Gata cu isteria Covid în Marea Britanie. Se pregătește Franța

Cine aruncă un ochi pe curba infectarilor zilnice își dă seama că numărul cazurilor Covid din Marea Britanie este pe pantă descendentă, după ce a atins un maxim în 17 iulie (54.000 cazuri). Reamintim că din 19 iulie Guvernul britanic a înlăturat cea mai mare parte a restricțiilor (de exemplu, purtarea măștii nu mai este obligatorie în transportul public și magazine, doar recomandată, stadioanele se pot deschide la capacitate maximă, etc), o măsură care părea cu ceva săptămâni în urmă foarte curajoasă dar care s-a dovedit ulterior doar bine sincronizată cu evoluția pandemiei. Din 17 iulie numărul zilnic de cazuri a început să scadă iar pe 21 iulie au fost de pildă cu 10.000 mai puține decât în ziua vârfului (44.000 versus 54.000). 

Cum am văzut și la precedentele valuri, dacă nu e vorba de țări-continent precum Brazilia sau Rusia, unde propagarea virusului durează mai mult din cauza suprafeței mari ce trebuie acoperită și variațiilor climatice zonale, un val poate ține 2-2,5 luni. Iar cum valul 4 începuse în Marea Britanie la sfârșitul lui mai, la jumătatea lui august acesta va reprezenta o amintire. Iar strategia guvernamentală a fost bine țintită pe acest profil, relaxarea s-a produs după atingerea maximului, când șansele pentru o traiectorie descendentă crescuseră.

Cu toate astea, în următoarele 2-3 săptămâni vom vedea o creștere a mortalității în Marea Britanie, pentru că victimele din acea perioadă vor fi cei care au contractat virusul aproape de maximul curbei valului 4, când numărul de îmbolnăviri era mare și, implicit, numărul de potențiale cazuri letale era mai mare. 

Față de valul trei mortalitatea a fost mult mai redusă în Marea Britanie-de la un vârf de 1.100 de decese în valul 1, 700 de decese vârful valului doi și 1.800 pentru valul trei, numărul deceselor zilnice abia acum se apropie de 100 în Marea Britanie în timpul valului 4. Cum de au scăzut atât de mult? Este un efect ce poate fi pus pe seama caracteristicilor tulpinii Delta, e posibil că virusul evoluând să devină mai puțin letal, dar și pe seama vaccinării marii majorități a populației cu grad mare de risc (segmentul de vârsta de peste 50 de ani). Oricum virusul atinsese deja o bună parte a publicului vulnerabil în valurile anterioare astfel încât numărul victimelor potențiale scăzuse. 

De menționat că vârful valului 4 în ceea ce privește numărul cazurilor zilnice s-a apropiat destul de mult de vârful valului trei (54.000 față de 67.000) deci vom avea și în România o creștere spre câteva mii de cazuri zilnice destul de repede. Iar dacă valul 4 se declanșează la începutul lui august, maximul ar putea fi atins spre mijlocul sau sfârșitul lui septembrie, cam în preajma congresului PNL. Ghinion, ca să citez un clasic în viața. Până la România însă, pregătiți-vă de un bombardament mediatic amplu legat de valul 4 din Franța ce începe să se umfle, administrația Macron fiind mare campioană la măsuri defazate.

Două cuvinte și despre Rusia pentru că în urmă cu 2-3 săptămâni știrile alarmate despre explozia numărului de noi cazuri din Rusia rivalizau cu cele din Marea Britanie. Și acolo curbă noilor infectari arată că s-a atins maximul și că urmează pantă descendentă. Cum spuneam mai sus, în cazul țărilor-continent, cu regimuri climatice variate, curbele pot fi mai puțin ascuțite și durează mai mult până se consumă un val. Astfel încât s-ar putea să fim iar bombardați cu știri despre un nou val Corona în Rusia peste vreo jumătate de an (rușii sunt acum abia la valul trei). Ca să nu mai pomenim de India care a bifat doar valurile 1 și 2 și care va fi lovită la rândul sau de valul trei în câteva luni. Partea bună cu aceste valuri este că în urma lor numărul celor imunizați natural (mai durabil) sau prin vaccinare crește astfel încât forța valurilor scade progresiv, cam după valul trei. Partea proastă este că probabil ciorba Covid va fi reîncălzită periodic încă un an de zile până la a răsufla ușurați la nivel global.

De la sarea (si grafitul) Romaniei la finantarea prin piața de capital

Am aflat săptămâna trecută ca după Hidroelectrica, guvernantii se focalizeaza pe vanzarea unei părți din participatiile statului la Salrom, singurul producător de sare al Romaniei dar și compania care ar putea exploata resursele noastre de grafit, mult mai interesant pentru investitori. „Procedurile de listare vor dura cel puţin un an. Iar la final vom avea o companie modernă care îşi va putea finanţa uşor investiţiile”, declara ministrul Economiei, Claudiu Nasui.

S-ar subintelege ca listarea la bursa asigura ca prin minune accesul la resurse financiare, ceea ce companiile de stat sau cu statul acționar important nu ar reuși altfel. Din păcate, astfel de idei sunt vehiculate de ministrul economiei care întâmplător sau nu,chiar știe cu ce se mânca piața de capital (familia sa avea participatii la Muntenia Global Invest, o firma de brokeraj, dupa cum s-a erlatat in presa). Transelectrica, Transgaz, Romgaz, Electrica, Nuclearelectrica sunt companii listate deja la bursa și cu statul în postura de majoritar (mai puțin Electrica, unde Ministerul Economiei are 49%). Cineva s-ar putea gândi ca listarea lor la bursa le-a facilitat finanarile prin piața de capital, ca avem o salba de emisiuni de obligatiuni deja listate ale acestor companii. Și cine nu ar dori sa le imprumute la randamente superioare titlurilor de stat, având în vedere garantiile oferite din poziția lor de monopol sau jucători cu piața asigurata? Ei bine, nu avem așa ceva deși sunt ani buni de când s-au listat la bursa (începând din 2012-2013). Și am avut de atunci și guverne de stânga și guverne de dreapta și coalitii stânga cu dreapta dar companiile de stat listate nu s-au finantat deloc prin parghiile bursei. 

Și atunci de ce au mai fost listate, doar ca să se transfere o felie din ultimele afaceri profitabile din tara? Sigur, unii se vor gândi ca piața de capital e și un fel de cenzor al actiunilor managementului dar sa nu uitam ca aceste companii aveau în actionariat și Fondul Proprietatea care avea o portovace mult mai potenta decât orice minoritar nimerit în actionariat în urma IPO-urilor. Iar despre partea cu finantarea prin majorare de capital sa nu pomenim, câtă vreme rămâne majoritar statul aceasta nu se face pentru ca nu exista resurse (iar FP-ul s-a împotrivit de regula de câte ori s-a pus problema majorarilor de capital când era minoritar în vreo companie de stat). De ce vom lista atunci Hidrolectrica-pentru a constata apoi ca nici vorba de finantari prin bursa după modelul celorlalte companii deja listate? La Hidroelectrica ar fi suficient ca statul să se multumeasca doar cu o rata de alocare de 50% din profit pentru fondul de dividende și bani ar fi apoi garla (in loc ca statul sa aprobe an după an dividende excepționale, la cererea Fondului Proprietatea). 

Ce se întâmpla la Salrom este însă diferit de listarile de pana acum pentru ca statul are o cota de 51% iar Fondul Proprietatea de 49%. Orice vanzare de participatii în contextul listarii, fie și una de numai 5%, ar duce la pierderea controlului statului în companie. Asta deoarece actionariatul venit după un IPO este foarte fragmentat, nu se poate coagula ușor și nici nu prea vine în numar mare la AGA. Iar Fondul Proprietatea își va putea numi atunci conducerea dorita la Salrom votand în bloc cu cei 49% ai sai. Și aici nu e vorba numai de sare, e vorba și de resursele de grafit, mult mai pretioase în contextul în care se vorbește tot mai mult de baterii și energie verde. În plus, se pare ca Salrom este și foarte „bine pregatita” pentru listare. Profitul net al societatii a scazut de aproape 7 ori in 2020, pana la 11 milioane lei iar afacerile s-au contractat cu peste 30%, pana la 300 milioane lei. Si  cum la bursa pretul actiunilor e un multiplu al profitului realizat pe actiune,  e la mintea cocosului ca la un profit mic se vor obtine fonduri putine. Deci sunt mari sanse sa se vanda mai pe nimic pachetul Salrom scos la bursa, asta dupa ce vanzarea lui va asigura si pierderea controlului de catre stat in favoarea Fondului Proprietatea.