Ce se intampla cu deponentii si debitorii bancilor grecesti din Romania in cazul |”Grexitului”?

Teoretic, lucrurile sunt simple si linistitoare. Banca-punte, institutie creata de BNR, se suprapune coregrafic peste bancile cu probleme, le intra in casa (va opera din aceleasi sedii) si deruleaza aceleasi operatiuni putand sa transfere o parte dintre depozitele clientilor la alte institutii “sigure”sau sa se imprumute de la Ministerul Finantelor la nevoie (cereri precipitate de retragere). Practic,azi la ghiseu te conversezi cu Ionescu, Popescu, Georgescu de la Piraeus, Alpha, Bancpost, etc, maine te trezesti ca iti zambesc linistitor Georgescu, Popescu, Ionescu de la banca punte. Chiar asa de simplu sa fie?

Cum banca-punte nu poate intra in faliment, toata lumea e invitata sa doarma linistita, Fondul de Garantare a Depozitelor in Sistemul Bancar (actionar unic al bancii) vegheaza la preluarea activelor si pasivelor bancilor cu probleme urmand ca peste maxim 2 ani (perioada de functionare a bancii-punte) acesta sa vanda noua entitate unui investitor privat. Cum FGDSB nu acopera cu fondurile pentru despagubiri decat un faliment mic spre mediu din sistemul bancar, la nevoie Ministerul Finantelor poate imprumuta Fondul pentru a face fata primelor valuri de cereri de retragere. La si mai mare nevoie, Catalin Radu Tanase poate relua reportajul celebru din anul 2000, cand vajnicul angajat al Pro TV-ului filma de la BCR cu un munte de bani in spate si mesajul implicit “avem sa dam la toata lumea, nu va panicati”( in acel moment aparuse zvonul ca FNI-ul proaspat decedat avea bani la BCR si toata lumea se repezea sa retraga depozitele din BCR sa nu se poticneasca si institutia in cauza-in mentalul colectiv erau inca proaspete falimentele Bancii Religiilor, Bancoop, Albina, Credit Bank, etc).

Intrebarea de 100 de puncte este ce se va intampla daca cererile de retragere nu tin cont de semnalele linistitoare emise de autoritati, pe fondul unei panici generalizate in Europa (in prezent se poarta retragerea depozitelor din banci si in Spania nu doar in Grecia)? Ministerul Finantelor poate ruga BNR sa emita de urgenta niste titluri de stat pentru a face fata cererilor de retragere, ce te faci insa daca acestea sunt atat de consistente incat iti arunca deficitul in aer? La ce dobanzi se va refinanta ulterior Romania pentru a acoperi elegant cu presul sumele retrase de bancile grecesti transformate in cochilii goale de bancile mama?

Sa nu ne iluzionam ca sumele obtinute din vanzarea bancii-punte cu bilantul curatat vor acoperi alocarile de bani publici. Ganditi-va la rata mare de credite cu probleme si la procentele vehiculate la vanzarea acestora catre recuperatori (20-30% din valoarea unui astfel de imprumut). Ca sa nu mai pomenim de evolutiile cursului de schimb in eventualitatea deraparii parametrilor “macro” dupa o astfel de operatiune de salvare, fapt ce va inmulti creditele cu probleme.

Una peste alta, cine are de dat inapoi bani bancilor grecesti are motive sa fie optimist daca acestea dispar din peisaj. Cine a avut de a face cu institutiile care au preluat credite de la banci, stie ca exista spatiu mai mare de negociere si chiar ceva facilitati avand in vedere discounturile practicate la preluare. Cine are depozite...hm, hm...chiar vi se pare ca va imbogatiti cu un 1-2% in plus la dobanda? Chiar si intr-un deznodamant fericit, stresul nu-l puneti la socoteala?

Grecia: mare drama, mica drahma. Cel mai pesimist scenariu: eurozone, piete financiare, leu

Grecia a luat-o pe drumul alegerilor anticipate. Cele mai mari sanse pentru a configura o noua majoritate le au partidele anti-austeritate si pana la urma anti-UE. Criza supraindatorarii tarii isi gaseste una dintre cele doua rezolvari posibile: cu falimentul refuzat Grecia se pregateste sa-si falimenteze moneda revenind la o ‘ultraperformanta” drahma si, previzibil, la inflatie. Care vor fi efectele pe pietele financiare si nu numai?

1. Modelul austeritatii, tinut cu dintii de Germania, va fi abandonat.
2. Dupa o prabusire agresiva a pretului activelor (si nu doar financiare) teama de inflatie va grabi refugiul banilor din banci spre active-forte: aur/petrol/marfuri in general.
3. Dolarul va creste accelerat fata de euro, la fel francul. In final euro va supravietui totusi, dar fara componenta spaniola, portugheza, poate si italiana.Leul? Se va deprecia cum a inceput deja, chiar si fata de euro (n-ar strica deci sa aveti ceva dolari economisiti, sau lei proaspat convertiti). Investitiile straine sunt sublime dar lipsesc deja cu desavarsite, remiteri tot mai subtiri, exporturile depind de starea economiei in zona euro, in schimb toti vor bunuri din import cumparate cu euro-cum naiba sa o duca bine leul, Romania avand intamplator un varf de plati in contul datoriei externe in 2013-2014? Sa le luam acum pe rand.

Grecia a incercat sa se ajusteze la recomandarile UE (de fapt in fata pumnilor batuti in masa de Germania), nu a privatizat cine stie ce (aici merita felicitati, oare cu ce ar mai fi ramas Romania daca eram in locul lor?) si are o scadere a PIB de 20% in ultimii 4 ani. Solutia UE? Si mai multa datorie si mai multa austeritate. In fond, euro-birocratii au si ei ei dreptatea lor. Obliga Grecia la austeritate din 2 motive. In primul rand, pentru a-si proteja bancile (multe sunt expuse pe Grecia, cele neexpuse sunt legate de cele expuse prin tot felul de produse mai mult sau mai putin toxice, etc). Or, daca bancile europene intra iarasi la carantina, cine mai cumpara obligatiunile porcusorilor? (Schema era pana acum asa: BCE oferea bancilor finantari nelimitate la dobanda modica de 1%, bancile plasau apoi banii cu 3-6%, pentru spanioli mai mult, pentru nemti mai putini, si toata lumea parea multumita). In al doilea rand, desi stiu ca imprumutand Grecia nu cumpara decat timp, europenii incearca pe cealalta parte sa si castige ceva: o parte din activele grecesti care trebuie vandute repede si ieftin pentru “echilibrarea” bugetului, finantarea deficitelor, etc-ma rog, cunoasteti, discursul FMI.

Iesirea Greciei din euro-zone sau doar refuzul planurilor de austeritate de catre noua majoritate guvernamentala va forta Europa sa modifice strategia Germaniei. Mai putina austeritate deci, mai multa inflatie. Altfel, modelul spaniol/portughez/ italian poate urma celui grecesc. Sigur, Germania are de pierdut-va vinde mai putin daca inflatia lor e inferioara mediei europene- dar cat va asteptati sa isi impuna si Germania punctul de vedere, cata vreme duetul Merkozi a devenit istorie?

Cum vor evolua pietele financiare? Destul de asemanator momentului post-Lehman. Prabusire agresiva (banci insolvente, economii nesigure, dispare euro, bu-hu-hu!) si apoi cresteri spectaculoase avand in vedere baza de pornire (vine inflatia, protejati-va economiile personale, luati dolari, luati franci sau mai bine active forte-aur, marfuri, actiuni defensive). Cine are oua (ma gandesc evident la posesorii de ferme din Cornu si nu numai) ar putea face un ban frumos luand aproape de minime niste actiuni/active valoroase.

Ce va face leul? Pai ce sa faca saracul? Varf de plati apropiat, investitii straine lipsa, val de retrageri (ma intreb ce-or face bancile grecesti cu activele din Romania daca se revine la drahma?), un servicu al datoriei externe tot mai greu de suportat si..bani mai multi de salarii si pensii. Ce optiuni are leul? Sa se intareasca? BNR o sa traga de-acum in piata tot mai mult cu declaratii si tot mai putin cu milioane de euro pentru a calma cursul. Unde ajunge euro/leul? Dar ce, ma credeti Carmen Hara? Depinde de aplitudinea panicii viiitoare, de potentiala contagiune Grecia-Spania, etc.Cum am mai tot scris pe aici, diversificarea e inca o optiune (lei contra dolari/franci) desi temporar cursul euro/leu poate lua o pauza de respiratie. Altfel, mare grija si de unde/cum luati valuta, bancile romanesti sunt hapsane si la sume mici va taxeaza din start la cumparare cu 2-3% in plus fata de cursul oficial.

Mortii-vii din cimitirul datoriilor publice. De ce Grecia nu poate da faliment decat cu forta...populara.

De regula, alocarea gresita a resurselor se penalizeaza in capitalism prin faliment. Asta atata vreme cat sistemul nu este pus in pericol. Ce-ar fi insa ca Grecia,. membru UE, sa copieze modelul argentinian sau islandez? Intr-o lume tot mai indatorata, faptul ca debitorii pot scapa fara sa stranga cureaua in jurul taliei sau a gatului n-ar fi deloc de bun augur. Daca schema incepe sa functioneze la scara larga? Daca Portugalia, Irlanda, tarile lumii a treia vor incerca si ele?Grecii vor trebui convinsi deci sa mai ia un imprumut, doua, ma rog, cate e nevoie, pentru a mentine aparenta de functionare a relatiei datornic-creditor.Sa vedem daca vocea democratiei, in propria sa patrie, va suna mai tare decat cea a oligarhiei financiare care a scris pana acum partiturile.

Mai pot plati sau nu grecii o datorie de peste 150% din PIB? Pare de o importanta secundara pentru cei care insista acum ca Grecia sa accepte un nou imprumut, cu sau fara constrangeri bugetare draconice (nu va lasati derutati de aparente: grecilor li se arata deocamdata pisica “nu luati masuri dure nu primiti noi perfuzii financiare si va trebui sa luati unele si mai dure”. Pariez insa ca daca Guvernul grec va pica, oficialii europeni se vor replia la randul lor si vor propune imprumuturi neconditionate).

Falimentul Greciei pare imposibil de digerat din perspectiva stabilitatii sistemului financiar european, cu bancile sale zombi care au putut extinde indecent dimensiunile creditului beneficiind de RMO-uri de 2%. Bancile franceze si germane nu pot inghiti in aceste conditii (capitalul lor propriu e mai mult decat modest) noi pierderi iar institutiile supra-statale nu privesc cu ochi buni un accident in relatia creditor-debitor. Modelul grecesc poate deveni apoi exemplu pentru datornici la fel de impovarati precum Irlanda, Portugalia, poate ca si de prin alte colturi de lume. “Nu putem permite inca un impact gen Lehman Brothers in pietele financiare” ni se tot spune pe un ton panicos, de parca decesul catorva banci care s-au aventurat cu nesimtire in zona riscurilor necontrolabile ar fi sfarsitul lumii. Ce-i impiedica pe oficialii europeni sa inchida bancile care vor avea probleme si sa salveze doar deponentii lor? Ce, nu s-a inventat tipar pentru deponenti, acesta poate fi pornit doar pentru acoperirea pierderilor bancilor, nota de plata fiind apoi trecuta in sarcina bugetelor publice? Daca tot e sa plateasca in final contribuabilii sa o faca cel putin pentru a salva economiile altor contribuabili, nu sa cotizeze pentru viitoarele bonusuri nesimtite care sa recompenseze hazardul moral din banci.

In definitiv marile banci, pline peste cap de mizerii subprime, au mai fost salvate cu bani publici in urma cu mai bine de 2 ani. Acum, se incearca o miscare similara pentru a acoperi gunoiul bondurilor grecesti, portugheze, irlandeze, etc si al asigurarilor impotriva riscului de faliment (CDS) pentru detinatorii de astfel de instrumente. Parca traim totusi in capitalism, un sistem care premia inovatia si penaliza esecul in alocarea gresita a capitalului. Bancile par instalate insa in cel mai pur socialism cand le convine (“sunt ale tuturor cand au pierderi”) revenind in capitalism la impartirea profiturile si bonusurilor ce intra pe mai departe in doar cateva buzunare.


Viata dupa “default”-ul suveran. Ghid de supravietuire
Am vazut ce s-a intamplat cu monedele tarilor intrate in stare de faliment (Argentina, Islanda). Devalorizare puternica, se scumpesc drastic importurile, standardul de viata scade considerabil. Delicventa creste. Bancile care au finantat dezmatul intra in faliment sau scapa cu pierderi usturatoare pentru actionari. Nimeni nu mai e dispus sa imprumute tara asa ca Guvernul va trebui sa fie mult mai atent cum cheltuie banul public. Viata merge insa mai departe. Activele care au devenit foarte ieftine isi gasesc cumparatori, apar investitori care vor sa beneficieze de costul redus al fortei de munca, oportunitatile de pe bursa locala, etc.. Dupa un prim soc violent, economia incepe treptat sa isi revina, pe baze mai sanatoase. Nu e sfarsitul lumii, poate doar pentru o parte dintre creditorii care sperau sa-si primeasca banii inapoi integral (30 de centi la dolar s-a recuperat, in timp, din Argentina).

Ce va spune “Cochabamba”?
Grecii protesteaza azi violent desi intuiesc doar efectul restrictiilor bugetare pe care vor trebui sa le suporte de maine. Care va fi reactia in momentul in care efectul acestor masuri se va simti in buzunare? Un val de privatizari asteapta la randul sau la usa, probabil la preturi super-avantajoase pentru cumparatori (ce sa-i faci, asa-i in criza!). Cat de departe se va merge si in aceasta directie? Poate ca nu atat de departe cum s-a intamplat in..Bolivia. Cum Romania are o problema cu autostrada Bechtel si costurile sale super-umflate, poate n-ar fi rau sa ne reamintim ce s-a intamplat in urma cu mai bine 10 ani in Bolivia, in urma concesionarii apei potabile in al treilea oras al tarii catre un consortiu (Aguas del Tunari) care avea printe actionari compania Bechtel. Era vorba de un proiect finantat de Banca Mondiala, cea care conditionase acordarea unui imprumut modest de 25 milioane dolari Boliviei de privatizarea servicilor de alimentare cu apa potabila in cateva din orasele tarii.Potrivit contractului, consortiul avea garantat un profit anual de 15%, ajustabil cu rata inflatiei din SUA. Prima masura a fost cresterea tarifelor pentru apa potabila, pana la o medie de 20 dolari per consumator. In conditiile in care venitul mediu era de 100 dolari, iar 20 de dolari era suma care se cheltuia pe mancare, cresterea de tarif nu a fost suportabila iar populatia din Cochabamba s-a rasculat, lucrurile degenerand in violente de strada. Protestatarii n-au putut fi inspaimantati nici de instituirea legii martiale, nici de reactia dura a Politiei si armatei si in final consortiul international care detinea apa din oras (inclusiv cea de ploaie!) a trebuit sa paraseasca tara (vezi aici) .