Cum se simte scăderea cotaţiilor bursiere din perspectiva consumatorului

Uneori corecţiile resimţite de o acţiune nu au nicio legătură cu preţurile practicate de companie în piaţa pe care activează. Alteori, există o asemenea corelaţie pe care investitorii o descoperă de multe ori după ce consumatorii s-au lovit de ea. Romgaz la 21,5 lei, minimul din 2016, n-a însemnat cotaţii mai reduse pe piaţa gazelor naturale, ba dimpotrivă, liberalizarea totală era în plină implementare (altfel ar arăta acum lucrurile dacă Guvernul ar încerca să plafoneze preţurile pentru clienţi, sub cele de piaţă din acest moment). Atunci, însă, investitorii aşteptau exitul Fondului Proprietatea, mişcare care se suprapusese peste reducerea conjuncturală a cotei de piaţă a Romgaz, odată cu creşterea ponderii gazelor ruseşti importate. Reducerea cotaţiilor Digi după listare n-a avut, de asemenea, un impact asupra preţurilor practicate de companie. Abonamentele de telefonie mobilă au rămas cele mai ieftine din piaţă (deşi parcă s-a redus, totuşi, numărul şi amplitudinea ofertelor promoţionale), iar pe telefonia şi internetul fix nu s-au petrecut evenimente notabile din această perspectivă. Un fenomen interesant se petrece însă prin meniurile Pizza Hut, iar eu l-aş pune în legătură şi cu pierderea de viteză a acţiunilor după listare (IPO-ul s-a închis la 29 de lei, preţurile au sărit la 33,6 lei/acţiune în prima zi de la lis­tarea la bursă, iar, în prezent, cotaţiile sunt în jur de 25 lei). De câteva săptămâni bune, deţinătoarea francizelor Pizza Hut, KFC şi Taco Bel, e vorba de Sphera Group, încearcă să îşi crească marjele de profit, iar asta se vede cu ochiul liber pentru obişnuiţii restaurantelor sale. De pildă, în cazul meu, obligat de odraslă să fac opriri dese pentru câte o pizza, sare în ochi schimbarea de strategie. Astfel, nu mai exis­tă, de pildă, pizza gratuită pentru copii în cazul în care adultul care îi însoţea comanda o pizza sau o porţie de paste. De asemenea, preţul meniului pentru copii care includea o pizza şi o porţie de îngheţată a urcat de la 12 la 14 lei, iar îngheţata a fost înlocuită de un suc (probabil mai ieftin). Rămâne de văzut în ce măsură declinul profitului pus iniţial pe seama creşterii costurilor cu materia primă şi salariile (salariul minim a tot crescut) poate fi stopat majorând preţurile în condiţiile în care piaţa fast-food-urilor este foarte concurenţială şi există multe alte restaurante care pot oferi în plaja a 20 - 25 de lei meniuri de prânz copioase (două feluri, garnitură, salată şi desert - găsiţi destule oferte chiar prin Centrul Vechi).
Continuarea

De ce n-are cârlig la investitori IPO-ul Alro

În ciuda modificării ofertei în sensul reducerii preţului de subscriere pentru micii investitori de la 6,18 lei/acţiune la 4 lei/acţiune şi a prelungirii perioadei de subscriere până pe 19 iulie (iniţial data limita pentru închiderea IPO-ului fusese 16 iulie), micii investitorii nu se înghesuie să cumpere acţiuni cu discount de 7%, astfel că luni, la ora 18, exista cerere fermă doar pentru puţin peste 9% din tranşa de retail (aceasta însumează 15% din numărul total de acţiuni oferite investitorilor). De ce atâta dezinteres? Iată, în opinia mea, motivele principale: Oferta dă impresia unei pregătiri prea "atente". Se ştie că în mod tradiţional emitenţii îşi cosmetizează rezultatele financiare înainte de demararea IPO-urilor astfel încât nu de puţine ori după un an excepţional (întâmplător, cel în care acţiunile sunt scoase la vânzare) urmează altul (sau mai mulţi) cu rezultate mai puţin entuziasmante. Grupul a avut în 2017 un profit net de 317 milioane lei, de 4,7 ori mai mare decât cel din 2016. Ba, chiar şi după trimestrul întâi din 2018 avansul se menţine (profit în creştere cu 45% faţă de cel raportat după primul trimestru din 2017). E bine, poate un pic prea bine. De altfel şi preţul acţiunilor exprimă foarte bine asta: în urmă cu un an se făceau tranzacţii la preţuri de două ori mai mici (2 lei/acţiune faţă de 4 lei, preţul la care se face subscrierea de către micii investitori). În ciuda acestui profit excepţional, actualii acţionari n-au vrut să împartă dividendele cu viitori acţionari rezultaţi în urma IPO-ului, aşa că acesta este demarat post-dividend. Poate că profitul rămâne la fel de promiţător şi în 2018, dar ce se întâmplă dacă se contractă brusc (evident din cauza condiţiilor de piaţă)? Dividendul putea fi inclus în preţul de subscriere şi ar fi reprezentat un stimulent suplimentar pentru investitori, dar faptul că s-a dorit că acesta să fie încasat doar de vechii acţionari nu este un fapt prea încurajator... Este foarte neclar cum va arăta viitorul context de piaţă în condiţiile în care se vorbeşte tot mai mult de protecţionism. Taxele vamale impuse de SUA importurilor din Europa ar putea duce la supraproducţie pe plan local şi la reducerea preţurilor aluminiului, deci şi a profitului Alro... Faptul că oferta a fost modificată denotă slăbiciune pe partea cererii. Perioada de subscriere a fost prelungită, iar preţul de subscriere a fost modificat de la maximum 6,18 lei/acţiune la 4 lei pe acţiune. La profitul din 2017 şi un preţ de închidere al ofertei de 3,5 lei/acţiune investitorii ar avea acces la un raport preţ/profit pe acţiune (PER) de aproximativ 8. La un preţ de închidere a ofertei de 4 lei/acţiune PER-ul ar urca la 9. Sunt valori destul de atractive dacă n-ar există un mare semn de întrebare: ce va face Fondul Proprietatea? Continuarea

Unde a greşit statul când a ţintit împrumuturile populaţiei?

Recent încheiata (6 iulie) emisiune de titluri de stat pentru populaţie nu a rupt gura târgului, mai puţin de 170 milioane euro (876 milioane lei) fiind strânşi în acest mod prin sucursalele Trezoreriei şi Poştei Române, în ciuda unui randament net superior dobânzilor bancare - 5% dobânda pe an, neimpozabilă. Suma pare mică prin prisma nevoilor de finanţare ale Ministerului Finanţelor care a rămas cam în urmă cu strângerea valorii planificate pentru acest an. Continuarea

Rabinul, saracanul, vaca, orataniile si gazul din Marea Neagra

Cunoasteti simpatica poveste cu Rabinul care rezolva o criza locativa cu o simpla schimbare de perceptie (nu trebuie decat sa te inghesui intr-un spatiu mic cu toate orataniile din curte si, dupa ce le scoti, camaruta ta o sa para palat)? Ei bine, ceva asemanator pare ca s-a petrecut cu perceptia noastra privind viitorul gazelor din Marea Neagra.

Mai intai am avut o lege suspect de proasta trecuta prin Senat. Nu doar ca investitorii scapau cu redeventele minuscule stabilite in momentul privatizarii Petrom dar nici nu mai scoteau vreun ban din buzunar daca preturile urcau la cer, cum se intampla acum in zona onshore cu gazul extras daca pretul urca peste 85 lei/MWh (taxa de pana la 80%). Apoi, aparute de niciunde in timpul dezbaterilor din comisii, am avut niste amendamente care schimbau complet tabloul. Avem deci si redevente (alea mici) dar si taxare progresiva a profitului exceptional, pe nivele ale pretului de vanzare. Ura, traiasca lupta pentru binele poporului! Cand ai perspectiva de a nu incasa nimic in fata, posibilitatea sa te alegi totusi cu ceva suna bine. Dar, cat de bine e in noua formula? Pentru exploatarile onshore, gazul extras din sol adica, explozia preturilor pe masura ce resursa naturala se imputineaza e bine prinsa in lege (taxa de 80%). In legea privind exploatarile offshore (gazul extras din mare), desi exista o taxare si in cazul preturilor mici, neprinsa in formula pentru gazele extrase din sol, impozitarea va fi mult mai blanda in cazul in care preturile cresc serios peste nivelul de 85 lei/MWh (investitorul achita 30% din pretul gazului vandut daca tranzactia se face sub 85 lei/MWh-se descurajează producția la prețuri mici, dar numai 15% pentru tranzacții între 85-100 lei/MWh, 20% pentru prețuri între 100-115 și tot așa până la 50% dacă prețurile depășesc 190 lei/MWh). Evident, taxarea nu putea fi chiar la fel ca in onshore, costurile sunt mai mari in offshore, dar parca concesiile au fost cam disproportionate.

Una peste alta, bine impachetata de Rabinul nostru iscusit, povestea a parut o victorie a contribuabilului, nu un ghiseft frumos pentru investitori (care se cam dau loviti acum, pentru impresie artistica, dar as putea sa pariez ca vor accepta in final cu bucurie conditiile noii legi). Cine sunt personajele? In rolul saracanului din ...Teleorman cam stim cine e. Orataniile bagate in casa reprezinta forma initiala a legii, trecuta de Senat, cea in care jaful parea evident. Iar vaca, cu scuzele de rigoare, e chiar scandalul iscat in jurul demiterii Laurei Kovesi din fruntea DNA. Cu isteria starnita in urma deciziei presedintelui Iohannis putini s-au mai aplecat asupra procentelor din noua lege, mai ales ca s-au primit asigurari ca aceasta arata mult mai bine decat in versiunea initiala. Acum, ramane de discutat daca demiterea a fost doar o piesa din butaforia pusa in scena de Rabinul nostru sau doar o incercare abila de joc la cacealma (presa apropiata conducerii DNA arata ca decizia demiterii fusese luata inca de vineri; poate ca informatia asta a ajuns si la urechile lui Dragnea care s-a hotarat sa capitalizeze in planul imaginii iar bluff-ul sau l-a luat prin surprindere inclusiv pe Tariceanu aflat cu un picior in vacanta). Ei, dar cine ar putea fi Rabinul? Pai, ce institutie are an de an bugete crescute, un numar de angajati trecut la secret si a putut influenta pana de curand chiar deciziile din justitia plasata in campul sau tactic? Secu, secu everywhere. Sigur, daca vrem sa gandim pozitiv ne putem imagina ca eforturile societatii civile au influentat decizia politicului. Nu stiu de ce dar am vaga impresie ca inclusiv aceasta componenta facea parte din planul Rabinului...

Unde este dezbaterea din jurul legii exploatărilor offshore?

O liniște nefirească domnește în cea mai mare parte a media în jurul legislației care va reglementa exploatările de gaze din Marea Neagră. Cu o excepție notabilă, site-ul România Curată care a publicat numeroase articole pe această temă sub semnătura lui Lucian Davidescu, subiectul e expediat la categoria „și altele” sau nu este tratat deloc de marile televizuni și principalele ziare românești. In curând, Camera Deputaților în sesiune extraodinară va încerca să tranșeze chestiunea dar n-am văzut până acum vreo debatere serioasă pe tema stimulentelor pretinse de investitori și așa-ziselor beneficii pentru economia locală. De ce se întâmplă așa ceva nu aș putea spune cu exactitate dar se pot face câteva presupuneri. În primul rând, factorii de decizie se tem că o dezbatere va dinamita o decizie ce pare deja luată. Iar spre deosebire de problemele din justiție, unde pasiunile sunt maxime și se face risipă de argumente, în ceea ce privește exploatările din Marea Neagră consensul pare cuvântul de ordine, cel puțin atâta vreme cât șeful principalului partid de opoziție deplânge lentoarea cu care legea se deplasează spre adoptare iar al doilea partid de opoziție, cel care își făcuse o tema predilectă din ecologie, e foarte cuminte acum. Cu alte cuvinte, cum majoritatea politicienilor din toate taberele nu sunt în principiu în dezacord pe acest subiect, nu există presiuni dinspre aceștia pentru a ieși în media cu declarații și analize și a se construi dezbateri. Continuarea

Este supraevaluată piaţa imobiliară? Depinde cine răspunde

Suntem în punctul în care BNR avertizează asupra riscurilor asociate programului Prima Casă, în condiţiile în care respectivul program de finanţare a fost, în ultimii ani, motorul creşterii preţurilor imobiliare în marile oraşe din ţară. Aproape firesc, apar şi analizele care să demonstreze contrariul. Cât de credibile sunt însă acestea? Continuarea