Povestea Tezaurului, partea pe care n-o auziti prea des

Cum ar fi structura actionariatului la acel moment si detaliul ca aurul BNR a fost obtinut prin acordarea unor imprumuturi catre stat in vreme de razboi (1914-1918), Guvernul aducand in garantie aurul obtinut printr-o taxa asupra exporturilor agricole... "De regulă, când vine vorba de tezaurul plasat din raţiuni de siguranţă în Rusia în timpul Primului Război Mondial, opinia indusă opiniei publice este că aurul aparţinea integral României. Restiturile ulterioare, din 1935, 1956 şi 2008 (doar câteva monede de aur atunci) vizaseră în general obiecte de artă, efecte bancare, obiecte de patrimoniu şi mai multe mii de monede de aur, grosul aurului plasat la Moscova în 1916 şi 1917 (93 de tone) nefiind însă niciodată restituit. Aurul fusese trimis în Rusia din depozitele BNR (91 tone), ale altor bănci comerciale, din casetele de valori ale unor familii particulare, etc ruşii alegând însă să semneze actele de recepţie a acestor valori doar cu Banca Naţională, considerată depozitar. Iar BNR era în acel moment o instituţie privată în proporţie de 100%, statul retrăgându-se complet din acţionariat în 1900 (la înfiinţare, în 1880, acţionarii privaţi-printre ei familia Brătianu, deţineau două treimi din capitalul iniţial de 30 de milioane lei iar statul o treime, n.n). Dar cum de făcuse rost BNR, o instituţie privată, de atâta aur?" Continuarea