De Centenar, un şut în fundul interesului naţional

Noua lege a exploatărilor offshore în forma în care a trecut de Senat bagă mâna adânc în buzunarul tuturor româ­nilor sub forma unor nesperate avantaje pentru investitori. Să spunem că ai o livadă de meri. Una mai pe deal, aşa, nu chiar foarte uşor de mobilizat lumea la cules. Din acest motiv oferi un procent stimulativ celor dispuşi să se înhame la muncă, mai bun ca la şes. Ei bine, cum ţi s-ar părea ca cel care îţi bate la poartă şi se declară dispus să se apuce de treabă să pretindă ca din jumătatea ta de profit să îi achiţi toate cheltuielile pentru deplasarea forţei de muncă, materiale etc. pe care le-ar avea în procesul des­prinderii fructelor din pom? Nu că ţi-ar veni să îl dai afară şi să aştepţi altă ofertă, chiar dacă asta ar însemna să pierzi una-două recolte (preţul merelor poate creşte şi recuperezi)? Poate rentează dacă parteneriatul e pe termen lung. Ei bine, în cazul exploatărilor offshore, Senatul tocmai a zis că e ok aşa, pe lângă regimul preferenţial de impozitare, justificat de faptul că gazul e mai greu de scos din mare decât din pământ, vom avea şi o deducere a tuturor cheltuiellor investitorilor din venitul lor excepţional. Curat murdar să apară aşa ceva la rediscutarea legii trimisă în Parlament de Preşedinte după toată opereta cu adoptarea unei forme iniţiale a legii de către Camera Deputaţilor în interesul poporului după ce Senatul votase prima oară în interesul investitorilor străini! Sigur, spaţiu de manevră ar mai fi până la votul apropiat din Camera Deputaţilor, camera decizională, după modelul poliţistul bun-poliţistul rău. Poate se mai cosmetizează nişte procente. Un vot care vine însă pe repede înainte poa­te să descurajeze orice iniţiativă de tipul "sună-ţi deputatul şi întreabă-l dacă ştie ce face". Continuarea 

Credite cu binecuvântarea Facebook

Ne-am obișnuit ca la creditele acordate de IFN-uri să existe mai multă „flexibilitate”, dar lucrurile au evoluat încât s-a ajuns să primești banii direct pe card, fără să mai treci pe la vreun ghișeu, iar verificarea solicitantului să includă examinarea contului de Facebook. La începutul creditelor acordate de IFN-uri în România debitorul primea acasă o vizită a unui consultant (vezi modelul Provident, printre primele companii care au intrat în piață) care avea rolul să estimeze la fața locului situația financiară și bonitatea clientului. Lucrurile au evoluat într-atât de mult încât acum nici măcar nu mai e nevoie de o interogare a bazei de date a ANAF, ai nevoie doar de un card valid, eventual un extras de cont, și o adresa de mail plus un cont de Facebook cu o anumită vechime. Am depistat așa ceva în oferta Ocean Credit, IFN care se laudă cu „parteneriatele” sale cu Libra Bank, Visa și Mastercard. Mă rog, Libra Bank ar putea face parte din acționariat (direct sau prin intermediul unor acționari comuni), dar în mod cert Visa și Mastercard au legătură doar, cel mult, cu cardurile solicitanților de credite pe termen scurt. Ei bine, partea care ne interesează: cum apare Facebook-ul pe traseul aprobării unui credit?  Continuarea

La noi, și bulele ajung greu: Românii sunt momiți cu monede virtuale în cădere liberă

Nu-i așa că abia vă abțineți să nu profitați de cotațiile Bitcoin sau fluctuațiile Ethereum? Nici nu mă mir, de vreme ce „o zecime dintre români dețin așa ceva, iar o treime intenționează să cumpere în viitorul apropiat”. Iar dacă tot sunt așa de populare, de ce să nu le promovăm și în trenurile de metrou?

Am văzut cu ochii mei un banner care suna în felul următor: „Banii tăi își pierd din valoare în fiecare an (deasupra unui grafic care ilustra scăderea puterii de cumpărare). Coinflux susține economia descentralizată și monedele digitale”. Am intrat de curiozitate apoi pe net să văd ce e acest „coinflux”. Cum bănuiam, e o platformă de tranzacționare a monedelor virtuale de genul Bitcoin, Ethereum etc. Adică printr-o reclamă plasată strategic în vagoanele de metrou neștiutorii sunt îndemnați să dea cu banul pe cursul acestor valute virtuale. Cum de afirm însă că o treime dintre români ar vrea să cumpere așa ceva? Nu fac decât să citez dintr-un „studiu Luno” publicat într-un cotidian financiar. Citez mai departe: „Datele analizate arată că 97% din totalul respondenţilor români au spus că sunt fie familiarizaţi (58%), fie au auzit (39%) despre conceptul de criptomonede, în timp ce 9% din total, reprezentând unul din zece români, deţin o monedă digitală. Rugaţi să precizeze monedele digitale pe care le deţîn, 72% dintre respondenţi au menţionat Bitcoin şi / sau Ethereum (29%) şi Ripple (14%)”. Poate vă întrebați cine este acest Luno, cum de nu ați auzit încă de această companie de sondare a opiniei publice. Foarte simplu, nici nu există un institut de sondare cu acest nume, Luno este „o platformă ce oferă monede digitale (Bitcoin şi Ethereum) şi care le permite tuturor utilizatorilor să le tranzacţioneze. Compania operează în peste 40 de ţări şi are birouri în Londra, Singapore şi Cape Town”. Cu alte cuvinte o platformă de tranzacționare a făcut un studiu din care rezultă că este bine să tranzacționezi așa ceva. Curat profesionist, evident că nu sunt date despre eșantion, profilul respondentului și alte detalii. De fapt, un cârlig de marketing, un advertorial. Și iată de ce spun asta. Citez din alt cotidian financiar, dintr-un articol ce poartă titlul „Dezastru pentru investitorii în monede digitale”. „Criptomoneda Ethereum a scăzut cu aproape 12% în cadrul unui declin masiv înregistrat de piaţă în ultimele săptămâni, potrivit platformei Coinmarketcap.(...) Criptomoneda a scăzut cu aproape 30% în ultimele 7 zile, reflectând o scădere masivă la nivel de piaţă în ultimele două săptămâni. Fluxurile de ştiri care acoperă sectorul continuă să raporteze un trend negativ, potrivit Business Insider. Cea mai recentă lovitură pentru piaţă vine în contextul în care un judecător american a decis marţi că legislaţia din SUA cu privire la active se aplică şi în cazul criptomonedelor, ceea ce dă startul unui nou val de potenţiale creşteri de costuri.” În concluzie, pe alte meleaguri tocmai s-a spart bula monedelor virtuale. Bitcoinul, care cocheta la un moment dat cu pragul psihologic de 20.000 dolari, se tranzacționează acum în jur de 5.500. La noi însă se promovează din greu avantajele acestui El Dorado al speculatorilor. Și nu puțini și-ar putea pierde banii „investind“ în aceste active iluzorii. Să mai spunem în final că geneza acestor monede virtuale apare în contextul temerilor privind hiperinflația pe care tipărirea de bani din partea băncilor centrale ar putea-o genera. Prin 2009-2010 ieșirea din criză s-a făcut prin creșterea de masă monetară, iar mulți s-au temut că se reeditează scenariul hiperinflației din Germania interbelică. N-a fost însă nici pe departe așa, nu se poate genera inflație într-o economie preponderent privată, pur și simplu salariile și pensiile nu pot crește la unison în acest caz. Și nici cheltuieli de război de acoperit cu tiparul nu erau la orizont. Una peste alta, monedele virtuale au intrat într-un con de umbră până la finalul anului trecut, când au început să crească fulminant deși nici vorbă de inflație la orizont, abia scăpasem de o ușoară deflație cu care marile economii ale lumii se confruntaseră imediat după criză.
Continuarea

Istoria nu se repetă nici dacă te cheamă Lehman

Am citit în ultima vreme mai multe analize în contextul împlinirii a 10 ani de la falimentul Lehman Brothers şi a debutului crizei financiare, pe tema "suntem oare pregătiţi dacă panica revine în pieţele financiare?". Iar aici concluzia cvasi-unanimă era că nu, nu suntem. Pentru că avem deficit bugetar mare şi deficit de cont curent în creştere, pentru că cheltuim prea mult cu salariile şi pensiile, pentru că băncile sunt pline de credite care pot deveni neperformante dacă dobânzile cresc, pentru că rezerva internaţională acoperă prea puţin din datoria externă, pentru că, pentru că. Dincolo de abuzul de spirit critic, de multe ori motivat ideologic, aceste abordări pesimiste au rolul de a construi un viitor soclu pentru autor - dacă lucrurile se degradează, acesta se poate pretinde erou ignorat (va avea grijă să se citeze singur dacă evenimentele îl confirmă, cu aer de martir), dacă nu se întâmplă nimic oricum, nu îşi va aminti nimeni mâine de analizele de ieri.  Continuarea