sa va iasa pe nas. Un banal card de credit, un nevionovat internet bancking, un descoperit de cont, poate un mic creditel de nevoi personale? Nu, nu, caca! Asa a inceput si isteria imprumuturilor cu buletinul, a creditelor de nevoi personale garantate cu ipoteca de au ajuns fraierii sa isi piarda casele pentru banii luati ca sa le zugraveasca. Orice produs bancar e un carlig de marketing pentru alte produse de care nu aveti nevoie. Luati-va salariile cash. Nu se poate? Limitati-va la cardul de debit si basta.
2. Platesti rate de peste 70% din venituri pentru o gramada de credite de nevoi personale luate ca nesatulul? Foarte bine, nu mai plati nici un leu de maine. Ce-o sa-ti faca daca nu ai bunuri in proprietate? O sa-ti puna poprire pe salariu? Foarte bine, mai mult de 30% nu iti pot lua. Si cu 70% din bani numai pentru tine, luna de luna, o sa o duci boiereste in comparatie cu traiul meschin la care te-ai supus pana acum. Si vrei sa stii un secret? Banca iti va cesiona creditul unei firme de recuperare care va accepta si 50% din suma datorata, platita toata odata, daca vei dori sa iti lichidezi conturile (in ideea ca ai o ruda cu suflet mare care te-ar putea ajuta).
3. Stii acum cu cine sa nu mai votezi, da? Mai devreme sau mai tarziu vor apare in tarile supuse la perversiuni bugetare pentru a salva bancile si forte politice care vor tinti explicit in directia pedepsirii acestora. Modelul unguresc demonstreaza ca se poate. Iar pana nu apare un astfel de partid, stai acasa.
PS: Un articol excelent, de la priveghiul unui mort de data recenta, gasiti aici
marți, 14 decembrie 2010
Cum sa faci reclama mascata la carduri
Intamplare in Sun Plaza. Sunt interpelat cu un“Buna ziua, permiteti un scurt sondaj de opinie, doar 3 intrebari?”candid. E vorba de un tinerel cu aer usor incurcat. Nu accept in mod normal, dar el chiar pare neajutorat si ceva ma determina sa accept. “Ok, sa vedem”. “Care considerati ca este modalitatea moderna de efectuare a platilor, cu cardul sau cu cash?”Mai sa fie, ghici ciuperca ce-i. “Ca cash zic, ca n-am incredere in banci si cardurile lor” Sunt privit cu o usoara curizitate dar operatorul nu zice nimic. “Cat cheltuiti lunar pentru alimente si combustibil”? Aici pare mai inofensiva si ne-aluziva intrebarea asa ca raspund serios. “1.000 lei”. Acum vine intrebarea 3, din nou una “la obiect”. Cum vi se pare ideea de a face lunar pana la 5% economie din aceasta suma?” Mai sa fie, daca asta nu reprezinta o modalitate subtila de a introduce o campanie promotionala pentru un card de credit-surpriza eu sunt angajat la Goldman Sucks fara sa stiu. Zic :"neutra".In final sunt rugat sa imi spun numele…Asta cam contravine ideii de sondaj de opinie dar banuiesc ca urmatoarea intrebare se lega de numarul de telefon, ca sa pot fi sunat acasa intamplator de un alt operator de marketing peste ceva vreme cu o propunere de a primi ab-so-lut gratuit un card revolutionar. Baiatul cu sondajul a fost insa dezamagit nu stiu din ce motiv si nu m-a mai intrebat de telefon. O fi fost din cauza ca am indicat ca nume Mihai Eminescu?
joi, 2 decembrie 2010
Chilipiruri imobiliare, euro-zone, dolari la saltea, etc
1. Nu va tenteaza un apartament cu 50 de eurocenti? Bine, suma reprezinta rata…orara, dar ce mai conteaza asta cand vorbim de numai jumatate de euro (tot mai) amarat? Mi-a sarit in ochi la inceputul saptamanii un banner in buricul targului, pe la Unirea: “12 euro/zi, cel mai mic pret de pe pamant (690 euro/mp contruit, fara TVA)”. Era vorba bineinteles de ansamblul fratilor Negoita, cel situat in camp langa groapa de gunoi Glina-Confort City. Mi-am permis sa fac un pas mai departe, sa le dau o mana de ajutor celor doi frati imobiliari, si sa calculez rata pe…ora (tarif cu care cei doi am vazut ca sunt oarecum familiarizati), pentru a le face si mai atractiva oferta. E vorba doar de un nevinovat banner, nimeni nu sta sa se gandeasca cand il vede ca nu exista rate zilnice (ha, cum ar fi sa mergi zi de zi la ghiseu?), in minte ramane doar ideea de extraordinara “oportunitate”. Daca si la anul pe vremea asta mai sunt apartamente nevandute (sau neeexecutate de banca finantatoare), promit sa revin cu un articol in care pretul va fi exprimat in euro-centi/minut, sau chiar secunda. Platesti cum respiri, doar e casa ta hombre!
2. Am citit tot soiul de rapoarte apocaliptice despre dezintegrarea zonei euro in ultima vreme. Stiu, speculatorii de pe Forex au nevoie de carne de tun pentru a marca profiturile si analistii au teme pentru acasa mai multe in perioada asta. Va imaginati ca cei care au folosit euro-zone ca trambulina pentru a obtine imprumuturi ieftine vor sa renunte la moneda unica pentru a rambursa in monedele nationale, in plin picaj de devalorizare? Adica vor fi victime printre banci (ca fondurile de pensii pot pierde, doar nu pierd din banii administratorilor)? Grecia returnand in drahme creditele in euro mi se pare o gluma buna, la fel Spania, Portugalia, Italia, Irlanda. Renuntarea la euro ar fi teapa secolului pentru banci si cum in actuala criza ele au fost mult prea importante pentru a pierde (ce sa mai zic de faliment al vinovatilor), mi-e greu sa cred ca se va merge in directia asta. Asta nu inseamna ca euro/dolar nu ar mai avea loc de scazut. Un raport de 1,3 mi se pare in continuare mare pentru gradele de indatorare din UE si lipsa unei politici fiscale comune, plus greutatea cu care se incheaga o viziune comuna. Nu ma tem de “dezintegrarea” euro, dar mizez in continuare pe o intarire a dolarului, chiar daca in zilele ce vin moneda americana poate lua o pauza de respiratie.
3. Apropo de dolar. Aveam ceva bancnote verzi de schimbat sambata. Am observat cu uimire ca mi se refuza la o casa de schimb una dintre ele pe motiv ca…”este prea veche” (hat, tocmai din.. 1996). Cine tine banii in casa, basca faptul ca renunta la dobanda, s-ar putea trezi la un moment dat ca pierde si bani (exista comision de inlocuire a banilor vechi sau uzati-vreo 10-15%). Ce sistem parsiv: cine are bani, musai sa-i tina in banci, altfel iese in pierdere fie prin inflatie, fie prin “de-modarea” bancnotelor daca amenintarea cu inflatia nu e suficienta.Si mai ne intrebam de ce s-a renuntat la etalonul aur.
vineri, 26 noiembrie 2010
17 miliarde euro pentru…masini. Ba mai mult!
1. blogul era la origini jurnal electronic…un spatiu al onestitatii deci…sigur, au existat si jurnale scrise pentru posteritate in istorie, fals si laudativ…dar macar se asuma o identitate in ele…tu brevetezi jurnalul de breasla…bascalios, ca la cata frustrare au acumulat creditacii cinismul s-ar fi vandut mai greu…cum esti cumintel si nu dai afara din casa, puteai sa afisezi si o identitate, ca nu riscai sa fii penalizat , poate premiat…Blogul lui Ionel Banculescu sau cum ti-o zice in buletin, de exemplu…te sfatuiesc insa prieteneste sa nu iti afisezi sarcasmul anti-prostii de debitori si pro-banci cand mergi cu metroul, ca risti sa iei cateva dupa ceafa de la cativa proscrisi de la CRB sau vre-un executat silit mai impulsiv
2. vad ca il tratezi cu sictir pe serbanescu….printre putinii oameni lucizi din tara asta…probabil il stimezi profund (nu am zis il pupi in fund!) pe baltazar…stii tu care, personajul ala care dadea comunicate incendiare la incercarea regelui Mihai sa intre in tara in 90-92, de si-a cerut si Roman scuze, premier atunci, pentru excesele purtatorului de cuvant al Guvenului…baltazar care dupa pensionare a fost cooptat in Hild Romania, o oraganizatie americana care isi propunea sa ia casele batranilor contra unei rente viagere…l-am intrebat in conferinta de presa ce se face daca batranii traiesc mai mult decat speranta medie de viata dupa ce i-au dat casa…mi-a spus” asta-i viata, cu unii ai noroc, cu altii nu”.
3. eu pot intelege uman frustrariile tale…nu faci parte dintr-o categorie simpatizata si te superi ca vacarul pe sat, dand cu picorul in galeata cu responsabilitati. …
4. daca eu nu sunt in stare, poate imi recomanzi si mie niste analisti din presa care inteleg corect fenomenul bancar, dincolo de teoria conspiratiei si acuzele de furt, cum zici…sa ma inspir si eu…
joi, 25 noiembrie 2010
Ce veti face pe 7 decembrie?
- In primul rand, am decis sa imi tin integral banii la CEC cu ceva timp in urma. Si pentru ca fondurile din…Fondul de Garantare abia fac fata unui faliment mediu, si pentru ca vreau ca profitul obtiniut in urma economiilor mele sa mearga intr-un buzunar public. Va sfatuiesc sa faceti asta pe cat mai multi. Stiu, serviciile nu sunt la superlativ, mai gasesti mamaite incete la ghiseu, dar cum spuneam, de ce sa cotizati la bunastarea bancherilor straini?
- In al doilea rand, voi cere cu cateva zile inainte de 7 decembrie ca banca sa imi pregateasca o suma mai consistenta pentru retragere. Asta va sfatuiesc si pe voi. Daca lucrurile nu iau o turnura proasta pentru banci-veti lua din timp pulsul evenimentului-puteti decide sa ii lasati totusi pe loc. Daca subiectul devine tot mai popular iar programarile bancilor pentru retrageri tot mai indepartate, poate ar fi bine chiar sa ii ridicati. Iar daca nici nu e vorba de sume impresionante, nici n-ar strica sa-i tineti totusi acasa, la dobanzile din prezent, mai ales pentru valuta , nu pierdeti mare lucru. Oricum, a fi deponent reprezinta o nada pentru servicii viitoare care iti pot fi bagate pe gat cu mare talent.
joi, 18 noiembrie 2010
“Vina e impartita”
Cum va fi insa viata bancherilor? Pai, ca si pana acum. Vor colecta banii debitorilor, cand acestia nu vor putea sa plateasca ii vor exacta silit iar cand vor avea probleme cu solvabilitatea vor fi salvati de stat fiind prea mari ca sa cada. Parca platesc foarte diferit pentru pacatul lacomiei cele doua categorii de pacatosi.
Concluzie: Stimati PR-isti, genul asta de argumente pe care il testati prin articole, advertoriale si comentarii pe bloguri-astea cu “vina e impartita”-e ca si cum as spune eu“ da, a violat-o salbatic, i-a spart si 3 dinti, dar uita-te la ea, vezi ca fusta e cu 3 cm peste genunchi si bluza are 2 nasturi descheiati. Si ea l-a provocat deci”. Sau, mai bine, “sunteti niste boi, astia care incercati sa spalati imaginea bancilor in felul asta, dar aveti cravate frumoase, lucrurile fiind deci impartite”.
luni, 15 noiembrie 2010
Inca o dovada, daca mai era nevoie, a nesimtitirii bancherilor
Citesc si ma crucesc :” Discutiile aprinse pe marginea OUG 50 si implicatiile adoptarii acesteia intr-o forma populista ar putea pune o presiune atat de mare pe banci, incat ar putea considera ca nu mai este avantajos sa acorde credite persoanelor fizice, considera presedintele asociatiei bancilor, Radu Ghetea (vezi Conso). Las la o parte faptul ca musiu Ghetea e seful unei banci de stat, si din aceasta postura n-ar trebui sa ridice clontul prea mult ca nu tine de el politica bancii. Sa presupunem ca respectivul era doar portavocea bancherilor din Romania. Daca va amintiti bine, Ungaria a implementat deja o taxa pe profitul bancilor. La acea data FMI a marait amenintator, agenturile..pardon agentiile de rating s-au incruntat, analistii la ordin ai bancilor de investitii si-au refacut calculele in sensul deprecierii iminente a forintului in fata altor devize. Autoritatile maghiare s-au tinut insa tare si incet-incet, tema in cauza a iesit din centrul atentiei, forintul s-a depreciat initial si apoi si-a revenit, etc. Citesc tot de pe Conso “Guvernul francez a modificat legea creditului pentru a ajuta mai mult persoanele supraindatorate. Procedura falimentului va fi mai rapida, iar durata maxima a planului de rambursare a datoriei se va scurta cu 2 ani. In plus, executarea silita se suspenda temporar”. A, Domnu’ Ghetea, daca va pregatiti sa nu mai creditati populatia in caz ca OUG 50 se adopta in forma initiala, ce veti face nene daca apare prin absurd si legea falimentului personal? Ca doar pe la noi, la aborigeni, nu exista asa ceva…Le cereti creditacilor banii inapoi in avans ca represalii?
Si ce mare scofala ca nu se mai dau credite? Niste baieti destepti din imobiliare nu vor mai putea sa vanda la prosti cutii de chibrituri cu 3000 euro/mp? Niste retaileri de elctrocasnice vor ramane cu chinezismele lor in galantare? Nu se vor mai cumpara la fel de multe masini noi desi ne sufoca deja cele vechi? (apropos de masinile noi-ia faceti o vizita prin targul de la Vitan daca mai aveti cumva ideea prosteasca sa luati una noua…sa vedeti ce preturi, ce marci, ce chilipiruri la astea vechi). O sa ne faci un bine nene Gheteo daca nu mai dai credite, o sa invatam cumpatarea, o sa ne dozam mai bine economiile si , in primul rand, vom avea preturi decente pe pietele care crescusera pana acum speculativ. Eu pot sa stau bine mersi fara credite la o adica, da ia sa va vad pe voi bancherilor daca puteti sta fara bonusuri, fara dobanzile nesimtite aplicate fraierilor cocosati oricum de comisioane?
In cu totul alta ordine de idei, ati mai vazut ce face perechea euro-usd? Daca va amintiti, pe la inceputul verii se vorbea de dezmembrarea euro-zone, sub povara porcusorilor iar perechea era la 1,19. Apoi, pe nesimtite, dupa anuntul UE ca va sprijini Grecia, dolarul a tot scazut, dinamitat de temerile bine alimentate de cunoscatori ca vine inflatia post quantitative-easing, pana la euro/usd=1,42. Acum, dupa ce s-a anuntat ca se vor mai tipari inca 600 mld dolari, euro/usd e la 1,36 si descoperim ca se vorbeste intens de problemele..Irlandei. Ha, ha, ha. Am mai vazut filmul asta nu? Voi, cei care va tot framantati in ce valuta sa va plasati banii si n-aveti incredere in Benerel ca sa pariati pe leu…chiar n-aveti impresia ca cineva va ia de prosti? Si nu ma refer doar la pipsarii de pe Forex aici….
Si ce mare scofala ca nu se mai dau credite? Niste baieti destepti din imobiliare nu vor mai putea sa vanda la prosti cutii de chibrituri cu 3000 euro/mp? Niste retaileri de elctrocasnice vor ramane cu chinezismele lor in galantare? Nu se vor mai cumpara la fel de multe masini noi desi ne sufoca deja cele vechi? (apropos de masinile noi-ia faceti o vizita prin targul de la Vitan daca mai aveti cumva ideea prosteasca sa luati una noua…sa vedeti ce preturi, ce marci, ce chilipiruri la astea vechi). O sa ne faci un bine nene Gheteo daca nu mai dai credite, o sa invatam cumpatarea, o sa ne dozam mai bine economiile si , in primul rand, vom avea preturi decente pe pietele care crescusera pana acum speculativ. Eu pot sa stau bine mersi fara credite la o adica, da ia sa va vad pe voi bancherilor daca puteti sta fara bonusuri, fara dobanzile nesimtite aplicate fraierilor cocosati oricum de comisioane?
In cu totul alta ordine de idei, ati mai vazut ce face perechea euro-usd? Daca va amintiti, pe la inceputul verii se vorbea de dezmembrarea euro-zone, sub povara porcusorilor iar perechea era la 1,19. Apoi, pe nesimtite, dupa anuntul UE ca va sprijini Grecia, dolarul a tot scazut, dinamitat de temerile bine alimentate de cunoscatori ca vine inflatia post quantitative-easing, pana la euro/usd=1,42. Acum, dupa ce s-a anuntat ca se vor mai tipari inca 600 mld dolari, euro/usd e la 1,36 si descoperim ca se vorbeste intens de problemele..Irlandei. Ha, ha, ha. Am mai vazut filmul asta nu? Voi, cei care va tot framantati in ce valuta sa va plasati banii si n-aveti incredere in Benerel ca sa pariati pe leu…chiar n-aveti impresia ca cineva va ia de prosti? Si nu ma refer doar la pipsarii de pe Forex aici….
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
