De ce bursa a ajuns o gluma proasta in Romania si ce se (mai) poate face

Sa fim onesti, n-avem bursa pentru ca nici economie nu prea mai avem (dinozaurii lui Ceausescu sunt fier vechi, acum consumam preponderent din import) iar putinul care a ramas e interesat in mica masura de transparenta si evaluarile bursei (va imaginati abonatii pe viata la contractele cu statul trepindand la ideea listarii?). In plus, nici spiritul antreprenorial nu ne da afara din casa iar amintirea unor scheme Ponzi vechi (“multiplicam banii de 8 ori” sau “dormi linistit”), spargerea bulelor noi (“BET-FI 100.000), deciziile de management neinspirate (singura campanie de promovare a bursei a fost lansata cu surle si trambite in...2008) si comisioanele umflate ale brokerilor au sufocat in scutece bruma de retail din piata de capital. Se mai poate face ceva cu BVB sau emigram la Varsovia impreuna cu Frankie Templeton si FP-ul?

Poti sa ai bursa dinamica fara economie viguroasa in spate? Nu prea. Spuneti in 10 secunde 10 mari companii private care, odata listate, ar inviora tranzactiile lesinate ale BVB.Bine, hai in 30. Nu fiti suparati, daca intrebi brokerii marile sperante se leaga tot de companiile de stat-Hidro, Romgaz, Nuclearelectrica. FP-ul a mai salvat ceva altfel noua conducere a bursei ar fi avut drept unica responsabilitate stingerea luminii la ora 17 (dorinta unei duble listari din partea administratorului Templeton spune insa multe).

Pentru cine nu stie, bursa reprezinta o parghie de finantare ieftina si o trambulina media. Iei bani fara costuri de la cei care vor sa-ti intre in actionariat si ai promovare gratuita in vitrina bursei pana pune ochii pe tine vreun fond sau o companie mai mare care sa te preia la un multiplu al profitului generos. Suna bine in practica dar pe cine sa intereseze asta in Romania? Companiile de stat care sunt capusate pana la refuz? Firmele abonate la contractele cu statul sa accepte transparenta? De ce ar face-o, sa-i vina DNA-ului idei? Sa nu uitam apoi ca suntem o economie unde cererea se bazeaza pe importuri. Daca pana si legumele din piete vin din Turcia si Grecia iar principala preocupare a autoritatilor este ca nu cumva sa creasca euro (da-i naibii de exportatatori!) ce sperante sa ai ca economia iti va furniza carne proaspata pentru bursa?

Vorbim deci de o slabiciune naturala a ofertei, dar nici la capitolul mentalitate nu stam pe roze. Nu poti fi mirat nici de subtirimea micilor antreprenori locali ori a afacerilor gata de listare (o sectiune a start-up-urilor la BVB? da, da, cu marmote poate) cand poporul roman a pierdut in ultimii 20-30 de ani mare parte din fractiunile care dadeau dinamism (evreii, mai nou“capsunarii”) si rigoare (sasii) mediului de business.

Si daca asta nu era destul, am avut si falimente rasunatoare la inceputul anilor ’90 si o prabusire a economiei care au spoliat prima generatie de “investitori” urmate de spargerea bulelor din piata imobiliara si de capital din 2007 si o noua cadere a economiei care au pus pe fuga si urmatoarea generatie de investitori. Plus o conducere a bursei care a visat cai verzi pe pereti in mare parte din timp pana a pierdut contactul cu realitatea (singura campanie de promovare a venit exact in momentul cand se bateau minime dupa minime-in 2008 ) si un CNVM abulic, care se invioreaza doar in ziua de chenzina. Bun, si ce facem de aici?

1.Vizibilitate si incisivitate

Daca seful BNR are parghia declaratiilor de ce n-ar avea si seful BVB (sau unul dintre vectorii de imagine alesi in acest scop) instrumentele sale? Sigur, impactul e mult redus, dar daca te limitezi sa taci intr-un colt inghitind in sec ce ai obtinut? In toate dezbaterile despre viitorul mediului de afaceri, fiscalitate, macro si microeconomie de ce nu vad 1-2-3 din lupii tineri ai BVB-ului spunand lucruri cu miez? Doar Misu Negritoiu isi poate da cu parerea despre curs? Sau oamenii bursei exceleaza doar in jargonul pasaresco-financiar care te face sa casti dupa primele 30 de secunde? Unde sunt editorialistii din BVB care sa scrie pe o tema sau alta cand evenimentele o cer? Am vazut prin ZF dandu-si cu parerea bancheri, oameni de afaceri, investitori. Vectorii de imagine ai bursei sunt sublimi dar cam lipsesc cu desavarsire de peste tot.

N-am remarcat intalniri relaxate cu presa si furnizorii de continut independenti din on-line (bloggeri) la initiativa BVB (cel putin pe mine nu m-au chemat desi nu mananc mult si nu faceam paguba ireparabila institutiei). Un suc, niste fursecuri, camasi fara cravata, pretext pentru a genera pe tava niste continut ziaristului disperat ca n-are cum umple pagina maine si promovare gratis institutiei bursei. O fi dificil? Da un cont de Facebook bine intretinut cat de greu de facut o fi? O fi scump sa angajezi 1-2 “agenti de influenta” care sa vorbeasca la reuniuni de afaceri, emisiuni TV, sa-si dea cu parerea pe forumuri despre avantajele bursei si viata colorata de acolo? O sponsorizare de titlu economic la un targ de carte, o fereastra video pe site-ul BVB in care niste personaje cu notorietate in societate sa povesteasca experientele lor deosebite pe piata de capital-cat au pierdut cand erau siguri ca vor castiga, ce au invatat din asta, etc-ma rog, povesti de “culoare”?

Inteleg ca nu e vremea IPO-urilor acum dar statul are nevoie de bani si mai multa disciplina in bugetele companiilor sale, corect? N-am prea vazut fruntasii bursei sa sara in sus cand mare parte dintre listarile promise pentru 2012 tind sa se amane spre Pastele Cailor. Eu ma asteptam ca macar intermediarii selectati la Transgaz si Romgaz care trebuiau sa aiba deja IPO-ul pe masa sa vina cu declaratii, sa-si franga mainile, sa se victimizeze, sa faca galagie asurzitoare intr-un cuvant. Avem in schimb o tacere politicoasa de parca ar astepta si ei majorarile de pensii dinspre Guvernul Ponta si nu risca sa-l supere.

La un moment dat existau niste road-show-uri de promovare a bursei pentru companiile private din provincie. Am asistat parca la unul, nu mai stiu exact la care, ca era sa adorm in sala. Asa se atrag emitentii potentiali, precum clientii de network marketing? 1-2 oameni de vanzari destupati, recompensati cu comision gras la orice listare materializata si care sa stie pe de rost abc-ul si avantajele bursei n-ar fi mai eficienti decat un set de reuniuni obosite gen “trofeul calitatii”?

2. Cum iti cresti retailul asa il ai

Bun, nu te ajuta economia, mentalitatea publicului, n-ai noroc in viata si trebuie sa gestionezi o bursa costeliva. Ce facem, mergem sa ne imbatam sa uitam de asta? Intercapital organiza la un moment dat niste conferinte pentru clienti foarte misto (am asistat la una cu Mukul Pal de la Cluj). Bursa putea sa mi-i aduca pe Jim Rogers, Soros, Stiglitz, Roubini. Ok, n-ai bani, esti orfan, nu poti plati integral..oamenii astia au fost adusi insa de altii in Romania, au tinut conferinte, puteau fi deturnati pentru 15 minute prin Armeneasca daca se tinea cineva de asta din timp. Costa o avere? Eu ca potential investitor m-as fi dus cu placere la conferinta sau as fi urmarit atent relatari de la un astfel de eveniment. Ei, dar cine s-o faca, cine sa alerge, cine sa se zbata, nu vezi ce situatie, ce canicula, ce economie, si drobul de sare sta sa cada, si bietul Simion e expus fara stop-loss, of-of, mai-mai.

Apoi, cat de greu ar fi sa incerci sa interactionezi direct cu putinii membri ai comunitatii investitorilor (blog, un forum)? Sa trezesti interesul incepatorilor cu niste jocuri de investitii amuzante pe o pagina speciala a BVB si premii in carti sau chiar in actiuni (premii simbolice, sa zicem 1.000 de SIF-uri pentru castigatorii de etapa)?

Ma rog, ar mai fi multe de spus aici, dar las asta pe seama unui viitor articol.

Thriller la bursa: “Lichidati Fondul Proprietatea”. Rol principal: “Frankie” Terminator Templeton. Regia: baietii destepti cu drag de “nelistatele" FP

Cel mai mare actionar al Fondului Proprietatea (fondul de hedging Elliott) vrea sa transforme administratorul Templeton in...Lichidator tentandu-l cu un comision suplimentar de “succes”. Motivatia juriului american: vanzand din active si distribuind actionarilor dividende din banii incasati se reduce discontul la care se tranzactioneaza actiunile. Cititi mai jos de ce rationamentul respectiv este subtire si in folosul cui se pregateste de fapt lichidarea feliilor grase din FP.

Americanii de la Elliott au 13% din actiunile FP si s-au gandit sa forteze mana administratorului prin prisma pozitiei pe care o detin determinandu-l sa renunte la o parte din activele gestionate contra unui comision de succes care sa-i compenseze pierderile eventuale (prin vanzare de active scade capitalizarea FP, deci si comisionul de administrare incasat anual de catre Templeton perceput ca procent din capitalizare). Care sunt activele vizate? O spun pe sleau sa nu va perpelesc: distributiile de energie (GDF Suez Energy, Enel Distributie Muntenia si Dobrogea, E.ON Moldova Distributie, etc). Sunt singurele companii tentante, privatizate recent, unde majoritarul vrea sa obtina controlul total ca sa nu mai dea socoteala prin AGA si sa scape de presiunile pentru acordarea de dividende-profitul poate fi ascuns apoi in mod iscusit pentru ca statul sa nu incaseze niciun impozit). Cum Romgaz, Hidroelectrica, Nuclearelectrica sunt pregatite pentru listarea la bursa din acest an, incheierea unor tranzactii mult subevaluate nu va fi posibila dupa si nici inainte din ratiuni de ...imagine. Asa ca interesul pentru niste pachete minoritare valoroase mascat de argumentul reducerii discountului mi se pare transparent. Sigur, tranzactiile respective vor fi profitabile in contabilitatea FP. Cand ai un activ intrat la 1 leu si il vinzi cu 3 desi el face 6, se cheama ca esti un bun negociator si poti incasa si comision de succes (1,5% din activele vandute si varsate spre fondul de dividende in urmatorii 2 ani si numai 1% in 2014 propune Elliott). Ma rog, modelul brevetat de baronii SIF.

Sta in picioare reducerea discountului prin vanzarea de active? Nu prea. Mai intai, nici un fond nu se va tranzactiona la valoarea activului net unitar. Cum am mai explicat pe aici: daca vinzi active din portofoliu in profit, suporti un impozit de 16% pe respectivul profit. Dupa care actionarii dau la randul lor mai departe 16% din valoarea dividendului sub forma de impozit. Una peste alta, nu ai cum sa scoti valoarea de lichidare a unui fond listat egala cu cea de activ net (minim 30% minus zic eu-fata de 50% discount acum la FP). Adaugati si ipotezele ca vanzarea de active se face intempestiv, cum o doreste Elliot, in 3 ani si pe o piata proasta (pe ce pariem de pilda ca oferta pe care statul o pregateste la TEL nu se subscrie in martie?) si ca multe din companiile de stat din portofoliul FP pot fi supraevaluate (Hidroelectrica?). Templeton are insa toate motivele sa fie tentat de “oferta” Elliott (se va discuta in viitoarea AGA): nu se stie daca mai prinde un nou mandat de administrator dupa 3 ani, luand in calcul si tampeniile pe care le-a facut pana acum (in 2011 si-a tocat de pilda aproape toate lichiditatile investind “inteligent”in actiuni Raiffeisen si Erste unde mai pastreaza inca o pierdere de peste 50%).

Si uite cum o societate intrata cu surle si trambite in Romania, cu blazonul administratorului profesionist, bla-bla, se pregateste sa iasa pe usa din dos ca ultimul lichidator. O sa aibe ceva de zis CNVM la asta? Ha, ha, cine credeti ca varsa cele mai mari contributii in bugetul institutiei pentru ca salariile grase sa se dea in continuare la caserie? Da, corect, FP-ul.

Administratoru’ lu’ Peste: “Frankie” Templeton de la FePe

Daca si-ar vinde actiunile Erste si Raiffeisen Bank cumparate la inceputul anului la Viena Fondul Proprietatea ar marca o pierdere de 60-70% din investitie (un fleac de vreo 50 milioane euro). Pentru ca “tocmai se terminase criza”, administratorul s-a gandit in ianuarie sa renunte la grosul cash-ului intrand mai adanc pe sectorul financiar, ocazie cu care pe langa actiunile listate la Viena a cumparat si actiuni ale Bancii Transilvania la BVB majorand si detinerile la BRD. Adaugati pe lista rascumpararile de actiuni proprii la un pret mediu cu peste 10% peste cel actual si intelegem de ce activitatea “profesionistilor” de la Franklin Templeton costa actionarii FP cam 30 de milioane de lei pe an (aproape 0,5% din activul net).

La inceputul anului FP-ul avea prin camara ceva peste 1 miliard de lei in depozite (fata de capitalizarea actuala de 6 miliarde lei suma nu e de colo). Banuti albi pentru zile negre-poate cade ceva din pod si intra la categoria chilipir in portofoliul Fondului, poate companiile unde are Fondul detineri nu prea mai dau dividende si se folosesc temporar in acelasi scop dobanzile bancare- ma rog, la ce se poate gandi un om gospodar care tine de cash in vremuri de criza. Administratorul “Frankie” Templeton a avut insa o revelatie: criza tocmai s-a sfarsit, gunoiul din portofoliul bancilor s-a volatilizat, contribuabilul isi da cuvantul de onoare sa acopere el nota de plata. Asa ca s-a pus pe achizitii furibunde de actiuni bancare iar in septembrie 2011 FP mai avea in depozite doar 300 milioane lei. Cu diferenta s-au cumparat actiuni la Viena (Erste si Raiffeisen Bank), s-a majorat detinerea la BRD, s-au cumparat actiuni la Banca Transilvania, s-au rascumparat actiuni proprii de 120 milioane lei (la un pret mediu de 0,499 lei, cu 10% peste valoarea actuala de piata, in conditiile in care un cumparator de asemenea anvergura ar fi trebuit sa traga in conditii normale pretul in sus). Singura decizie oarecum contrara “trendului” a fost cresterea cotei la Azomures ( de la 8,75% in trimestrul I la 11% din actiunile companiei), o decizie inspirata avand in vedere evolutiile ulterioare de pret ca urmare a speculatiilor privind vanzarea companiei.

Sa ne ocupam insa de cele mai neinspirate achizitiii, cele de actiuni austriece. In septembrie FP detinea 1,227 milioane de actiuni Erste si 1,085 milioane actiuni Raiffeisen Bank. Le cumparase in cel mai prost moment posibil avand in vedere ca in martie avea deja grosul achizitiei facut (0,977 milioane actiuni Erste si 0,855 milioane actiuni Raiffeisen). In primul trimestru actiunile Erste au atins un maxim de 39 de euro iar cele ale Raiffeisen de 45 euro. Nu stim la ce pret le-a cumparat FP pe ale sale dar in raportarea din martie sunt prinse in portofoliu la valoarea de piata, adica 39 euro la Raiffeisen si 35 euro la Erste. In raportarea din septembrie preturile se fasaisera spectaculos-19 euro Erste si 22 euro Raiffeisen- pentru ca ieri o actiune Raiffeisen Bank sa fie 14,9 euro (minimul din 2009, cand cu baiatul ala, Lehman, a fost de 13 euro!) iar una Erste doar 10,7 euro (minim de 7 euro in 2009). Per total, o pierdere potentiala de 60-70% din valoarea investitiei in actiuni austriece, o mica bagatele de vreo 50 milioane euro, rotunjit. Daca ne gandim ca BRD a picat in acest an de la 15 la 10 lei/actiune iar Banca Transilvania de la 1,5 la 0,9 lei avem intreaga dimensiune a investitiilor derulate de Franklin Templeton in acest an. La o pierdere medie plasata cu generozitate la numai 50%, asta tot inseamna peste 350 milioane lei din cele 600 mobilizate pentru “diversificare” in 2011. E mult? Nici vorba, suma nu reprezinta decat comisioanele de administrare (0,1% activul net) si gestionare de active (0,379% din activul net) insumate pe vreo 12 ani. Un mizilic!