Rabinul, saracanul, vaca, orataniile si gazul din Marea Neagra

Cunoasteti simpatica poveste cu Rabinul care rezolva o criza locativa cu o simpla schimbare de perceptie (nu trebuie decat sa te inghesui intr-un spatiu mic cu toate orataniile din curte si, dupa ce le scoti, camaruta ta o sa para palat)? Ei bine, ceva asemanator pare ca s-a petrecut cu perceptia noastra privind viitorul gazelor din Marea Neagra.

Mai intai am avut o lege suspect de proasta trecuta prin Senat. Nu doar ca investitorii scapau cu redeventele minuscule stabilite in momentul privatizarii Petrom dar nici nu mai scoteau vreun ban din buzunar daca preturile urcau la cer, cum se intampla acum in zona onshore cu gazul extras daca pretul urca peste 85 lei/MWh (taxa de pana la 80%). Apoi, aparute de niciunde in timpul dezbaterilor din comisii, am avut niste amendamente care schimbau complet tabloul. Avem deci si redevente (alea mici) dar si taxare progresiva a profitului exceptional, pe nivele ale pretului de vanzare. Ura, traiasca lupta pentru binele poporului! Cand ai perspectiva de a nu incasa nimic in fata, posibilitatea sa te alegi totusi cu ceva suna bine. Dar, cat de bine e in noua formula? Pentru exploatarile onshore, gazul extras din sol adica, explozia preturilor pe masura ce resursa naturala se imputineaza e bine prinsa in lege (taxa de 80%). In legea privind exploatarile offshore (gazul extras din mare), desi exista o taxare si in cazul preturilor mici, neprinsa in formula pentru gazele extrase din sol, impozitarea va fi mult mai blanda in cazul in care preturile cresc serios peste nivelul de 85 lei/MWh (investitorul achita 30% din pretul gazului vandut daca tranzactia se face sub 85 lei/MWh-se descurajează producția la prețuri mici, dar numai 15% pentru tranzacții între 85-100 lei/MWh, 20% pentru prețuri între 100-115 și tot așa până la 50% dacă prețurile depășesc 190 lei/MWh). Evident, taxarea nu putea fi chiar la fel ca in onshore, costurile sunt mai mari in offshore, dar parca concesiile au fost cam disproportionate.

Una peste alta, bine impachetata de Rabinul nostru iscusit, povestea a parut o victorie a contribuabilului, nu un ghiseft frumos pentru investitori (care se cam dau loviti acum, pentru impresie artistica, dar as putea sa pariez ca vor accepta in final cu bucurie conditiile noii legi). Cine sunt personajele? In rolul saracanului din ...Teleorman cam stim cine e. Orataniile bagate in casa reprezinta forma initiala a legii, trecuta de Senat, cea in care jaful parea evident. Iar vaca, cu scuzele de rigoare, e chiar scandalul iscat in jurul demiterii Laurei Kovesi din fruntea DNA. Cu isteria starnita in urma deciziei presedintelui Iohannis putini s-au mai aplecat asupra procentelor din noua lege, mai ales ca s-au primit asigurari ca aceasta arata mult mai bine decat in versiunea initiala. Acum, ramane de discutat daca demiterea a fost doar o piesa din butaforia pusa in scena de Rabinul nostru sau doar o incercare abila de joc la cacealma (presa apropiata conducerii DNA arata ca decizia demiterii fusese luata inca de vineri; poate ca informatia asta a ajuns si la urechile lui Dragnea care s-a hotarat sa capitalizeze in planul imaginii iar bluff-ul sau l-a luat prin surprindere inclusiv pe Tariceanu aflat cu un picior in vacanta). Ei, dar cine ar putea fi Rabinul? Pai, ce institutie are an de an bugete crescute, un numar de angajati trecut la secret si a putut influenta pana de curand chiar deciziile din justitia plasata in campul sau tactic? Secu, secu everywhere. Sigur, daca vrem sa gandim pozitiv ne putem imagina ca eforturile societatii civile au influentat decizia politicului. Nu stiu de ce dar am vaga impresie ca inclusiv aceasta componenta facea parte din planul Rabinului...