O noua mostra de gandire schioapa a crucisatorului CTP

"Dezvăluirile ar fi fost incomode dacă erau făcute pe vremea când Maria Olaru era o gimnastă adolescentă, nu acum. Asta se întâmpla după căderea regimului comunist, în anii `90, prin urmare, Maria îi putea spune mamei ei, putea să reclame la Protecția Copilului, la Poliție, să se adreseze presei pentru relele tratamente la care erau supuse ea și colegele". Unde greseste maestrul?

Maria Olaru a practicat gimnastica de performanta fiind, totusi, un copil. Un copil batut cand nu stralucea la antrenamente, timorat, dominat psihologic de cei care ii erau parinti la club si cu care statea mai mult decat cu parintii biologici in acea perioada. Vedem cum apar marturisiri de copii abuzati de preoti catolici la ani buni dupa consumarea evenimentului, cum victimele abuzurilor vin in fata opiniei publice dupa ce si-au recastigat echilibrul si au capatat forta sa spuna adevarul si sa darame statuia celor care profitand de ascendentul asupra lor ii abuzau intr-un fel sau altul. "De ce n-ati vorbit atunci, cand erati violati de inaltii prelati, le-ar arunca in nas CTP-ul, acum faceti pe victimele?". Draga Cristian Tudor Popescu, asa intelegi tu lumea, cuplul sportiv-antrenor atunci cand sportivul e junior (adica una intre doi adulti autonomi) si binomul abuzat-abuzator, ca o relatie intre egali care poate fi denuntata oricand cand lucrurile nu merg?

Maria Olaru cred ca povesteste in carte cum o colega care facuse nu stiu ce pozna la pregatire (mancase dulciuri sau asa ceva), e batuta demonstrativ de propriul parinte cu cureaua in fata tuturor, o corectie necesara doar pentru a nu fi eliminata din lot. De ce n-a reclamat la Protectia Copilului? Poate pentru ca doar in rare momente victimele abuzurilor aflate intr-o postura de inferioritate fata de abuzator au curajul si determinarea sa reactioneze imediat?. Mai ales cand vorbim de copii, tenismenule! Si inca ceva: performanta cu bataia a fost posibila in Romania pentru ca toti acesti copii abuzati de genii ale pedagogiei precum Belu&Bitang, veneau din familii modeste, care se bucurau anticipat imaginandu-si cum numara ei banii castigati de copiii minori. Care erau de acord cu bataia cata vreme bataia apropia mai mult familia de capatuiala, o scotea din foame...Vad ca unii apara stilul violent al antrenorilor, uneori cu exemple personale, fara asta nu se face performanta, copiii percep diferit violenta antrenorilor!

Asa sa fie? Copiii sunt mai putin sensibili la stimulentele adultilor (bani, ego=glorie) astfel incat e posibil sa-i motivezi maxim doar prin violenta...Dar asta inseamna ca e bine? Umilinta si violenta nu pot fi utilizate in scopuri nobile, oricat s-ar da unii peste cap sa acrediteze ideea asta. De aia sportul amator ar trebui stimulat mai mult...In definitiv, cine vrea ca niste fetite de 12-13 ani sa o ia pe coaja doar pentru ca niste bizoni sa se simta mai romani cand le canta imnul? Vezi aici declaratia altui geniu pustiu pe acelasi subiect