Aplicat in state supraindatorate Tratatul vrea sa bata in cuie principiile austeritatii si “responsabilitatii” adormind nelinistile creditorilor privati (statele nu vor face noi excese ci se vor preocupa de plata disciplinata a celor vechi). Romania se grabeste sa-l semneze precum ruda saraca ce spera sa prinda un loc la masa bogatilor intr-un local select, fara sa stie insa ca va trebui sa-si aduca mancarea de acasa in perioada urmatoare.
Imaginati-va o persoana sedusa in trecutul apropiat de mirajul traiului comod pe datorie. Omul si-a luat 4-5 carduri, a angajat 2-3 imprumuturi de nevoi personale. Brusc, criza i-a taiat veniturile iar ratele ameninta sa-i umple grosul cheltuielilor. Solutia? Il punem sa semneze un angajament ca ..nu se va mai imprumuta haotic, ca nu va cheltui exagerat, ca va fi intr-un cuvant “responsabil”. Cam asa stau lucrurile si cu Tratatul asta de stabilitate fisala pe care Romania se grabeste sa-l semneze cu un simulacru de dezbatere publica.
Aplicat inainte de criza, Tratatul (pe numele sau intreg “Tratatul privind stabilitatea, coordonarea si guvernanta in cadrul Uniunii Economice si Monetare”) ar fi fost sublim. Ar fi impiedicat printre altele salvarea bancilor din bani publici (vezi Irlanda care si-a dilatat deficitul preluand bancile falimentare). Acum, acesta nu doreste decat sa linisteasca somnul creditorilor privati, trecuti (statele nu vor face excese care sa puna sub semnul intrebarii plata datoriilor deja angajate) si viitori (suntem “responsabili”, n-aveti nici un motiv sa nu luati niste bonduri portugheze, spaniole, etc).
Nu in ultimul rand, Tratatul incearca sa “repereze” onoarea euro. Moneda unica s-a dovedit o trambulina pentru traiul bun in vremuri de prosperitate si liniste, cand investitorii in bonduri erau increzatori si dobanzile mici (dobanzi mici au revenit acum dar increderea lipseste-in definitiv cine se inghesuie sa dea bani celor care nu mai pot sa-i restituie?). Acum, cand boom-ul creditului este de domeniul trecutului pentru actuala generatie (ba si pentru urmatoarele, nota de plata e prea groasa), euro devine sinonim cu austeritatea, constrangerile bugetare, cureaua stransa. Or, cine vrea sincer asa ceva (in afara de bancile care au de recuperat bani)? Ma rog, cu atat mai putin tarile care n-au adoptat inca euro (nu intamplator, statele care n-au semnat Tratatul sunt Cehia si Marea Britanie care au inca monede proprii).
Ce aduce Tratatul pentru Romania? O ingustare a parghiilor de contracarare a viitoarelor crize. In 2009 toata lumea a compensat restrangerea sectorului privat prin dilatarea cheltuielilor publice. Acum acest lucru nu mai este posibil (e si o parte buna aici-bancile grecesti au o problema in Romania daca revine criza sau Grecia iese din euro-zone, nu mai pot spera la un AVAS renascut care sa le curete si sa bage gunoiul sub presul bugetului public). La viitoarea criza masurile care vor fi luate vor tinti exclusiv restrangerea de cheltuieli (adica taieri de salarii si pensii, fonduri de investitii, etc) eventual o crestere a veniturilor prin impozite noi (bine ca a inceput in sfarsit sa se vorbeasca de taxarea bogatilor in Romania, prea era nota de plata inghesuita pana acum in contul victimelor crizei). Pe temen lung, spre deosebire de inflatie, austeritatea este nociva prin efectele in mentalul colectiv. Consumul scade odata cu veniturile, companiile taie la randul lor costurile, posturile in exces, etc si tot asa, intr-o spirala mortala.
Vrem asa ceva doar ca reprezentantii nostri sa faca poze de grup cu zambete largi in “familia” europeana? Dupa modesta mea parere, Tratatul incearca sa cumpere timp si in final tot la Restructurarea datoriilor se va ajunge, cand lumea va fi iar pe strazi iar bancherii si investitorii financiari vor redeveni inamicii publici numarul 1. Decizii curajoase gen Cehia sunt de salutat dar, sa fim seriosi, putem astepta asa ceva din partea autoritatilor romane care au acceptat cu bucurie in ultimii ani sa fie telecomandate de FM?
PS: Jos palaria pentru bulgari! Dupa ce ca au refuzat banii FMI-ului, acum au zis pas si la “ACTA” si au mai interzis si exploatarea gazelor de sist (aici un articol interesant pe tema asta) care, apropo, se pregateste pe sest in Romania. Uite ca si in partea asta de lume pot exista coloane vertebrale!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Ti-am postat si pe hotnews.ro, revin si aici:
RăspundețiȘtergere"Tipic. Deci cand se gandeste in perspectiva nu e bine.
Ce e rau ca porneste de acum o politica care va fi aplicata pe viitor pt ca in viitorul 2 sa nu se mai repete situatia actuala ? Ma lamuresti ? "
tratatul era o idee buna fie inainte de bula creditului suveran, fie dupa spargerea ei prin restructurare...acum, cand statul e deja supraindatorat, austeritatea nu face decat sa sufoce si mai mult populatia pentru ca bancile sa-si recupereze la timp banii...acum e clar?
ȘtergereExcelent articolul.
RăspundețiȘtergereM-am mai dumirit si eu ce e cu tratatul asta.
""Consumul scade odata cu veniturile, companiile taie la randul lor costurile, posturile in exces, etc si tot asa, intr-o spirala mortala."" Parerea mea e ca scaderea consumului nu afecteaza neaparat productia.Ramine varianta minune : Exportul.Acum trebuie sa mai producem si noi si sa consume altii dupa ce 20 de ani am tot consumat ce au produs chinezii,germanii s.a.
RăspundețiȘtergere