Se afișează postările cu eticheta SPO. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta SPO. Afișați toate postările

vineri, 5 aprilie 2013

Oferta Transgaz este o teapa pentru "investitori"



"Analiştii susţin că preţul din oferta iniţială a Transgaz, din decembrie 2007, va fi un reper de preţ important pentru investitori. Calculele arată însă că Transgaz este mult mai atractiv evaluată acum decât în urmă cu cinci ani”. Asa se incheie un articol triumfalist din ZF-ul de azi, dupa cum ne-a obisnuit ziarul in perioada de derulare a ofertelor publice prin bursa (vezi cat de increzatori erau analistii si brokerii citati anul trecut, la SPO-ul Transelectrica-apropo, cei care au subscris atunci sunt inca in pierdere, in ciuda unui hei-rup general al pietelor de capital).

Actiunile Transgaz nu prea isi merita banii din simplul motiv ca riscurile asociate sunt mai mari ca beneficiile potentiale. Sa le luam pe rand:

-Nabucco: sunt cateva miliarde euro partea companiei la constructia gazoductului, la o capitalizare TGN de aproximativ 500 milioane euro. Daca ia credite de valoarea asta, adio dividende pe termen lung spre foarte lung
-liberalizarea preturilor va reduce treptat consumul de gaze (la consumatorii industriali se termina liberalizarea in 2014, deci destul de repede)
-nu se stie cum se transeaza contractele de tranzit semnate cu Gazprom...expira in 2015 si 2016, statul roman le-a denuntat deja dar raman in vigoare pana la expirare.Daca se transforma in unele venit-plafon, profitabilitatea TGN scade.
-UE doreste reglementarea tarifelor de tranzit extern, cel mai probabil pretul va fi in scadere fata de ce e acum.
-statul a impus o taxa pentru monopolul natural care va reduce profitul din 2014 al TGN
-presiunile pe alocareA unei parti de peste 80% din profit ca dividende se vor reduce pe masura ce ponderea statului in actionariat scade; oricum, cei 3 ani in care s-a intamplat asta au subrezit si decapitalizat compania

Avantaje? Gazele din Marea Neagra. Numai ca pana acolo, ne vom lovi de dezavantajele expuse.In plus, ANRE poate compensa o parte a efectelor negative acceptand niste majorari de tarife. In conditiile in care consumatorii sunt oricum loviti de liberalizarea preturilor,compansatiile nu vor acoperi, evident,golurile create in profitabilitatea TGN. Ar mai fi si exporturile OMV, din 2015, greu de estimat insa ca volum (o necunoscuta esentiala este viitoarea redeventa). Una peste alta, cine cumpara Transgaz pe termen lung, ca "investitor", are sanse sa ia teapa. Cum au patit si investitorii de la Transelectrica anul trecut

Ce voi face eu? E posibil sa iau putine actiuni din piata daca se ajunge spre 170 lei inainte de incheierea ofertei si alte cateva dupa, cred ca sunt sanse bune ca pretul sa se duca in jos dupa modelul TEL. N-o sa ma arunc sa subscriu la 230 lei, cu speranta ca se va inchide totusi oferta sub 200 lei. Nu merita riscul si nu cred ca face in nici un caz mai mult de 170 lei in acest moment.Si asta mai mult pentru speculatori, in ideea unei marcari de profit relativ repede daca SPO-ul se inchide "cu succes".

PS1: Contrar promisiunilor initiale, compania nu vede un leu in urma listarii. Banii nu ii sunt lasati pentru dezvoltare, cum s-a promis, ci merg in buzunarele statului.
PS2:De ce se vinde totusi felia asta de TGN? Nu e vorba de transparenta (e deja listata la bursa compania), nici de atragerea de fonduri pentru societate....o fi pentru ca perspectivele nu arata grozav, precum la TEL? ....


miercuri, 13 iunie 2012

Cum se pregateste o listare la BVB: S&P ameninta Transgaz cu retrogradarea in preajma lansarii ofertei publice. Suna a discont baban, nu?

Agentia de rating a strans motive vechi pana a ajuns la o retrogradare noua a TGN. Motivele? Incertitudinile din politica de reglementare (Transgaz trebuia sa primeasca de anul trecut o majorare de tarif dar nu se stie cand se va produce asta) si...politica prea generoasa de dividende impusa de stat (tot din 2011, dar pentru toate companiile de stat, care nu sunt insa retrogradate in bloc de S&P ci numai TGN), desi tot agentia recunoaste ca gradul de indatorare al companiei a scazut si va continua sa scada (deci, unde e problema?). Acum, cu perspectiva negativa de rating si cu un SPO gata sa demareze, doar nu va asteptati ca Guvernul sa tina prea mult la pretul din oferta, nu?

Agentia a modificat perspectiva ratingului "BB+" al Transgaz de la "stabila" la "negativa", anticipand ca ar putea cobori din nou in viitorul apropiat calificativul companiei din cauza incertitudinilor privind reglementarea si presiunilor din partea Guvernului pe politica de dividende.

Motivatii:

1."Am inteles ca autoritatea romana de reglementare ia in calcul revizuirea mecanismului actual de stabilire a tarifelor in domeniul transmisiei de gaze pentru a permite Transgaz sa recupereze partial venituri in contul volumelor de gaze pierdute in perioada de reglementare incheiata in iunie 2012. Pe de alta parte, discutiile recente ale Transgaz cu autoritatea indica inrăutatirea perspectivelor de recuperare. In opinia noastra, situatia nu se incadreaza in parametrii de vizibilitate şi predictibilitate a reglementarii constatati anterior",noteaza S&P într-un comunicat.

Interpretare: Transgaz nu a primit o majorare de tarif anul trecut. Nu e o veste prea placuta pentru actionariat, dar sa nu uitam ca vorbim de o companie cu una dintre cele mai mari rate de profitabilitate din industria energetica. Statul a promis ca se rezolva anul asta, dar autoritatea de reglementare nu a intarit promisiunile (dar nici nu le-a infirmat). Nu avem o informatie clara in acest moment ca nu se va produce o majorare a tarifelor si tocmai de aia va retrogradam in prejma SPO-ului (pardon, coincidenta!).

2. S&P considera ca revizuirea politicii salariale de la Transgaz de catre autoritati a fost "prematura".

Interpretare: Anul trecut s-au majorat salariile. Sindicatul care a cerut in justitie sa se aloce un procent mai mare din profit catre salariati a pierdut insa. Agentia a strans ca o furnicuta informatia majorarii salariale acum un an, a lipit-o la cea la fel de veche a amanarii aprobarii majorarii de tarif de catre ANRE, si a dat cu ciomagul ratingului in turloaiele SPO-ului TGN

3. S&P avertizeaza ca situatia financiara a companiei ar putea fi afectata de presiunile si asteptarile din partea Guvernului pentru "dividende semnificative".

Interpetare: Guvernul Boc, in cautare de fonduri, a impus inca din 2011 ca 90% din profitul companiilor cu capital majoritar de stat sa mearga spre fondul de dividende. De ce n-au fost retrogradate imediat toate companiile de stat de catre S&P? Pai, poate pentru ca nu aveau toate oferte publice gata sa demareze si nu aratau la fel de bine ca TGN.

Luati de aici un argument interesant:”S&P anticipeaza ca datoria ajustata a Transgaz va scadea în 2012 şi 2013, de la nivelul de 146,5 milioane lei (32 milioane euro) inregistrat la finele anului trecut. Pe de alta parte, agenţia crede că Transgaz va readuce investitiile la niveluri normale pana în 2014, strategie care, combinata cu plaţile ridicate in contul dividendelor, ar putea conduce la o deteriorare treptata a situatiei de credit a companiei pe termen lung”.

Daca am vorbi de o companie supraindatorata, sa fortezi plecarea profitului spre dividende ar fi o gogomanie. Dar TGN are o datorie de numai 32 milioane euro (capitalizare bursiera de 509 milioane euro, profit net pe 2011 de 84 milioane euro) care in plus o sa mai si scada in 2013 si 2014. E o datorie absolut decenta in ziua de azi, dar nu si pentru S&P care vede “o deteriorare treptata a situatiei de credit a companiei pe termen lung” si asta fara sa ia in calcul proiectul Nabucco, pentru care recunoaste ca sansele de materializare sunt inca reduse.

PS: Era o carte interesanta pe piata la un moment dat, una despre “asasinii economici”. Ati vazut-o pe undeva?


miercuri, 28 martie 2012

SPO Transelectrica la final: suprasubscriere moderata, succes de public. De ce-au fost “habotnici” marii investitori?

Cu un plus de transparenta fata de ofertele anterioare (vizualizarea in timp “aproape” real a subscrierilor pe site-ul bursei a facut ca micii investitori sa se calce efectiv pe bataturi, unii supralicitand peste pretul pe care si-l propusesera intial), antrenand intreaga comunitate a intermediarilor, intr-un context fericit de piata (bursele externe s-au descurcat bine in 2012), oferta secundara a Transelectrica s-a incheiat cu succes: 153% grad de subscriere (139% pe transa mare, 277% pe cea mica). Dincolo de asta, sare in ochi “fixismul” marilor investitori: multi au incremenit cu ofertele la 14,9 lei, refuzand sa le actualize pe ultima suta de metri de parca la SPO Transleectrica, ca si la jocurile olimpice, cel mai important era sa...participi. Dezinteres sau cotizatii la capitolul... imagine?

“Fotografia”de la ora 17, ora inchiderii oficiale a subscrierilor. Pe transa marilor investitori, la 14,91 lei erau subscrieri cumulate (la preturi egale sau mai mari) cat pentru 66% din actiunile scoase la vanzare, iar la 14,90 lei cat pentru 119%, aproape duble deci. Ce spune asta? Marii investitori au fost fixisti, cei mai multi n-au vrut sa auda de preturi mai mari de 14,9 lei/actiune (la acest pret au fost cereri pentru 5 milioane din cele aproape 10 milioane de actiuni scoase la vanzare). Ce spunea aceeasi imagine pentru micii investitori? Grad de subscriere de 256% si un pret la care intreaga oferta era subscrisa pe transa mica de 15,58 lei/actiune (la preturi egale sau mai mari era acoperita 99% din oferta de actiuni).

Sa vedem cum se miscase fotografia subscrierilor la ora 18,30. Pe transa marilor investitori avem asa: la 14,91 lei subscrieri cumulate de 69% din actiunile oferite iar la 14,90 lei avem 122%. Nu s-au facut deci masiv subscrieri pe ultima suta de metri, desi ultimii intrati in hora au vazut ca risca sa ramana fara actiunile ofertate nu s-au inghesuit sa ridice miza cum s-a intamplat pe transa mica (aici pretul la care se asigura subscrierea integrala a actiunilor urcase la...15,7 lei iar gradul de subsciere la...273%!). Observati deci cate s-au intamplat intre ora inchiderii oficiale a subscrierilor si poza de grup de final (ma rog, aproape final, pana la ora 19 au mai aparut mici modificari iar pana maine nu vom sti exact pretul de alocare pe cele doua transe). Aveti si explicatia ghilimelelor de la subscriere in timp “aproape” real de care vorbesc la inceputul articolului. Oare de ce aceasta diferenta de comportament? Chiar asa de tare sa fi tinut la 1,2, 3 bani in plus pe actiune fondurile care au participat pe transa mare (si care oricum iau actiuni la companiile de utilitati ca sa doarma ani buni pe ele) sau au fost multe subscrieri “decorative” la 14,9 lei? (adica s-au alocat bani care nu erau neaparat destinati cumpararii de actiuni, doar pentru a da un plus la capitolul “imagine” procesului derulat prin bursa-“ia uite cat interes pe Transelectrica”).

In alta ordine de idei se desprind cateva concluzii la finalul SPO-ului Transelectrica

1.Nu ocoliti “categoria musca”
Micii investitori au fost hiper-activi dar nu irationali. Desi suprasubscrierea a fost spectaculoasa (e drept, 4 milioane euro cat era valoarea transei lor nu reprezinta o suma colosala), putini au oferit peste pretul pietei (16,15 lei la inchiderea de marti). A contat enorm faptul ca pe site-ul bursei putea fi urmarita situatia subscrierilor, un veritabil carlig de marketing pentru unii (“ia uite ca nu mai apuc actiuni la 15 lei, sa modific cererea de subscriere repede”). Micii investitori vor da acum plusul de lichiditate generat in urma ofertei, chiar daca multi dintre ei au tinte de profit de 10-15% si vor marca in momentul in care vor avea ocazia. Poate ca o calibrare 85-15% intre cele doua transe ar fi fost mai adecvata, avand in vedere comportamentul pe transa mare (de avut in vedere in cazul unor oferte comparabile?).

2. Transparenta si sindicalizare
Faptul ca subscrierile s-au derulat prin toti intermediarii inregistrati a oferit un plus de accesibilitate iar vizualizarea subscrierilor pe site-ul bursei a generat un supliment de competitie (din pacate, doar pe transa mica).

3. Politica discountului-inevitabila
Cand anul trecut oferta SNP a esuat, multi au facut comparatia cu cea a OMV incheiata in paralel cu succes in Austria. Discountul fusese de 15% in cazul OMV si sub 10% la SNP. Acum sindicatul care a gandit strategia Transelectrica a mers pe un discount mai atractiv (12,5% in momentul lansarii ofertei, pe palierul inferior de pret), contextul international s-a nimerit mai bun dar, in ciuda acestor avantaje, daca pretul actiunilor nu suferea corectii in asteptarea pomenitului discount, poate ca n-am mai fi asistat la suprasubscriere.