Am aflat săptămâna trecută ca după Hidroelectrica, guvernantii se focalizeaza pe vanzarea unei părți din participatiile statului la Salrom, singurul producător de sare al Romaniei dar și compania care ar putea exploata resursele noastre de grafit, mult mai interesant pentru investitori. „Procedurile de listare vor dura cel puţin un an. Iar la final vom avea o companie modernă care îşi va putea finanţa uşor investiţiile”, declara ministrul Economiei, Claudiu Nasui.
S-ar subintelege ca listarea la bursa asigura ca prin minune accesul la resurse financiare, ceea ce companiile de stat sau cu statul acționar important nu ar reuși altfel. Din păcate, astfel de idei sunt vehiculate de ministrul economiei care întâmplător sau nu,chiar știe cu ce se mânca piața de capital (familia sa avea participatii la Muntenia Global Invest, o firma de brokeraj, dupa cum s-a erlatat in presa). Transelectrica, Transgaz, Romgaz, Electrica, Nuclearelectrica sunt companii listate deja la bursa și cu statul în postura de majoritar (mai puțin Electrica, unde Ministerul Economiei are 49%). Cineva s-ar putea gândi ca listarea lor la bursa le-a facilitat finanarile prin piața de capital, ca avem o salba de emisiuni de obligatiuni deja listate ale acestor companii. Și cine nu ar dori sa le imprumute la randamente superioare titlurilor de stat, având în vedere garantiile oferite din poziția lor de monopol sau jucători cu piața asigurata? Ei bine, nu avem așa ceva deși sunt ani buni de când s-au listat la bursa (începând din 2012-2013). Și am avut de atunci și guverne de stânga și guverne de dreapta și coalitii stânga cu dreapta dar companiile de stat listate nu s-au finantat deloc prin parghiile bursei.
Și atunci de ce au mai fost listate, doar ca să se transfere o felie din ultimele afaceri profitabile din tara? Sigur, unii se vor gândi ca piața de capital e și un fel de cenzor al actiunilor managementului dar sa nu uitam ca aceste companii aveau în actionariat și Fondul Proprietatea care avea o portovace mult mai potenta decât orice minoritar nimerit în actionariat în urma IPO-urilor. Iar despre partea cu finantarea prin majorare de capital sa nu pomenim, câtă vreme rămâne majoritar statul aceasta nu se face pentru ca nu exista resurse (iar FP-ul s-a împotrivit de regula de câte ori s-a pus problema majorarilor de capital când era minoritar în vreo companie de stat). De ce vom lista atunci Hidrolectrica-pentru a constata apoi ca nici vorba de finantari prin bursa după modelul celorlalte companii deja listate? La Hidroelectrica ar fi suficient ca statul să se multumeasca doar cu o rata de alocare de 50% din profit pentru fondul de dividende și bani ar fi apoi garla (in loc ca statul sa aprobe an după an dividende excepționale, la cererea Fondului Proprietatea).
Ce se întâmpla la Salrom este însă diferit de listarile de pana acum pentru ca statul are o cota de 51% iar Fondul Proprietatea de 49%. Orice vanzare de participatii în contextul listarii, fie și una de numai 5%, ar duce la pierderea controlului statului în companie. Asta deoarece actionariatul venit după un IPO este foarte fragmentat, nu se poate coagula ușor și nici nu prea vine în numar mare la AGA. Iar Fondul Proprietatea își va putea numi atunci conducerea dorita la Salrom votand în bloc cu cei 49% ai sai. Și aici nu e vorba numai de sare, e vorba și de resursele de grafit, mult mai pretioase în contextul în care se vorbește tot mai mult de baterii și energie verde. În plus, se pare ca Salrom este și foarte „bine pregatita” pentru listare. Profitul net al societatii a scazut de aproape 7 ori in 2020, pana la 11 milioane lei iar afacerile s-au contractat cu peste 30%, pana la 300 milioane lei. Si cum la bursa pretul actiunilor e un multiplu al profitului realizat pe actiune, e la mintea cocosului ca la un profit mic se vor obtine fonduri putine. Deci sunt mari sanse sa se vanda mai pe nimic pachetul Salrom scos la bursa, asta dupa ce vanzarea lui va asigura si pierderea controlului de catre stat in favoarea Fondului Proprietatea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu