Cum pandemia face în continuare primele știri în media, pe mulți îi va surprinde, poate, constatarea că numărul victimelor din alte cauze nu e deloc mai mic.
Dacă în România, după un an de pandemie, am ajuns la 25.000 de morți de Coronavirus, în 2019 de pildă, am avut 50.000 de decese cauzate de cancer iar în 2020, pe fondul scăderii dramatice a numărul de internări (resursele sistemului a fost redirecționate pentru lupa împotriva Covid-19), am avut alte 60.000 de decese. Nu ați auzit nimic însă în ultima vreme despre numărul de noi îmbolnăviri zilnice de cancer, despre numărul de decese și nici despre numărul celor recent vindecați (aici cancerul pierde și mai spectaculos lupta mediatică, se fac mai puțini bine de cancer decât de Covid, procentual vorbind). Cancerul a surclasat Covid dar stați să vedeți ce se întamplă dacă îl vom compara cu bolile cardiovasculare. În România, mortalitatea din boli cardiovasculare este de trei ori mai mare decât cea prin cancer spunea în 2019 președintele societății române de cardiologie, Dragoș Vinereanu, intervievat de Libertea. Dacă am trage linie, ar rezulta că raportat la motivul național de panică, adică pandemia de Coronavirus, avem de șase ori mai multe șanse să murim de inima și de două ori mai multe șanse să murim de cancer, în condițiile în care împotriva cancerului și a infarctului nu există vaccin. De ce ne-am panicat totuși atât de tare?
Iar răspunsul este, previzibil, din cauza contribuției media. Dacă zilnic am fi bombardați cu știri panicoase despre decesele cauzate de cancer, dacă ni s-ar descrie suferința bolnavilor de cancer, dacă am vedea vedetele care suferă și ele din aceeași cauză și asta la fiecare jurnal de știri, cum ne-am comporta? Dar dacă am relua prelucrarea media pentru bolile cardivasculare? Am mai mânca la fast food, ne-am mai lasă copleșiți de stres cu ușurință, ne-am mai bate joc de sanătatea noastră ca până acum?
Nu se cheltuie milioane de euro pe informare și infricoșare pentru a combate cauzele care generează bolile de inimă sau cancerul cum s-a cheltuit în cazul pandemiei iar atitudinea publicului este în consecință. Dacă fiecare ar analiza cu calm probabilități, dacă ar calcula incidența bolii, riscurile aferente (totuși, după un an de pandemie la nivel global au murit doar 2,9 milioane de oameni, adică 0,04% din populația planetei, în condițiile în care la o parte însemnată din decese existau comorbidități serioase asociate) poate că atitudinea ar fi alta. Când însă suntem bombardați de posturile de știri la unison cu știri panicate, din care aflăm despre decese și îmbolnăviri, vedem testimonialele unor vedete afectate de virus și mult mai puțin spațiu este alocat vindecarilor și formelor foarte ușoare ale bolii, la ce să ne așteptam? Cei mai mulți intepretează această masivă sincronizare în vederea generării panicii ca o radiografie a opiniei majoritare și instinctiv vor să facă parte din grupul cel mai numeros, al majoritarilor. Minoritatea nu e o povara ușor de dus psihologic iar tot acest concert media a reușit să dea impresia că cei care nu cântă aceeași partitură sunt minoritari. Buni deci de marginalizat sau condamnat.
Să nu ne mirăm prea mult că simțul critic e pus ușor în paranteză, în urmă cu mai bine de 80 de ani, regizorul Orson Welles a întrerupt un program muzical la o emisiune de radio pentru a insera anunțuri panicoase despre o invazie a extratereștrilor. Iar ceea ce se dorea o strategie de promovare a unui teatru radiofonic (Războiul lumilor, după HG Wells) a dus la o panică de toată frumusețea, cu mase de oameni alergând îngroziți pe străzi. Pentru cei mai mulți e mai comod să ia de bune concluziile vânturate prin toată media decât să treacă totul prin filtrul propriei rațiuni. Și iată cum Covidul a ajuns mai mortal decât orice altceva, deci dacă ne uităm la cancere și boli cardio situația stă exact pe dos.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu