Vestea că Rusia va cere țărilor „neprietene” să plătească gazul importat în ruble în loc de dolari a stârnit un șoc în piețele financiare. Primul efect vizibil a fost creșterea cotațiilor gazului natural cu 25% și a petrolului cu 5% iar rubla s-a întărit în fața euro și a dolarului până la o cotație de 95 ruble/dolar și 110 ruble euro. De amintit că înainte de invazia din Ucraina, euro valora 85 ruble iar dolarul 75 iar minimul atins de rublă după primul val de sancțiuni a presupus un curs de 132 ruble/dolar și 147 ruble/euro.
Decizia Rusiei deschide însă calea spre dedolarizarea economiei globale. După abandonarea standardului aur, dolarul și-a inventat o acoperire în mărfuri, petrolul Arabiei Saudite fiind tranzacționat în dolari iar banii fiind investiți de arabi în bonuri americane de trezorerie. În felul acesta, cererea de dolari era asigurată iar SUA putea rula fără migrene deficite bugetare enorme. Rusia deschide însă o breșă în această filosofie monetară și rămâne de văzut dacă vor urma și altele-tranzacționarea petrolului rusesc în ruble, schimburi comerciale cu China în yani și, de ce nu, tranzacționarea mărfurilor agricole rusești/belaruse/kazahe în ruble.
Pentru piețele de capital este însă o veste proastă, șubrezirea statului dolarului echivalând cu posibile creșteri de dobândă, pe filosofia cerere mai mică pentru dolari egal dobânzi mai mari în compensație. Oricum, dobânzile mai mari erau în grafic pentru combaterea inflației. Iar dobânzi mai mari înseamnă profituri mai mici pentru companii, deci dividende și cotații mai mici.
Ironia sorții, după ce cu câteva săptămâni în urmă nimeni nu s-ar mai fi aplecat după o rublă, azi percepția se schimbă radical (dobânda de politică monetară este la rândul sau semnificativă în Rusia) și putem vedea creșteri susținute dacă, la începutul lunii aprilie, începe să se tranzacționeze efectiv gaz rusesc în ruble. Cum ar fi să vedem în câțiva ani rubla că moneda de rezervă, într-un coș cu dolarul, euro și yuanul? Pare fantezie pură dar și ideea unui conflict armat părea la fel de SF în Europa anul trecut ca să nu mai pomenesc de cea a unuia nuclear.
Dacă pentru energie există alternativa mersului pe jos și a hainei mai groase iarna, cum ne sfătuia un personaj istoric care a sfârșit împușcat în decembrie 1989, pentru produsele alimentare nu există decât alternativa foamei. Iar Rusia, Ucraina, Belarus și Kazahstan reprezintă cam 40% din exporturile de cereale, ca să nu mai vorbim și de exporturile rusești de îngrășăminte. Rămâne de văzut dacă vom mai avea vreo vară arabă în 2022, pe fondul creșterilor prețurilor la cereale, precum primăvara arabă din urmă cu câțiva ani. Oricum, alternativele la foame se anunța la fel de descurajante, voci tot mai numeroase cerând de pildă importarea culturilor modificate genetic din SUA. Mă rog, amenințările unor complicații legate de cancer ar veni mai târziu decât foamea dar cine și le dorește totuși?
Una peste alta vin vremuri tulburi. Și, ca de fiecare dată când apare la orizont incertitudinea, cea mai bună strategie rămâne diversificarea portofoliului de investiții. Până la urmă, viitorul reprezintă rezultanta a foarte multe forțe-pe unele le vedem, pe altele le intuim dar sunt și forțe despre care habar nu avem și care pot influența rezultatul final în mod decisiv. Astfel încât nu are rost să ne spargem capetele pentru a găsi soluțiile ideale, e suficient să prindem printre opțiuni o gama cât mai vastă de soluții posibile.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu