A câştigat „hoţia” sau a pierdut hoţia mai mare?

De regulă, temele cu care PSD era înfrânt în alegeri ţinteau în corupţia proverbială din jurul său-vezi „baronii”, băieţii deştepţi, clientela. De multe ori publicul constata ulterior că succesorii săi politici băgau indirect mâna chiar mai adânc în buzunarul public, vezi experienţa CDR (privatizarea pe un euro şi lichidarea accelerată a industriei ceauşiste, „restitutio în integrum”, o premieră pentru ţările foste comuniste, mai peste tot alegându-se anumite praguri, etc) sau pe cea a Alianţei DA (privatizarea utilităţilor, ANRP, transferul fără restricţii al terenurilor agricole, etc). Sigur, a avut şi stânga eşecurile sale memorabile (OMV Petrom, reconversia datoriilor Rompetrol) dar lista e totuşi mai scurtă…

Acum, în alegerile din 2016, electoratul pare să se fi temut că povestea se repetă, mai ales după ce au contemplat guvernarea „tehnocrată”. Deciziile guvernului Cioloş au fost în multe cazuri mostre de servilism în faţa capitalului străin (politica ajutoarelor de stat, atacarea legislaţiei care repara abuzurile băncilor, declaraţiile repetate privind limitarea creşterii salariului minim), incompetenţă dublată de rea voinţă (amânarea acordării subvenţiilor în agricultură, previzionata creştere a preţului medicamentelor, eşecul privind fondurile europene) şi multă propagandă de proastă calitate („cuminţenia pământului”, cursa înarmărilor cu gadgeturi second-hand). Continuarea