Va ganditi la o refinantare? Proasta idee in momentul in care francul bate maxime istorice fata de euro, dolar si implicit, leu. Chiar daca potentialul de crestere nu e total epuizat pentru moneda elvetiana, mai ales in conditiile amplificarii crizei, cine se refinanteaza acum nu face decat sa marcheze pierderile din curs din ultimii ani. Sfatul meu: intarziati deliberat la plata ratelor, fortati mana bancilor pentru a va oferi macar acum dobanzi decente la creditele vechi in franci.
Cred ca am mai povestit pe aici despre amicul cu un credit de nevoi personale in franci elvetieni, fara ipoteca, dar cu o dobanda colosala de 10%, asta in conditiile in care Liborul la franci e sub 1%. Creditul e luat in 2007 si in curand amicul cu pricina va contempla o crestere de 100% a valorii debitului sau in...lei (uitati-va la evolutia cursului CHF/Ron in intervalul 2007-2011). Dupa amenintari multiple, banca i-a propus in cele din urma sa plateasca lunar doar fractia din rata corespunzatoare rambursarii principalului, nu si a dobanzii deci (se pare ca BNR e intelegatoare cu bancile care obtin macar atata lucru de la datornici si nu le mai impune provizioane). Sigur, din timp in timp e sunat de la banca si i se ofera tot soiul de scheme de refinantare, care de care mai avantajoasa...pentru banca. Omul l-a luat insa pe “nu” in brate si functionarii bancii renunta cu coada intre picioare.
Alt amic, caz recent de aceasta data, a obtinut saptamana trecuta o refinantare de la BRD, pentru acelasi tip de credit in franci elvetieni, tot de la Bancpost. Cum s-a comportat banca, a sarit cumva in sus de bucurie ca scapa de un credit cu potential de a deveni restant, avand in vedere evolutiile cursului? Nu, nici vorba. Mai intai i-au propus sa ramana in parohia proprie, la o dobanda de 8% la franc (in loc de 10%!). Apoi au coborat stacheta la 7,5%. Intr-un final, un ultim efort de negociere: “nici cu 5% nu ramaneti la noi?”. Interesant, nu? Prin urmare, iata sfaturile mele legate de acest tip de imprumuturi:
1.E pacat sa va refinantati acum.
Poate francul va ajunge la paritate cu euro, cam la 3,9-4 lei/CHF. Nu va ganditi insa panicati ca s-ar putea sari calul mult mai mult. Cursul euro-franc nu este un fel de SIF, sa urce de la 10.000 la 100.000 puncte si apoi sa coboare iar la 10.000. Pe piata valutara, oscilatii de +/-20% sunt rare (vezi evolutia franc/dolar in ultimul an, in comparatie cu graficul multianual). Vreau sa spun ca sunt sanse mult mai mari ca francul sa se intoarca la 3 lei in urmatorii 3 ani sa spunem decat ca acesta sa urce la 5 lei. Iar creditele acordate sunt in majoritatea cazurilor pe 10 ani, aveti deci timp pana la scadenta sa prindeti o astfel de intoarcere.
2.E pacat sa va refinantati, dar nu strica sa amenintati cu refinantarea (vezi cazul expus). Daca sunt banci unde analiza dosarului nu costa si nu vi se impune ipoteca (costuri cu reevaluarea imobilului), poate chiar nu strica sa obtineti un astfel de credit de refinantare,doar ca sa aveti forta de negociere mai mare cu finantatorul initial in franci (nu il veti folosi deci decat pentru a obtine conditii mai bune la imprumutul initial)
3. Nu va puteti refinanta demonstrativ sau nu obtineti conditii mai bune de creditare? Nu mai platiti pur si simplu ratele. Stiu, e o decizie grea, dar nu ar trebui sa ezitati prea mult mai ales daca nu aveti ipoteca. Ce se poate intampla? Sa vi se popreasca 30% din salariu? Pariez ca suma e mai mica decat rata lunara. Si credeti ca bancii i-ar conveni sa primeasca o suma mai mica si sa constituie in plus provizioane? Pariez ca nu. Asa ca mergeti frumos la banca si cereti o scadere consistenta de dobanda (mai ales daca aveti una nesimtita de 10%). Nu vor, amenintati cu refinantarea. Tot nu vor, nu mai platiti ratele. La viitoarea negociere avansati dvs nivelul de dobanda preferat (incepeti de la 3-4% la franc si urcati pana la maxim 5-5,5%). Succes!
Se afișează postările cu eticheta franc. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta franc. Afișați toate postările
miercuri, 3 august 2011
marți, 2 august 2011
“Fiat money” exclude marile falimente suverane
“Defaultul” SUA e o gluma buna. Cum sa intre in faliment un stat care poate tipari cat doreste? Portugalia, Italia,Spania? Noi credite de la BCE asteapta pe “teava”. Cand datoria publica urca in stratosfera iar banii nu sunt legati de vreun activ forte, nu se pune problema daca detinatorii de obligatiuni isi vor recupera investitia, ci la ce putere de cumparare li se vor rascumpara detinerile.Cititi mai jos care poate fi refugiul investitorilor din bonduri guvernamentale in perioada urmatoare.
M-au amuzat discutiile din ultima vreme despre “falimentul” SUA. Se indoia cineva ca plafonul de indatorare urma sa fie ridicat? Intre a starni nemultumiri printre pensionari, soldati, asistatii social, etc in pre-an electoral si ridicarea plafonului de indatorare, deci inchiderea gurilor cu dolari mai multi si mai “slabi”, ce varianta credeati ca vor alege politicienii? “In trecut, ridicarea plafonului de indatorare era rutina. Din 1950, Congresul a aprobat-o mereu si fiecare Presedinte si-a pus semnatura. Reagan a facut-o de 18 ori, George W Bush de 7 ori. Iar noi va trebui s-o aprobam pana pe 2 august, altfel nu vom putea sa ne onoram angajamentele” spunea Barack Obama recent. Chiar nu mai e nimic de adaugat. Cand platesti cu “hartii”, ti se returneaza hartii la scadenta, e simplu, numai ca nu se precizeaza nicaieri la ce putere de cumparare.
Paranteza: ati observat cum s-a comportat dolarul dupa anuntul privind ridicarea plafonului de indatorare in SUA (luni)? Apreciere fata de euro dar scadere fata de francul elvetian (in urma cu un an, raportul dolar/franc era de 1,05, acum a coborat la 0,78), francul atingand noi maxime atat fata de dolar cat si fata de euro. Sigur, dupa evolutia din ultima vreme, e greu sa recomanzi fara rezerve francul, exportatorii lor sunt tot mai vocali, cerand actiune din partea Bancii Centrale a Elvetiei; ideea este ca marile valute ale lumii au probleme la fel de mari si n-are sens sa ne tot refugiem de pe dolar pe euro si invers (asta daca nu aveti nimic impotriva ingrasarii bancilor cu comisioane). Francul e doar una dintre supape, poate cea mai vizibila, monedele din Rusia, Africa de Sud, Brazilia, Norvegia dar si cele ale tarilor cu un echilibru bugetar mai bun pot fi de asemenea alternative viabile la euro si dolar. Inchid paranteza.
Tarile care s-au supraindatorat, care au facut din consum o religie si care n-au resurse energetice la discretie, vor trebui sa stranga cureaua in viitor. Si care este cel mai bun mod de a face acest lucru, fara convulsii sociale majore, deci fara taieri brutale de prestatii sociale? O devalorizare lenta a monedelor, in tandem cu o reducere in pasi mici a prestatiilor sociale. Investitorii vor fi din ce in ce mai reticenti sa acopere cheltuielile publice, fondurile de pensii vor fi mai prudente pe masura pensionarii generatiei baby-boom, bancile isi vor proteja mai atent capitalul. Guvernele vor fi deci obligate sa puna pe taraba ceva masuri de austeritate, nici intr-atat de draconice incat sa provoace electoratul sa le mature la viitoarele alegeri, nici absolut decorative incat sa sperie nevroticii cumparatori de bonduri. In paralel, slabirea monedei face bine serviciului datoriei, mai ales cand esti dator unor entitati din exterior carora le poti returna dolari/euro “slabi” chiar daca ti-au imprumutat banii cand monedele erau mult mai puternice. Banii si standarul de viata din Vest se vor subtia lent, sa speram ca fara convulsii majore care sa impuna deturnarea atentiei populatiei.
Unde migreaza detinatorii de bonduri?
Cand ai miliarde de plasat, cand esti mare administrator de fond de pensii sau de investitii, nu ai prea multe optiuni. Titlurile de stat erau considerate pana acum refugiul ultim, ratingul era pe masura, piata era foarte lichida. Miscarea care incepe acum in piata bondurilor e asemenea celei a placilor tehtonice. Lenta, dar consistenta. Investitorii vor incepe sa se uite foarte atent la gradul de indatorare, deficite, executia bugetara. Cum spuneam, nu se asteapta nimeni sa nu isi ia banii la scadenta bondurilor americane, intrebarea este “ce fel de bani”? Vor fi tot mai preferate statele care au deficite si datorii mici, resurse energetice in spate. Companiile solide s-ar putea sa adune in curand mai repede bani decat statele in dificultate, mai ales daca emisiunile de obligatiuni sunt denominate in valute mai sigure decat euro si dolarul. Plasamentele in marfuri si actiuni ale unor companii cu capacitati productive vor fi tot mai cautate, terenurile agricole vor arata mai bine in portofolii decat ansamblurile rezidentiale.
M-au amuzat discutiile din ultima vreme despre “falimentul” SUA. Se indoia cineva ca plafonul de indatorare urma sa fie ridicat? Intre a starni nemultumiri printre pensionari, soldati, asistatii social, etc in pre-an electoral si ridicarea plafonului de indatorare, deci inchiderea gurilor cu dolari mai multi si mai “slabi”, ce varianta credeati ca vor alege politicienii? “In trecut, ridicarea plafonului de indatorare era rutina. Din 1950, Congresul a aprobat-o mereu si fiecare Presedinte si-a pus semnatura. Reagan a facut-o de 18 ori, George W Bush de 7 ori. Iar noi va trebui s-o aprobam pana pe 2 august, altfel nu vom putea sa ne onoram angajamentele” spunea Barack Obama recent. Chiar nu mai e nimic de adaugat. Cand platesti cu “hartii”, ti se returneaza hartii la scadenta, e simplu, numai ca nu se precizeaza nicaieri la ce putere de cumparare.
Paranteza: ati observat cum s-a comportat dolarul dupa anuntul privind ridicarea plafonului de indatorare in SUA (luni)? Apreciere fata de euro dar scadere fata de francul elvetian (in urma cu un an, raportul dolar/franc era de 1,05, acum a coborat la 0,78), francul atingand noi maxime atat fata de dolar cat si fata de euro. Sigur, dupa evolutia din ultima vreme, e greu sa recomanzi fara rezerve francul, exportatorii lor sunt tot mai vocali, cerand actiune din partea Bancii Centrale a Elvetiei; ideea este ca marile valute ale lumii au probleme la fel de mari si n-are sens sa ne tot refugiem de pe dolar pe euro si invers (asta daca nu aveti nimic impotriva ingrasarii bancilor cu comisioane). Francul e doar una dintre supape, poate cea mai vizibila, monedele din Rusia, Africa de Sud, Brazilia, Norvegia dar si cele ale tarilor cu un echilibru bugetar mai bun pot fi de asemenea alternative viabile la euro si dolar. Inchid paranteza.
Tarile care s-au supraindatorat, care au facut din consum o religie si care n-au resurse energetice la discretie, vor trebui sa stranga cureaua in viitor. Si care este cel mai bun mod de a face acest lucru, fara convulsii sociale majore, deci fara taieri brutale de prestatii sociale? O devalorizare lenta a monedelor, in tandem cu o reducere in pasi mici a prestatiilor sociale. Investitorii vor fi din ce in ce mai reticenti sa acopere cheltuielile publice, fondurile de pensii vor fi mai prudente pe masura pensionarii generatiei baby-boom, bancile isi vor proteja mai atent capitalul. Guvernele vor fi deci obligate sa puna pe taraba ceva masuri de austeritate, nici intr-atat de draconice incat sa provoace electoratul sa le mature la viitoarele alegeri, nici absolut decorative incat sa sperie nevroticii cumparatori de bonduri. In paralel, slabirea monedei face bine serviciului datoriei, mai ales cand esti dator unor entitati din exterior carora le poti returna dolari/euro “slabi” chiar daca ti-au imprumutat banii cand monedele erau mult mai puternice. Banii si standarul de viata din Vest se vor subtia lent, sa speram ca fara convulsii majore care sa impuna deturnarea atentiei populatiei.
Unde migreaza detinatorii de bonduri?
Cand ai miliarde de plasat, cand esti mare administrator de fond de pensii sau de investitii, nu ai prea multe optiuni. Titlurile de stat erau considerate pana acum refugiul ultim, ratingul era pe masura, piata era foarte lichida. Miscarea care incepe acum in piata bondurilor e asemenea celei a placilor tehtonice. Lenta, dar consistenta. Investitorii vor incepe sa se uite foarte atent la gradul de indatorare, deficite, executia bugetara. Cum spuneam, nu se asteapta nimeni sa nu isi ia banii la scadenta bondurilor americane, intrebarea este “ce fel de bani”? Vor fi tot mai preferate statele care au deficite si datorii mici, resurse energetice in spate. Companiile solide s-ar putea sa adune in curand mai repede bani decat statele in dificultate, mai ales daca emisiunile de obligatiuni sunt denominate in valute mai sigure decat euro si dolarul. Plasamentele in marfuri si actiuni ale unor companii cu capacitati productive vor fi tot mai cautate, terenurile agricole vor arata mai bine in portofolii decat ansamblurile rezidentiale.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
