Pe culmile prostiei, în zbor

Joi 23 septembrie ședință cu părinții la clasa a VII a. Participă și profesorul de sport care anunța părinții, printre altele, că ora de educație fizică nu mai poate fi făcută în sala de sport din cauza creșterii numărului de cazuri Covid. Iar dacă vremea se strică se va face sportul în clasă. Cu alte cuvinte, copiii pot sta 30 în clasă într-un spațiu relativ mic, dar nu pot întra tot 30 în sala de sport într-un spațiu mult mai mare. Cineva sugerează să se înceapă ora de sport în curtea școlii chiar dacă e frig și să se continue în sala de sport pentru a împușcă 2 iepuri păstrând aparențele. Nu se poate, avem o secție de poliție lângă noi, putem fi amendați-răspunde profesorul.

Inițial, copii de peste 6 ani urmau să prezinte certificatul verde la intrarea în restaurante sau săli de sport dacă își însoțeau părinții, chiar dacă aceștia din urmă erau vaccinați. Apoi autoritățile au intervenit sesizând absurditatea, copiii se puteau vaccina abia de la 12 ani.

Măsurile de carantină din weekend presupun, în cazul în care ajungem iar acolo, rămânerea în case după ora 8 seara în weekend. Mai nou, se propune ca acest lucru să se întâmple cu excepția vaccinaților care sunt liberi să umble pe străzile pustii, cu marea majoritate a magazinelor închise, și după ora 8 seara.

Astea sunt însă doar ultimele mostre de gândire adâncă, strategico-pandemică. Va mai amintiți cum la începutul isteriei Covid măștile urmau să fie purtate doar de cei bolnavi, celor sănătoși nefiindu-le recomandate, cum eram sfătuiți să dezinfectam produsele achiziționate din hipermarket și cum era ideal dacă aveam preșul de la intrare spălat cu clor și ne schimbam hainele la intrarea în casă? Azi bolnavii de Covid se tratează ambulatoriu dacă nu au forme grave, dar am trecut și prin perioada în care erau culeși cu izoletele chiar dacă erau asimptomatici. Și unde sunt bolnavii care să cadă din picioare pe stradă, cum am văzut la televizor în China în primele zile ale pandemiei?

Am suspendat toate activitățile și ne-am închis în case în România la câteva sute de cazuri pe zi în prima stare de urgență iar acum descoperim că se poate trăi aproape normal la câteva mii de cazuri pe zi.

Despre vaccinuri știam că e nevoie de câțiva ani de teste pentru a fi aprobată introducerea lor pe piață. Apoi, s-a putut brusc într-un singur an, arzând etapele. În primele zile de la apariția vaccinurilor știam că sunt eficiente în proporție de peste 90%, apoi (după povestea din Israel) s-a vorbit de sub 60%, apoi de sub 40%. La început era nevoie de o singură doză, acum se vorbește de a doua, a treia și cine mai știe câte, ca la antigripal, am putea să facem și anual dacă e cazul. Faptul că la antigripal se folosește tehnologia virusului inactivat iar la Covid se lucrează cu ARN mesager, o tehnologie nouă și insuficient testată (aprobarea s-a făcut sărind peste etape) nu pare să deranjeze multă lume.

Dacă stai la masă la terasă în aer liber, ar fi ok fără certificat verde. Dacă vrei să mergi la toaletă în interior, ar trebui să ai unul. În același timp, poți merge cu autobuzul la orele de vârf, umăr lângă umăr cu alți călători, dar fără certificat verde.

La un moment dat, ca o măsură de protecție împotriva infectărilor în creștere, bătrânii erau obligați să se înghesuie toți la magazine în același interval orar, 2 ore în timpul dimineții.

Dar de combaterea pandemiei în lockdown cu imnul pus patriotic din megafoanele mașinilor de poliție ce credeți acum? Sau de amenzile cu incredibil de multe zerouri la nepurtarea măștii în starea de urgență?

Ce o să credem de toate aceste lucruri peste câțiva ani când lucrurile se vor liniști? Cum ne vom privi în oglindă? Ce le vom spune copiilor? Cum vom explică asta bunicilor care au prins războaie, foamete, cutremure, dezastre în adevăratul înțeles al cuvântului și nu au tremurat că piftiile la un soi de gripă mai agresivă, care a afectat 3% din populația globului în aproape 2 ani și a răpus mai puțin de 3% din cei infectați (de fapt mult mai puțini dacă luăm în calcul și asimptomaticii)?

Noutăți de pe frontul Covid

Imaginea ultimelor zile în România va fi probabil mixarea stop-cadrurilor de la Untold, un loc unde zeci de mii de oameni liberi și fără mască s-au distrat în voie (uneori și cu ceva droguri pentru întreținerea atmosferei, după cum rezultă din rapoartele Poliției), cu cele de la deschiderea anului școlar, cu sute de prichindei speriați în spatele măștilor de contactul cu nouă instituție din viața lor. Mă rog, nu suntem toți egali în fața pandemiei.

Dar principala veste pe care o avem este că celebrul val patru și-a atins maximul și a luat-o deja pe pantă descendentă. La nivel global, evident, pentru că România a intrat un pic mai târziu în valul pandemic și va ieși, de asemenea, un pic mai târziu de pe pantă ascendentă. La nivel global deci, conform Worldometer, după un maxim de 746.000 de cazuri zilnice pe 12 august, s-a intrat sub 500.000 recent. Numărul deceselor zilnice este de asemenea în scădere, fapt ce subliniază trendul descendent dat fiind faptul că între curba infectarilor și cea a deceselor este un anumit decalaj.

Anglia a renunțat la pașaportul verde și asta e o mare breșă deschisă în clubul panicosilor, după cea provocată de decizia din Danemarca de a renunța la orice restricții și a considera Covidul o boală ca oricare altă, gestionabilă de sistemul sanitar. Cei care vor protesta invocând rata mare de vaccinare din Anglia și Danemarca, le reamintesc că narațiunea oficială subliniază în prezent nevoia de vaccinare periodică, la 6-8 luni, deci britanicii și danezii au decis să își recupereze viețile dinainte de pandemie și fără a mai controla cât de disciplinat se respectă recomandarea în cauză ulterior.

Cum în România începutul valului 4 este așezat pe grafice la începutul lui august și cum experiența majorității țărilor de prin preajma care au trecut prin valuri succesive Covid arată că durează cam o lună și jumătate până se atinge maximul, ar rezultă că finalul lunii septembrie să aducă și aici maximul acestui val de infectari și apoi să mergem în scădere, indiferent ce măsuri se iau sau nu.

Cât de sus se va plasa vârful valului 4 în România? Dacă am face o proiecție liniară pornind de la evoluția de acum, de la minimul din august, aș miza pe o valoare sub 4.000 de cazuri zilnice. Și, dacă tot suntem la partea cu prognozele, să reținem opiniile a doi specialiști.

Beatrice Mahler, Managerul Institutului de Pneumoftiziologie „Marius Nasta”, este de părere că valul patru al pandemiei nu va fi mai blând decât cele anterioare și riscă o estimare de 10.000 de cazuri zilnice de Covid-19, pentru luna octombrie. Similar, epidemiologul Octavian Jurma folosește un tabel de predicție conform căruia evoluția valului 4 se apropie de un vârf în jurul a 8.500 de cazuri pe zi la mijlocul lunii octombrie. E bine să reținem aceste valori și aceste predicții pentru a le confrunta apoi cu realitatea. Nici nu trebuie să așteptam prea mult pentru a confrunta prezicatorul cu predicția și, în cazul în care așteptările panicoșilor nu se confirmă, să le dăm șansa să se abțină data viitoare. Sau măcar să își pondereze pesimismul. Evident, nu e absolut sigur că o vor face. Domnul Jurma de pildă era de părere prin noiembrie 2020 că doar un lockdown de 2 săptămâni ne-ar mai putea salva de la dezastru, adică de la 1.000 de morți pe săptămână. Nu am avut blocarea economiei, nu am stat în case de sărbători iar valul Covid și-a urmat trendul și a scăzut după cele 5-6 săptămâni în care se forțase să își atingă maximul. Prin ianuarie prognoza că se vor depăși iar 8.000 de cazuri pe zi și nu au fost decât 6.600 pe vârful valului 3, etc.

În prezent, conform Worldometer, avem 20.100 de cazuri active și 600 de forme serioase, critice ale bolii (3% din total). Iar de la începutul pandemiei, am avut 58.730 de cazuri de infectare la milionul de locuitori și 1.833 decese la milionul de locuitori (3,1% din cei infectați). Dacă privim la rece cifrele parcă n-ar mai fi motivele de panică la fel de mari sau nu într-atât de mari pe cât ar vrea unii.