Carti si vanitati. Cum se calculeaza dividendele unei investitii in propria biblioteca?

Cu 3 ani si ceva in urma am schimbat resedinta. Inevitabil, a aparut treptat si o mica biblioteca in noua locuinta. La un “recensamant “ superficial, cam 250 de titluri noi achizitionate intre timp. Aproximand la 20 lei pretul mediu per carte, ar rezulta ca am cheltuit cam 5000 lei in 3 ani pentru lectura. E mult, e putin? E putin daca ma raportez la bugetul fumatorului mediu (cam 300 lei/luna, mai bine de 10.000 lei in 3 ani deci, vezi aici). Oi fi insa de 5.000 de lei mai destept, mai cultivat? Greu de spus dar ce ma frapeaza este ca despre multe carti peste care am trecut cu privirea in momentul inventarului nu puteam spune decat “interesanta” ori “insipida”. Retinusem doar impresia dupa lectura, nu si idei pe care sa le pot reproduce. Pentru ca informatia sa fie fixata de memorie, ai nevoie de o amprenta emotionala. Altfel, informatia nuda e perisabila (memoria joaca feste, e plina de spatii albe). Ca sa “capturezi” o informatie ai nevoie fie de un rationament anterior (tii, ia uite, asta e raspunsul pe care il cautam-cartea asta explica limpede ce gandeam eu vag!) fie de o emotie ca suport. In caz contrar, singurul lucru pe care il vei putea spune despre majoritatea cartilor din biblioteca va fi “interesanta”, “plicticoasa”, “seaca”, “indigesta”, etc. Ma rog, pentru un cititor de cursa lunga e poate un risc asumat, pentru cine priveste lectura ca pe-o investitie-este o pierdere neprevazuta. In final, o formula pentru ..dividende culturale.

Cumva, e ca si cu materia predata la scoala. Cat ne mai aducem aminte din informatiile memorate mecanic? Din chimia dintr-a opta si analiza matematica din liceu? Stiu, tabla inmultirii si alfabetul nu le-am uitat, dar tineti cont ca le-am tot exersat zilnic de atunci in viata de zi cu zi. E ca si cu martorii lui Iehova-citeste zilnic Biblia si o sa dai in curand citate la randul tau ca sa-ti intaresti victorios afirmatiile in disputele cu amicii. Ne aducem insa aminte bine de lectiile in care ne-am remarcat, am fost laudati indelung, am luat nota maxima singurii din clasa, am pus intrebarile incuietoare, etc. Ajutate de suportul emotional, informatiile s-au fixat admirabil; memorate mecanic, se vor volatiliza in curand (cati dintre absolventii de Bac la liceu sau posesorii de licenta la facultate ar mai lua note de trecere repetand examenul peste un an, fara sa citeasca nimic intre timp? Din acest motiv e de prerat ca examenul sa evalueze un proiect pentru care cursantul a transpirat, a “suferit” putin pentru a ajunge la concluzii decat un stoc de cunostiinte nedigerate). Ma rog, stiti vorba, majoritatea cartilor nu valoreaza cat o experienta autentica de viata.

Dincolo de utilizarea lor strict utilitara (documentare, reactualizare a cunostiintelor , etc) sau de divertisment (iti umpli timpul in weekend, concediu, metrou), cartile sunt citite si din vanitate. Uneori, aspiri sa bifezi o lista de autori renumiti sperand vag ca iti vor imprumuta oarecum din inteligenta si profunzimea lor, sau macar vei confista niste vorbe cu miez cu care sa-ti uimesti anturajul (evident, fara sa dai sursa). Cel putin un anumit segment din fanii Humanitas spera (cel putin in anii ’90) sa dobandeasca macar o felie din elocinta lui Liiceanu, subtilitatile lui Plesu ori eruditia ostentativa a lui Patapievici. Alteori cauti niste raspunsuri fara sa stii ca vei aprecia ce ti se ofera doar daca le-ai gasit cumva in felul tau. Aici, in a doua categorie, regasim cel mai dezamagit segment de cititori; la polul opus-cititorii de tren: nu-si fac iluzii, nu vor avea deziluzii.

Inainte de ‘89, romanii erau un popor de citori din lipsa de...alternative. Acum, sunt infinit mai multe titluri disponibile dar tirajele au scazut dramatic. Cititorii “de tren” au contra-oferta televiziunii, “cautatorii de raspunsuri” au avut timp pana acum sa se entuziasmeze si sa repudieze de mai multe ori pana s-au blazat iar “vanitosii” sunt tentati si de alte modele, cu un succes mai mare in societate (ce mare branza sa fii intelectual azi? tragi mata de coada pana uiti de foame).

Revenind mea, ce voi face de aici inainte? Bineinteles ca voi mai cumpara carti, o voi face insa mult mai selectiv ca pana acum. Voi cumpara mai putin de pe internet si cu mult mai mare atentie din librarii. Confortul livrarii la domiciliu nu compenseaza neajunsul de a nu putea sa rasfoiesti pe indelete titlul respectiv (asta se intampla uneori si in librarie-ati remarcat cum cartile care se deschid la pasajele interesante au prostul obicei a a pastra grosul pliciticos pentru lecturile de acasa?). Solutia pe care o recomand este sa cumparati carti din...ceainarie. Sunt librarii dotate cu asa ceva (Carturesti, Bastilia), nu ramane decat sa comandati un ceai si sa il beti rasfoind 1-2 ore cartile care v-au facut cu ochiul. O sa cheltuiti 5 lei in plus dar nu aveti nici o scuza daca va treziti acasa ca va plicitisesc cartile ce pareau extraordinare luate din raft.

Asa, acum FORMULA. Cum ce formula, cea cu dividendele. Ce dividend ofera o investitie in propria biblioteca? Se calculeaza asa:

Dividend (hrp)=Profit intelectual/Nr. carti achizitionate,

unde Profitul intelectual este egal cu numarul de idei noi dobandite in urma lecturii, idei reproductibile si la o luna (30 zile) de la prima citire a cartii. Am ales ca unitate de masura pentru dividend, hrp-ul (potriviti dvs initialele in functie de numele propriu care va vine primul in minte....da, si eu la el ma gandeam!)