Majorarea salariilor bugetarilor: de ce atata graba?

Aproape exclusa in ianuarie, foarte putin probabila in februarie dar iminenta in martie, majorarea salariilor bugetariilor are si o motivatie strategica: consumarea efectului injectiei de imagine dupa schimbarea Premierului (potrivit Evz care citeaza sondaje CSOP, cota de incredere in MRU a scazut de la 29 la 20% intre ultimele 2 citiri). Refacerea veniturilor bugetarilor (sau reducerea CAS) devine o masura normala in succesiunea etapelor de recuperare a capitalului politic de catre PDL (1-coafarea imaginii, 2-cumpararea electoratului, 3-compromiterea adversarilor, 4-“cosmetizarea” rezultatelor votului).

Prin ianuarie, Boc insista plat ca orice majorare a salariilor bugetarilor in directia recuperarii taierilor operate anterior va tine cont de situatia economica, fiind dependenta de eventuala crestere a PIB. Am avut intre timp un februarie crancen, cu efecte neplacute asupra economiei, cursa de atragere a fondurilor europene a inceput cu o piedica (POSDRU), economia are mari sanse sa reintre in recesiune dupa scaderea din ultimul trimestru al anului, exporturile si agricultura nu vor mai repeta performantele din 2011 dar cresterea salariilor a fost repusa brusc pe tapet, cu deadline in preajma alegerilor locale. De ce?

Urmariti sondajele privind increderea in Guvern si Premier, gradul de satisfactie al populatiei in activitatea lor. Dupa un salt brusc odata cu schimbarea in bloc a Guvernului Boc, injectia de imagine incepe sa-si piara efectele. Conform unui sondaj CSOP citat de Evenimentul Zilei, increderea in Premier a pierdut 9 procente intre ultimele 2 citiri. Dupa socul eliminarii lui Boc & Co, chiar si imaginea Guvernului se imbunatatise teomprar (citez din Evz: “in termeni de performanţă, Guvernul Ungureanu se bucură de o cotă mai ridicată decât cea a predecesorului său: 20% au o părere bună/foarte bună, 28% - nici bună, nici proastă şi 39% - proastă/foarte proastă. Sondajul anterior realizat de CSOP releva un nivel de satisfacţie mai ridicat: 38%. Ma rog, stilul Evz ramane triumfalist, dar cifrele si mai ales trendurile sunt cele care sunt). In concluzie, efectul de erodare pare sa se fi reluat rapid iar partidele din coalitia de guvernare trebuie sa reinventeze ceva. Intr-o succesiune normala a masurilor ce pot fi luate pentru recuperarea distantei fata de Opozitie in intentiile de vot, din palarie a fost scoasa repede cresterea de venituri (mai intai sub forma taierilor otova de CAS pentru angajati, apoi sub forma cresterilor de venituri doar pentru angajatii bugetari). Daca anuntul respectiv era amanat iar cota de popularitate a Guvernului scadea si mai mult, efectele sale puteau fi diminuate. Dovada ca Presedintele a iesit peste capul Guvernului si a dat inca o data linia.

Ce va urma? Bineinteles, un program ambitios de anvelopare a blocurilor care sa se prelungeasca pana in alegerile din toamna. Apoi, un la fel de ambitios program de compromitere a membrilor marcanti din Opozitie-pentru eficacitate maxima, nu mai devreme de 1 luna de la votul din noiembrie (va imaginati cat s-ar fi diluat efectul emotional asupra electoratului a intalnirii Geoana-Vantu daca respectiva intrevedere s-ar fi produs cu 3 luni inainte de alegerile din 2009?). In functie de dezastrul din sondaje, am putea asista si la o incercare de cosmetizare a rezultatului votului (dupa caz-redesenarea circumscriptiilor, mobilizare “exemplara”in strainatate, etc).