Ce a fost mai întâi în creşterea Robor - inflaţia sau (pasivitatea) BNR?

Câteva informaţii noi şi de impact de pe frontul dobânzilor. Mai întâi, BNR a lăsat, luni, dobânda de politică monetară la 2,5%, "în ciuda aşteptărilor pieţei". Mai mult, Isărescu afirmă că în iulie inflaţia ar putea fi de fapt...deflaţie. Tot luni, BNR a pompat 10,5 miliarde lei în bănci, prin cea mai mare operaţiune Repo din februarie 2013. Sunt toate veşti proaste pentru cei care pariau că Roborul sare de 3,5% repede (a existat chiar şi o casă de pariuri care inclusese acest produs în ofertă). De fapt, luni a făcut prompt un pas înapoi, de la 3,47% la 3,40% pentru maturitatea la 3 luni, scadenţă care contează cel mai mult în calculul dobânzilor la credite. De ce tocmai luni a luat decizia BNR să se lupte cu Roborul mai hotărât? Poate pentru că inflaţia nu mai dă apă la moară băncilor care urcaseră Roborul în apropiere de ţinta BNR pentru finalul anului? Scuzele oficiale pentru această raliere se concentrau pe lipsa de lichiditate din sistem, în condiţiile în care deficitul de lichiditate se transforma brusc în exces când venea vorba de dobânzile la depozite. Astfel, băncile păreau să nu aibe suficienţi bani când se împrumutau între ele, dar aveau bani din belşug când venea vorba să se împrumute de la populaţie. Noroc că a dat un semnal Guvernul cu emisiunea de titluri de stat pentru populaţie că ar fi cazul ca dobânzile să fie mai mari (rareori puteai obţine mai mult de 1% de la băncile importante la depozitele pe un an). Continuare: