Când poate fi considerată o persoană înțeleaptă? Cum etichetăm pe cineva ca deștept, înțelept, inteligent etc.? Deșteptăciunea, inteligența, cum doriți să îi spuneți, are mai multe componente.
Avem inteligența lingvistică – ai un vocabular impresionant care îți vine din multe lecturi, majoritatea din zona umanistă, cunoașterea a mai multe limbi străine, deprinderea de a vorbi în public.
Avem inteligența emoțională care îți vine din experiența de viață, în primul rând. Și lecturile își au rolul lor, dar experiențele personale îți dau adevărata dimensiune a echilibrului personal. O componentă pe care și țăranii analfabeți o pot avea și care e rezumată și cu expresia „nu tot ce zboară se mănâncă”.
Avem apoi inteligența tehnică – o capacitate combinatorie a minții, găsită la șahiști, ingineri, cei care obțin scoruri mari la testele de inteligență cu care se delectează publicul.
În mod evident, un om este cu atât mai înțelept cu cât poate beneficia de scoruri cât mai bune la toate aceste componente ale inteligenței.
Or, toți intelectualii lui Băsescu de pe noua listă de susținere a lui Nicușor Dan nu excelează decât la primul capitol. Stăpânesc bine jargonul intelectualului de salon, cu referințe multiple și citate mereu la îndemână, dar sunt absolut repetenți la capitolul inteligență tehnică și iau note mici și la inteligența emoțională dovadă ca mulți dintre ei sunt repetenți și la caracter.
Judecățile lor de valoare sunt filtrate de vanitatea personală și o doză imensă de snobism, sunt predispuși să emită și să se ghideze după lozinci și, nu în ultimul rând, pot fi înșelați deseori în tot ce ține de partea practică a vieții.
Nu e surprinzător că mai toți vin din sfera umanistă, deci cu inteligența lingvistică super dilatată, fapt ce le alimentează și orgoliul astronomic.
Dacă am explicat mai devreme cum ar trebui să arate înțeleptul, ce putem spune despre prostul zilelor noastre?
În mod cert, dintre cele 3 componente ale înțelepciunii, prostul nostru stă cel mai rău la capitolul inteligență emoțională. Asta îl face să ia deseori decizii pe baza unor informații incomplete, îmboldit de emoții greșit interpretate, și să meargă în direcția lor până în pânzele albe, păcălindu-se singur că apără de fapt un principiu și nu defilează pe o pistă falsă, cum în realitate se petrec lucrurile.
Grupul din jurul Humanitas mi se pare un exemplu bun de inteligență lingvistică super dilatată, dublată de inteligență emoțională redusă (se vede și din hiper-egourile lor) și inteligență tehnică mică spre inexistentă. La Nicușor Dan, preferatul lor, inteligența tehnică e hiperdilatată, inteligența emoțională e ca și inexistentă (ha, omul care nu îi spune copilului că îl iubește), iar zona lingvistică e mai degrabă medie, ca la orice ONG-ist care trebuie să mizeze pe o anumită coerență în exprimare, altfel vax donații și sponsorizări.
Aceiași oameni care ne-au recomandat de-a lungul timpului miracolul CDR-ist, speranța numită Băsescu, neamțul providențial de la Sibiu și acum matematicianul de geniu de la București, și care au greșit lamentabil în toate pariurile lor cu iz politic, revin ca niște floricele și cer publicului urmăritor să se mobilizeze încă o dată pentru a evita „răul absolut”.
Evident, vor avea și de această dată soldați disciplinați care să-i urmeze, deși Armata Binelui pe steroizii lozincilor umanisto-progresiste s-a tot subțiat în ultimii ani.
Dezastrul României de azi, pe plan politic, economic, social li se datorează și lor în bună măsură. Folosindu-se de jargonul păsăresco-prețios și de apelul la moralitate agitat ca un ciomag (deși în viața personală erau departe de așa ceva – vă amintiți povestea relatată de Liiceanu, cu vinul primit de la Măgureanu cu care și-a tratat mai întâi amicii de la GDS pentru că se temea să nu fie otrăvit?), au reușit de multe ori să facă agenda publică și să impună oameni în poziții cheie.
Oameni care invariabil au dezamăgit (Constantinescu, Băsescu, Iohannis, moșii de la PNT, Câmpeanu de la PNL, Ciorbea, Valeriu Stoica etc., etc.), dar asta nu i-a împiedicat mereu să își reia apelurile și scrisorile îngrijorat-panicarde de fiecare dată când favoriții lor și sinecurile deja antamate le erau puse în pericol.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu