Deghizată în acte
filantropice administrate de Biserică,
„taxa pe prostie” strânsă până acum de Loterie se poate multiplica; în plus,
transformarea jucătorilor în
acționari va oferi motivații suplimentare participanților.
Loteria se află într-un
impas. Cu tot marele premiu ajuns la 11 milioane euro la 6/49, numărul
variantelor jucate abia trecuse duminică de 17,2% din numărul total de 13,9
milioane, prima extragere câștigătoare la categoria I din 2013.E nevoie deci de
un stimulent care să reînvie interesul. Deja premiile de la categoriile
inferioare nu mai reprezintă o miză suficientă, grosul sumelor puse la bătaie
fiind direcționat spre eternul report la categoria I. Și ce motiv mai bun ar fi
să joci la Loterie ignorând șansele infime de câștig (cam 1 la 18.400 si pentru
un amărât de bilet cu 3 numere câștigatoare!) decât promisiunea că din jumătate
din sumele ce ramaneau in buzunarele Loteriei dupa fiecare extragere (cam 3,5-4,5 milioane lei săptămânal la încasările din
acest moment) Biserica va face opere de binefacere?
Astfel, putem avea o săptămână
a văduvelor și orfanilor, una a burselor pentru copii supradotați, a donațiilor
pentru sinistrații inundațiilor din comuna X, etc, etc. Cu puțin marketing și
vorba bună duhovnicească publicul va fi convins să sprijine o cauză
nobilă.
În noua
organizare a Loteriei pe care o propun, statul poate păstra grosul acțiunilor
(să spunem 66%), un pachet minoritar de 10% va fi alocat BOR pentru
cointeresare (asta o să-i placă Preafericitului Daniel!) iar restul va fi
listat la bursă prin ofertă publică, oferinduli-se jucătorilor împătimiți șansa de a deveni acționari ai companiei (pentru a transforma oferta publică în
sport de masă și a bloca accesul investitorilor
instituționali, nimeni nu va putea cumpăra un
pachet de acțiuni în valoare mai mare de
10.000 lei). Oferta poate fi promovată cu sloganul: "Câștigi mereu! O
parte din banii cheltuiți la loto ți se întorc ca dividende, cu cealaltă faci acte de caritate pe
placul lui Dumnezeu iar premiile în bani sunt bonusul!" ).
Nu nu mai zic că o listare
la bursă și raportările periodice obligatorii pot împiedica managementul să se
asocieze păgubos cu cine știe ce firme grecești (fie și de la Muntele Athos)
cum s-a întâmplat în cazul fostelor conduceri. Sigur,
bugetul de stat o să piardă ceva bani prin renunțarea la o parte din
încasările Loteriei; ce pierde însă pe o parte se poate întoarce cu surplus pe
alta, având în vedere mutarea unor prestații sociale pe alți umeri. Și pentru
Biserică afacerea se poate dovedi avantajoasă, BOR scăpând de reprosurile că se
implică minor, mai mult la nivel declarativ, în actele de binefacere (statul nu
poate face cu succes pe filantropul fără să ne amintească de Fondul
Libertatea).
E nevoie însă si de câteva
îmbunătățiri aduse actualului sistem. Schimbarea filosofiei de distributie a
incasarilor poate aduce scăderea cheltuielilor operaționale ale Loteriei,
profitul suplimentar putând fi redirecționat spre fondul de câștiguri. De pildă,
la ce bun atâtea agenții loto? O parte pot fi închise iar mașinile de marcat
bilete mutate în ghișeul unde se vând lumânările în biserici. Oricum există
mereu cineva pe acolo și poate vinde cu ușurință și biletele de loterie. Mă
gândesc apoi ca extragerile săptămânale să aibe loc sâmbăta și duminica în loc
de joia și duminica. Oricum, joia sunt încasări mici iar sâmbăta are valențe
deosebite pentru a da de pomană (se prind câteva sâmbete ale morților). În
plus, publicul tânăr are un motiv real să vină la Biserică duminica, pe lângă
biletul de loterie alegându-se și cu slujba ca bonus. Nu-i uit nici pe bătrâni.
Ei nu mai vânează marile câștiguri (deși unii pot fi presați de nepoți în direcția
asta) dar ar putea beneficia de standardizarea valorii unor servicii preoțești.
De pildă, ce spuneți dacă biletele necâștigătoare de o anumită valoare, ar
putea fi incriptionate pe verso cu un pomenilnic sau acatist și introduse apoi
într-o urnă specială după extragere?
În sfârșit, cum o
activitate patronată spiritual de BOR n-ar trebui să trezească suspiciuni și
anomalii statistice, propun că în momentul în care valoarea marelui premiu
atinge o anumită sumă (să spunem 3 milioane euro, cifră magică), acesta să se
acorde automat, prin tragere la sorți a biletelor necâștigătoare. N-ar mai fi
loc de frustrare printre jucătorii consecvenți, cum se întâmplă în acest moment,
când marele premiu s-a dat duminica dupa peste 7 luni și 60 de extrageri de
pauza, deși în medie s-au jucat în acest interval 6% din numărul total de
variante, ceea ce ar fi dat dreptul din punct de vedere statistic la cel puțin
3 mari premii (6% din 60).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu