Pacala si Tandala sau iluzia cazinoului stiintific

Tandala este investitor la bursa, Pacala este broker cu veleitati de analist. Pacala are convingeri ferme, exprimate intr-un jargon pasaresc bun de agatat fetele care servesc la BT Cafe-medii mobile, stop loss, PER, price to book value, leverage, arde-i pe shorteri, X5, vii la Sinaia sa bem un suc?,etc-inchidem citatele. Tandala are in schimb idei putine dar fixe: e bine sa te diversifici, totul creste pe termen lung, sa ai actiuni e ca si cum ai poseda o bucatica dintr-o afacere, viitorul e al fondurilor mutuale si de pensii, vitorul suna in general bine.

Tandala bate intr-o zi la usa lui Pacala. Cioc-cioc! "ia-mi si mie draga niste SIF-uri, niste PRSN, ia un Azomures ca astia ne scot din foame, pune si la SNP ca petrolul se termina curand, daca mai ramane maruntis ia niste Rasdace cu terenuri bune ca azi-maine isi revin imobiliarele. Si Biofarm, neaparat Biofarm,vezi ce de boli mai apar si mai nou se vinde ca painea calda orice placebo inofensiv". Dupa care se opreste transpirat si da un pas inapoi. "Esti sigur ca e bine ce fac mai Pacala, sau sa stau mai degraba pe depozite si sa uit de griji? Tu dormi bine noaptea"?

Pacala il priveste superior. A vazut multi ca el la viata lui. Stie ca Tandala nu vrea sa castige pentru ceva anume niste bani,ci mai mult ca sa se pretinda "cool", sa simta ceva adrenalina si sa priveasca superior prin vecini "stiti, eu am castigat la bursa, nu e mare lucru, trebuie doar sa urmaresti atent graficele,profiturile, dividendele, e oricum mult de povestit". Pacala ii arata pe grafic ce moment bun de cumparare este chiar acum, tocmai s-a spart MM200, rezistentele sunt facute harcea-parcea, numai cine e fraier n-ar intra la bursa acum. Tandala zice da-da, nu intelege mare lucru dar din tonul lui Pacala deduce ca e rost de ceva bani facuti usor.

Si trec ceva saptamani, Tandala ia actiunile si uita de ele, Pacala are alti Tandala de care sa se ocupe, meseria lui e sa fie sigur pe el si aparent documentat in timpul programului si sa se simta bine dupa. Graficele incep sa se schimbe pe nesimtite. "E vorba de un trend temporar zice Pacala, se marcheaza doar profiturile,stati linistiti la locurile voastre". Economia scartaie tot mai tare, chiar si analistii cei mai inregimentati o recunosc, ziaristii corporatisti incep sa puna accente critice, estimarile sunt proaste. Pietele isi revin apoi brusc "vedeti, v-am spus eu zice Pacala" dar scaderea se reia la fel de repede. "Din punct de vedere fundamental actiunile sunt ieftine, cine cumpara acum va face multi bani anii ce vin" se mai aude timid printre brokerii invitati la un fursec la TV.

Tandala a aflat la randul sau ca ceva scartaie la bursa dar a mers pe mana lui Pacala. Brusc,schimba insa perioada de amnezie cu una de implicare maxima. Acum il suna zilnic pe Pacala: "cat or sa mai scada? Cine manipuleaza piata"? Pacala nu mai e la fel de sigur pe el, de fapt se gandeste sa inceapa o afacere personala undeva prin vanzari, prea il bat la cap toti panicosii. In definitiv asa e bursa, uneori pierzi alteori castigi, uneori ai noroc, alteori nu. In final Tandala vinde tot, in mare pierdere, si nu mai vrea sa auda de bursa. Pacala la randul lui iese din business, vrea ceva mai stabil si mai usor de controlat, in definitiv cine a vazut in Romania broker batran?

Bursele isi revin in forta, ca dupa orice minim. Acum se vede ca cei care au bani SUNT cu adevarat analiza tehnica, ei n-au nevoie de grafice, ei pot genera prin forta banilor aruncati in piata ce fel de alura vor pe grafice. Pietele sunt din nou in zodia taurului, economiile abia se tin pe picioare dar asta nu pare sa aiba nici o importanta. Societatile de brokeraj asteapta cu nerabdare perechi proaspete de Pacala si Tandala. Pietele uita repede de vremea proasta, ziaristii instaureaza sentimentul altui El Dorado. Avem din nou analistii si brokeri optimisti, investitorii simt lacomia cum le da iar aripi, malaxorul functioneaza. Bursele redistribuie banii, iluzia unora ca pot controla jocul duce magia mai departe. "Bursa e un mod de viata" se citeste iar prin presa de specialitate. "Iesi cat mai poti" sfatuiesc cei vindecati de boala pe cei dispusi sa-i asculte dar lupii tineri nu pot gandi atat de retrograd.

Care e morala povestii de azi copii? Daca n-ati realizat despre ce e vorba la bursa, cereti data viitoare brokerilor sa va dea niste jetoane "ca sa simtiti mai bine piata" intr-un demo. Daca ar fi atat de simplu sa castigi la bursa in urma analizelor fundamentale si tehnice, brokerii si-ar lasa balta afacerea si ar face bani din fata calculatoarelor. Ii credeti masochisti,credeti ca aleg de buna voie sa se scoale dimineata ca sa mearga la job in loc sa se limiteze la analize si tranzactii pe cont propriu? ILUZIA CASINOULUI STIINTIFIC e cea mai mare pacaleala cu care va adoarme bursa. Sunt convins ca ati vazut carti despre numerele care au iesit cel mai des la loto,despre schemele recomandate celor absorbiti de bilele de la 6/49. Le-ati luat in ras, le considerati puerile dar tomurile scrise de investitori legendari vi se par serioase doar pentru ca nu intelegeti cu ce se mananca bursa. Principiul de functionare e insa acelasi, singura deosebire este ca banii fraierilor se redistribuie integral in cazul bursei si doar partial la loto (statul isi taie propria felie) sau la cazino (unde patronul incaseaza grosul).

Petrica si Lupul valutist

In povestea "clasica" personajul principal avea drept hobby speriatul posesorilor de oi (nu pe cei cu valente microbistice, precum titanul din Pipera). Petrica de care vom vorbi azi face exact invers: striga cat il tin plamanii ca lupul a luat viza de flotant in alta padure, ba ca a fost amendat de protectia consumatorilor,ba ca a devenit covor in casa padurarului. Ideea este ca Petrica al nostru vrea sa linisteasca cu orice pret posesorii de oi, vopsind mai roz decat e cazul gardul realitatii, facand deci exact pe dos decat tizul sau din poveste,dar cu acelasi efect (nimeni nu il mai crede cand se hotaraste in final sa vorbeasca serios).

Si acum povestea noastra. Petrica era un ciobanas care se specializase in inmultitul oilor. De cand era el in fruntea stanii, oamenii din sat chiar pierdusera sirul. De exemplu, la inceputul anilor 90,aveau doar cateva oi, vai de mama lor. Dupa care, Petrica si-a manifestat abilitatile, in urma numeroaselor MBA-uri de specializare in materie pe care le frecventase la case mai mari. Si au inceput sa apara oi pe banda rulanta astfel incat masa ovina crestea intr-o zi cat in 7 ani inainte. Cine isi pastrase oile acasa, fara sa le paseze ciobanasului Petrica, avea de ce sa fie suparat: ramasese cu oile lui in vreme ce oile stanii se inmultisera peste poate astfel incat ale sale isi pierdusera valoarea. Este la fel de adevarat ca ispravile ciobanasului Petrica facusera sa scada repede valoarea behaitoarelor locale in dauna unor oi mai putin numeroase de afara, multa lume preferand, in mod ciudat, niste oi de culoare verde, cu miros specific,importate din America. In cei aproape 10 ani cat Petrica se ocupase personal cu tipar...pardon, cu inmultitul oilor, nimeni nu mai putea sa le numere fara sa adoarma extenuat inainte sa ajunga macar la jumatate, drept pentru care a fost necesara tunderea unor zerouri din balana lor (in limbaj tehnic, procesul se numeste daracit sau,ca regionalism, denominat).

Moment publicitar: Pentru anul viitor imi propun sa scot maximul din cotatiile leului fata de alte valute. Am spus maxim! (cu cartela BNRfone poti vorbi ieftin cu cat mai multi prieteni din zona euro)

In ciuda acestor lucruri, oamenii au uitat repede ce efect avusese asupra lor "alchimia" ciobanasului Petrica, ba chiar il considerau un fel de binefacator al satului avand in vedere longevitatea lui in fruntea stanii. In ultima vreme insa, lucrurile nu prea mergeau bine pentru Petrica. Nu mai veneau tarani de pe alte meleaguri sa cumpere oile sale, acestea fiind mai rapanoase decat prin alte parti, efect al furajului de slaba calitate pe care il gaseau in imprejurimi. Satul din care proveneau oile avea in plus prea multi caini la paza care taiau frecvent...frunza la caini neputand fi dati afara din motiv de pile si prea putini magari care sa traga pentru binele comun iar incasarile scazusera mult sub cheltuieli; in consecinta se astepta de la stana minuni pentru a iesi din criza. Petrica nu dorea sa recunoasca ca urma o scadere acelerata a valorii oilor sale, ba s-a obtinut chiar un imprumut de furajare in echivalentul unor oi verzi mai vanjoase, imprumut care sa le mentina pretul oilor autohtone cat de cat pe linia de plutire, credit ce urma sa fie restituit de urmasii-urmasilor satenilor, in timp (sau nu).

Ciobanasul nostru isi imbraca deci tot mai des suba de vreme rea, lua din cui toiagul cel lung ( cu care altoia lupii speculatori ce incercau sa schimbe avantajos oile sale pe oi mai mari din vecinatate) si iesea in fata oamenilor sa-i linisteasca. "Stati linisiti, pe noi o sa ne ocoleasca epidemia care ravaseste stanele dezvoltate. Nu va temeti, stana noastra o sa ramana pe profit. Stana noastra duduie, pariati pe oile noastre". Numai ca afacerile au scazut ca efect al blocarii furajelor la nivel mondial, iar oile lui Petica au valorat si mai putin pe pietele din jur. De teama, Petrica folosea in ultima vreme din cand in cand niste oi verzi din imprumutul extern, pe care le vindea nemilos ca sa ridice valoarea oilor sale. Cum de fiecare data cand Petrica se dovedea mai optimist afacerile stanii mergeau mai prost iar oilea lor erau tot mai costelive,oamenii din sat au inceput sa schimbe tot mai des oile locale pe altele mai sanatoase de pe alte meleaguri (evident mai putine), ba incepusera sa urmeze oile straine in trashumanta lor spre locurile unde lucrurile erau mai asezate, ulitele din sate mai largi, carutele nu faceau ambuteiaje, oamenii mai amabili,etc. Uneori mai trimiteau si rudelor ramase acasa cateva oi din cele straine, echilibrand astfel deficitul ovin si usurand viata celor ramase sa pasca iarba inconstient de verde de acasa.

Cum lucrurile mergeau tot mai prost la sat, putini se mai uitau in gura lui Petrica, desi acesta isi facea treaba in mod normal, povestind ca dracul nu e atat de negru, lupul atat de rau, ca stana are imense posibilitati in ciuda modestelor realizari. In final, finantele stanii au ajuns la fundul traistei, proprietarii oilor s-au schimbat iar decizia a ajuns sa apartina proprietarilor de oi din strainatate,care adusesera alte reguli de pasunat si tuns si impusesera chiar si oamenilor din sat alta optica. Abia acum Petrica avea motive sa fie ceva mai increzator si le spunea asta si oamenilor mirandu-se de ce nu se sare prea sus de bucurie de pe fundul gropii. In jurul sau se auzea tot mai rar cate un "BEEE" timid de aprobare, urmat repede de un "BOOO" apasat. Dupa supradozele din trecut, optimismul sau devenise pe nesimtite imposibil de digerat.

Sigur, uitasem morala. Nu va mai uitati in gura sefului Bancii Centrale. Ca si Presedintele sau Primul Ministru, Guvernatorul se crede un instrument de euforizare a maselor si de evanghelizare intru religia consumului. Optimismul e manuit aici ca un ciomag, lumea trebuie sa creada permanent ca viitorul e roz pentru a cheltui mai mult decat isi permite iar pe varful bulelor speculative apar si victimele. Din pacate, aceste personaje oficioase uita repede ca sunt oameni care isi construiesc scenarii de viata dupa cum li se spune pe la televizor ca urmeaza sa bata vantul in economie. In plus,chiar nu mai conteaza cati bani ai in buzunar cand tiparul e iubit de Banca Centrala. Inflatia te obliga sa consumi de teama ca banii isi pierd valoarea, te sileste sa fugi cu bani in banca pentru a te apara cu dobanda depozitului de multiplicarea masei monetare, inflatia ajuta producatorii sa isi mascheze ineficienta.In afara de consummator,mai toata lumea iubeste inflatia.

Praslea cel Voinic si ratele de aur

Ei dragii Mosului, stiu ca ati avut o vacanta scurta (intotdeauna e prea scurta) si ca ati prefera sa stati la gura sobei fara sa faceti nimic decat sa mergeti la serviciu si sa va prefaceti ca faceti ceva. Dar, daca tot trebuie sa comiteti in curand niscaiva genuflexiuni intelectuale impotriva spalarii pe creier pe care ati suportat-o in fata televizoarelor (desi va promiteti mereu ca la anul va fi altfel), sa va spuna Mosul o poveste cu rate, scadente, dobanzi si alte jivine care ne populeaza zilele (si tot mai des noptile) din care s-ar putea sa retineti cate ceva, chiar daca n-am gasit sanii Nicoletei Luciu ca sa o ilustram. Si, cum Mosul va simte nitel plictisiti, luati de colea o concluzie intermediara pe care s-o rumegati o vreme: rareori ratele la un credit ipotecar vor fi mai mici decat chiria din piata libera, din simplul motiv ca banca va vinde la pachet si iluzia proprietatii (de care sa va bucurati pana va executa silit), alaturi bineinteles de dobanzi si comisioane grase.

Si acum faptele. Peste noua mari si tari, pe unde gasise Al Gore primele semne de incalzire globala dand apoi fuga cu ele la Discovery sa sperie tot norodul, doar-doar o plati o taxa de ecologizare suplimentara, ei bine acolo era Imparatia lui Verde-Imparat. Si n-avea decat un singur fiu s-o mosteneasca, pe Praslea cel Voinic, care implinise pe nesimtite 30 de ani tot alergand dupa fuste, jocuri de societate si noroc. Ca, orice s-ar spune, era mai comod sa iei totul de-a gata la mama acasa, decat sa mimezi responsabilitea in gospodaria ta. Numai ca ultima Ileana Cosanzeana din lunga lista ce-o bifase mezinul imparatului a stiut sa-si puna desuurile in prag "Praslea, te rog frumos, ori la castelul nostru, ori abstinenta totala, bine draga?".

Acum, ce era sa faca Praslea? E plina istoria speciei de astfel de renuntari: s-a incordat, a protestat voiniceste dar a facut in final cum a zis femeia lui, ca era si atunci de bon ton sa fii feminist si familist. Si au plecat cei doi insuratei la castelul lor, pentru care urmau sa plateasca bir 30 de ani Aurarului care ii imprumutase la randul sau din galbenii primiti spre buna pastrare de la niste targoveti mai slabi de inger. Si de bucurie cei doi n-au mai bagat de seama ca galbenii le erau mai usori si cu diametre ceva mai mici decat in mod normal, ca functiona si atunci un fel de sistem al rezervelor fractionare. Si si-au luat tinerii palatul lor in primire, mandru nevoie mare, lipit de alte palate dintr-un ansamblu, de care s-au bucurat hat, vreo trei luni de zile batute pe muchie, pana le-a intrat in rutina simtul proprietatii si au devenit mai suparatoare zgomomotele de la maruntitul cepei cu palosul sau urletele copiilor prin vecini. Si cand le era lumea mai draga s-a intamplat ceva neprevazut, asa cum mereu se intampla.

Praslea cel Voinic a cazut brusc pe ganduri si s-a apucat sa calculeze ceva (ce, va gandeati ca venise Criza financiara? In lumea povestilor??). "Deci eu, Praslea, am 30 de ani. Tatutu, Verde-Imparat are 60 iar bunelu, Rosu-Imparat, are 90. Iar eu Praslea, tocmai m-am dat rob Aurarului pentru 30 de ani. Pai, in 30 de ani eu mostenesc oricum 1 sau chiar 2 castele, ca sa nu mai pun la socoteala castelele care pot veni din partea Ilenei Cosanzene, ca nu e nici ea o sarantoaca". Ca uitai sa va zic, in Imparatia lui Verde Imparat, diferenta numerica intre generatii crescuse de la o vreme tare mult, si erau mult mai multi batrani si targoveti intre 2 varste decat tineri precum Praslea, asa ca voinicul nostru nu-si facea probleme ca va imparti mostenirile. "Am fost un dobitoc" se gandi mai apoi Praslea cugetand mai departe la birul Aurarului. "Deci eu platesc pe an bir cat ar fi fost chiria pe piata libera a castelelor, cel mai adesea mai mult, dar voi primi la un moment dat niste mosteniri, si am ales sa iau bani cu imprumut in conditiile astea?" Tare s-a mai maniat atunci Praslea, a fluierat (oarecum a paguba) si a chemat 3 prieteni (Fat-Frumos, Zana Zanelor-in nici un caz Zanul de la Banca Transilvania pe care nu putea sa-l sufere-si Batman) care i-au imprumutat iute banii pe care sa-i dea indarat Aurarului, ca in lumea povestilor se poate. Si a stat Praslea cel Voinic in chirie o vreme, fericind un targovet cinstit cu banii lui, fara sa mai puna umarul la sistemul de inrobire pus la cale de Aurari. Si nici n-a vrut macar sa auda de programul "Primul Castel" pus la cale in Imparatia lui Portocaliu Imparat ce se intindea chiar vis-a vis de domeniile lui Verde-Imparat. Si am incalecat repede pe-o sa, pana nu va pierd complet pe drum. Buun. Ce invatam acum copii din povestea asta?

1. Rata la credit e de regula la nivelul chiriei lunare sau chiar peste aceasta pentru ca bancile vand la pachet si iluzia proprietatii. In momentul in care se intra intr-o perioada inflationista, cum ne pregatim acum, ratele la banca cresc (cresc si dobanzile), in timp ce chiriile scad (lumea cheltuie mai multi bani pe alimente si lucruri de stricta necesitate si are mai putini pentru chirii).
2. Diferenta numerica intre generatia decreteilor si cei care vin din urma e foarte consistenta (200.000-300.000/an) asa ca pana la scadenta unui credit ipotecar luat in aceste zile (25-30 ani) veti mosteni sigur ceva, de la parinti sau bunici. E mai convenabil sa stati in chirie pana atunci, mai ales ca vine inflatia si veti fi in pericolul unei executari silite la un moment dat. Chiar daca nu sunteti din Bucuresti, veti putea valorifica proprietatile din provincie pentru a reduce povara achizitiei unui imobil in Capitala (asta daca vreti neaparat sa va blestemati restul zilelor in trafic).

Cei trei purcelusi imobiliari

Cine n-a auzit de cei trei purcelusi-arhitecti si constructructori care experimentau solutia ideala anti-lup? In povestea noastra de azi doi dintre purcelusi vor sa construiasca la fel de repede multe casute, dar nu ca sa se apere de lup ci ca sa le arate in final lupul celor care vor cumpara de la ei. Dar asta nu inseamna ca nu dau si ei ochii cu individul cu par sur. Avem in plus purcelusul analist, ante-mergatorul cu toba, care construieste cu aer profesionist scenarii de crestere anuale cu doua cifre, pe motiv ca cererea e mare, oferta mica si lumea rea. Si acum, muzica!

Purcelusul numarul 1 e cel mai vechi in piata. S-a specialiat pe vilute ingramadite, facute uneori si din lemn, un fel de blocuri pe orizontala prin zona de nord a orasului, cautata pentru ulitele inguste si intime, lipsa de utilitati care incurajeaza inventivitatea si traficul infernal care apropie oamenii in drumul spre casa. Purcelusul nostru isi iubeste atat de tare clientii astfel incat ii leaga prin contracte draconice de administrare a ansamblurilor pentru a-i avea, ca orice parinte protector, cat mai mult prin preajma (cu banii pregatiti).

Purcelusul nu este insa egoist, dovada ca lasa pe oricine sa intre in afacerea lui, cu conditia sa-I cumpere actiunile listate la bursa si sa nu-l deranjeze ca nu se dau mai deloc dividende. Cand ii era lumea mai draga purcelusului nostru, Lupul vine si le sufla clientilor creditele pregatite pentru doua generatii,le sufla slujbele celor care incercau sa plateasca cu mai mult cash casutele, si ii sufla in nas Purcelusului numarul 1 marjele de profit cu doua cifre. Ghinion. Pe varful crizei, toata afacerea purcelusului ajunge sa valoreze cat sediul social al cocinei sale de afaceri, luata la valoarea de inventar (minus termopanele). Norocul lui este ca si Lupul a luat o pauza de respiratie in 2009.

Purcelusul numarul doi sufera de o senzatie ciudata de dedublare astfel incat da senzatia ca ar avea un frate geaman.Altfel, baiat bun, s-a gandit sa ofere clientilor sai un fel de Taj Mahal-uri intime,cu mii de unitati locative, asezate cumva in camp, pentru a se bucura toata lumea de aerul curat. El nu vrea sa aiba de a face cu bursa sau fiscalitatea asa ca face toate casutele sale din beton direct pe persoana, pardon, mamifer fizic. Pe acesta Lupul il ia prin surprindere si ii matura toate comparatiile avantajoase cu care incerca sa isi castige clientii. Iar apartamentele sale nu mai par acum deloc ieftine, cat timp pretul cotetelor vechi din oras s-a prabusit. In disperare de cauza cei doi purcelusi cer si obtin un program minune "Prima si ultima casa" prin care spera sa-si mai dreaga cumva cifra de afaceri si sa evite Ignatul propriu.

Purcelusul numarul trei este ruda intelectuala. El mananca la troacele primilor doi purcelusi pe furis (desi declara oricui vrea sa-l asculte ca isi castiga laturile independent si echidistant) avand o mica afacere de intermediere a vanzarii casutelor construite de acestia. Lupul ii matura si lui cotetele firave de hartie botezate analize si studii de piata, dar Purcelusul nostru iese cel mai bine de aici pentru ca, slava Domnului, fraieri se gasesc inca pe toate drumurile,trebuie doar recastigati. El se apara in continuare de gurile rele pretinzand ca piata a fost proasta si nu asteptarile lui exagerate si ca, in viitorul incert, preturile ar putea fi iarasi ce-au fost, ba chair mai mult decat atat. Ultima parte o grohaie timid "sigur,e doar opinia mea" si isi arata obrajorii, imbujorati in mod natural.

Exista si o morala aici? Nu, nu in piata imobiliara, dar in povestea noastra? In primul rand "Nu lasa ideea de casa sa se trasforme in cosciugul tau zilnic cand platesti pentru ea". Apoi, mare grija la clauzele porcesti din contractele cu dezvoltatorii. In sfarsit, vilute "Pipereze" cu pretentii de castele vieneze se vor mai vinde "cand o zbura porcul" prin zona de nord a Bucurestiului. Si nu in ultimul rand, o mica filozofie in ceea ce priveste cotetele de beton suprapuse. Vi se pare normal ca pretul unui apartament ceausist sa nu depaseasca pretul de constructie pe mp "la gata", discountul de vechime si uzura morala fiind echivalat cu pretul terenului aferent apartamentului respectiv? Plus o mica prima de locatie unde e cazul? Mie da. Cat ar costa in aceasta ipoteza un apartament de 2 camere de 50 mp in Berceni de pilda? Pai, ar fi cam la jumatate de pret fata de sumele solicitate in prezent. Ei, si dupa 4 povesti consecutive, incalecam pe-o sa, luam o pauza pentru refacerea fortelor si revenim de luni in realitatea imediata. Hai, pa!

PS: M-am intalnit azi cu Honorius Prigoana la metro. Eu in tren,el pe peron,pe un afis electoral. Zambea ca in reclamele la Colgate, cu un aer inteligent de parca ingerase timp de generatii fluorul din respectiva pasta de dinti. Mi-am trasat deci o linie punctata in dreptul incheieturii mainii. Dupa broastele pe care le-am inghitit vazand-o pe Nicushoara EBA Basescu aleasa in Parlamentul European si pe Honorius prospat catindat,daca la batranete va trebui sa votez in alegeri unde juniorul Maximus Prigoana sa fie candidat la randul sau, sa-mi vina macar mai usor sa-mi tai venele!