Căzute în “groapa Marianelor”
la apogeul crizei financiare, bursele au început să urce din martie 2009
impulsionate de fondurile puse la dispoziție de băncile centrale și ajustarea
dură a cheltuielilor companiilor. Până acum, indicele american S&P500 a
luat înapoi 99,8% din scădere, DAX-ul german peste 90%, CAC40 din Franța s-a
oprit la 35% în timp ce BET-ul autohton a recuperat 45%.
“Chart of the Day”furnizează
o statistică interesantă privind evoluțiile marilor burse de la minimele anului
2009 până în prezent (marți). Cel mai bine par să se fi descurcat bursele
americane (firesc, situate în proximitatea robinetului de bani de la Fed),
indicele principal, S&P500 rcuperând de pildă aproape integral pierderile
(de la un maxim de 1565 puncte în octombrie 2007, indicele s-a prăbușit până la
676 puncte pe 9 martie 2009 pentru a închide marți la 1563 puncte). DAX-ul
german a luat înapoi peste 90%, încurajat de performanțele din economie iar
“Footsie”-ul londonez (FTSE100) se apropie la rândul său de o revenire de 90%.
Nici emergenții n-o duc rău-Bursa din India (indicele S&P BSE Sensex) are o revenire de peste 80%, în timp ce piața din Franța (indicele
CAC40) a recuperat sub 35%. Surprinzător, China a avut printre cele mai lente
burse în ultimii 4 ani (indicele Shanghai Composite a recuperat mai puțin de
20% din scădere), evoluție explicată însă prin amplitutdiinea mai redusă a
corecțiilor în perioada de apogeu a crizei financiare. Bursa japoneză (indicele
Nikkei 225) și autohtonul BET se află la aproximativ 45%. Maximul pentru BET a
fost atins în vara lui 2007 (10.400 de puncte) iar minimul în primăvara lui
2009 când indicele a intrat sub 2.000 puncte, în prezent acesta trecând de
5.700 de puncte.
Explicațiile acestor
evoluții? Sumele pompate de Băncile Centrale în condițiile scăderii continue a
dobânzilor, programele de ajutor a companiilor financiare din bani publici, noi
reguli de raportare admise băncilor, ajustarea dură a cheltuielilor fapt ce a
provocat o creștere a profitabilității și atractivității companiilor listate.
Explicația bursieră a
șomajului
Tot Chart of the Day furniza
la începutul lunii un grafic istoric al indicatorului PER (preț/profitul pe
acțiune) aferent indicelui american S&P500. Partea interesantă este că, de
la valori trecând de 60 în preajma maximelor s-a plonjat sub 15 pe varful
crizei financiare pentru ca acum indicele să se afle ușor peste 17. Or, o
acțiune care se tranzacționează “doar”de 17 ori peste profitul pe care îl aduce
nu pare prea scumpă în epoca dobânzilor zero. Cum de a fost posibilă o asemenea
ajustare, în condițiile în care prețurile sunt din nou aproape de maximul
istoric pentru S&P? Simplu, a crescut foarte mult profitul pe
acțiune-companiile au tăiat cheltuieli (salarii, bonusuri), au concediat, au devenit
mai eficiente. Evident, în condițiile în care mediul economic devine mai
încrezător în sfârșitul apropiat al crizei, vom asista la o politică mai
expansivă (inclusiv de personal), o deteriorare a profitabilității, creștrea
PER și, inevitabil, o nouă corecție la burse.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu