Cine protestează azi. Câteva categorii şi interesele lor

Apariţia printre demonstranţi a unor lideri marcanţi de partide (Raluca Turcan, Nicuşor Dan-cu bebeluşul din dotare, la unul dintre marşuri, Robert Turcescu, etc) şi a unor miniştrii din fostul guvern tehnocrat (Prună, Pâslaru, Voiculescu) denotă o implicare semnificativă a activului partidelor din opoziţie.

Pitiţi sub flamura mişcărilor civice, aceştia au un obiectiv clar: câştigarea de capital politic şi compromiterea unor adversari cu poziţii ultra-majoritare în Parlament. Nu sunt însă doar membrii şi simpatizanţi ai partidelor „de dreapta”, avem şi clientela unor ONG-uri înspăimântată că robinetul finanţărilor se va strânge puţin în noua guvernare şi că se vor cere detalii privind sursele de finanţare. Mobilizarea extraordinară la mitingurile anti-Trump din SUA îşi are rădăcinile în aceleaşi ONG-uri care îşi văd periclitate sursele de finanţare şi temele predilecte de dezbatere care duceau spre aceste surse în timpul guvernărilor anterioare.

Există apoi un public mobilizabil cu fraze frumoase despre „principii şi valori”. Sunt acelaşi tip de oameni care ieşeau masiv la apelurile Convenţiei Democrate şi Alianţei Civice şi care aveau să ofere dreptei puterea timp de 16 ani (exceptând paranteza Vadim Tudor şi catastrofă CDR din 2000, „anticomunismul” a fost cal de bătaie la 4 runde de alegeri, respectiv în 1996, 2004, 2008, 2012). Iar când frazele în cauză sunt împachetate într-un discurs apocaliptic anunţând moartea democraţiei şi statului de drept, participarea este asigurată. Iată un citat din Gabriel Liiceanu înaintea mitingului din 29 ianuarie. „Ceea ce par să nu-nţeleagă Dragnea şi oamenii lui e că societatea română a ajuns din nou la un punct de fierbere la care, în curând, nu puţini vor fi dispuşi să moară în picioare. Sfidarea acestor indivizi, care continuă, beţi de cinism, să se pună, ca borfaşii, unii pe alţii pe liste, în guvern, în parlament şi-n toate funcţiile bănoase ale ţării, readuce în starea de spirit a unei părţi, a populaţiei acel grad de exasperare care i-a făcut pe oameni, în decembrie 1989, să strige în Piaţa Universităţii „Vom muri şi vom fi liberi” („Marea Sfidare. E prea mult!”, Hotnews, 29 ianuarie). Acum, în 2017, „vom muri și vom fi liberi”?

Avem şi angajaţii din multinaţionale care se tem că veniturile le vor fi afectate de politica redistributivă a noilor Guvernanţi. Deja salariile mari au fost incluse la calculul CAS pe tot venitul, poate că urmează o impozitare progresivă, cine ştie? Ca să nu zic de frustrarea care apare văzând că toată „sărăcimea” are veniturile crescute prin majorarea salariului minim şi a pensiilor. Ce fac ăştia valoros pentru societate ce, se pricep ei la programare, audit, alcătuirea de bugete şi încadrarea în targeturi? Iată cum li se sugerează TFL-iştilor ( tinerilor frumoşi şi liberi) că ordonanţele Guvernului sunt un atentat la portofelele lor. „Frustrarea acestui segment luminos din societatea românească este şi mai mare, deoarece Dragnea şi PSD au propus celeilalte părţi din societate un târg pe banii celor care sunt azi pe străzi: angajaţi în multinaţionale, antreprenori, oameni educaţi şi cu joburi rezonabile. Iar târgul inacceptabil sună aşa: noi vă mituim cu ceva firimituri aruncate de la buget, bani luaţi haiducește de la oricine produce un leu în plus iar voi ne lăsaţi să furăm din plăcinta mare cât putem duce” (Dan Tapalagă, Hotnews, 29 ianuarie, „Protestul la nivelul următor”)

Să nu uităm de anumite părţi a serviciilor care îşi văd veniturile ameninţate după tăierea bugetelor pe 2017 iar ceea ce supără chiar mai mult este că se pregătesc noi dezvăluri privind influenţa lor nefastă în societate şi decizia la nivel înalt- administrativ, politic, juridic. Cred că cei nemulţumiţi exclusiv de decizia Guvernului privind ordonanţele de amnistie şi modificare a codului penal vin abia la sfârşit. Unii se tem poate că siguranţa pe străzi va suferi după eliberarea infractorilor din puşcării (deşi infracţiunile cu violenţă sunt exceptate), alţii cred că mari hoţi din societate scapă-deşi se focalizează cumva părtinitor doar asupra hoţilor interni, hoţia pornită din evaziunea multinaţionalelor nefiind niciodată subiect de manifestaţii, alţii că DNA nu va mai lucreaza la fel de bine deşi şi în acest caz s-a ignorat mai mereu că instituţia respectivă DNA haituie mai ales coruptul intern şi mai niciodată corupătorul extern. Continuarea