Am fost duminica 26 februarie la o conferinta sustinuta de Lucian Boia la Teatrul National despre elitele intelectuale ale anilor ’30, optiunile lor politice, etc. Conferinta a fost interesanta, mai tentanta a fost insa sesiunea de intrebari si raspunsuri. M-a surprins la un moment dat parerea istoricului “la ce bun sa studiezi istoria?”. “Credem ca putem prelua modele, ca putem intui evenimente viitoare doar studiindu-le pe cele trecute. Eu zic ca este fals. Contextul initial nu poate fi reprodus oricum, alte personaje, alte mentalitati, alte situatii”. E si parerea mea, dar nu m-as fi asteptat la asa ceva chiar de la un istoric, pe care ma asteptam sa-l vad aparand utilitatea jobului sau, poate chiar agresiv. Lucian Boia m-a mai surprins placut si printr-o lipsa totala de emfaza, printr-o modestie bine dozata (exista si varianta ostentatativa, una dintre deghizarile vanitatii), printr-un echilibru remarcabil. Cand l-am rugat sa faca o pararela intre perioada de acum si cea interbelica din perspectiva amplitudinii coruptiei, a modului de perceptie a fenomenului in societate si a reflectarii sale in mass-media, mi-a raspuns franc “da’ ce credeti ca eu le stiu pe toate?”, dupa care a avut amabilitatea sa schiteze totusi cateva tuse. Nu in ultimul rand, remarc umorul de calitate, modul amuzat in care a respins toate tentativele de periere din audienta (stiti genul de spectatori care isi incep intrebarile cu o dizertatie si care nici n-ar vrea sa auda neaparat raspunsul, scopul fiind in principal sa puna o intrebare inteligenta,memorabila, admirabila, etc?).
Acum despre Andrei Plesu. Pentru mine, fata de Patapievici, Dinescu, Liiceanu care isi pierdusera in ultima vreme soclurile pe care ii asezasem in anii ’90, Plesu se tinea inca bine. Ba imi devenise oarecum mai simpatic dupa tentativa recenta de executie publica din studioul Antenei 3. Ei bine, ieri mi-a cazut sub ochi un text al maestrului pentru Dilema Veche preluat si de Contributors. Plesu porneste de la intentia GDS de a-l exclude pe Sorin Iliesiu, mai ales din cauza atitudinii critice la adresa sa. Maestrul Plesu incepe printr-o afirmatie laudabila “eu m-as abtine de la un asemenea vot” dupa care il executa nemilos pe Iliesiu dpdv moral, evident. Cum? Absolut "intamplator", Plesu a descoperit niste mailuri din 2009 (cum naiba poti gasi intamplator un mail de acum 3 ani? O scrisoare mai inteleg dar un mail?) in care Iliesiu il lauda. Mai mult, chiar in urma cu cateva luni elogiile erau prezente (altfel, Andrei Plesu nu are nici o retinere in a face publica o corespondenta privata, daca interesele instantei morale o cer...). Cum se poate ca Iliesiu sa se fi schimbat atat de radical criticandu-l acum pe maestru? E simplu, i s-a refuzat o recenzie, e doar o reactie de indragostit refuzat conchide Plesu. Acum, eu as fi preferat ca in locul executiei morale a mesagerului, sa fie disecat si demontat mesajul (criticile si acuzele concrete aduse maestrului Plesu-printre ele, ocuparea unui scaun ministerial in timpul bombardarii Serbiei de catre NATO).
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Lui Plesu, total intamplator, i s-a descoperit o nevasta colaboratoare DIE, prin 68, asa a descoperit si el mailul. :-)
RăspundețiȘtergere