Fondurile private de pensii dețin 3,7% din datoria publică

Administratorii pot dormi deocamdată liniștiți, dimensiunea redusă a fondurilor românești face improbabilă reeditarea “modelului polonez”. Recapitulăm avantajele și riscurile naționalizării parțiale a fondurilor private de pensii și structura actuală a portofoliilor acestora.

 

Guvernul polonez a preluat toate titlurile de stat din portofoliile fondurilor de pensii private obligatorii, astfel că valoarea investițiilor acestora s-a redus la jumatate. Datoria publică a Poloniei a scăzut în acest mod cu echivalentul a aproape 9% din PIB (intrând sub 50% din PIB per total) deoarece fondurile de pensii au transferat active în valoare de 36,4 miliarde euro. Care este situația în România? Fondurile de pensii private obligatorii (pilonul II) acumulaseră active de 13,93 miliarde lei la sfârșitul anului trecut, din care 9,33 miliarde lei erau plasamente în titluri de stat (67% din active). Pe pilonul III, al pensiilor private facultative, se adumaseră active de numai 811 milioane lei, din care 521 milioane lei (64%) erau investițiile în titluri de stat. Adunându-le obținem o valoare totală de 9,86 miliarde lei pentru datoria publică deținută de fondurile private de pensii. Având în vedere că datoria publică cumula la 31 octombrie 2013 peste 266 miliarde lei (40% din PIB) putem spune că fondurile private de pensii dețin în acest moment 3,7% din datoria publică a România, fondurile private obligatorii având însă 3,5% din aceasta. Raportat la PIB, datoria statului deținută de fondurile private de pensii reprezintă aproximativ 1,5%.

Modelul polonez: riscuri și avantaje

Pentru asigurați, preluarea de către stat a investițiilor în bonduri guvernamentale deținute de fondurile de pensii are două aspecte. Din perspectiva costurilor, ies mai ieftin. Administratorii privați iau anul 2,5% din contribuțiile vărsate de viitorii pensionari și 0,6% din activele acumulate (per total, cam cât dobânda actuală la un depozit bancar); administrarea de către stat a activelor nu-i costă însă aproape nimic pe posesorii de pensii publice. Din perspectiva solvabilității plătitorului de pensii la scadență apar ceva probleme având în vedere situația demografică din România și sănătatea finanțelor publice. Nu poți fi foarte liniștit dacă te bazezi doar pe pensia de stat. Pe de altă parte, nici dacă ai pensie privată nu poți fi absolut liniștit pentru aproape 70% din valoarea sumelor acumulate (este ponderea titlurilor de stat în portofoliile actuale ale fondurilor). Mai trebuie menționat un aspect: când activele fondurilor cresc prea mult afectează indirect dobânzile la care se împrumuta statul. Asta pentru că o datorie publică mare atrage costuri mai mari de refinanțare, investitorii intuind că e rost să supraliciteze randamentele (de aici soluția găsită de Polonia, Slovacia, etc). Deocamdată, având în vedere dimensiunea redusă a fondurilor de pensii autohtone care au pornit mai târziu decât cele din Polonia, riscul unei naționalizări fie și parțiale a fondurilor private de pensii, este încă redus (scăderea datoriei publice ar fi modestă în schimb scandalul declanșat ar fi unul considerabil). Rămâne de văzut ce se va întâmpla pe parcurs.

Cum au investit fondurile

Fondurile private obligatorii (pilonul II) au plasat 67% din bani în titluri de stat, 15% în acțiuni listate la bursă, 9% în conturi bancare, 4,7% în obligațiuni corporative, 2,9% în fonduri mutuale, 0,6% în obligațiuni supranaționale și 0,3% în obligațiuni municipale. Pe pilonul III (fondurile private facultative de pensii) distribuția este următoarea: titluri de stat (64,2%), acțiuni listate (19%), conturi bancare (8,1%), obligațiuni corporative (5,5%), obligațiuni supranaționale (1,6%), fonduri mutuale (1%), obligațiuni municipale (0,6%), instrumente derivate (0,1%).