Anatomia bunastarii Vestului sau cum a ajuns tiparul Rege

Egon von Greyerz. E autorul unei analize de o precizie...chirurgicala despre capitalismul bunastarii pe datorie (The Sovereign Debt Disaster). Ce spune acest temperament germanic?

Oriunde te uiti in economia globala azi vezi un val de risc si o potentiala catastrofa financiara. Vedem un numar mare de state suverane virtual falite incercand cu disperare sa mentina in viata un sistem uzat, prin evaluari fanteziste si tiparire nelimitata de bani pentru a-si finanta deficitele (modelul american). Consecinta acestei miscari "intelepte" va fi depresia economica si hyperinflatia in multe tari, fenomen prin care majoritatea monedelor isi vor pierde valuarea. Lista tarilor cu probleme creste aproape zilnic. Acronimul utilizat era la un moment PIIGS, acum a devenit PIIGSJUKUS, printre competitori intrand SUA, UK, Japonia, Italia, Spania, Grecia, Irlanda, Franta, Portugalia, statele baltice, Europa de Est si lista poate continua. Conform unor reguli oneste de contabilitate, toate aceste state ar fi declarate falite; ele pot din fericire sa tipareasca inca bani-precum SUA sau UK, or sa se imprumute si mai mult-precum Grecia si statele baltice-si sa evite din punct de vedere tehnic falimentul.

Problema nu o reprezinta atat nivelul datoriilor acumulate, pentru ca deficitele in mai toate statele cresc in aceste momente. Veniturile din taxe scad insa peste tot, timp in care cheltuielile pentru protectia sociala au tendinta sa creasca (in principal ca urmare a somajului ridicat, n.n).

In SUA de pilda, deficitul bugetar in 2009 a fost de 1,5 trilioane (10,7% din PIB) si este preconizat sa stea mai multi ani in jurul acestui nivel. I-a luat aproape 200 de ani Americii sa ajunga la datorii de 1 trilion (nivel atins in 1981). In 2009 datoriile urcasera deja la 12,4 trilioane, cu un aport de 1,9 trilioane numai in anul respectiv. In urmatorii 3 ani, conform previziunilor, SUA va datora 25 trilioane dolari. Si aceasta dublare a datoriei nu include noi fonduri pentru a sustine sistemul bancar putred. In acest moment, datoria SUA este de sase ori mai mare decat veniturile anuale din taxe. Cu valoarea datoriilor in continua crestere si cea a taxelor in contractare, nu sunt sanse ca aceasta datorie sa fie vreodata platita. Asta daca luam in calcul valoarea actuala a banilor. Iar cu o datorie scapata de sub control, ratele dobanzii o pot lua razna. Aplicati o rata a dobanzii de 15% (nu e chiar imposibil, s-a mai intamplat prin anii �80, n.n) si veti obtine o suma anuala pentru plata dobanzilor la datoria contractata de SUA de 3,75 trilioane , ceea ce conincide cu valoarea intregului buget federal. In ultimii 10 ani, datoria SUA per capita a crescut de la 20.000 dolari la 40.000. Adaugati la asta obligatiile ce revin din sistemele de asiguri sociale si medicale ("Social Security and Medicare") iar datoria pe persoana va ajunge la 250.000 dolari. De unde vor fi luati acesti bani?

Din aceste motive, Guvernele supraindatorate au doua optiuni: fie sa continue sa se imprumute si s a tipareasca bani, fie sa reduca cheltuielile publice. Este o situatie fara iesire (lose-lose situation). Tari din UE precum Grecia si Spania au introdus programe de austeriate pentru a reduce deficitul bugetar la 3% din PIB, care este valoarea maxima admisa in UE. Sunt obiective absolute nerealiste care se bazeaza exclusiv pe speranta ca economia isi va reveni in forta. In mod ironic, nici o tara din UE nu se afla cu deficitul sub 3%, nici macar Germania. E posibil ca aceste programe de austeritate sa duca la o contractie spectaculoasa a economiilor si implicit a veniturilor din taxe, care sa adanceasca marasmul acestor state. Asa ca alternativa este sa se imprumute sau sa tipareasca mai mult. Tiparitul nu este insa un lux pe care sa-l aiba membri individuali ai UE. Iar refinantarea a devenit mai scumpa sau...imposibila pentru tarile cu probleme. Dar BCE poate tipari bani si asta poate fi calea salvarii Greciei si probabil a Spaniei.

Tari precum SUA sau Marea Britanie pot inca sa se imprumute si sa tipareasca bani. Si asta vor continua sa faca. Cu deficite in crestere, somaj in crestere si problemele din sistemele financiare revenind nici n-au incotro. Vom vedea deci trilioane de dolari si lire sterline tiparite in urmatorii cativa ani. Numai ca exista o mica problema: cumparatorii acestor bonduri vor deveni foarte mofturosi. Restul lumii ar putea sa-si lichideze detinerile de datorii americane si britanice (sub forma de obligatiuni guvernamentale-bonduri), ceea ce va conduce la cresterea dobanzilor si scaderea cotatiilor valutare a celor doua valute.

Evolutii viitoare
Tarile din care provin majoritatea valutelor importante din lume-dolarul, euro, lira, yenul au probleme economice majore care nu pot fi rezolvate decat prin tiparire de bani. Din acest motiv e vanare de vant sa incerci sa prevezi care valuta din cele 4 se va subrezi prima. Toate vor deveni mai slabe, dar nu in acelasi timp. Din acest motiv vom vedea o volatilitate extrema pe pietele valutare iar speculatorii isi vor slei fortele incercand sa sara de pe o valuta pe alta. Vor fi foarte putini castigatori in acest joc.

In concluzie, ultimii 100 de ani am traversat o perioada in care Guvernele au crezut ca au inventat un miracol economic bazat pe credit nelimitat si tiparire de bani. Din nefericire, acest miracol va fi vazut de istoricii in formare ca inca o iluzie a teoriei economice alimentata de politicieni. Pe masura ce principalele valute isi vor pierde din valoare treptat in anii ce vin, aurul va face la randul sau ce stie mai bine de 6000 de ani: isi va conserva puterea de cumparare apreciindu-se in fata banilor de hartie. Guvernele au temperat pretul aurului in ultimii 30 de ani prin operatii la vedere (vanzare de aur din rezervele bancilor centrale) sau din spatele usilor inchise (manipulari in piata derivatelor cu aur si tranzactii neoficiale). Cu fundamentele proaste din economie in acest moment, le va fi greu s-o faca in continuare.