"Religia banului"

Ma amuza eticheta asta. Pai, ce ati fi vrut de vreme ce restul religiilor isi trag tot mai greu rasuflarea? Nu trebuia ca tot acest MECANISM grandios de extragere a energiei emotionale ("lumea in care traim") sa functioneze mai departe? Nu era "banul" era poate altceva, goana dupa nemurire, cautarea si comunicarea cu alte civilizatii, etc...Ceva tot trebuie sa ne tina in priza, daca se poate atat de mult incat sa ne preocupe chiar ideea revenirii pentru a termina lucruri deja incepute sau prost facute in alta viata...Ma rog. Budha a inteles esenta fenomenului dar solutia sa era prea radicala. Nirvana insemna stop joc! Orii nu se putea permite asa ceva. Prin urmare avem crestinismul care incearca sa faca mai suportabila lumea noastra, vrea sa reduca egoismul pentru a-l lasa si pe celalalt, "aproapele", sa se dezvolte. Iar cand a obosit si crestinismul iata noua solutie -religia banului. Cand prea multi se vor fi saturat si de asta incat vor fi pe punctul de a imbratisa iar relligia "stop joc" , o sa apara alt iepure dupa care miliardele de concetateni planetari sa alerge ca la cursele de ogari....

Rezervele Romgaz scad mai lent decât se temeau investitorii

Rezervele dovedite ale Romgaz au fost subiectul mai multor dezbateri pe forumurile frecventate de micii inves­titori de la listarea societăţii pe bursă. Asta cu atât mai mult cu cât în strategia energetică lansată de Ministerul Economiei în iarna lui 2016 se arăta că "la producţia medie anuală din ultimii ani - circa 10,8 miliarde metri cubi - şi în condiţiile unui declin anual constant al rezervelor sigure de 5% şi o rată de înlocuire a rezervelor de 80%, se poate aprecia că rezervele actuale de gaze naturale ale României se vor epuiza în 15-20 de ani". Sigur, nu e vorba doar despre Romgaz aici, practic pe piaţa internă de gaze există un duopol, Petrom şi Romgaz, dar cifrele avansate nu aveau darul să liniştească prea mult investitorii Romgaz. Am aruncat o privire pe prospectul de emisiune de la listarea Romgaz la BVB (noiembrie 2013), iar la capitolul rezerve dovedite acesta arată că "la data de 30 iunie 2013, potrivit Raportului D&M, Societatea deţinea rezerve dovedite nete de 62,1 miliarde mc, rezervele posibile erau de 11,78 mld. mc, iar rezervele probabile de 13,2 miliarde mc de gaze naturale". Între timp au mai apărut rapoarte de audit ale rezervelor în 2016 şi 2018, publicate în rapoartele semestriale ale societăţii. Iar declinul nu pare deloc îngrijorător, dimpotrivă. Astfel, în raportul din iunie 2016 se indică în dreptul rezervelor dovedite 60,9 miliarde mc, rezervele posibile se situau la 12,8 miliarde mc în timp ce rezervele probabile erau de 10,6 miliarde mc. În raportul din 2018 realizat pe baza evaluării aceleiaşi companii (DeGolyer&MacNaughton) se arată că rezervele dovedite se reduseseră la 56,8 miliarde mc, cele posibile erau de 9,8 miliarde mc, iar cele probabile 8,1 miliarde mc. Trăgând linie, între iunie 2013 şi iunie 2018, rezervele dovedite scăzuseră cu doar 8,5% de la 62,1 miliarde mc la 56, 8 miliarde mc. Un declin de 8,5% în 5 ani pare însă decent, dacă ne raportăm la vocea alarmistă din strategia energetică a ministerului economiei din urmă cu doi ani. Sigur, aici un rol determinant îl are rata de înlocuire a rezervelor, în ce măsură noile descoperiri reuşesc să compenseze extracţia de aproximativ 5 miliarde mc pe an a Romgazului din prezent. Iar valorile au fost cât se poate de fluctuante în timp, de la 49% în 2009 la 323% în 2012, cu o medie de 78% în perioada 2013-2018 (în 2017 s-a înregistrat chiar un minimum de 42%, pus însă de conducerea companiei pe seama "volumului redus de realizare a actualizărilor unor zăcăminte comerciale şi amânării finalizării unor investiţii privind infrastructura necesară pentru punerea în funcţiune a unor capacităţi de producţie"). În plus, odată cu intrarea în exploatare a resurselor din Marea Neagră şi în condiţiile în care acestea vor fi tranzacţionate într-o măsură destul de mare în România (sau cel puţin aşa se doreşte la nivel declarativ), reducerea rezervelor Romgaz se poate aplatiza şi mai mult. E drept, cu efect asupra profitului companiei, fapt reflectat fie de scăderea volumelor extrase din cauza concurenţei cu gazul provenit din Marea Neagră, fie de scăderea preţurilor în condiţiile menţinerii unui volum de extracţie apropiat celui din prezent. Continuarea

Violența verbală naște violența fizică. Nu ăsta era planul?

.M-am întrebat de ce obscenitatea n-a erupt până acum în mesajele politice. Avocații mișcării #rezist s-au grăbit să pună pe seama frustrării, exasperării unei părți a electoratului celebrul mesaj cu „M..e PSD”. Dar frustrați și exasperați eram cu supra de măsură și în 1989. Ceaușescu n-au fost porcait. Și nici pentru Iliescu n-au fost rezervate trivialități în anii 90 deși avea o revoluție deturnată și câteva mineriade la activ. De ce acum? Să ne amintim puțin și geneza mesajului. N-a rezultat dintr-o demonstrație de stradă, dintr-o lozinca inteligentă de care se făcea atât de mult tapaj la precedentele mișcări de amplare din Piața Victoriei după adoptarea ordonanței 13. A fost o lozinca de import, adusă cu plăcuțele de înmatriculare de români din dispora și propagată apoi cu obstinație în țară de o parte a media ostilă PSD-ului despre care se speculează că ar avea multe puncte comune cu serviciile. După care a fost chiar împachetată filosofic mulțumită domnilor Liiceanu și Tismăneanu. Iar în momentul în care mesajul obscen a fost dat jos odată cu plăcuța de înmatriculare un cor de voci indignate venind inclusiv de la Cotroceni a izbucnit-este afectată liberatea de expresie! De parcă dreptul la liberă exprimare ar putea întră în coliziune cu dreptul la decență în spațiul public.

Cred că cei care au gândit în laborator această lozincă și s-au ocupat apoi de propagarea ei știau foarte bine că limbajul violent acompaniază eficient acțiunile violente și chiar au vrut să se ajungă la asta. Sub stindardul „M..e PSD” s-a propagat și ideea că mitingul diasporei va fi ceva diferit, un fel de revoluție, vremea protestului pașnic a trecut. Uitați-va puțin în succesiunea postărilor de pe pagină lui Mălin Bot (a avut rolul de agitator pentru grupurile de români indignați din dispora făcând chiar un turneu prin mai multe țări europene pentru a-i mobiliza), cât de des apar idei precum „așa nu se mai poate”, ‚acum ori niciodată”, „știm ce avem de făcut”, „depinde numai de noi”, etc. Aceste mesaje sunt apoi preluate,distribuite, rostogolite prin mii de conturi de pe rețelele de socializare iar ecourile se intorc într-o anumite parte a media de unde bulgărele revine pe rețelele sociale și tot crește. Mesajul „Revoluție” e proiectat cu laserele pe clădirea Guvernului și în acest orizont de așteptare construit abil ar trebui să căutăm și explicațiile lipsei de mobilitate a demonstrantiilor pașnici când apar manifestările violente în Piață. Cum de i-au tolerat în rândurile lor pe cei care se manifestau agresiv și aruncau cu obiecte în jandarmi, de ce n-au părăsit Piața Victoriei oamenii pașnici după atâtea ore de confruntări între huligani și jandarmi, nici când acțiunea de evacuare a pieței începuse? Poate și pentru că cei mai mulți aveau setată așteptarea că ceva se va petrece și Puterea va fi alungată ca la o veritabilă Revoluție. Așa că puțini au mai plecat la căderea întunericului, comportament diferit față de cel întâlnit la precedentele manifestări de stradă ale mișcării #rezist. Momentul a fost ales inspirat-Parlamentul era în vacanță deci nu se putea convoca o reuniune de urgență, pretextul a fost inteligent-nu s-a mai folosit umbrela #rezist, în pierdere de viteză, ci s-a apelat la un actor nou, diaspora, și la o cifra magică avansată ca participare (1 milion de persoane).

Toate acese setări indică o organzare profesionistă iar lanțul de provocări din timpul mitingului denotă același stil profesionist (huliganii n-au mai fost prezenți într-un singur grup compact ci erau răspândiți în toată masă de demonstranți atacând forțele de ordine din rândurile doi și trei după care se retrăgeau la adăpostul scuturilor umane de bună credință). Ce s-a vrut? Foarte posibil un soi de Colectiv 2. Victime, declanșarea unui val de emoție colectivă în țară și unui val de reacții de infierare din străinătate din care să rezulte demisia Guvernului. Nu știu dacă în plan era sau nu ocuparea sediului Guvernului și lupte de gherilă cu jandarmi pentru eliberarea sa din care să rezulte și victime dar este o posibilitate. În final, jandarmeria a reacționat cu mai multă afermitatea ca altădată și a apărut Lebădă Neagră: imaginile deosebit de violente cu jandarmerița zdrobită de manifestanții turbați de furie. Dacă în cazul ciocnirilor de la Târgu Mureș de la începutul anilor 90 imaginea unui om prăbușit pe caldarâm și călcat în picioare de alții a fost folosită inițial pentru condamnarea acțiunii autorităților, poza cu groază care se putea citi pe fața jandarmeriței încolțite de tinerii frumoși și liberi a cam ieșit din schemă. Cel puțin pentru moment planul răsturnării prin violență a Guvernului a fost abandonat după acest episod, dovadă că demonstrațiile de sâmbătă și duminică au fost pașnice. Asta poate și din dorința de a vinde amatorilor teoria că violențele au fost organizate chiar de PSD, pentru a delegitima mișcarea diasporei (cam greu de crezut de vreme mișcările de protest erau în mare pierdere de viteză în ultima vreme și doar niște săraci cu duhul ar fi riscat să le reanimeze). Rămâne de văzut dacă nu vom asista și la alte experimente sociale până la finalul anului.

Ce s-a vrut totuși cu mitingul diasporei?

După toată zarvă consumată cu „milionul” de protestatari din diaspora așteptat pentru 10 mai în București, după defilarea cu plăcuțe obscene și apologia limbajului injurios făcută tocmai din centrul de greutate al intelectualității umaniste, multe din obiectivele acestei mișcări rămân destul de bine camuflate. Se pot identifica însă unele destul de evidente În prima instanță, cred că s-a intenționat băgarea în priză a diasporei în vederea următoarelor alegeri. Europarlamentarele și, mai ales, prezidențialele din 2019 sunt ocazii pentru a mai echilibra balanța opțiunilor politice din țară. Diaspora nu prea se înghesuie să voteze, este adevărat, dar poate fi un factor bun de presiune pentru votul și opțiunile celor din țară care au secția de votare la câteva sute de metri distanță. Era greu de reîncălzit un scenariu gen „diaspora nu este lăsată să voteze” cu care a câștigat Iohannis în 2014 așa că mobilizarea trebuie să se facă mai din vreme. Acest miting este o bună ocazie pentru așa ceva (diaspora e acum în centrul atenției, pe umărul sau plâng deja toți deontologii, i se ridică ode, i se construiește imaginea de martir și erou salvator) și de aici Opoziția actuală și președintele Iohannis (dar și contracandiatul sau Cioloș!) pot culege niște voturi importante dacă întrețin din vreme sentimentul de cetate-mamă asediată. Presupun că exercițiul de mobilizare va fi completat la fel de eficient cu unul de victimizare, fie întreținut de „insultele” la adresa diasporei (lăsați în grijă televiziunilor cu trese să scoată în evidență asta), fie de interacțiunea cu jandarmii de vineri 10 august.

În al doilea rând, s-a dorit compromiterea actualei Puteri. O formă de compromitere este și limbajul injurios propagat cu voluptate (M..e PSD!) dar asta nu face decât să delimiteze foarte clar taberele: talibanii #rezist vor jubila iar fanii PSD se vor strânge și mai bine în jurul partidului. O compromitere mai eficientă ar fi însă demonstrarea impotenței administrative, lipsa de coerentă în reacții, slăbiciunea Puterii iar aici avem atât demobilizarea unei părți din votanții PSD cât și un impuls suplimentar oferit votanților Dreptei în caz de reusită. O reacție necorespunzătoare a jandarmilor, blocarea Palatului Victoria (ca să citez din clasicul Mălin Bot-demonstranții ar urma să intre în Guvern sub pretextul că depun o petiție și să nu mai iasă de acolo) transmisă live de toate televiziunile de știri împreună cu declarațiile înflăcărate ale revoluționarilor ar reprezenta o notă foarte proastă pentru Guvern și șeful său acuzat oricum de incompetență de adversari. Poate și din această cauză a protestat Președintele când Premierul și-a anunțat intrarea în vacanță-un Premier neputincios, ușor ridicol, balbâindu-se în momentul în care sediul Guvernului e ocupat de revoluționarii din diaspora ar fi o imagine din care opoziția ar profita la maximum. Iar dacă jandarmeria acționează în forță, opera de victimizare e gata, avem o putere represivă care bagă pumnul în gură segmentului cel mai valoros al societății, românii superspecializati care au plecat la muncă în străinătate, care susțin din remiteri economia și care au fost alungați de fapt de corupția din țară. Așa că a rămas o linie destul de subțire pe care Jandarmeria să facă balet pe 10 august pentru ca mitingul să nu fie speculat electoral de către cei ce l-au gândit.

În al treilea rând, derivat într-o oarecara măsură din punctul 1, avem dorința de a genera polarizare socială cât mai accentuată, una care să meargă în crescendo până la viitoarele alegeri. Nu e un secret pentru nimeni că în anii în care campania electorală a fost liniștită PSD-ul a scos maximum de beneficii electorale iar în anii când gradul de participare la vot a fost foarte ridicat Dreapta a avut câștig de cauza (vezi 2014). Electoratul PSD e mai disciplnat, nu are nevoie de vânturarea unor teme sensibile pentru a se prezenta la urne pe când elctoratul Dreptei este mult mai indolent, trebuie convins cu o retorică gen alb-negru, buni-răi („jos comunismul”, „la țepe în Piața Victoriei, „să trăiți bine”). Aparent, jignirile, limbajul obscen propagat cu ocazia mitingului diasporei mai mult îndepărtează electoratul decât îl mobilizează dar lucrurile s-ar schimbă dacă se răspunde la fel, poate cu un bonus pentru ultragierea inițială. Aici pare sa se fi dat greș pe partea cu oscenităti, la M..e PSD s-a răspuns doar cu Johannis M...e (minte).

Ce a fost mai întâi în creşterea Robor - inflaţia sau (pasivitatea) BNR?

Câteva informaţii noi şi de impact de pe frontul dobânzilor. Mai întâi, BNR a lăsat, luni, dobânda de politică monetară la 2,5%, "în ciuda aşteptărilor pieţei". Mai mult, Isărescu afirmă că în iulie inflaţia ar putea fi de fapt...deflaţie. Tot luni, BNR a pompat 10,5 miliarde lei în bănci, prin cea mai mare operaţiune Repo din februarie 2013. Sunt toate veşti proaste pentru cei care pariau că Roborul sare de 3,5% repede (a existat chiar şi o casă de pariuri care inclusese acest produs în ofertă). De fapt, luni a făcut prompt un pas înapoi, de la 3,47% la 3,40% pentru maturitatea la 3 luni, scadenţă care contează cel mai mult în calculul dobânzilor la credite. De ce tocmai luni a luat decizia BNR să se lupte cu Roborul mai hotărât? Poate pentru că inflaţia nu mai dă apă la moară băncilor care urcaseră Roborul în apropiere de ţinta BNR pentru finalul anului? Scuzele oficiale pentru această raliere se concentrau pe lipsa de lichiditate din sistem, în condiţiile în care deficitul de lichiditate se transforma brusc în exces când venea vorba de dobânzile la depozite. Astfel, băncile păreau să nu aibe suficienţi bani când se împrumutau între ele, dar aveau bani din belşug când venea vorba să se împrumute de la populaţie. Noroc că a dat un semnal Guvernul cu emisiunea de titluri de stat pentru populaţie că ar fi cazul ca dobânzile să fie mai mari (rareori puteai obţine mai mult de 1% de la băncile importante la depozitele pe un an). Continuare:

Chibiţând despre strategia perdantă a fondurilor de pensii

Investiţia în acţiunile Digi, un plasament care produce pagube la nivelul activului net raportat de fondurile de pensii care au participat la oferta publică a operatorului telecom, a stârnit destule critici. Nici nu era greu de altfel, se vede cu ochiul liber că între preţul de închidere de 40 lei/acţiune şi cotaţiile actuale, de sub 30 de lei la începutul lunii august, este o diferenţa apreciabilă. Una pe care administratorii fondurilor care au subscris în cadrul ofertei ar trebui să o explice atât asiguraţilor, cât şi... chibiţilor. O astfel de încercare a făcut săptămâna trecută Radu Crăciun, director general al BCR Pensii şi vicepreşedinte al Asociaţiei Administratorilor Independenţi. E drept, una în care doar îşi urechează criticii, e vorba de articolul "Chibiţând despre investiţii în RCS&RDS". Să ne focalizăm pe câteva idei din respectivul articol publicat pe blogul autorului. Continuarea