Calendarul asumat de
liberalizare a prețurilor scoate în evidență un paradox: prețurile cresc
accelerat pentru industrie, consumul scade pe măsură ce marii consumatorii
devin mai eficienți sau se inchid dar tarifele de distribuție urcă în loc să
scadă, companiile având o rata de rentabilitate asigurată chiar dacă transportă
mai puțin.
Într-un studiu Deloitte
(”Evaluarea strategică a impactului liberalizării pieţei gazelor naturale
asupra consumatorilor industriali din România”) realizat la cererea CONPIROM)
se arată că prețul gazelor de producţie internă va creşte cu 143% în următorii
doi ani pentru consumatorii non-casnici, conform calendarului de liberalizare a
pieţei gazelor, ceea ce înseamnă că pentru companii preţurile finale vor fi majorate
cu 72% considerând că prețurile de import și ponderea importurilor (28% în
prezent) se conservă. Diferența dintre o majorare a prețului gazelor cu 143% și
o creștere a facturilor cu numai 72% vine din faptul că în facturi ponderea
gazului este aproximativ jumătate, restul fiind costurile de distribuție și
taxele statului (TVA). Vestea proastă este că majorarea prețului gazelor va
atrage în curând și o creștere a tarifelor de distribuție, deși consumul o să
scadă previzibil, cum a făcut-o în ultimii ani. Asta pentru că pentru perioada
2014-2018 companiile de distribuție au asigurată o rentabilitate de 8,4% a
activelor (care poate crește cu 1,4% pentru anumite tipuri de
investiții-modernizare conducte, montarea unor contoare inteligente, etc).
Cu alte cuvinte, în
condițiile în care consumul va scădea, tariful de distribuție pe MWh va fi
majorat pentru a menține rentabilitatea garantată distribuitorilor.
Consumatorii vor fi prinși astfel ca într-o menghină între efectele majorării
prețurilor și creșterea tarifelor de distribuție. În plus, ponderea costurilor
de distribuție în facturi va crește în perioada următoare dacă avem o ajustare
a consumului. “Cred că ANRE va trebui să fie mult mai drastică pe viitor în
recunoașterea costului umflat al unor investiții făcute de companii, pentru a
limita creșterea tarifelor din această sursă (costurile cu forța de muncă,
mentenanța, materialele se întorc parțial ca profituri la distribuitori având
în vederea rentabilitate asigurată de stat)” ne-a declarat un analist pentru
piețele de capital dintr-o mare bancă din România care dorit să-și păstreze
anonimatul. “La limită, s-ar putea lua măsuri chiar mai dure, de pildă
nerecunoașterea redevențelor în tarife” adaugă acesta (orice taxă picată peste
noapte care afectează rentabilitatea asigurată, gen taxa pe stâlp, se va regăsi
de regulă în tarife).
Cât de scumpă e
distribuția în România?
Rata de rentabilitate
asigurată distribuitorilor locali, de 8,4% ne plasează pe palierul de sus în
Europa. În Suedia se practică 4,2%,
la fel în Marea Britanie, Slovacia are 6%, Olanda 6,2%, Franța 6%, Cehia 8,2%,
Italia 8%. Mai sus găsim Polonia cu 8,8% și Germania cu 9,2%, potrivit unei
analize EY Global Power &Utilities Center din 2013. Dacă adaugăm și bonusul
de 1,4% rentabilitatea asigurată în România distribuitorilor (cei mai
importanți sunt GDF Suez și E.ON) ajunge cea mai mare din Europa.
Efectele liberalizării
prețurilor
Mihai Ivaşcu, secretarul
general al CONPIROM, este de ărere că România riscă să piardă 6,3 miliarde de
euro şi peste 500.000 de locuri de muncă din cauza liberalizării accelerate a
pieţei gazelor naturale pentru consumatorii industriali. “Creşterea preţului
gazelor (urmare a calendarului de dereglementare a preţului), noile taxe,
creşterea tarifelor servicilor (determinate de continuarea scăderii cererii),
lipsa unei strategii energetice etc. vor determina în viitor noi creşteri de
preţ. Crearea unor mecanisme prin care preţul gazelor să reacţioneze la
presiunea pieţei, în care modul de stabilire a tarifelor să fie unul care să
depindă de presiunea cererii şi înţelegerea taxelor din sector ca metodă de
reglare a pieţei gazelor şi economiei şi nu ca principala măsură de a colecta
bani la bugetul de stat, vor permite să reapară speranţa la nivelul
consumatorilor de gaze” notează pe blogul personal analistul Dumitru Chisăliță.
Acesta remarcă că în ultimii 8 ani, tarifele de transport au crescut cu peste
100%, de la 10 la 25 de dolari/1000 mc, în condițiile în care cantitatea
transportată a scăzut cu 5 miliarde mc, de la 18 la 13 milliarde mc. Dinamica
tarifelor de transport o depășește net pe cea prețurilor la consumatorul final,
fară taxe și servicii incluse (prețurile s-au dublat în dolari în ultimii 14
ani, de la 100 la 200 dolari/1000 mc)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu