Am depasit componenta “criza de nervi” din Criza economica. Urmeaza Depresia din ...Depresiune?

Mai viseaza cineva “V”-uri verzi pe pereti? Putini mai spera acum la o revenire rapida a economiilor, consensul este ca reechilibrarea se va produce cu lacrimi si suferinta, fie prin austeritate care sa erodeze lent stilul actual de viata, fie prin inflatie care sa mature rapid gunoaiele din perioada de boom odata cu valoarea economiilor pastrate in banci. Ce diferenta exista deci intre perioada nevrotica a Crizei si capitularea prin depresie care incepe sa se contureze din perspectiva consumatorului si a investitorului?

Am gasit un link interesant hat din 2008. BNR isi “reitera punctul de vedere conform caruia Criza nu va afecta economia Romaniei”. O tempora! Cand oficialii si-au dat seama ca lucrurile sunt mai serioase, s-a vanturat ideea unei crize “in V”. Adica o cadere brusca urmata de o revenire pe masura, context in care trebuia sa stai doar cu banii pregatiti asteptand sa-ti pice chilipirurile din cer pentru a marca cateva luni mai tarziu profiturile babane. Acum suntem deja in faza “post-V” care seamana leit a “D” de la Depresiune (faza a economiei de revenire lenta dupa Criza, putere de cumparare scazuta, cerere si preturi pe masura).Unii mai astepta ceva de la Stat (programe de stimulare evident), altii s-au resemnat cu austeritatea pe termen lung, exista si reprezentanti ai curentului inflationist care sa urmeze actualei tendinte de scadere a preturilor. Singurele “oportunitati” de care se mai vorbeste acum sunt cele de... conservare a valorii. Iata o succesiune a evolutiei fazelor psihologice ale crizei economice si posibile urmari din punctul in care ne aflam.

1.De la vanatoarea de oportunitati la auto-conservare si conserve
“Cu preturi ca astea n-o sa va intalniti curand” spuneau brokerii rataciti la Money Channel prin 2008. Si au avut dreptate, n-o sa mai vedem curand preturi la bursa la fel de mari ca in...2008. Ideea ca “Criza a fost doar pretextul nimerit pentru oamenii cu cash-ul pregatit sa faca afacerea vietii” e doar amintire (adevarat, putini au reusit sa faca bani in 2009, cumparand pe minime si vanzand in vara lui 2011; majoritatea care aveau ceva bani erau insa prea speriati sa ia pozitii atunci). Nici brokerii si nici agentii imobiliari nu ne mai dau coate acum. “Contra-lumanarile” de revenire pe graficul pretului au ajuns de la faza de speranta..palpabila, la vis SF. Majoritatea jucatorilor pare sa convina ca urmatoarea bula va veni dupa o perioada lunga de echilibru, cu tendinte descendente. Modelul japonez deci. De la artificii anticipate, la conserve de vreme rea. Partea buna este ca a disparut componenta nevrotica din Criza. Bursele nu mai pica spectaculos, putini mai vad bancile inchizandu-se peste noapte (bank run). Ziua de maine nu mai pare sa aduca o castastrofa iminenta, convenim doar ca nu va aduce “nimic bun”, cel putin pe termen mediu.

2. D de la Depresie/Depresiune, E de la endorfine.
Incercarea de a readuce cu forta entuziasmul consumist, prin declaratii optimist-populiste si masuri monetare extreme (quantitative easing) a esuat. Companiile fac economie, consumatorii strang cureaua, Guvernele canta aria austeritatii. In loc ca economiile sa vina in cap din varful scarilor, se cade pe fund treapta cu treapta. Daca marii bolnavi din economie ar fi fost lasati sa se curete in momentul T zero in loc sa fie considerati “too big to fail” poate ca am fi asistat la un impuls de crestere de pe fundul gropii. In loc sa cadem in prapastie si sa incepem apoi urcusul plini de cucuie dar un pic mai optimisti, ne-am afundat in schimb in nisipuri miscatoare iar pesimismul urca incet dar sigur. Ce ne mai scoate din...austeritate si depresie? La inceputul secolului s-a iesit din Depresiune cu un razboi, acum fortele de descurajare sunt prea consistente in toate taberele pentru pentru a repeta experienta. Poate totusi inflatia, desi e greu sa faci inflatie dupa spargerea unei bule a creditului. Sau un neasteptat salt inainte tehnologic, ceva gen “free energy”. Sau, in ultima instanta, ciocolata la tot satul…global. Endorfine la liber, fie si din bani publici, pentru a inveseli electoratul apatic. Ramane de vazut forma in care ni se vor aplica respectivele substante in ciorba noastra zilnica de consumatori.