Cum se va sfarsi criza euro si care este momentul optim pentru a cumpara actiuni, valute “abandonate” si alte acareturi

Aparitia euro-obligatiunilor poate stinge criza zonei euro, in momentul in care contribuabilii din flancul nordic vor fi destul de speriati pentru a le accepta costurile (asta dupa iesirea Greciei si amenintarea ca Spania, Italia, Portugalia o vor urma). Si ce motivatie mai buna decat un sistem bancar in pragul falimentului, retrageri precipitate ale deponentilor, dobanzi uriase la bondurile porcusorilor, burse in picaj, haos, prefigurarea unui somaj exploziv? Exista si o parte buna: se vor intoarce promotiile la burse pentru cei cu cash la dispozitie si nervii tari.

Uneori ne e deloc rau sa-ti abandonezi convingerile si sa te limitezi la ipoteze. Oricum realitatea e prea vasta, prea fluida pentru a fi inghetata usor intr-o definitie si risti sa-ti reevaluezi teoriile exact in momentul in care pareau gata-gata sa se tranforme in practica. Iar in materie de euro-zone pare sa se inchege tot mai mult convingerea ca moneda unica este “terminata”. Apogeul acestei miscari se va consuma probabil dupa iesirea Greciei din euro, in valurile uriase care se vor sparge de tarmurile Italiei,Spaniei, Portugaliei ori Irlandei. Va fi momentul ideal pentru introducerea obligatiunilor comune ale zonei euro, cele prin care toate statele ramase vor garanta impreuna si nu fiecare emitent in parte ca pana acum (statele cu probleme se vor imprumuta deci mai ieftin, Germania, Olanda, Finlanda, Austria-mai scump). Si cu asta gata criza financiara, ramane in orizontul indepartat inflatia, inapoi la locurile voastre.

Inainte de iesirea Greciei n-are sens sa lansezi euro-obligatiuni, grecii le pot compromite (statul elen nu mai poate rambursa datoriile acumultate ori cum o iei iar o stergere a lor ar fi un exemplu prost pentru restul datornicilor). Grecia va fi deci pisica de aratat amatorilor de faliment suveran (“daca iti repudiezi obligatiile patesti ca grecii, iti cade moneda cu 50%, iti scade nivelul de trai, cresc delicventa, somajul, scad prestatiile sociale, etc”) iar Spania & Co vor fi salvate pentru ca nimeni nu-si permite sa renunte la piete de o asemenea marime (ca sa nu mai zic ca o iesire a flancului sudic in blocul euro ar obliga comunitarii din nord sa-si reconstruiasca de le zero sistemele bancare, iar aici implicatiile sunt imense nu doar mia de miliarde estimate in cazul plecarii Greciei).

Sigur, contribuabilul neamt nu va accepta usor sa plateasca dobanzi mai mari pentru altii. N-o sa aibe insa incotro daca alternativa este somajul (cu drahma, pesetas, lira italiana proasptat devalorizate exporti mai putin cand produci in marci, nu?).

Bancile nu mai tranzactioneaza intre ele. Deja-vu?

Va amintiti cum au decurs ostilitatile in pietele de capital dupa falimentul Lehman? Banci ingrozite, refuzand sa tranzactioneze intre ele de teama ca isi pot bloca banii, deponenti repezindu-se sa retraga depozitele, fonduri mutuale asaltate de investitori pentru rascumparari si lichidand in graba portofolii, burse in picaj, etc. Cam asta s-ar putea intampla dupa iesirea Greciei din zona euro si pariurilor impotriva bondurilor spaniole, italiene, etc. Sigur, nu imediat. Dupa valul recent de scaderi ar trebui ca pietele sa isi traga putin sufletul, n-ar fi exclus ca in Grecia coalitia pro-austeritate sa revina la limita la putere. Scenariul de care vorbeam mai sus se poate materializa spre finalul lui 2012 sau poate in 2013. Va fi insa un moment in care nimeni nu va dori sa mai auda de actiuni, active riscante, cand bancile si deponentii vor tremura. Ma rog, echivalentul lui martie 2009. Poate pastrati niste cash la indemana atunci si o mentalitate de contrarian autentic. Desi acum 4 ani se vorbea de oportunitati care nu apar decat odata la o generatie, sansa poate surade din nou celor cu nervii tari.

PS: Evident, daca scenariul de mai sus incepe sa devina prea popular, va trebui sa ne gandim la altceva.