joi, 29 martie 2012

Ce televiziune va castiga alegerile in 2012?

Trustul Realitatea-Catavencu a schimbat soarta alegerilor prezidentiale din 2009. Am avut victimizarea lui Basescu (filmuletul cu palma aplicata copilului difuzat obsesiv, pana la saturatie, “sa-ti fie rusine Dinu Patriciu!”) si compromiterea lui Geoana (intalnirea de taina cu Vantu, filmata voios de oamenii trustului pentru confirmare, “dar la Vantu ce-ati cautat aseara domnu’Geoana?”) dintr-o lovitura, pe ultima suta de metri a campaniei, ca sa nu mai existe loc de nuantari, reveniri, razgandiri ale electoratului. Cine va canaliza in 2012 voturile emotionale ale electoratului (doar asa se poate forta o modificare substantiala a actualului raport de forte)?

Pana acum PD-L si-a facut treaba dupa manual. A incercat o schimbare de imagine-Guvern fara “vedete” (s-a renuntat exclusiv la Udrea), Premier nou cu alura de tehnocrat. A inceput sa tatoneze variante de tranzactionare cu electoratul-majorarea salariilor bugetarilor (scaderea CAS, destinata tuturor angajatilor, genera o schimbare mai putin spectaculoasa in intentia de vot, procentele castigate la venituri erau sensibil mai mici), program de reabilitari termice la blocurile ceausiste, etc. Din pacate in Paradis incep sa apara disensiuni (Ungureanu-greii PD-L), gradul de incredere in Premier se erodeaza repede (de la 29% imediat dupa numire, la 20%), scandalurile legate de privatizarea resurselor de cupru (firma castigatoare nu are banii necesari, abia acum urmeaza sa-i stranga) si exploatarea gazului de sist, plus ultimele plecari strategice din PD-L risca sa erodeze fragilul capital politic obtinut la inceputul anului. Ce se mai poate face?

Lovituri agresive de imagine concentrate in prajma campaniei electorale, preferabil pe ultima sa suta de metri pentru ca electoratul sa fie nevoit sa voteze emtotional (“ia uite, toti sunt la fel, ce Opozitia e mai breaza, uite de ce-au fost in stare!”) si nu rational (“dar daca lucrurile nu stau chiar asa, al cui interes servesc stenogramele, filmuletele cu camera ascunsa, dosarele, etc...”). Pe lista mea de “lovituri norocoase” pentru PD-L am trecut:

1. Dosarul de informator al lui Crin. Ar fi o lovitura de imagine, mai ales pentru un electorat “principial”, sensibil la asa ceva precum al liberalilor.
2. Inregistrari compromitatoare cu Ponta. Vom afla cum liderul opozitiei negocia un os mai gras pentru el, pactizand cu inamicul. Sau variatiuni
3. Scandaluri de coruptie pe ultima suta de metri, stenograme, “capturi” ale serviciilor, etc.
4. Condamnari in procese in derulare (Nastase va fi folosit ca varf de lance, dar nu numai), un DNA mai agresiv decat de obicei. Nu cred insa ca lumea afacerilor va fi zguduita semnificativ-ei trebuie sa contribuie financiar la campanii. Vantu va dormi in continuare linistit, la fel Patriciu (nu cred in ruptul capului in relatiile de adversitate fara nuantari a celor doi cu Basescu).


Ce roluri isi vor asuma televiziunile in acest context? In afara de partiturile obisnuite dupa care canta deja marile grupuri de presa de la noi, strategia castigatoare va include obligatoriu:

Victimizarea puterii.
Vom afla lucruri revoltatoare care se vor dovedi in final exagerari, falsuri, calomnii. Intoxicarile vor viza Antenele (cu moderatie, sunt militanti dar nu prosti), cele doua Realitatati, TVR (variantele mai soft).

Compromiterea Opozitiei.
Vor excela B1, Realitatea (“demersul jurnalistic primeaza, in ciuda orientarii anterioare a postului nu putem refuza sa ne informam corect telespectatorii”), OTV-pentru varintele fanteziste. Cred ca PRO TV va ramane in zona neutralitatii iar TVR nu va fi folosita direct pentru diseminare, eventual va prelua si comenta bombele altora.

Favorita mea este, ca si in 2009, Realitatea TV. Centrul de greutate al strategiei de echilibrare a raportului de forte in politica romaneasca inainte de alegeri se va axa din nou pe fosta (viitoarea?) televiziune a lui Vantu (din acest motiv nici nu ma astept la vreo condamnare spectaculoasa in cazul sau in acest an).

PS: Un text interesant scrie azi Dan Diaconu pe Trenduri Economice. Teoria sa: in Romania se pregateste un schimb de putere iar migratia lui Frunzaverde arata ca grupurile de interese din spatele partidului democrat (factiunea Monte Carlo-baietii cu care joaca Videanu table pe plaja, va amintiti?) cauta sa isi asigure spatii de negociere in momentul in care transferul puterii se va face. Frunzaverde este deci un prim cap de pod pentru asta.

miercuri, 28 martie 2012

SPO Transelectrica la final: suprasubscriere moderata, succes de public. De ce-au fost “habotnici” marii investitori?

Cu un plus de transparenta fata de ofertele anterioare (vizualizarea in timp “aproape” real a subscrierilor pe site-ul bursei a facut ca micii investitori sa se calce efectiv pe bataturi, unii supralicitand peste pretul pe care si-l propusesera intial), antrenand intreaga comunitate a intermediarilor, intr-un context fericit de piata (bursele externe s-au descurcat bine in 2012), oferta secundara a Transelectrica s-a incheiat cu succes: 153% grad de subscriere (139% pe transa mare, 277% pe cea mica). Dincolo de asta, sare in ochi “fixismul” marilor investitori: multi au incremenit cu ofertele la 14,9 lei, refuzand sa le actualize pe ultima suta de metri de parca la SPO Transleectrica, ca si la jocurile olimpice, cel mai important era sa...participi. Dezinteres sau cotizatii la capitolul... imagine?

“Fotografia”de la ora 17, ora inchiderii oficiale a subscrierilor. Pe transa marilor investitori, la 14,91 lei erau subscrieri cumulate (la preturi egale sau mai mari) cat pentru 66% din actiunile scoase la vanzare, iar la 14,90 lei cat pentru 119%, aproape duble deci. Ce spune asta? Marii investitori au fost fixisti, cei mai multi n-au vrut sa auda de preturi mai mari de 14,9 lei/actiune (la acest pret au fost cereri pentru 5 milioane din cele aproape 10 milioane de actiuni scoase la vanzare). Ce spunea aceeasi imagine pentru micii investitori? Grad de subscriere de 256% si un pret la care intreaga oferta era subscrisa pe transa mica de 15,58 lei/actiune (la preturi egale sau mai mari era acoperita 99% din oferta de actiuni).

Sa vedem cum se miscase fotografia subscrierilor la ora 18,30. Pe transa marilor investitori avem asa: la 14,91 lei subscrieri cumulate de 69% din actiunile oferite iar la 14,90 lei avem 122%. Nu s-au facut deci masiv subscrieri pe ultima suta de metri, desi ultimii intrati in hora au vazut ca risca sa ramana fara actiunile ofertate nu s-au inghesuit sa ridice miza cum s-a intamplat pe transa mica (aici pretul la care se asigura subscrierea integrala a actiunilor urcase la...15,7 lei iar gradul de subsciere la...273%!). Observati deci cate s-au intamplat intre ora inchiderii oficiale a subscrierilor si poza de grup de final (ma rog, aproape final, pana la ora 19 au mai aparut mici modificari iar pana maine nu vom sti exact pretul de alocare pe cele doua transe). Aveti si explicatia ghilimelelor de la subscriere in timp “aproape” real de care vorbesc la inceputul articolului. Oare de ce aceasta diferenta de comportament? Chiar asa de tare sa fi tinut la 1,2, 3 bani in plus pe actiune fondurile care au participat pe transa mare (si care oricum iau actiuni la companiile de utilitati ca sa doarma ani buni pe ele) sau au fost multe subscrieri “decorative” la 14,9 lei? (adica s-au alocat bani care nu erau neaparat destinati cumpararii de actiuni, doar pentru a da un plus la capitolul “imagine” procesului derulat prin bursa-“ia uite cat interes pe Transelectrica”).

In alta ordine de idei se desprind cateva concluzii la finalul SPO-ului Transelectrica

1.Nu ocoliti “categoria musca”
Micii investitori au fost hiper-activi dar nu irationali. Desi suprasubscrierea a fost spectaculoasa (e drept, 4 milioane euro cat era valoarea transei lor nu reprezinta o suma colosala), putini au oferit peste pretul pietei (16,15 lei la inchiderea de marti). A contat enorm faptul ca pe site-ul bursei putea fi urmarita situatia subscrierilor, un veritabil carlig de marketing pentru unii (“ia uite ca nu mai apuc actiuni la 15 lei, sa modific cererea de subscriere repede”). Micii investitori vor da acum plusul de lichiditate generat in urma ofertei, chiar daca multi dintre ei au tinte de profit de 10-15% si vor marca in momentul in care vor avea ocazia. Poate ca o calibrare 85-15% intre cele doua transe ar fi fost mai adecvata, avand in vedere comportamentul pe transa mare (de avut in vedere in cazul unor oferte comparabile?).

2. Transparenta si sindicalizare
Faptul ca subscrierile s-au derulat prin toti intermediarii inregistrati a oferit un plus de accesibilitate iar vizualizarea subscrierilor pe site-ul bursei a generat un supliment de competitie (din pacate, doar pe transa mica).

3. Politica discountului-inevitabila
Cand anul trecut oferta SNP a esuat, multi au facut comparatia cu cea a OMV incheiata in paralel cu succes in Austria. Discountul fusese de 15% in cazul OMV si sub 10% la SNP. Acum sindicatul care a gandit strategia Transelectrica a mers pe un discount mai atractiv (12,5% in momentul lansarii ofertei, pe palierul inferior de pret), contextul international s-a nimerit mai bun dar, in ciuda acestor avantaje, daca pretul actiunilor nu suferea corectii in asteptarea pomenitului discount, poate ca n-am mai fi asistat la suprasubscriere.

sâmbătă, 24 martie 2012

Update oferta Transelectrica. O speculatie usoara, de primavara

Pe termen lung, investitia in Transelectrica vine cu o multime de riscuri la pachet (datorii mari ale companiei, investitii restante, riscul unei majorari de capital care sa dilueze minoritarii, etc). Pe termen scurt insa-cateva luni-cine cumpara in oferta aproape de 15 lei/actiune are ocazia sa vanda la 17-18 lei (cu profit de 15-20% deci) pe fondul unor rezultate previzibil bune dupa primul trimestru (in traditia companiei ultimele trimestre sunt insa cu pierderi) si argumentului intens fluturat “actiunile TEL n-au crescut odata cu bursa in 2012 pentru ca investitorii asteptau oferta statului cu discount”. Una peste alta, o combinatie risc/profit potential ce pare atractiva pentru speculatori. Vedeti mai jos pe ce interval de pret s-a grupat grosul subscrierilor pana acum.

Am subliliat aici riscurile aferente unui pariu pe termen lung pe actiunile Transelectrica. Subscrierea in cadrul ofertei poate aduce insa profit pe termen scurt, pentru investitorii cu profil speculativ, dupa cum arata acum lucrurile. Oferta se va subscrie integral dupa toate aparentele (vineri s-au cumparat 31% din actiunile scoase la vanzare iar procentul de subscriere ajunsese la 47%-pentru incheierea cu succes este nevoie de minim 70%), compania aruncand pe ultima suta de metri in lupta de imagine si un dividend usor marit (1,1 lei brut, 0,92 lei net) fata de asteptarile investitorilor-s-a alocat in acest scop 92% din profitul pe 2011 fata de 85% cat anuntase Guvernul ca va solicita companiilor unde este majoritar. De altfel, o strategie similara a adoptat si Transgaz pe fondul apropierii ofertei sale (aprilie-mai).

In mod previzibil, actiunile Transelectrica vor avea o “presa” buna in lunile ce vin-sa nu uitam ca de succesul ofertei TEL se leaga sperantele reusitei celorlalte vanzari prin bursa pe care le pregateste statul. Brokerii, ziarele de specialitate vor afisa optimism, compania va anunta rezultate foarte bune dupa primul trimestru (asa a facut si in 2011, trimestrele 3 si 4 fiind insa pe minus), se va insista obsesiv ca actiunile n-au crescut in 2012 doar pentru ca investitorii erau focalizati pe discountul la care statul urma sa ofere actiunile (n-a fost cine stie ce in final, doar 12,5%) si ca actiunile ar merita o “prima de lichiditate” dupa majorarea free-float-ului cu 15%. Prin urmare, cine cumpara in intervalul 14,9-15 lei actiune poate face un profit de 15-20% in lunile urmatoare. Asta pentru ca mi-e greu sa cred ca actiunile TEL nu vor reveni macar la 17 lei cu toata campania de imagine de care se vor bucura. Singurul semn de intrebare este cum se vor comporta pietele externe in intervalul asta, bursa din Bucuresti sincronizandu-se cu trendul general. Semnele nu sunt chiar incurajatoare, exista semne de oboseala dupa raliul bursier din primele luni ale anului 2012 dar mai avem totusi ceva vreme pana la clasicul “sell in may and go away”.

Vineri, situatia subscrierilor pe transe de pret arata cam asa:49% grad subscriere pe transa investitorilor mari (sume alocate peste 500.000 lei) si 35,8% pe transa investitorilor mici. Pe transa investitorilor mari, doar 2,8% din intreaga oferta o reprezentau cererile de subscriere peste 15,1 lei, restul de 46% fiind intre 14,9-15,1 lei. Pe transa investitorilor mici, ordinele peste 15,1 lei reprezentau 10,6% iar cele peste 16 lei doar 1% (nimic spectaculos pana aici, pretul la bursa la inchiderea sedintei de vineri a fost de 16 lei), intervalul 14,9-15,1 lei avand 25 din cele 35 de procente subscrise pana la sfarsitul zilei de vineri.

miercuri, 21 martie 2012

Cresterea redeventelor Petrom e salutara, anuntul anticipat al majorarii lor drastice,“ca in statele arabe”, e o prostie

Ce va face o companie cu un castig de aproape un miliard de euro in 2011 anuntata ca se profileaza la orizont o scadere semnificativa a marjei sale de profit, ce dividende va mai da pana in 2014 (nu uitati, statul mai are inca 20% din Petrom)? Si cat de usor isi va mai vinde statul din participatia sa (n-a reusit anul trecut, cand declaratiile la adresa Petrom nu erau razboinice precum in anul electoral 2012) in conditiile in care anuntam cu surle si trambite cresterea spectaculoasa a redeventelor? In loc sa taca si sa faca la momentul potrivit mutarea-surpriza tragand beneficiile care se mai pot trage pana atunci, statul anunta prin gura Presedintelui ca va razbuna usturator unoarea automobilistilor (apropo, decizia nu apartine oare viitorului Guvern, rezultat dupa alegerile din noiembrie?). Cat e miza economica, cat e miza electorala aici?

Evenimentul Zilei are azi un articol bun despre nivelul redeventelor in lume. Nu trebuie repetat insa ca stam prost la capitolul asta, o stim deja. Redevente mici, preturi mari la pompa, marje maxime de profit pentru OMV. Ce a facut toti acesti ani cu profitul sau gras Petromul? L-a transformat cumva in dividende ca sa ia si statul fraierit partea sa (inainte de aparitia Fondului Proprietatea in schema, cota statului era de aproximativ 40% din actiunile SNP, dublu fata de cat are acum)? Rareori. S-a pus pe investitii, a cumparat lanturi de beninarii de la compania-mama, ma rog, l-a ascuns cu pricepere ca sa nu il imparta. Majorarea redeventelor e salutara acum, in ceasul al 12-lea (nu uitati, mai avem rezerve de titei pentru 10-15 ani, in functie de cine le estimeaza). Sigur, pentru OMV ar pica bine si un scenariu de genul “lasam redeventele pe loc sau le cosmetizam doar, inca 9-10 ani, si dupa aia le majoram draconic, sa-i usture pe austrieci”, cand nu vom mai avea pe ce sa le aplicam (a, sa nu uit, e cu atat mai grabnica majorarea redeventelor cu cat Petrom are carne “proaspata”, a gasit gaze in Marea Neagra!).

Nimeni nu contesta, cred, oportunitatea majorarii redeventelor. Surprinde insa tam-tam-ul cu care se anunta asta. E un fel de razboi declarat OMV cu doi ani mai devreme, spunand “la revedere” partii de dividende aferente unui profit gras in 2011 si vanzarii la un pret bun prin bursa a pachetului de 9,84% pe care statul a mai incercat s-o faca anul trecut (cat vom incasa pe respectivele actiuni dupa majorarea efectiva a dividendelor? de ce nu ne grabim sa vindem acum, cand si pietele de capital si-au mai revenit?). Exista beneficii insa in plan electoral. E bine sa plangi pe umarul alegatorului si sa anunti ca ii vei face dreptate. Ca un facut, tot acum in an electoral ne pregatim pentru confiscarea averilor ilicite si de modificarea Constitutiei pentru a subtia la 300 numarul de parlamentari (pana acum ce-au pazit autoritatile?). Sper insa sa nu vedem cum, in buna traditie romaneasca, din frecarea ridichei Petrom se alege praful dupa alegeri. Oricum, politica de crestere a redeventelor o face viitorul Guvern nu Cotroceniul. Altfel, am remarcat ca la capitolul redevente ridicole Presedintele a inclus in declaratia sa recenta titeiul, gazul si..pietrisul. De minerit, nimic?

PS: Un argumetn hilar ieri din gura sefei Petrom, Mariana Gheorghe, in discutia despre majorarea redeventelor:“preturile vor fi afectate corespunzator cu nivelul de fiscalitate". Adica, majorati voi majorati, ca noi vom baga redeventa in pret. OMV-Petrom uita insa ca nu se afla in pozitia de monopol pe piata, chiar daca uneori se intelege cu competitorii sai sa actioneze ca atare (vezi amenda recenta de la Consiliul Concurentei). Adica ce, daca dublam redeventele la titei o sa avem cea mai scumpa benzina din Europa? Asta dupa ce ne pregatim sa liberalizam preturile la gaze ca sa poata vinde OMV gaz romanesc la pretul celui rusesc (sau peste, cine stie, daca majoram redeventa si la gaz?)

miercuri, 14 martie 2012

Oferta Transelectrica, pro si contra subscriere (mult mai mult contra)

Investitorii au de miercuri ocazia sa cumpere actiuni din pachetul de 15% din Transelectrica scos de autoritati la vanzare. Vor exista doua paliere de pret pentru subscrieri (minim-14,9 lei si maxim-19,2 lei) si doua transe de alocare (investitori de retail si mari investitori-subscrieri peste 500.000 lei). Merita? Pozitia de monopol a societatii e cotrabalansata de datoriile mari, investitiile restante, perspectiva liberalizarii preturilor la energie (preturi mai mari=consum mai mic, in plus ANRE poate fi mai putin generoasa cu Transelectrica in perioada urmatoare pentru a se evita transferarea asupra consumatorilor a costurilor suplimentare de transport).

Aparent, mare oportunitate mare. Pretul minim (14,9 lei) de subscriere este sub cel din IPO-ul din 2006 (16,8 lei-in acel moment, oferta fiind suprasubscrisa de 6 ori!). Intre timp perspectivele s-au schimbat, compania a subperformat, datoriile i-au crescut (mare sensibilitate la fluctuatiile cursului de schimb, datoriile sunt in valuta). Investitiile restante lasa un mare semn de intrebare asupra viitorului ...minoritarilor. In cazul unei majorari de capital risti sa fi diluat de nu te vezi (sumele de care compania ar avea nevoie pentru investitii depaseste capitalizarea bursiera-recent unul dintre operatorii din eolian ameninta cu procese pentru intarzierea conectarii). Cum sta la profit? Transelectrica a dat bine pe 2011 (90,2 milioane lei profit net neauditat) raportat la rezultatele din 2010 (9,55 milioane lei) dar prost in comparatie cu profitul din al doilea trimestru (178 milioane lei). Dupa ce primise o majorare de tarif din partea ANRE compania a inceput anul in forta; din pacate, ultimele doua trimestre au fost pe pierdere. Marja de profit este minuscula (3%) si nu ne putem astepta la un salt spectaculos din perspectiva apropiatei demararii a procesului de liberalizare a preturilor in energie. Majorarea tarifelor va scadea contitatile trasportate; e greu de crezut apoi ca ANRE va aproba pe banda rulanta noi cresteri de tarife de transport de teama ca acestea sa nu se reflecte in facturile consumatorilor ce urmeaza oricum sa se ingreuneze. Un PER (raportul dintre pretul actiunii si profitul pe actiune) de 12 aferent celui mai mic pret de subscriere ar fi atractiv...in conditiile unor piete bull (investitori hiper-optimisti), ceea ce nu este cazul acum. Singurul avantaj al companiei este pozitia sa de monopol, stii cel putin ca n-o sa dea faliment (cum a patit Flamingo, un IPO de succes la vremea sa). Din punctul meu de vedere, singura sansa pentru incheierea cu succes a ofertei (subscriere de minim 70% ) este data de dimensiunea sa redusa (vreo 40 de milioane de euro s-or mai gasi prin buzunarele marilor investitori institutionali). Eu personal nu voi subscrie.

sâmbătă, 10 martie 2012

Definitia recesiunii in an electoral? Doua trimestre consecutive de scadere a PIB, avand ca efect...cresterea veniturilor populatiei

De la “crestem salariile doar daca economia ne permite” in ianuarie la “vom creste salariile; economia permite orice” in martie, n-a fost decat un pas. Motivatia juriului: nu avem de-a face cu mita electorala, nuuuu, e doar o impulsionare binevenita a economiei prin stimularea consumului. Ce se trece sub tacere e ca in criza, psihologia consumatorilor e diferita iar cresterile de venituri nu stimuleaza economia ci..economisirea.

Mai putin de 1 miliard de euro ar costa in 2012, impreuna, majorarea veniturilor bugetarilor cu 16% si reducerea CAS pentru angajati cu 5%, dupa calculele ministrului Finantelor. Un fleac, nici nu iese prea ciuruit bugetul, nu?(sub 1% din PIB). Ganditi-va ca sumele alocate investitiilor in acest an erau de peste 6% din PIB, ca programul de privatizari include in cazul in care toate pachetele se vand cam 1,5 miliarde euro-pachete minoritare la Romgaz, Hidroelectrica, Petrom, Transgaz, Transelectrica, aeroportul Otopeni, dar si pachetul majoritar la Oltchim-doar ne-am obisnuit ca banii din privatizari sa fie tocati pentru consum (vezi BCR). Au de unde sa taie sau sa redirectioneze.Ca sa nu mai pomenim de “cresterea disciplinei fiscale”, “scoaterea unei parti a economiei la negru la lumina”, etc. Deci bani pentru 2012 ar fi. Ce facem insa dupa ce trec alegerile?

In 2013 si 2014 Romania are de platit in contul rambursarii imprumutului de la FMI si institutiile europene cate 5 miliarde dolari. Cinci miliarde pe an? De unde o sa luam banii? Pai, de prin rezerva BNR-o parte, si din rostogoliri-alta. Din acest motiv Finantele au inceput sa iasa pe piata americana in cautare de investitori. Chiar daca vom gasi bani suficienti pentru rostogoliri, vestea proasta este ca noile sume vin cu randamente duble. Nu mai platesti dobanda de 3 si ceva la suta FMI-ului, ci de 6 si ceva la suta, poate 7% la dolari. Iar in conditiile unui randament dublu, sarcina datoriei publice creste, va fi tot mai greu sa suportam plata dobanzilor fara sa operam taieri importante de cheltuieli. Din acest motiv, pomenile electorale care se pregatesc acum ne vor iesi pe nas dupa 2013.

Cum, o sa aiba probleme Romania, nu vezi cat de putin datoare e tarisoara asta? Pai, nu e deloc asa, eu zic ca datoria noastra cantareste mai greu decat cea a Germaniei de pilda. Ganditi si voi, care e diferenta intre a avea datorii de 80% din PIB pe care le achiti la dobanzi sub 3% si a avea 40% din PIB datorie publica dar la dobanzi de peste 6%? Puneti la socoteala si veniturile: peste 40% din PIB in Germania, sub 35% in Romania. Ca sa nu mai pomenesc de productivitatea muncii si de coruptie, da? Iar datoria noastra tot creste, an de an.

Cresterea veniturilor e binevenita, impulsionam economia dand apa la moara consumului? Da-da, si marmota facea coada la hipermarket, nu? Uitati-va ce s-a intamplat in ultimii ani: restantele la banci cresc , la fel insa depozitele populatiei. Sentimentul de incertitudine, teama pierderii locului de munca nu sunt cel mai bun stimulent pentru a-ti cheltui suta de lei pe care autoritatile ti-o dau in plus. Stiu, pentru Guvern e comod sa-si imagineze ca va recupera 24% din majorarile salariale din TVA. Eu zic va recupera cel mult impozitul de 16% pe dobanda, asta daca bugetarii nu aleg varianta depozitului la termen intre rufele din sifonier. Cresterea de salarii s-ar fi dus in consum in conditiile unei lungi perioade de crestere economica, de apetit pentru noi achizitii pe fondul unui grad redus de indatorare. Cand lefegii sunt deja datori-vanduti ce sa mai speri? A, da, poate sa speri ca isi vor achita cu banii in plus niscaiva restante la banci, ca tot ii ameninta dl Ghetea, seful ARB, ca or fac puscarie, or li se iau bunurile daca sunt rai platnici (eu stiam ca nu exista inchisoare a datornicilor pentru cei care au de rambursat sume restante privatilor si ca mai mult de o treime din venituri nu risti sa pierzi daca n-ai bunuri executabile, dar poate ca dl Ghetea are informatii noi, poate face lobby la Guvern in acest sens, cine stie?).

In final, nu pot decat sa ma mir ca recesiunea in care ne pregatim sa intram a fost anuntata de..ministrul Dragoi. Pai, parca presedintele Basescu era responsabil cu anuntarea datelor macroeconomice inainte ca Statistica sa iasa cu respectivul comunicat de presa. Alo, alo, Cotroceniul, dormi? Sau poate ca asta e valabil doar in cazul vestilor bune si injectiilor de optimism?

vineri, 9 martie 2012

Majorarea salariilor bugetarilor: de ce atata graba?

Aproape exclusa in ianuarie, foarte putin probabila in februarie dar iminenta in martie, majorarea salariilor bugetariilor are si o motivatie strategica: consumarea efectului injectiei de imagine dupa schimbarea Premierului (potrivit Evz care citeaza sondaje CSOP, cota de incredere in MRU a scazut de la 29 la 20% intre ultimele 2 citiri). Refacerea veniturilor bugetarilor (sau reducerea CAS) devine o masura normala in succesiunea etapelor de recuperare a capitalului politic de catre PDL (1-coafarea imaginii, 2-cumpararea electoratului, 3-compromiterea adversarilor, 4-“cosmetizarea” rezultatelor votului).

Prin ianuarie, Boc insista plat ca orice majorare a salariilor bugetarilor in directia recuperarii taierilor operate anterior va tine cont de situatia economica, fiind dependenta de eventuala crestere a PIB. Am avut intre timp un februarie crancen, cu efecte neplacute asupra economiei, cursa de atragere a fondurilor europene a inceput cu o piedica (POSDRU), economia are mari sanse sa reintre in recesiune dupa scaderea din ultimul trimestru al anului, exporturile si agricultura nu vor mai repeta performantele din 2011 dar cresterea salariilor a fost repusa brusc pe tapet, cu deadline in preajma alegerilor locale. De ce?

Urmariti sondajele privind increderea in Guvern si Premier, gradul de satisfactie al populatiei in activitatea lor. Dupa un salt brusc odata cu schimbarea in bloc a Guvernului Boc, injectia de imagine incepe sa-si piara efectele. Conform unui sondaj CSOP citat de Evenimentul Zilei, increderea in Premier a pierdut 9 procente intre ultimele 2 citiri. Dupa socul eliminarii lui Boc & Co, chiar si imaginea Guvernului se imbunatatise teomprar (citez din Evz: “in termeni de performanţă, Guvernul Ungureanu se bucură de o cotă mai ridicată decât cea a predecesorului său: 20% au o părere bună/foarte bună, 28% - nici bună, nici proastă şi 39% - proastă/foarte proastă. Sondajul anterior realizat de CSOP releva un nivel de satisfacţie mai ridicat: 38%. Ma rog, stilul Evz ramane triumfalist, dar cifrele si mai ales trendurile sunt cele care sunt). In concluzie, efectul de erodare pare sa se fi reluat rapid iar partidele din coalitia de guvernare trebuie sa reinventeze ceva. Intr-o succesiune normala a masurilor ce pot fi luate pentru recuperarea distantei fata de Opozitie in intentiile de vot, din palarie a fost scoasa repede cresterea de venituri (mai intai sub forma taierilor otova de CAS pentru angajati, apoi sub forma cresterilor de venituri doar pentru angajatii bugetari). Daca anuntul respectiv era amanat iar cota de popularitate a Guvernului scadea si mai mult, efectele sale puteau fi diminuate. Dovada ca Presedintele a iesit peste capul Guvernului si a dat inca o data linia.

Ce va urma? Bineinteles, un program ambitios de anvelopare a blocurilor care sa se prelungeasca pana in alegerile din toamna. Apoi, un la fel de ambitios program de compromitere a membrilor marcanti din Opozitie-pentru eficacitate maxima, nu mai devreme de 1 luna de la votul din noiembrie (va imaginati cat s-ar fi diluat efectul emotional asupra electoratului a intalnirii Geoana-Vantu daca respectiva intrevedere s-ar fi produs cu 3 luni inainte de alegerile din 2009?). In functie de dezastrul din sondaje, am putea asista si la o incercare de cosmetizare a rezultatului votului (dupa caz-redesenarea circumscriptiilor, mobilizare “exemplara”in strainatate, etc).

marți, 6 martie 2012

Esti tinichigiu, strungar sau poate coafeza? E timpul sa investesti in arta!

Ati vazut reclamele simpatice de la TV in care depozitele bancare, investitia la bursa ori plasamentul retrograd in aur sunt umilite de investitiile de viitor din arta? Nici nu e de mirare de vreme ce indicele lansat de casa de licitatii Artmark (Art Consacrat) in ianuarie 2010 aproape si-a triplat valoarea. Nu stiu altii cum sunt, dar eu in fata unor astfel de procente simt furnincaturi placute in portofel. Pai in rimul asta, daca dorm linistit 10 ani cu tablourile sub cap poate imi iau si insula, cu vedere la blonde topless, nu? Singura problema pare a fi insa metodologia de calcul: cei 100 de pictori romani inclusi in indice au ponderi egale, fie ca se numesc Grigorescu sau Luchian, fie Strambulescu sau Miracovici. E ca si cum in indicicele BET-C, Petrom si BRD ar cantari la fel de mult ca Romcarbon Buzau ori Amonil Slobozia.

Care e problema? Imaginati-va anii de gratie 2006-2007 la BVB, cand multe companii minuscule au fost descoperite “miraculos” de investitori iar cotatiile s-au multiplicat fulgerator. Cum ar fi fost ca vedetele consacrate ale bursei (din perspectiva capitalizarii si lichiditatii) sa aibe aceeasi pondere ca piticii atomici care faceau valuri brusc? Am fi avut o bursa cu indici care explodau realmente, cu cresteri astronomice. Fiind putin lichide, companiile de buzunar erau urcate la cer de speculatori, cresteri de cateva zeci de procente pe zi nefiind neobisnuite. Cum s-au ridicat asa s-au si prabusit insa odata cu venirea crizei, multe dintre vedetele bursei din acele vremuri tranzactionandu-se in prezent la mai putin de 10% din valoarea din urma cu 4 ani.

Ei bine, sa ne intoarcem la oile si carul nostru cu boi. Ce i-a impiedicat pe parintii indicelui Art Consacrat care se lauda ca au monitorizat tranzactiile de arta din perioada 1995-2010 sa insumeze valoarea lor si sa acorde ponderi in indice celor 100 de artisti plastici selectati, in functie de cota lor individuala in aceste tranzactii?. De exemplu, presupunand tranzactii cu lucrarile celor 100 in ultimii 15 ani in valoare de 50 milioane euro iar picturile lui Luchian insumand tranzactii de 2,5 milioane euro, ponderea sa in indice ar fi trebuit fixata la 5%. Poate 20% pentru Grigorescu, 10% pentru Aman si doar cateva fractiuni de procent pentru artistii din coada listei notorietatii. Presupun insa ca in acest caz evolutia indicelui n-ar mai fi fost la fel de spectaculoasa iar carligul de marketing din reclamele de promovare a investitiei in arta ar fi fost muuult mai enemic. Oricum, nu inteleg foarte bine nici folosirea posturilor TV generaliste pentru popularizarea investitiilor in arta. E o piata pentru cunoscatori, mai putin lichida, care s-ar potrivi poate pe publicatii de nisa si canale de business mai selective. Dar ce stiu eu ce vehicole de investitii se pregatesc pentru facilitarea accesului publicului larg la binefacerile artei?

Altfel, ce se intampla in acest moment pe piata artei seamana cu 2007 la bursa. Valva privind randamentele, artisti mai putin lichizi popularizati inteligent si aprecieri generoase ale cotatiilor, fonduri de investitii aparute in peisaj si, inevitabil, apropierea momentului dezinvestirii de catre cunoscatori pe seama neofitilor intrati mai tarziu in schema de imbogatire rapida (indicele Art Consacrat a crescut de la 1000 de puncte in 1 ianuarie 2010 la 2800 de puncte in prezent).

PS: Postarea mea a generat un drept la replica din partea Artmark. Il atasez mai jos:

Rationamentul dumneavoastra, probabil just pentru piata de capital, nu gaseste insa aceeasi aplicatie in piata de arta, cele doua piete, chiar daca ambele publice, transparente si reglementate, diferind in mai multe puncte de vedere. Astfel, in piata de arta, cel mai mult s-au apreciat in ultimii ani, de modernizare si deschidere a pietei, artistii cei mai cunoscuti, iar nu artistii de patrimoniu de colectionar mai putin cunoscuti; ecart ce probabil va continua sa sporeasca pe masura maturizarii pietei. Prin maturizarea pietei intelegem in primul rand cresterea constanta a numarului de cumparatori, urmare a deschiderii cat mai multora dintre romanii cu resurse catre valorile culturale traditionale. Daca acum cativa ani niciun artist roman de patrimoniu nu fusese tranzactionat la mai mult de cateva zeci de mii de euro (ne amintim inceputul anilor 2000 cand pretul mediu in licitatie al unui Grigorescu era 10 mii de USD), preturile au crescut cel mai pronuntat la artistii de patrimoniu mai cunoscuti, "artistii de muzeu". Fenomenul este similar celui petrecut in strainatate, unde intre un mare maestru italian sau flamand si un mic maestru italian sau flamand provenind dintr-aceeasi perioada, diferentele au ajuns de la mii de euro la milioane de euro.

Ponderarea indicelui in sensul indicat de dumneavoastra ar putea fi obiectivizanta intr-alte piete, dar nu intr-o piata unde evolutiile se bizuie pe notorietatea producatorului, pe masura in care valoarea lui subiectiva este mai larg impartasita de consumatori. Daca am urma logica dumneavoastra, cel mai probabil am obtine o apreciere si mai spectaculoasa a indicelui, caci s-ar multiplica influenta cresterii mai curajoase a artistilor cei mai cunoscuti.

Un alt motiv pentru care atare ponderare este improprie unui indice de piata de arta este lichiditatea diferita a artistilor la care va referiti. In piata de arta artistii au “free-float-uri” dintre cele mai variate, nu doar pentru ca artistii au produs cantitati dramatic diferite, dar si pentru ca unora productia artistica le este aproape exclusiv inchisa in institutii muzeale. In piata de arta iesirea la vanzare a unui tablou de Aman ori de Andreescu este un adevarat eveniment. Cata vreme din productia artistica a altor artisti, mai prolifici ori mai putin muzeali, sunt tranzactionate anual sute de tablouri. Aceasta nu face din Aman ori Andreescu artisti mai putin dezirabili, ci din contra, specific al pietei de arta, raritatea lor duce la cresterea valorii.

Indicele Art-Consacrat este, asa cum o precizati in subtitlu, un indice de colectionar - "un indice al colectionarilor conservatori" - indicativ pentru evolutia randamentului operelor celor mai cunoscuti pictori romani. Artistii Strambulescu si Miracovici, la care va referiti cu mult umor, fiind in fapt artisti celebri si cat se poate de prezenti prin toate muzeele noastre de arta. De altminteri toti pictorii din compunerea indicelui Art-Consacrat sunt celebri si cel mai frecvent intalniti in colectiile cu traditie, tranzactionandu-se la preturi a caror crestere se vede cu ochiul liber - sigur, de catre cei care se intereseaza de achizitia de arta si in general de optiuni noi.

Valeriu Sangeorzan, director PR, Institutul Artmark de Management al Artei.