Iluziile internetului: “comunicarea” (Facebook) si “cunoasterea” (Google)

De la apariția gadgeturilor mobile-telefon, tabletă-suntem tot mai legați de internet. Cu ceva timp în urmă, ne gândeam serios dacă merită să ne punem internet acasă din moment ce avem la job, acum nu concepem să rămânem fără internet la purtător (pe telefon sau tabletă) în drumul de la internetul de acasă la internetul de la job. Care sunt cauzele acestei obsesii? Din punctul meu de vedere, sunt 2 mari iluzii care ne întrețin dependența de internet.

 1.Iluzia comunicării (Facebook). Ai toți prietenii la îndemână, poți comunica cu ei în timp real, faceți schimb de impresii, părerii, poze (din ce în ce mai intime), linkuri. Este însă o comunicare șchioapă din moment ce avem comunicare fără interacțiune directă. Pierdem nuanțe importante când încercam să tastăm repede ce gândim la un moment dat, când vrem să conturăm în viteză idei și concepte. Punctele de vedere exprimate în fața unui interlocutor au mai mare claritate, se pot ajusta în funcție de emoțiile vizibile ale acestuia, lucru care nu se întâmplă când amândoi se află în fața tastaturii. Fiți sinceri, câți ați prefera că în loc să puneți țara la cale la o bere cu un vechi și bun amic să va întâlniți virtual pe Facebook cu acesta?

 2. Iluzia cunoașterii. Google a ajuns un soi de oracol din Delphi la purtător mulțumită telefoanelor mobile inteligente. Poți primi răspunsul la orice intebare, nu? Iar dacă e suficient să tastezi doar pentru a găsi repede ce cauți, asta înseamnă că accesul la cunoaștere s-a democratizat semnificativ. Dar ce consistență are acest tip de cunoaștere? Cunoașterea autentică se face prin intermediul emoțiilor. Fără emoțiile asociate informației nu poți fixa noțiuni, idei, concepte decât pe termen scurt, în memoria perisabila. Când apare amprenta emoțională informația se întipărește pe termen lung (suntem doar niște ființe emoționale). Când primești doar date și cifre, le vei putea reproduce în viitorul apropiat dar le vei uita relativ repede. Dacă n-ai strigat evrika! când ai primit rezultatele căutărilor pe google (iar asta se întâmplă rar), sunt șanse mari să uiți repede ce-ai găsit. 

Mai exact ar fi să spunem că internetul îți aduce o formă de conectare (facebook), destul de cronofagă (durează mai mult să tastezi decât să comunici face to face sau prin telefon) și o formă de informare (google), neselectivă și, în multe situații, nesemnificativă. Cum plătești pentru asta?

Facebook-ul contribuie la însingurarea noastră sub masca accesului mai facil la comunicare, pentru că ajungi să preferi lipsa interacțiunii umane cu scuza timpului economisit. În plus, ești vulnerabil la tot soiul de campanii de influentare a opiniei publice prin social media; e suficient să existe câteva “noduri de retea” care să disipeze informații cu impact emoțional și  un sistem ingenios care să dea relevanță acestor postări (newsfeed). Mai mult, conectarea prin Facebook urmărește liniile unei conectari mai subtile între noi toți, fenomen ce explică destul de bine efectele de contagiune care apar din când în când; evident, conectarea prin Facebook crește riscurile ca această pârghie să fie folosită de administratorii rețelei netransparent.

Iar Google te transformă fără voie în consumator de reclamă contextualizată (dacă vei cauta mocasini cu șnur, ți se va da reclamă la mocasini cu șnur și dacă intri pe site-ul Dilema veche) și pune umărul decisiv la decesul presei independente. Cum așa? Păi, care era momentul optim pentru cumpărarea unui ziar pentru cei cu internet acasă/la job? Mersul spre serviciu, în metrou sau autobuz. Acum, n-are rost să cumpri ziarul tipărit, îl ai gratis pe smartphone. Trecerea în online a ziarelor a fost pasul firesc, din păcate reclama nu se înghesuie spre redacții pentru că o ia Google, cu sistemul sau de contextualizare, iar multe ziare după ce s-au închis în print trag să moară și pe online. Mor deci ziarele scrise pentru cititori (care nu mai sunt cumpărători) și supraviețuiesc doar ziarele care sunt trompete media pentru interese corporatiste și agenții de propagandă pentru grupuri politice. În plus, "informarea" prin Google eclipsează o sursă neconventională de informare-propria noastră intuiție-acoperind-o cu "zgomote" care-o fac să funcționeze defectuos.

 În concluzie, suntem tot mai "conectați" și tot mai singuri, tot mai "informați" și tot mai vulnerabili la manipulare și propagandă. Nu ne plătim cam scump iluziile despre internet?