"Imposibila acumulare"....

Cand ai 20-30 de ani vrei sa apuci cat mai multe din jur- experiente, bunuri, persoane...Crezi ca vei putea face cumva o sinteza fericita din toate aceste interactiuni....Apoi ajungi la 45-55...Iti dai seama ca totul e perisabil, pana si memoria...Incepi sa uiti, te gandesti cu teama la experientele in care ai investit, la amintirile pentru care te-ai zbatut atata...De astea ce se va alege? Pe la 70-80 esti senin....ce mai conteaza? ai pierdut atatea dar degradarea fizica iti face pierderile mai suportabile...in curand o sa te pierzi si tu si e mai bine ca se intampla asa, ai obosit sa cari in spate un mecanism uzat...Macar sa pleci decent...Mai porti ceva amprente emotionale ale experientelor prin care ai trecut prin lume...nu iti mai amintesti foarte exact contextul dar ai pastrat amintirea tresaririlor de atunci, a zbaterilor inimii ..oare ce o fi declansat toate astea? poate vei recicla toate aceste experiente emotionale si vei obtine unghiuri de abordare noi, intr-o viata viitoare...sau poate ca nu, de ce sa te mai dai in caruselul asta inca o data cand cunosti finalitatea?