Imaginea care o să-mi rămână pe retină după această campanie electorală e cea a dezbaterii electorale cu un singur candidat, la care absentul e linșat de moderatori, contracandidat și asistență. S-o mai fi întâmplat și altundeva în lume ceva asemănător? Am mai avut apoi apocalipsa financiară care urma să se prăvălească în capul nostru dacă câștiga cine nu trebuie, profesoara care își prelucra elevii despre cum să reacționeze dacă părinții nu votează bine, psihiatrul care amenința cu jihadul un candidat, cohorta de vedete transformate în agitatori, o fiică îndurerată care își plângea tatăl proaspăt decedat, colaborator la Dilema, amintind cum au condus ei două ore pentru a vota la primul tur cu Nicușor, mortul care revine să ne dea lecții de civism, și câte și mai câte.
Grobianismul propagandei, injecțiile de ură și panica speculată abil au fost însă aplaudate de o jumătate de Românie, deși le recunoștea carențele, pentru că, într-un fel sau altul, îi satisfacea interesele materiale (o sinecură de aparat, niște subvenții la ONG-uri, niște posturi obținute pe pile în administrația centrală ori un salariu de trompetă a propagandei), îi apăra stilul de viață (poate devalorizarea leului ne afectează costurile la city break) și îi conserva ifosele elitiste (doar n-o să câștige un "Golan" în fața candidatului sprijinit de intelectualii nației).
Cam aceeași jumătate de Românie care l-a adus la putere și menținut pe Băsescu, care l-a promovat și pe Iohannis, care a fost entuziastă în vacciniadă și a strigat cel mai tare „Slavă Ucraina”. Aceea jumătate de Românie care e dispusă să sacrifice libertatea de dragul confortului/privilegiilor și adevărul de dragul ifoselor elitiste.
Știu că, punctual, ați colaborat și trăit alături de acea jumătate de Românie relativ normal până acum – ați împărțit chestiunile legate de serviciu, temele fără încărcătură emoțională, precum fotbalul și cinematografia, chiar ați putut ajuta și ați fost ajutați de ceilalți, așa cum ajutorul e perceput în lumea noastră, ca poliță de asigurare a reciprocității la nevoie.
Dar, în momentul în care statul/suprastatul UE va dori să își impună iar agenda și asta nu va coincide cu interesele, valorile și aspirațiile voastre, va exista aceeași jumătate de Românie care să sacrifice libertatea și adevărul pentru aceleași motivații meschine și egoiste.
Și cam așa e mai peste tot în Europa, acest frumos muzeu în aer liber care supraviețuiește pe seama operelor Renașterii, o lume secularizată care nu luptă decât pentru propriul confort și interese materiale abil manipulate de o propagandă care ucide sistematic simțul critic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu