Ce e val, ca valul (pandemic) trece

Luni 10 mai România a avut 620 de cazuri de noi infectări Covid, iar numărul cazurilor active a atins la rândul său un minim, de 22.605 (cea mai mică valoare din octombrie 2020). Ne aflăm la 9 zile de la sărbătorile pascale și nimic catastrofal nu s-a întâmplat dată fiind desființarea distanțării sociale cu această ocazie. Lumea s-a dus să petreacă în familii dar cu toate astea contagiunea nu a crescut. Dacă ne aducem aminte, nici de Paștele trecut nu am avut un val de noi infectari și nici cu ocazia alegerilor din decembrie 2020. Maximul noilor infectari din valul doi fusese atins la finalul lunii noiembrie iar apoi trendul descendent a continuat netulburat de alegeri până în a două parte a lunii februarie 2021 când a început să se contureze valul trei (în final acesta a fost de mai mică amploare decât valul doi, cu un maxim de 6.600 de noi cazuri pe zi spre deosebire de valul doi unde se depăsiseră la un moment dat 10.000 de cazuri pe zi). Practic, epidemiile Corona seamănă foarte mult cu gripa sezonieră, când se atingeau valuri toamna-primăvara și apoi lumea uita de boala asta (mă rog, acum am uitat de tot de gripă, practic au dispărut cazurile de gripă din România în ultimul an sau testele de depistare Covid sunt mai senzitive decât ar trebui).

Dacă aruncăm un ochi la datele de prin vecini, cei care au deci climă apropiată de noi, observăm cocoașe asemănătoare. În Ungaria, valul doi începe prin octombrie 2020 să se manifeste mai agresiv, face un maxim la 6.800 cazuri la sfârșitul lui noiembrie și apoi începe să scadă până prin februarie 2021 când începe valul trei care avea să fie superior valului doi (maxime de 11.000 cazuri zilnice raportate la finalul lunii martie). Și în Polonia avem valul doi în octombrie-decembrie 2020 (cu maxime de 27.000 cazuri zilnice la început de noiembrie) și valul trei între februarie și aprilie 2021 (cu maxime de 35.000 cazuri zilnice la începutul lui aprilie 2021). Valurile doi și trei se suprapun deci bine între cele trei țări, diferă doar amplitudinea. 

Interesant de aruncat o privire și asupra Indiei, vedeta jurnalelor de știri din ultima vreme. India a avut un val unu foarte modest în primăvara anului trecut iar de la mijlocul lui martie s-a declanșat valul doi care pare spectaculos pentru noi dar să nu uităm de mărimea populației de acolo. Vârful a fost atins la începutul acestei luni, cu peste 400.000 cazuri zilnice dar acum s-a intrat pe un trend descendent și acolo (329.000 cazuri pe 10 mai) și probabil peste încă o lună vom vorbi de încheierea valului doi în India. Vom auzi din nou de ei cu ocazia valului trei, când media va reinflama tema tulpinii indiene (apropo, ce se mai aude de tulpina britanică, dar de cea sud-africană?)

Campania de vaccinare care se derulează cu motoarele turate în această perioadă mai peste tot ar trebui să reducă semnificativ din forța valului 4 care în mod normal ar trebui să se instaleze prin octombrie. De altfel, și gripa spaniolă a durat 2 ani, cu un val doi agresiv, un val trei moderat și un val patru foarte discret. Sigur, nu e absolut obligatoriu ca lucrurile să se petreacă întocmai, nimeni nu înțelege de pildă cum de au lipsit valurile doi și trei din China în această perioadă.

Morala care ar trebui desprinsă de aici este că izolarea socială și măsurile care o acompaniază au sens la începutul unui val epidemic și că acestea devin inutile când pandemia și-a pierdut forța. Și cum un val pandemic durează 2-3 luni, purtatul măștilor un an întreg în aer liber pe stradă e o dovadă de mare sărăcie cu duhul din partea celor care impun astfel de măsuri (putem vorbi de asemenea și de închiderea a la long a școlilor sau a Horeca în acest context).

În loc să amenințăm subtil nevaccinații, nu mai bine îi marcăm discret cu o steluță galbenă?

În ultimele zile am asistat la vechea strategie „bățul și morcovul” aplicată nevaccinaților. Am aflat, de pildă, că studenții nevaccnati ar putea fi admiși la ore doar purtând combinezoane. Apoi că spectatorii la meciurile Euro susținute în România ar putea fi obligați să aibe vaccinul. Sau că în birourile unde toți angajații sunt vaccinați masca nu mai va fi obligatorie (aici presiunea se mută sadic dinspre organele statului spre colegii infractorului nevaccinat). Suntem anunțați în plus că multe alte lucruri fantastice îi vor aștepta de la 1 iunie pe români. Pe românii vaccinați. Sigur, statul ar putea încerca și modelul sârbesc, cu o recompensă de 25 de euro pentru cei ce se vaccinează, ar crește cota de participare în special în zonele sărace. Dar probabil că se așteaptă mai întâi roadele strategiei “polițistul bun, polițistul rău” din ultimele zile.

Așa cum la începutul pandemiei ni se recomanda să nu purtăm mască dacă suntem sănătoși, acum autoritățile au uitat de asigurările că vaccinul va fi absolut voluntar. Ei bine, voluntar, voluntar dar dacă nu îl faci, dintr-un motiv sau altul, riști să ajungi cetățean de rangul doi. Și lucrurile nu se vor opri aici, stați să vedeți discuții când vaccinul va fi disponibil și pentru copii. Ce va prima atunci-dreptul la educație sau cel la sănătate publică? Sau ne vor obligă și copii nevaccinati să vină în combinezoane la școală? Și asta nu reprezintă decât strategia statului. Privatul are la rândul său mijloacele sale. Recent, o firma de avocatură își anunța angajații că dacă nu se vacineaza vor trebui să prezinte zilnic un test negativ iar o companie de echipamente pentru instalații că cei nevaccinati vor trebui să predea mașina de serviciu.

Încet-încet, lucrurile încep să semene cu creditul social din China. Ai vaccin, acumulezi puncte care îți permit să ieși la restaurant, la meci, să mergi în vacanță. Pe când dobânzi mai mici la creditele vaccinatilor? Nu ai vaccin, stai pe lângă casă, poate nu mai ai dreptul nici să mergi la magazin în curând fără combinezon și îți lași copiii analfabeți.

Totuși, în fața acestor efroturi logistice care consumă timp și resurse importante, aș îndrăzni să fac o propunere constructivă. Decât să pierdem vremea cu selectarea și depistarea nevaccinaților nu mai bine îi marcăm cumva, discret, astfel încât să fie recunoscuți de la distanță și să li se poată trânti ușa în nas fără alte eforturi logistice? Eu mă gândeam la o steluța galbenă, micuță, cusută frumos pe un umăr. Ce ziceți domnule Premier, cum vi se pare domnule Președinte?

Altfel, mai remarc în trecere că pentru primii vaccinați, cei din iarnă,  se apropie perioada de sfârșit a imunității dobândite. Prin toamnă ar trebui ca pentru ei să reînceapă vaccinarea. Ce facem atunci? Reluăm strategia bățul și morcovul adaptată la dublu vaccinați, simplu vaccinați cu dubii și nevaccinatii deloc? Poate ar fi nevoie atunci de două steluțe galbene, una pentru primul refuz al vacinului și a două pentru al doilea refuz, din campania de toamnă. Și asta tot așa, campanie după campanie de vacinare și steluță după steluță pe umăr, până ni se termină mânecile sau până ajung cei care gândesc astfel de strategii de convingere să vadă steluțe verzi din partea electoratului.

Și încă ceva. Sunt persoane care nu s-au vaccinat nu pentru că sunt antivacciniști convinși ci de teama efectelor adverse apărute la un oarecare interval după vaccinare pentru că toate vaccinurile au sărit peste perioada standard de testare din cauza grabei de a reporni economia. Ei pot reveni la sentimente mai bune față de vaccin dacă observă ca nu se întâmpla nimic rău în timp. Dar e foarte posibil ca văzând abuzurile și discriminarea la care statul îi supune pe cei nevaccinați mai nou, bună parte dintre aceștia să refuze să se mai vaccineze din solidaritate și spirit de frondă. Asta vrem?