Criza 2.0. Pe cine sacrificam acum? Investitorii financiari detinatori de bonduri sau eternul perdant, contribuabilul?

In 2008 schema a fost simpla: salvam bancile si preluam datoria privata la cea publica. Prima veste proasta pentru gulerele albe din financiar-bancar este ca in conditii de supraindatorare economiile nu isi revin, deci o noua taxare a contribuabilului nu mai e posibila. A doua veste proasta pentru amatorii de bonusuri astronomicee este ca inflatia sub care sperau sa se bage mizeria seamana deocamdata a deflatie, din acelasi motiv de supraindatorare care incetineste viteza de circulatie a banilor. In sfarsit, autoritatile par sa ia in calcul sacrificarea porcului ingrasat din contabilizarea riscurilor exagerate, detinatorii de bonduri (vezi “falimentul controlat al Greciei”), ceaa ce inseamna ca se vor impiedica in sfarsit si cei “prea mari sa cada”.

Grecii par sa realizeze ca taxand suplimentar veniturile risti sa adancesti recesiunea si deficitul bugetar. Solutia lor recenta pentru echilibrarea bugetului este taxarea proprietatilor. Ce te faci insa daca nici asa nu colectezi banii scontati (poate ca proprietarii amana plata impozitului in cauza, in speranta ca schimbarea coalitiei de guvernamant va aduce o noua filozofie fiscala)? Grecia nu poate plati pur si simplu datoriile pe care le-a strans iar falimentul ei este implacabil, dovada ca Germania pare sa ia tot mai mult in calcul asta in declaratii oficiale si nu stiri “pe surse”.Nimeni n-o sa doreasca insa in Grecia iesirea din spatiul euro si plata datoriilor in drahme, din simplul motiv ca drahma se va face praf in secunda doi iar grecii isi vor converti imediat economiile in euro si dolari, costul vietii urmand sa creasca fulgerator (tara depinde de importuri energetice). Iar cadru legal pentru eliminarea unui stat din zona euro nu exista inca. Apoi, cum sa elimini un stat dupa ce l-ai fortat sa privatizeze in graba active valoroase pentru a-si achita datoriile? Pietele au nevoie de o solutie pe termen scurt iar scaderea cotatiilor bancilor in ultima perioada pare sa arate care va fi aceasta.

Daca in 2008 s-a considerat ca dinozaurii din financiar-bancar sunt prea mari ca sa cada, acum Guvernele isi dau seama ca ele insele nu sunt prea mari ca sa cada daca vor insista incarcand la nota de plata a contribuabilului consumatia bancilor. Suntem tot acolo de unde am plecat in 2008, cu mentiunea ca intre timp statele sunt mult mai datoare si economiile la fel de slabite dupa terminarea injectiilor monetare si programelor de stimulare. Orice amanare a solutiei reale (default controlat, asumarea pierderilor de catre sectorul financiar, inchiderea bancilor cu probleme prea mari, preluarea de catre stat a celor care pot supravietui, eliminand actionariatul privat) nu va face decat sa agraveze situatia. Singura intrebare care se pune aici este cand se va intampla acest lucru: dupa alegerile din 2012 prin mai multe parti ale lumii (caz in care ne mai asteapta un val de QE-uri, inclusiv in Europa, prin care sa se cumpere timp) sau in ultimele luni din 2011?

In 2008 investitorii atacau marile banci listate, vanzarile in lipsa erau la mare moda. Acum cotatiile bondurilor sunt sub presiune. Nu mai exista insa un loc unde sa ascunzi problemele statelor, mizeria nu mai poate fi pasata ca in 2008. Orice taxare suplimentara a contribuabilului impinge economiile in recesiune, si oricum e greu sa pui biruri cand vaca de muls e deja stramtorata. Taxarea suplimentara si progresiva a proprietatilor mobiliare si imobiliare ar reprezenta o solutie, numai ca in acest caz bogatii ar trebui supra-impozitati otova pentru a asigura supravietuirea doar unei categorii a acestora, bancherii, ceea ce iarasi e greu de acceptat. Si in plus asta cere timp si rabdare, ingredient pe care pietele nu il mai poseda acum. Sa rezolvi totul fara convulsii, doar prin inflatie, deja iese din calcul. Dupa trilioanele pompate in ultimii 3 ani inflatia pare cam lesinata, ca sa nu mai pomenim ca sunt zone in care deflatia s-a insurubat hotarat (pietele imobiliare).

Ce urmeaza deci? O mare amnistie in sfera datoriilor suverane si cateva falimente importante in zona financiara. Bancile franceze se pregatesc de downgradare, poate de aici vor veni niste victime. In mod sigur vor exista niste corespondente si in Marea Britanie dar si peste Ocean. Pregatiti-va deci pentru remake-ul “soc si groza” in pietele financiare. Vor exista in final niste preluari de banci cu probleme, fie de concurenta, fie de state si o rescriere a cadrului in care acestea isi desfasoara activitatea.

Si totusi, cand luam actiuni?
Scriam in doua articole anterioare ca un bun moment de a lua actiuni va fi cand panica va lovi din nou bursele si ca singurele mele tinte la BVB sunt Transgaz si Transelectrica pentru perspectivele pe termen lung si pozitia de monopol. Cum as cumpara eu actiuni TEL si TGN? In prima faza as lua la cotatiile actuale de 10-15% din bani, as astepta apoi stiri care sa sperie serios bursele si as mai lua de 35-40% si apoi restul de 50% din suma alocata in acest scop l-as plasa treptat, cand trendul de crestere s-a confirmat, piramidand deci la cotatii in urcare. De ce as lua acum ceva actiuni fara sa astept vesti proaste? As lua acum doar proportional cu sansele ca nimic rau sa nu se intample pentru burse (adica sa se incerce solutia inflatiei), deci 10-15%. De ce nu as plasa restul de bani in momentul in care vestile proaste explodeaza si panica e in toi? Daca va amintiti momentul Lehman, dupa falimentul bancii bursele au mai picat pana in martie 2009. De ce sa nu astept totusi un trend solid de crestere inainte de a lua ceva? Pentru ca nu am nici o garantie ca revenirea va fi una liniara si lenta si nu una brusca, in V (vezi falimentul Long Term Capital Management din anii ‘80).